Matrixevanghelia (IX) Moartea lui Perseu

În final, pot spune că Matrixevanghelia este o grindină sfîntă, un fel de Mecca evanghelică împrăştiată în toată România virtuală. Pentru că între Reţea şi realitate se pot stabili punţi, dar nu se poate pune un semn de egalitate, ploaia tăcută şi mocănească a Cuvîntului a îngheţat în rînjetul satisfăcut al mîntuirii trecătoare.

Gîndită să impună prin firmă, ca brand, aleargă după certificate de credibilitate. În loc să fie un spaţiu de excelenţă, porneşte ca o creşă a adulţilor, în ideea că perfecţiunea va veni cu timpul. Reţeaua ajunge să se folosească de copii, pentru a reprezenta pe bătrîni, de un om, pentru a scrie în numele unui întreg judeţ de evanghelici.

Matrixevanghelia (VIII) Pelerin prin deşertul de siliciu

Sunt în ţara nimănui, în timp ce subiectul a murit în mine. Am luat idee după idee, am ridicat-o din indiferenţă şi am curăţat-o să văd ce vrea să-mi transmită. Şi mi-a explodat în mînă. Port mii de schije de cuvinte, care mă fac să sîngerez de moarte. Mă uit şi văd ziduri închise peste tot. Şi fumuri şi miasme de tot felul. Cetăţile cu apa otrăvită de ură şi de nepăsare, cu fîntîni nesăpate încă. Pluteşte un nor de aşteptare, tună a început şi fulgeră scărbit, un nor de iască.

Citesc un petec de hîrtie şi rîndurile îmi joacă înainte: oamenii îşi anunţă familiile, într-o limbă a nepriceperii mele, spunînd că dorinţa lor este ca

Matrixevanghelia (VII) Cu Dumnezeu, la urne

Omului evanghelic i-a plăcut politica: fie a făcut-o, fie a turnat pe alţii că o fac.

Aşa cum fierarii-betonişti ai Matrixevangheliei învaţă astăzi din tainele loviturii de ciocan date pe la spate, sudura sudalmelor cu versetele, la cald şi la rece, educarea cozilor de topor în lupta cu duşmanul din noi, tot astfel buneii noştri, cei mai reuşiţi dintre ei, staff-ul ca să zic aşa, experimentaseră turnătoria în laminoarele unei alte Matrixevanghelii, cu dosarele de analize ale securităţii completate la zi.

Omului evanghelic i-a plăcut politica, îi place şi îi va plăcea: de dreapta şi de stînga. În centru el nu face politică, pentru că acolo îl plasează pe Dumnezeu. Pentru ca un candidat de dreapta să iasă la alegeri, trebuie să te rogi la centru. Pentru unul de stînga, tot acolo. Dumnezeul evanghelic este imparţial.

Matrixevanghelia (VI) Respectul în Sicilia Evanghelică

Cum funcţionează Reţeaua, care sunt limitele ei, strategia şi eminenţele cenuşii- şi aici nu mă gîndesc la creiere, ci la putere? Puterea exercitată politicos, dar rece. Ferm şi vag ameninţător. Iar cei asupra cărora se apleacă ea, puterea, o simt ca atare, o recunosc şi o salută evlavios. Informaţia este instrumentul puterii în  lumea de astăzi: ea are viteză şi manipulează, perverteşte, ucide şi îmbogăţeşte pe cei ce stau ascunşi în spatele ei. Ea este Curva Babilonului numit NET. Sau va deveni…

Dialogul pe care îl redau mai jos este public şi poate fi citit pe blogul Matrixevangheliei, numit „Bacăul Evenghelic”. Se poartă între un “frate Tomoiagă” şi „Marius şi ceilalţi care munciţi la acest blog.” Exprimarea paulinică este a celui care se supune, nu a celui care comandă, ceea ce înseamnă cel puţin trei lucruri:

Michael Jackson, sucit ca un Cănuţă

Dacă ar fi trăit Caragiale în vremea noastră, ceea ce a scris el în „Cănuţă, om sucit” ar fi fost cert inspirat de acest personaj tragic numit Michael Jackson. Fireşte, fără un ultim detaliu care, deocamdată este imposibil de demonstrat, dar perfect posibil în viitor.

În „Le Figaro”, Yann Moix descoperă, în stilul lui nenea Iancu, cîteva similitudini cu prototipul balcanic al lui „toate-ţi merg de-a-ndoaselea”, privind retrospectiv viaţa lui Michael.

Matur din copilărie, cînd a fost maltratat de tatăl său, devine copil în ultima parte a vieţii. În acest sens, acuza de pedofilie este mai degrabă de reformulat: de gerontofilie, dacă ar fi avut loc, în mod real. Ultimii ani i-a petrecut cu copii de vîrsta lui. Michael şi-a sfîrşit viaţa într-o stare de totală infantilitate.

A avut un raport invers faţă de celebritate: a devenit un star universal încă de la vîrsta de 20 de ani, şi a sfîrşit ca un anonim la cincizeci de ani. La vîrsta de 20 de ani, nimeni nu ştia cine este Madona, în timp ce pe Michael îl cunoştea toată lumea.

Matrixevanghelia (V) Invazia Antihriştilor va fi la Braşov

Tabloidizarea reţelei este o condiţie a supunerii ei. Aparent, întregul sistem este susţinut de Alin Cristea, care jubila, la un moment dat, că a acoperit o mare parte din ţară cu aceste XEvanghelice şi spera să poată să ţeasă o pînză peste toată România, lucru care oricum se va implini, orice aş spune eu aici.

Este la mintea cocoşului că oricine din afara spaţiului evanghelic, care doreşte să afle cu ce se mănîncă evanghelismul din Suceava, să spunem, se duce la blogul intitulat „Suceava Evanghelică”. Blogul se găsea pînă mai ieri în topul celor prime o sută din WordPress, constituind un motiv în plus de credibilitate. Omul nu ştie cine administrează blogul, că acesta poate nu reprezintă o comunitate care să-l fi  însărcinat cu asta, şi vede acolo năucitoarea postare despre popa din Moşuni. Popa Cristian, altfel un tip simpatic, are două norme în viaţa publică: cea de preot  şi cea de cîntăreţ de muzică populară. “Suceava Evanghelică” regretă că nu a putut să-l contacteze pe interpret ca să-i ia un interviu, pentru a prelungi o poveste deja „cu cîntec”, aceea a crucilor pastorului Pustan şi a predicii sale din biserica ortodoxă din Moşuni. Tema atinge ca o boare ideea ecumenismului, de care cred că toţi sucevenii evanghelici ard să afle şi să fie fruntea cînd ne-om uni cu toţi. Ei vor asta oare, sau Matrixevanghelia?

Lacrimi în “Compotul de fructe”

Nu am mai citit de mult timp cuvinte atît frumoase ca acelea din blogul pe care vi-l recomand astăzi.

Fiţi cu ochii în “Compotul de fructe” şi nu veţi regreta!

Matrixevanghelia (IV) “Sfîntul” Paul pe nou la Botoşani

Citesc în Botoşaniul Evanghelic următoarea informaţie- relatare:

“…am avut privilegiul de a il avea in mijlocul nostru pe fratele Paul Williams, un frate englez care vorbeste neasteptat de bine romana si care ne’a vorbit despre “Dovezi ale nasterii din nou”.

Las la o parte noţiunea de “privilegiu” aruncată anapoda aici, cînd e vorba de a aduce slavă lui Cristos prin tot ceea ce faci în adunare, şi o trec la slugărnicia de care nu ne mai putem sătura cînd e vorba de papagalii străini, şi voi analiza calitatea informaţiei, gradul ei de veridicitate şi manipularea involuntară prin omisiune.

Matrixevanghelia (III) Păcălici şi popa prostu’

Matrixevanghelia este leit-poleită tăticul ei: cît de evanghelic e Alin Cristea, tot pe atît este şi Reţeaua lui. N-o scrie el, sigur că da, dar senzaţia care rămîne, după ce o frunzăreşti, este că Matrixevanghelia se poate scrie singură. Pe noua pagină de calculator se lipeşte cu superpastă o nouă foaie viu colorată care te anunţă că undeva, cineva, te sîcîie cu ceva, te adoarme cu vreo cuvîntare sau îţi cîntă ceva: cu gura sau cu instrumentul. Tot ce se face este spre “lauda Domnului”, fie că e vorba de o tabără cu familiile, fie că se lansează cartea unui tip despre care nu afli ce confesiune are nici dacă treci de pe interfaţa windows-ului şi intri în “măţăraia” din MSDOS.

Matrixevanghelia (II) Sau Evanghelia după Rotundu

Redau mai jos textele prin care am lansat acest termen. Dacă cineva începe cu “România Evanghelică”, va înţelege de ce am ales acest titlu. Cele pe care le “atinge” cel mai des Alin Cristea, se ofilesc şi put. Din punctul meu de vedere, acest om a confiscat un brand, în spatele căruia acţionează ca un apucat, după cum îl taie capul, rezolvîndu-şi propriile vendete, fie cu dl. Marius Cruceru, fie- acum- cu mine. Tolba cu tîmpenii şi-o putea ţine pe blogul lui, dar cînd te cheamă România Evanghelică, scrii acolo, adică tot la tine. Doar e curtea lui!  (Măi Aline, care e numele tău de botez şi care de familie? Nu e cam de fetiţă, România asta? “Românoiu evenghelic” nu-i mai bine? ce zici?)  Întotdeauna m-am mirat cum toată lumea poate să tremure în faţa toanelor acestui om. Sper să aflu de acum încolo cu ce se delectează domnia sa, zilnic. Şi să-l comentez şi eu, printre două lucruri mai serioase. Ce spui de asta, România?