“Fiţi numai ochi pe Pavel ăla…” – introducere
Încep să scriu intr-un fel de jurnal pe care nu l-am dorit. Se întreba cineva la Pătrăţosu daca Pavel si-ar fi făcut blog sau nu dacă ar fi trăit in zilele noastre. Gîndindu-mă la curajul pe care l-a avut dupa ce s-a întîlnit cu Domnul pe drumul Damascului, răspunsul ar fi: da, cred că si-ar fi facut. Dar de ce-ţi trebuie curaj? Pentru ca îţi expui gîndurile care te frămîntă in faţa unei lumi de care n-ai mai ştiut cum să fugi? Sau pentru că ceea ce spui este important, dar atît de important încît să supere pe foarte mulţi? Sau îţi trebuie curaj ştiind ca vei lua crucea Domnului în blocul tău, pe strada ta, la slujba ta, într-o lume care-ţi spune că mai bine ai face scobitori din lemnul ei?
Curaj sau nebunie? Dacă pentru lume eşti nebun, pentru Cristos trebuie să fii înţelept, dar cum oare? Să fii înţelept şi să taci, să aduni, si apoi să “mături” pe ţoti cu credinţa ta? Îţi trebuie curaj sau nebunie ca să accepţi să te citescă securistul de serviciu şi să-i simţi rînjetul cînd spune:
“De unde o mai fi ieşit şi Pavel ăsta? Nu se mai satură de prostii, nu vede şi ei că teroriştii vrea sa dărîme ‘tamai Templu’, tataie? N-a văzut şi ei, mă, filmul cu Isus ăla, sau cum l-o fi chemînd? de-l băteau ăia şi l-au răstignit sau nu’ş ce i-au făcut ca nu m-am uitat pînă la capat?”
Îţi trebuie curaj ca să accepţi jocul lor, rînjetul lor, interceptările lor, pentru că Pavel are multe telefoane şi toate numai bune de ascultat? Ce-ar face el, Pavel, iubitul Domnului, dacă-ar trăi azi?
Din zilele lui, îl voi trece pe Pavel în zilele mele. El va fi invitatul meu în postările ce vor urma. Voi vorbi despre curaj într-o lume care hohoteşte de frică, rîzînd. Pavel al meu îsi va pune cîte un televizor cu LCD în fiecare cameră pentru că… dar să nu anticipez.
Salut Rasvan,
Iti scriu de aici, de aproape, de pe meleaguri moldovenesti. Mult succes in blogareala veacului acestuia. Lui Pavel al tau sa stii ca nu ii va fi usor, ca are multe bube in cap: conspiratie la crima, turnator, fariseu, etc. Poate acu’ daca ii convertit in lumea contemporana mai scapa. Cine stie? Poate Roma e inca departe!
Din Iasi multa pace!
cristianlucaci
ianuarie 13, 2008 at 4:26 pm
Interesant. Pavel cu blog si LCD-uri in fiecare camera.
Si computer si internet, probabil. Foarte interesant.
M-ai facut curios, Rasvane.
Mihai Suciu
ianuarie 13, 2008 at 6:32 pm
Atâta spune-mi: mai are, sau nu, ţepuşul ăla, Pavel al tău…? Ce-i pregătesc oamenii, poate purta, dar ţepuşul i-l dă şi i-l ţine Stăpânul… Şi câte ţepuşe poate să poarte un om?
ionatan
ianuarie 13, 2008 at 9:18 pm
tepusul lui Pavel, ca cel al Patratosului: n-are buton de off
ciprians
ianuarie 13, 2008 at 10:34 pm
Bine ai venit Rasvan!
Nu te cunosc dar te simpatizez prin Duhul
Domnul sa iti dea Har! (prin taste)
romoflorin
ianuarie 13, 2008 at 11:11 pm
Ionatan, Pavel al meu are ţepuşul. Toţi Pavelii lumii acesteia au de la El cîte un ţepuş. Pavel a spus care era acela şi mă bucur că o pot face şi eu, şi tu…
Cipri, asa este, dar sa ne rugam Domnului sa nu off- teze pînă la 80 de ani-găină.
Mihai, am sa vin si cu LCD-urile.
Romoflorin, bine m-ai gasit! Da, in Duh si harul Lui, cum altfel?
Nu stiu daca te simpatizez, dar cred ca te “agape”.
rasvancristian
ianuarie 14, 2008 at 1:12 am
Cristian Lucaci,
Fii bine venit, frate moldovean. Noi avem oi mai multe, dar nu sunt mîndre ca asta e ultima treapta inaintea căderii, da parca de cornute, cam nu ducem lipsă
Să ţinem aproape în Domnul şi în rugăciune, unii pentru alţii!
rasvancristian
ianuarie 14, 2008 at 1:40 am
Interesant mod de al vedea pe Pavel, ai frate Razvan. Cam modest pentru cata valoare de continut ne oferi. Inainte cu credinta.
nicu
ianuarie 15, 2008 at 7:44 am
Nicule,
Sunt o voce slaba, nu stiu cat de departe este locul de unde vine ecoul, dar ma bucur ca din departare, vin voci mai frumoase decat a mea, un raspuns al mantuitilor Lui.
rasvancristian
ianuarie 15, 2008 at 12:29 pm