Archive for februarie 2nd, 2008
A scăpat vaca lui în sfecla noastră. Aventuri din epoca posthaiducească.
E bine să nu ai idei preconcepute cînd citeşti un text, e şi mai bine să nu le ai cînd îl scrii şi cel mai bine este să nu le ai deloc, mă refer la cele preconcepute, nu la idei in general.
În ziua în care a apărut pe piaţă, am sugerat dl. Adonis Vidu să folosească textul, de altfel îmbelşugat, la ambalat buchetul de flori pe care să-l depună la picioarele Statuii Securistului Necunoscut, din faţa fostului CNSAS.
Domnia sa, pe bună dreptate, a fost iritat de comentariu şi mi-a răspuns că probabil pot să dau mai mult decît un astfel de îndemn, la care nici n-ar fi trebuit să răspundă.
Vă mărturisesc că nu pot adopta o atitudine tristă, ca în sala de disecţie, cu cadavrul de text înainte
preferînd o discuţie veselă, avînd curcanul umplut de dl. Vidu pe masă.
Am redus la maximum selecţiile din text, dar tot au rămas cîteva şi pentru a uşura citirea lor, le-am împărţit în trei categorii:
1. Categoria Tunurile din Navarone, pentru ca acolo sunt idei care bubuie de o înţelepciune distrugătoare.
2. Categoria Scoala Tinerelor Cadre, din care cei interesaţi pot deprinde tainele misiunii de filare a creierului.
3. Categoria Radio Erevan Răspunde, cu întrebările, uneori abisale, pe care le pune în text autorul.
Voi încheia cu nominalizări la premiul „Cu vaca-n sfeclă”, care vor aştepta clasamentul final al lunii februarie.
Găsesc ideile dlui Vidu, înşirate mai jos, stranii, poate şi pentru faptul că a încercat în mod nefericit să adapteze o carte despre un conflict interetnic şi memoria unui război în spaţiul balcanic, unei probleme româneşti cum a fost monstruoasa securitate a lui Ceauşescu. Cred că “Memorialul durerii” al doamnei Lucia Hossu Longin ar fi fost mai aproape de temă, şi cred că stîngăciile ar fi fost mai puţin trase de păr. Cînd vrei să faci un eseu şi ai o singură carte la care te raportezi, prin prisma căreia vrei să interpretezi “şcoală” o temă ca aceea a memoriei individuale şi colective, ajungi la ceea ce eu numesc un eşec nedrept, atît pentru tema în sine, cît şi pentru autorul ei, un om de o inteligenţă şi profunzime recunoscute.
