Archive for februarie 4th, 2008
Pantomima adevărului şi a minciunii
Blow-up, filmul lui Michelangelo Antonioni este o metaforă cinematografică desprinsă dintr-o lume ajunsă sub limita disperării, potrivită cu ceea ce se petrece în aceste zile în România, ţară în care nu au murit nici comunismul, nici securiştii şi în care s-au înmulţit mistificatorii realităţii, oamenii care sunt gata să-ţi explice ţie ce să vezi şi unde să te uiţi.
Eşti fotograf şi într-o dimineaţă ca oricare alta, ajungi întîmplător într-un parc aparent pustiu, unde zăreşti o pereche, ce pare a fi de îndrăgostiţi, îi fotografiezi şi cînd ajungi acasă, îţi dai seama că filmul, documentul realităţii pe care ai crezut tu că o cunoşti, arată altceva. Măreşti cadru cu cadru şi te apropii de o imagine neclară, pointilistă, care îţi sugerează că acolo, după un tufiş, se află un corp. Ghidat de poză, te întorci noaptea în acelaşi parc, vezi un cadavru întins pe iarbă şi revii a doua zi dimineaţă, dar totul e curat. Nici urmă de mort. În oraş, casa ţi-a fost răvăşită, filmul şi fotografiile au dispărut, prietenul pe care-l rogi să te ajute, nu-ţi poate oferi decît o altă realitate, a drogului, a vieţii de o noapte, o moarte “fizică” a memoriei, o ştergere chimică a ei.
Meseriaşii pantomimei…
