Archive for februarie 8th, 2008
Timpul enorm de înjumătăţire al elastomerului minciunii
Cu 18 ani în urmă, la doar cîteva zile de la măcelul din decembrie 1989, România era privită cu o mare simpatie şi încredere de toată lumea „liberă”.
După ce ani de zile presa românească şi mediile culturale din ţară nu aveau cuvinte decît pentru ţările „permise”, cele în care se construia comunismul, practic cele din spatele cortinei de fier, acum apare o buimăcitoare deschidere.
Timp de 50 de ani, orice vizită pe care o primeai de la o rudă sau prieten din afara lagărului comunist, trebuia declarată la miliţie în timp de 24 de ore; corespondenţa era verificată de securitate, atît cea pe care o trimiteai, cît şi cea pe care o primeai, dacă o primeai…
Teroarea psihologică prin care am trecut mulţi dintre noi în acei ani, nu se poate uita. Pentru mine este o îndrăzneală sfruntată să manipulezi acum adevărul, să-l complici cu filozofii de doi bani, cînd totul s-a rezumat, practic, la un imens aparat al delaţiunii, al turnătoriei josnice, începînd de la administratorul de scară, pînă la colegul serviabil de la birou, cu care beai cafeaua cu înlocuitori de dimineaţă.
Nu aveai voie să deţii maşină de scris, iar dacă o aveai, îţi era înregistrată şi caracterele literelor, ştiute de „tovarăşi”. Oricînd puteai face manifeste acasă… spuneau ei! Însă note informative aveai voie, deşi maşină aveau tot ei! Cum puteai face studii în Vest dacă nu erai „de-al lor”, dacă nu participai la fabricarea elastomerului minciunii?
Este greu de înţeles, chiar şi pentru cei din generaţia mea, cum puteam trăi fără internet, fără PC, fără mail. Am început cu programare în basic, cu HC 85 iar Bill Gates chiar a fost printre puţinii tipi a căror avere este pe deplin meritată.
Ce vă voi arăta acum, reprezintă o dovadă a barbariei în care trăise un popor abandonat timp de 50 de ani, trădat de marile puteri democratice şi siluit de minciunile unor românaşi care circulau într-o nesimţire diabolică pe ruta România-Occident – România, cosmetizînd umilinta în care trăiam, ascunzînd adevărul, mizeria, teama, umilinţa noastră.
