SIDA. Agonia Africii de astăzi, modelul agoniei noastre de mîine (III)

Esenţial pentru înţelegerea fenomenului este să ştii că de la infectarea cu virus şi pînă la declanşarea bolii trec in medie 7-8 ani, timp în care persoana infectată va continua viaţa sexuală nestingherită, infectînd un număr tot mai mare de indivizi.

Trebuie să mă opresc pentru a face o precizare în legătură cu căile de transmitere a SIDA. Le enumăr şcolăreşte, cu precizarea că ele nu s-au modificat semnificativ în ultimii 25 de ani:

· sexul bărbat cu bărbat

· sexul heterosexual, cu relaţii întîmplătoare şi fără prezervativ- aici depinde şi ce calitate are prezervativul, cele mai sigure fiind şi cele mai scumpe

· drogurile injectabile

· tratamentele care presupun sîngerare şi transfuzii de sînge neverificat

· transmiterea de la mamă la copil în timpul sarcinii, travaliului şi prin lactaţie

· contactul direct cu sîngele infectat al lucrătorilor din sănătate

Dintre toate, de departe cel mai important este comportamentul sexual.

Citez spusele unui specialist de excepţie de la Memorial Sloan- Kettering Cancer Center, New York:

„Cea mai importantă cauză a extinderii epidemiei nu este ineficienţa tratamentului retroviral, sărăcia sau culoarea pielii, ci incapacitatea noastră de a accepta dimensiunile de Ev Mediu a bolii, care se transmite SEXUAL. Pînă cînd nu vom accepta asta, nu exagerez cu nimic că prin comportamentul nostru îngăduitor şi politicos, ne sinucidem efectiv.”

Dacă eu găsesc în Biblie un îndrumar epidemiologic fără cusur, pentru că acolo este condamnată atît relaţia sexuală întîmplătoare şi, mai ales cea homosexuală, sunt acuzat de fundamentalism religios. Dacă spun că eu cred că acele cuvinte sunt ale lui Dumnezeu, scandalul e şi mai mare. Dacă spun că Domnul a proiectat codul genetic, sunt catalogat tîmpit incorigibil.

Bun, dar cu ce am citat din reviste americane de cercetare, ce ne facem? Chiar toţi suntem „duşi”?

AFRICA, ACUM AM SĂ VĂ POVESTESC DESPRE AFRICA

Africa este continantul cel mai afectat de infecţia cu virusul HIV şi bola SIDA. Cel mai cumplit este pentru ţările din partea sub- Sahariană. . Dacă îl privim ca pe un scenariu al morţii, trebuie să înţelegem că el prefigurează propria noastră tragedie. Deşi Africa numără doar 11% din populaţia globului, numărul cel mai mare de infectaţi provine de acolo.

Bolnav de SIDA din Africa

Ştiaţi că numai în anul 2003 au murit în Africa sub- Sahariană 2,2 milioane de oameni bolnavi de SIDA?

Ştiaţi că în aceiaşi regiune a globului au rămas orfani de ambii părinţi 12, 1 milioane de copii?

Ştiaţi că în Africa 2 milioane de femei bolnave de SIDA rămîn însărcinete şi dau nastere în fiecare an, iar din aceşti copii 630 000 – şase sute treizeci de mii!- sunt infectaţi de către mamă?

Se estimează că în Africa există 2,1 milioane de copii infectaţi, cu o vîrsta sub 15 ani.

În Botswana, o ţară de aproximativ 2 milioane de locuitori, SIDA are o prevalenţă de 37,3%; în Africa de Sud sunt 5,3 milioane de bolnavi; în Nigeria 3,6 milioane; Zimbabwe 1,8 milioane de bolnavi.

Deoarece 85% din cei infectaţi sunt cuprinşi în grupa de vîrstă 20- 50 de ani, societăţile sunt pe cale să piardă tinerii, iar bătrînii să nu mai beneficieze de suport social.

Sistemul educaţional este pe cale de a eşua, deoarece fondurile pentru educaţie au fost tăiate în mare măsură, pentru a fi suplimentate costurile tot mai ridicate ale celor care au contactat boala. Este o spirală a morţii fără precedent în istorie.

Nici un segment al societăţii nu a rămas neatins. Producţia agricolă a scăzut, pentru că lucrătorii fermelor au murit şi nu s-au mai găsit înlocuitori. Medici, asistente, muncitorii din ateliere, oameni de afaceri şi oficiali guvernamentali, toţi au murit într-un număr alarmant.

Într-o lume globalizată cum este cea de astăzi, consecinţele economice, politice şi strategice ale fenomenului african depăşesc previziuni cele mai sumbre de acum 10-15 ani.

Dacă astăzi lucru acest se întîmplă în Africa, mîine el se va petrece oriunde altundeva.

În majoritatea regiunilor rurale din Africa, foamea este condiţia majoră coexistentă a bolnavilor de SIDA şi tuberculoză, iar aceste boli consumptive nu pot fi tratate efectiv fără a-i hrăni pe oamenii aceia. Malaria rezistantă la medicamente întregeşte dezastrul.

Germanii spuneau că n-au avut habar despre ceea ce se petrece în lagarele de exterminare naziste, dar minţeau cu neruşinare.

Astăzi am încercat să prezint o tragedie, să vorbesc despre un continent care moare, ca să nu spunem în faţa Domnului că n-am ştiut.

Mă alătur iniţiativei dlui Dănuţ Mănăstireanu în ceea ce priveşte Kenia. Să ne rugăm pentru ei şi să nu uităm că toată Africa are nevoie de noi.

Vă rog să petreceţi cîteva minute împreună cu cea mai bună „trupă” pe care am auzit-o vreodată, în cele două clipuri de mai jos: LADYSMITH BLACK MOMBAZO, din Africa de Sud şi Paul Simon.