Zborul de curăţire al albinuţei RaGhe peste stupul de Agoracuci

Albinuţa RaGhe, specialistă în fabricarea de miere hermenoflorală, a făcut zborul de curăţire plecînd din stupi(d)agora. Ne-am fi aşteptat ca înţepătorul personaj să bîzîie fin, melodios şi prietenos la urechile tuturor, cerînd public iertare pentru capetele umflate ale celor care au avut ghinionul să-i stea în calea acului său tetanosfil. Dar acest soi de albină daco-americană nu cunoaşte melodia scuzelor.

Albinuţa RaGhe, doctor în hermenofloră

În loc de „pa, albine dragi”, el ne propune o temeinică operaţiune de capturare a şobolanilor invizibili care au pătruns în stupi, înşelînd radarele albinelor adormite-n post, fapt petrecut cu regularitate în decursul ultimelor 50 de sezoane cu stupi slabi la miere.

El ne învaţă că operaţiunea presupune informarea stupului că va urma o lucrare, cu zile de post la polen şi miere, în care se vor acoperi bine „urechile” botcilor, ca să nu audă puii nici ce zice matca, nici ce şuşotesc guzganii; se vor citi istorii din vremea în care albinele bîntuiau prin păduri, liniştite şi cu stupul agăţat în copac, chiar dacă nu erau în securitatea pe care o au astăzi.

Acum, peste sentimentul de varoză care pluteşte peste stup, albinuţa RaGhe se imaginează aleasă „matca dei tutti matci” peste stupelniţa cuprinsă de febra izolării şobolanilor nedepistaţi.

În a doua etapă de acţiune, matca RaGhe trece la pregătirea albinelor lucrătoare, care vor avea sarcina să identifice şobolanii intraţi în stupină. Se aleg în medie 5 albine gospodăroase, cu acul bont şi cu bîzîitul mut, în general albine de familie bună, cu punga de venin controlată, deoarece matca recomandă discreţie şi exprimă acest lucru bilingv, conform speciei din care v-am spus că face parte. “Sworn to secrecy”, tradus de domnia sa pentru albinele mai tîmpe, care nu ştiu decît bîzîiala suptă din propolisul matern, “totul ramine absolut secret”. În traducere liberă, trompa mică.

Albină de investigaţie, una din cele 3 x 5 x 7

Matca RaGhe ne mai spune că cele mai bune proceduri, mai ales cînd operaţiunea se complică, sunt cele americane, lucru care m-a liniştit, pentru că RaGhe părea din specia de albine africane , foarte agresive şi furăcioase la miere din stupii mai slabi de minte.

Cele 5 albine nefericite din comisie trebuie să fie căutate la aripi, la abdomen ( care-i musai să fie alungit şi suplu), la ce au bîzîit pînă la acea dată şi, dacă ar fi posibil, să fi fost rezistente la roit din stup şi relaţii cu trîntorii. Preferabil ar fi ca cele 5 lucrătoare să fie însoţite de o escadrilă de sfetnici, adică de albine înţelepte. Citez matca: “Dacă am învăţat un lucru important în USA acesta este valoarea comisiilor independente de invesţigatii.”

Investigaţia, căci despre asta vorbim, trebuie să decurgă după sistemul “vine albina la şobolan” sau “vine şobolanul la albină”. Chestia se pare că ţine atît de caracterul mai mult sau mai puţin docil al şobolanului, cît şi de dorinţa de discreţie a mătcii. Zborul de noapte în stilul lui Antoine de Saint-Exupéry , deşi de neînchipuit la albine, va trebui aplicat: doar aşa nu va afla nimeni nimic, pentru că s-au făcut experimente de a lega la gură o trupă de lucrătoare, cu singurul efect că, treptat le-au căzut dinţii cu care rodeau polenul de pe stamine, iar de bîrfit, tot bîrfeau prin trompa ştirbă şi stropeau cu miere-n stupi.

Urmează etapa finală, în care şobolanii depistaţi, lămuriţi şi bine înveliţi în ceară, secretată de albinele cu glanda mai mare, mai şiinţifică şi mai parfumată, vor trebui să-şi ceară scuze. Aici matca se întreabă către cine să o facă şobolanii: către cutii? către rame? sau către albinele moarte din iarna trecută?

Dragele mele, cred că în aceste condiţii, ni s-a cam acrit lăptişorul de matcă şi cel mai oportun ar fi să o roim la timp, pentru că am ochit eu lîngă plopul care face pere, o răchită care face micşunele. Ne luăm matca noastră mitrofană şi continuăm ce-am început: “Pigmei sau uriaşi”, stupul 2.

Una din noi, fericită şi roită, lîngă plopul care face pere, încărcată de polenul răchitei care face micşunele

În concluzie, la finalul acestei luni se poate spune că noi am avut ţepi, albinuţa RaGhe ac, iar Agora a luat o ţeapă de la tot roiul.

Written by rasvancristian

februarie 28, 2008 la 5:08 pm

Postat in Rîs cu plîns

139 Răspunsuri

Subscribe to comments with RSS.

super razvan.
ai citit solutia asta pana-n maduva.
finalul cu “idealul” e semnalul ca de fapt toata solutia e o utopie mai mare decat agora.

Mircea

februarie 28, 2008 at 8:37 pm
Stupuletul agora se pare ca a produs doar idei trantore si ne-au crezut pe toti dusi la roit cu mintea.
Marele Danut Matca mi-a facut o declaratie batraneasca si cu invatatura stupareasca: m-a intrebat daca sunt normal. Pai poti sa fii normal dupa zumzetul lor inselator? Dupa sterpelitul de miere si inlocuirea ei cu gem de frunze?

Vlad L

februarie 28, 2008 at 8:58 pm
Cel mai trist mi se pare ca si acum dupa atitia ani de la caderea cortinei, multi din cei care isi cunosc caderile si pacatele, ne cred prosti. Am trait alaturi de multi din acesti “frati”, i-am banuit a fi informatori dar nu am avut dovezi. Acum avem dovezi, stim ca ce am simtit atunci este adevarat, dar sintem considerati tot prosti; si se incearca pe cai “academice” cu vorbe mari si goale, ascunse in spatele discursurilor sforaitoare, sa ne faca sa ne simtim vinovati ca vrem sa se faca lumina in aceasta problema. Ce pacat ca nici acum in ceasul al 12-lea, nu se cauta adevarul, singurul care ne va face liberi. Rasvan, multumiri pentru timpul care il petreci sa ne tii la curent cu ce se mai intimpla pe la noi, pentru umorul care mai aduce un zimbet pe fetele noastre si pentru puterea care o ai sa rezisti atacurilor. Domnul sa se indure de noi toti.

Mia

februarie 28, 2008 at 9:13 pm
Slava Domnului ca mai exista si oameni normali!!!
Spuneti bai fratilor si la altii ca existati, ca nu stiu oamenii ce sa mai creada! Domnul sa va binecuvanteze !!!
Nici Ilie nu era singur, nici eu, ca v-am gasit pe voi! Dar pana sa va descopar, ce sperietura am tras!

Petre

februarie 29, 2008 at 1:49 am
Vladuţ, şi nu i-ai spus că eşti? adică normal? Gem de frunze, ha?

rasvancristian

februarie 29, 2008 at 2:01 am
Dragă Mia, Pătrăţosu spunea că lui îi plac stupii pentru mirosul înţepător de propolis, mie îmi plac pentru că îmi dau prilej de căpăceală, adică îi ajut la montatul capacului de ceară peste alveola plină de miere. Să pun capac la toate, să-mi fiarbă înabuşit belelele blînde coapte de ei…
Eu îţi mulţumesc!

rasvancristian

februarie 29, 2008 at 2:07 am
Mircea, n-am fost defetist, poza bate textu’ : compară şi tu exemplarul nostru cu poza lui Raghe

rasvancristian

februarie 29, 2008 at 2:09 am
Cei ce stau in picioare, sa fie atenti sa nu cada,nu? Dumnezeu ne va judeca si pe unii, si pe altii!
cat despre judecatile pe care le aruncam un blogosfera, ma cam indoiesc de validitatea lor!

eu am fost f. inversunat cand am auzit de pacatul unui frate compozitor.Nu ma mai interesa ce a scris!
Lectia primita de la sotia mea: pacatul lui fiind cel al lui David, inseamna ca n-ar trebui sa ma intereseze nici Psalmii lui!
mi-am dat seama cat pot fi de necompliant, de intransigent si refractar – cand e vorba de altii, binenteles!

ciprians

februarie 29, 2008 at 7:49 am
Dar noi il citim pe David ,fiindca s-a pocait din toata inima,nu a fost mandru,nici viclean,iar dupa ce s-a pocait,n-a mai facut cate altele,mai ales impotriva Domnului(a copiilor Lui)
Pocainta noastra ne da o stare de pace,a celorlati ne imbarbateaza,nu ne descurajeaza.
Cred ca fiecare se bucura cand ceilalti sunt sinceri ,se pocaiesc,isi recunosc ca David pacatul.
Sigur ca si noi trebuie sa avem mila si drgoste,pentru acestia,dar cand ei se inversuneaza sa nu recunoasca nimic,ba sa si acopere…
Domnul sa aiba mila de toti.

elisa

februarie 29, 2008 at 11:12 am
Rasvane esti ” terorist ” ma omori cu al tau umor fin si inteligent. Pot sa fiu oricat de suparat si obosit , tu ma faci sa rad cu o gura cat o sura ( gura de gen iliescian ).
Domnu8l sa te alduie si sa te inburde-n rai.

Livius

februarie 29, 2008 at 1:46 pm
Banuiesc ca ai luat prima poza din panoul de onoare de la Sorbona.

A doua poza spune multe…

As vrea sa seman si eu tot mai mult cu albinutza din a treia fotografie. (Sa vezi ce frumos pronuntza nepotul de 2 ani cuvantul “albinutza” )

Dar eu incep sa cred tot mai tare ca este vorba de o legatura puternica intre cei din Agora si cei invinuiti de tradare. In afara de cazul prezentat recent de catre Daniel Mitrofan pe site-ul lui.

don quijote

februarie 29, 2008 at 2:01 pm
Rasvan nu am putut sa-i spun ca sunt normal, am invatat in viata ca numai cei bolnavi vor sa se asigure verbal ca sunt in regula. Daca nu am putut s-o demonstrez faptic inseamna ca mai am de lucru, desi tind sa cred ca astfel de vorbe de la omul mai in varsta catre unul mai tanar nu dovedesc decat ceea ce spuneam pe blogul meu: n-are structura de rezistenta, tencuiala nobila si in rest un vagon de aroganta si un debit de vreo doua vagoane de intelpciune.
Bine spune Domnul ca intelepciune vine de la El si nu din perii albi. Asa ca ai grija!

Vlad L

februarie 29, 2008 at 2:22 pm
Ciprians, ca sa recastigi un loc de cinste dupa ce pacatuiesti, trebuie ca acesta dincolo de pocainta si lepadare a raului sa faca Dumnezeu lucrul acesta si asta nu insemna talentul care ti-l pastrezi chiar pacatuind.
David nu si-a recastigat pozitia de psalmist, el a recastigat pozitia de om pretuit inaintea Domnului prin alt tip de masuri si teste, ceea ce l-a facut sa ramana psalmist.

Eu am o problema serioasa cand in Biserica lui Hristos unde fratele Moldoveanu a dat parca vreo 8 mii de cantari si unde ai oameni deosebiti care au scris cantari sa ma fortezi pe mine sa ascult muzica de Bethoven. O fi compozitor celebru dar biserica nu are nimic in comun cu acesta mai ales cand se cunoaste ce viata plina de uraciuni a avut. Cand se canta melodia cu pricina, imi face impresia ca sunt la o intalnire a consiliului europei mai degraba decat in biserica.

Cum ar fi sa punem niste cuvinte pioase pe melodi ale lui Queen sau alte formatii care au facut muzica dpdv omenesc de valoare dar a caror caractere sunt o problema. As merge pana la a pune psalmii lui david pe melodii inchinate lui Baal. Sa fie Dumnezeu asa incantat de muzica incat sa nu-l mai intereseze porunciile proprii cu privire la lepadarea lucrurilor inchinate altor dumnezei de catre oameni care au trait sau traiesc in pacat?

Vlad L

februarie 29, 2008 at 2:36 pm
Multa , dar chiar foarte multa dreptate ai Vlad.
Colegului meu ii placea foarte mult Elton John si-l nasculta cu mare placere de fiecare data ; din momentul in care a aflat ca e homosexual , nu i-a mai trebuit muzica lui.
Fiecare cu parerea lui dar eu cred ca fiecare transmite ceva prin ceea ce face asa ca nu poti sa spui : ” si ce daca e homo mie imi place ce canta si gata “.
Eu cred ca trebuie sa te uiti si la om , la caracterul lui , la felul lui de vietuore inainte de a lua ceva , sau invata ceva de la cea persoana.

Livius

februarie 29, 2008 at 2:51 pm
Ciprian, mărturisesc că s-ar putea să-mi scape semnificaţia exactă a comentariului tău. După ce Alin Cristea te-a lăudat şi tu ai cultivat ceea ce eu am smuls (oricum, cînd cade sămînţa pe marmura grecească e cam greu să crescă ceva iar bătaia a fost să ciuguleşti grăuntele, pînă să încolţească nu mai spun ce) ai făcut un post lung, după tema Zelig de unde am înţeles că ai stat lîngă “omul invizibil” şi ai aplicat ce ne-ai spus tu în postarea aia despre personajul filmului.
Aşadar, fii gentil şi spune ce ai pe suflet.
Înţeleg că nu trebuie să fiu intransigent şi refractar şi trebuie să mă îndoiesc că părerile emise pe bloguri ar avea validitate.
Este exact ce spun şi eu: fiecare să gîndescă în mintea lui fiecare lucru, Domnul ne-a dat cheia şi fiecare are blogul în capul său, acasă la el. Dar şi ce văd alţii trebuie să fie adevărat, să fie din tine, altfel înseamnă că am curvit cu mintea noastră Deci, de ce să nu fie valabil ce scriem, ce comentam? Tu de ce mai postezi, dacă nu dai importantă jurnalului tău? părerilor tale făcute publice?
Te iubesc!

rasvancristian

februarie 29, 2008 at 4:58 pm
Stupuletul agora se pare ca a produs doar idei trantore si ne-au crezut pe toti dusi la roit cu mintea.

laurentiu vlad

februarie 29, 2008 at 4:59 pm
Livius, să ştii că în momentul în care am citit ultimul material de pe Agora, am văzut în faţă regulile împrumutate din stup. Am citit mult despre albine şi despre furnici- sunt foarte interesante. M-am întrebat de ce? şi mi-am dat seama că ordinea închistată, stricteţea regulilor, absolutismul pastorului, dar mai ales ideea de “masă”, de “ceilalţi” credincioşi, care trebuiau pregătiţi (?) , fără contact cu cercetările propriu-zise, manipulaţi discret, m-a revoltat. Deja pastorul şi comitetul face un sacerdoţiu, alături de comisie, se ţese din nou perdeaua templului, apare din nou ideea de Sfînta Sfintelor, camera curaţilor. Oare de unde provin toate astea? unde le-au mai găsit? sunt oare involuntare?
Apoi vine rîsul, pentru că făptura Domnului numită albină, nu are nimic din gîndirea “ciucită” a omului, care ia de la albină doar aparenţele, ordinea, nu şi esenţa planului. Atunci acel om, sau acei oameni, devin simpatici, cum eram copii la joacă. Toată “morga” aia dispare chiar dacă mai pleacă unul cu nasul julit la mamă- sa: care-i baiu?
Şi totuşi este cu cîntec, pentru că mulţi din oamenii aceştia nu s-au jucat niciodată, sunt ranchiunoşi şi-mi pare rău că trebuie să o spun, răzbunători. Există o formă de răzbunare care mimează oridinea, mai pe şleau, în care ţi se dă cu “Biblia” în cap şi ţi se spune: tu nu eşti de-al nostru!
Atunci rîsul se aude tot mai estompat… Ei nu plîng, ei fac “dreptate”.

rasvancristian

februarie 29, 2008 at 5:36 pm
Mda. Din pacate din nou ai dreptate Rasvan ; uite ca si rimeaza.
Sa stii ca perdeaua doar s-a rupt sa ca nu stiu daca tr5ebuie tesuta din nou.
Ti-am pus o intrebare pe e-mail la care te0as ruga sa-mi raspunzi.

Livius

februarie 29, 2008 at 5:46 pm
Rasvan, eu citind interventiile lui Manastireanu si cele cateva randuri scrise mie personal de catre acesta, in plus dulcea lui acuzatie ca sprijin antiintelectualismul impreuna cu “altii” , se vede ca il sperie de moarte punerea lui acolo unde ii este locul-un deserviciu adus adevaratei culturi, m-a apucat asa un soi de scarba .
Atunci cand vorbim de pacate grosolane, cu implicatii imense in ceea ce priveste suferinta, cum este cazul vanzarii aproapelui prin turnarea la securitate, acesta este marele blandut, om milos si intelegator. Cand vine insa vorba de refuzul meu sa ma imbrac in perdelele care ii plac atat de mult, ma snopeste incat aproape ca silit trebuie sa recunosc ca este un om de o mare cultura, este dar una a impostorului.
In plus dragostea si intelegerea dusa la extrem in cazul acelora l-au lasat fara picur in ceea ce ma priveste.
Sa fie dragostea un soi de balansoar, cand esti prea intr-o parte sa nu mai poti fi in cealalta?
Ce ti-e si cu ipocrizia asta…..

Au incercat sa ne induca in eroare punand dupa agora si un Cristi, praf in ochii.

Vlad L

februarie 29, 2008 at 5:59 pm
Vlad, ştii că m-am întrebat şi eu de ce sunt unii aşa de arţăgoşi? Nu ştiu dacă e aşa, dar tocmai aceeia care sunt şefi, care au mulţi subordonaţi în jurul lor, la locul lor de muncă, aceia sunt mai “ofuscabili”. În primul rînd pentru că nu fac deosebirea între servici şi blogosferă. În al doilea rînd, pentru că se gîndesc automat că unii din subordonaţii lor citesc pe net cîte buşeli încasează şeful lor şi se amuză, ba unii chiar se bucură. Normal ar fi ca aceste personalităţi, pentru care imaginea contează mult, să nu vină pe bloguri.
Beni Lup a fost singurul care a trecut prin toate fazele: da la prezentarea CV-ului, la ameninţări, la drăgălăşenii cu cerutul adresei de mail şi ispita colaborării cu el, pentru ca în final să recunoască impasul cu studenţii care-l luau peste picior. Apoi a reclamat.
Mă gîndeam: dacă aş fi ditamai profesorul la ITBB şi aş apărea la catedră ştiind că unul m-a făcut pe net “Albinuţa RaGhe”, nu mi-ar sta polenu-n gît numai la gîndul că rînjitul ăla din faţă pare că a citit şi el?
Deci, cum vrei tu să-ţi răspundă Dănuţ Mănăstireanu, care e şi el şef peste Europa de sud, de est şi Asia de nu mai ştiu care parte? Dacă nu te fulgeră şi nu te tună şi mai citesc colaboratorii lui, păi nu prind curaj?
Mulţi din aceşti domni nu pot înţelege că viaţa “electronică” e tot mai împletită cu cea reală, nu vor să recunoască asta, se supăra, ameninţă, activează reţelele din viaţa reală pentru a-şi salva imaginea virtuală. E o simplă părere, poate să fie departe de adevăr, dar aşa ar avea sens unele reacţii prea dure.

rasvancristian

februarie 29, 2008 at 6:10 pm
Vlad dar poate o fi un Cristi printre ei si deaceea se numeste ” piata lui Cristi “.

Livius

februarie 29, 2008 at 6:11 pm
Si eu am vreo 30 de oameni in subordine dar nu ma ofuschez chiar asa de tare.
Vlad de ce crezi ca Danut Manastireanu e blandut , dragut, intelegator etc. cu cei ce au turnat ?
Cand era vorba de el , era exact contrariul.

Livius

februarie 29, 2008 at 6:16 pm
Ceea ce este cel mai trist este “piata lui Cristi” este condusa de oameni care daca nu sunt si ei ciudati ca cel mentionat sunt totusi dubiosi prin tacerea ce s-a lasat in ceea ce-i priveste. Au disparut aduc in fata pe RaGe, spunandu-mi mie ca omul are intentii nevinovate si grselile ii sunt scuzabile. Eu cand unul RaGe il pun in grajdut, nu il scot la inaintare pe post de cal de cursa.
Au fost negustori necinstiti unii dintre ei incercand ca in spatele unor oameni de pretinsa cultura sa se pretinda interfata cu lumea neevanghelica.
Ce sa inteleaga ala? ca suntem niste impostori si ca incercam la intrebarea simpla “Ce facem cu vanzatorii de oameni?” sa raspundem cum se defineste criza de indentitate prin intermediul celei de imagine si in exagerat de stransa legatura cu asumarea comunitara a pacatului savarsit de marile noastre valori. La care un om cinstit si de bun simt ce poate spune? Impostori si ipocriti este prea putin, astia ne mai trag si o injuratura ca ii luam de prosti.

Vlad L

februarie 29, 2008 at 6:25 pm
Don, noi am fost obişnuiţi să spunem adevărul, să ne spunem părerea, să venim în adunare- după o săptămînă de contacte cu tot felul de oameni, de vorbe urîte auzite de pretutindeni, de înjurături, de necazuri prin serviciile în care lucrăm, poate din familii unde lipseşte armonia creştină – iar acolo ştim că sunt strecuraţi înşelătorii, cei care vînd porumbeii. Pe net e la fel de trist, şi eu spun că omul nu poate judeca limpede dacă în familia lui un tată sau bunic au călcat alături. Oamenii aceia vin cu tot felul de reguli şi de păreri, dar nu fac uz de ocazia de a tăcea, dacă tot se ştiu cu musca pe blazonul familiei. E ca şi cum ar veni cineva cu fracul la operă, dar încălţat cu opincile, pentru că pantofii i-a luat tăticu la purtat prin băltoace şi nu i-a curăţat cînd a venit cu ei acasă.

rasvancristian

februarie 29, 2008 at 6:35 pm
Da, asta a inceput sa ma framante de o perioada: care este cauza hipersensibilitatii agorei in dreptul numelor deconspirate? Sa fie oare chiar vorba de o criza de identitate? Imi vine greu sa cred.

Dar articolul lui RaGe m-a pus pe ganduri si ma intreb daca mai am dreptul la vreo replica de vreme ce si eu am purtat cravata de pionier si am fost abonat la Cutezatorii.

Rasvan, nu ai amintit nimic de plantele carnivore… din prea mult tel pentru recoltarea polenului numit cultura, poate nimeresc odata si pe astfel de plante. Ce se va alege de agora atunci?

don quijote

februarie 29, 2008 at 7:10 pm
Razvanele, nu stiu cand m-a laudat Alin Cristea si nici nu-mi pasa! n-am sta langa “omul invizibil” ca Zelig, e mult mai prozaica motivatia mea: am fost plecat din Cluj, n-am avut internet, iar dupa ce-am revenit, am fost f.f. ocupat la clinica,etc.
Iar daca vreau sa fiu Zelig, conditia sine qua non este sa stau langa EL, altfel nu, fiind recalcitrant din fire!

de cand m-am pocait am mult “non-combat” in mine, de-aia ce sciru se adreseaza launtricului fiecaruia, mai mult decat faptelor trecutului sau prezentului, decat istoriei patate sau nepatate.

ce e valabil sau nu, nu eu hotarasc…si nici nu stiu criteriile care decid aspectul asta! dar incerc ca ceea ce scriu cuiva sau despre cineva sa o pot sustine si face to face cu persoana impricinata. Nu-mi plac atacurile la persoana – gratuite sau nu – precum nici alegoriile hazlii sau nu!

de ce-mi mai tin blogul? ma intreb si eu, uneori si atunci decid sa nu ma resemnez!

poate acum vei intelege sensul comentariului meu anterior! cat despre declaratii de iubire, sunt la fel de deschis si ti le intorc cu sinceritate!

ciprians

februarie 29, 2008 at 7:42 pm
Daca te uiti la comentariile lui pe la Patratosul si pe unde ma blogul lui, se poate vedea ca nu prea este dispus sa “execute” pe nimeni din cei ce au colaborat merge de manuta cu cei din ograda agora, in schimb pe cei ce au comentat si pe Patratosul, desi este intre doua trenuri si un avion al intalnirii providentiale, are timp sa-i porceasca nitelus in acceptiunea dragostei si intelpciunii sale dobandite in anii perindarii pamantesti.
Atitudinea lui blanduta si “impaciuitoare” razbate din rasuflarea lui in ceafa celorlalti, intr-o postare chiar intervine, nu se poate stapani.

Vlad L

februarie 29, 2008 at 7:42 pm
@Vlad L: deci opera nu mai are valoare daca a pacatuit flagrant autorul? iar David a fost talentat de a scris Psalmii?

…in fond, Vlade, are DUMNEZEU nevoie de muzica noastra? prejudecatile legate de muzica celor de la Queen sunt ale LUI sau ale tale? daca n-ai fi auzit niciodata Bohemian Rapsody si ai fi auzit-o in Biserica, ai fi fost,oare, starnit?

si atunci ce are valoare inaintea lui DUMNEZEU? vasul sau untdelemnul? animalul sau sangele?
o problema de gandire, de rezolvat pt fiecare dintre noi!

cu stima!

ciprians

februarie 29, 2008 at 7:49 pm
@Vlade: te referi la Razvan? sunt dupa o saptamana grea, ca fiecare, de-altfel…

ciprians

februarie 29, 2008 at 7:53 pm
Ciprians, eu cred ca Dumnezeu are sfintii Lui si ii place ceea ce acestia din dragoste pentru El compun ca semn al aprecierii, respectului, multumirii etc.

Nu cred ca Dumnezeu are nevoie de muzica noastra si dupa cum vad cat detaliu a pus in separarea Israelui de restul paganilor din vremea aceea, mai apoi cand ma uit la Domnul Isus care nu prea a avut motive de veselire si nici cosuri in care sa stranga mizeria vremurilor reapective pentru a le aduce inaintea Tatalui ca ofranda, nu-mi mai ramane nici un dubiu ca la Dumnezeu nu merge cu cioara vopsita doar pentru ca-mi pare mie cioara frumoasa ca un canar.

Nu cred ca o capodopera umana are valoare inaintea lui Dumnezeu decat daca aceasta poarta in ea daruirea catre El si in acea daruire sa existe ceea ce spuneam mai devreme.
Restul, cu respect, este un gunoi in sensul strict al cuvantului.
Chiar crezi ca Dumnezeu nu vede jegul din vasele in care aducem ofranda?

Imi pare rau ca ai avut o saptamana grea si nu vreau sa te necajesc in nici un fel. Iti doresc o odihna in Duhul Sau.

Ultima postare era pt Livius, daca la aia te referi.

Vlad L

februarie 29, 2008 at 8:33 pm
Ciprian, aşa eşti tu format, aşa gîndeşti tu şi e bine că ai liniştea interioară, că eşti în echilibru: ceea ce gîndeşti cu ceea ce faci. Pacea pe care ne-o dă Domnul o avem toţi cei care avem pe Isus ca Domn şi Mîntuitor. Dar nu toţi suntem la fel şi sper să nu defineşti atac la persoană un comentariu indiferent în ce gen literar a fost făcut el, doar pentru că e critic. Adi Vidu, da? Am înşirat toate ideile lui şi sunt la fel de convins că sunt supide. Ce argumente să mai aduc?
La “Noe şi turnătorii”, am motivat fiecare idee de acolo, nu am atacat pe RG, ci am analizat ce a scris, nu ce este.
E modul meu de a mă exprima. Oameni ai bisericii au adus securitatea in mijlocul ei, eu aduc umorul, atît cît mă duce mintea. Ce e pe faţă doare, ce e lucrare mişelească necesită o ceată de culturnici care să facă ce? să îngroape ca pisica, Ciprian!
Din apărarea lui Daniel Mitrofan a mai citat cineva? O, nu, nici vorbă, deşi are alt stil, deşi nu-i ia peste picior şi vorbeste mereu pe text.
Dar, ca şi mine şi cei care scriu cu mult curaj aici sau in alta parte, se nimereşte să ciupim pe cine nu trebuie: oameni cu influenţă în societatea laică şi religioasă, oameni cu “pile” pe la edituri, oameni cu “dare de mînă”, oameni care vor doar RESPECT, neCorleonic vorbind .
Nu spun asta despre tine, Ciprianos, dar prin reflex ai căpătat şi tu curajul găinii: ai văzut cum au început să mănînce românii noştrii lebedele reginei Veta, dar să ştii că nu noi suntem de vină şi pentru chestia asta, deşi hermeneutic vorbind, după unii am fi capabili de orice

rasvancristian

februarie 29, 2008 at 8:40 pm
Rasvan, vezi ca ai intrat un alt bondar, a intrat sub laurentiu vlad, este o aluzie a unui individ care la prologos.ro s-a facut de toata jena incercand sa ma compromita, mergand pana la minciuni cum ca ar fi vorbit la telefon cu Beni Lup (lucru dezmintit pana si de el), era acel ce ma acuza ca de ce m-am luat de Beni, de Tutac etc-inclusiv de Marinica. Isi zice Octavian Ioan si ca ar fi din Turnu Severin, chipurile un ortodox preocupat de beni si cei de la timisoara. Vai de capul lui, saracul.

Vlad L

februarie 29, 2008 at 8:49 pm
Ciprian, am să te supăr tare, dar muzica rock s-a născut concret exact în mediul opus bisericii, a asociat încă de la început drogurile, băutura şi scandalul, homosexualitatea şi satanismul, încît a uns cu păcură tot porcu’, pe care nu-l mîncăm nu pentru că este carne spurcată iar noi nu mai suntem sub lege, ci sub har, ci din cauza CATRANULUI, a asocierii cu viciul din care s-a născut. Cum să intru în biserică promovînd o asemenea muzică, spune-mi, Ciprian? Bob Dylan, ai văzut filmul ăsta recent despre el? Imensa majoritate aşa au fost. Ar trebui să mai şi învăţăm de la ortodocşi, Ciprian: ei au păstrat muzica din biserici aşa cum era, dau notă de sacralitate în multe, nu de petrecere cîmpenească, de stadion.

rasvancristian

februarie 29, 2008 at 9:01 pm
Vlad, care e comentariul acela, ca să verific si eu??? …

rasvancristian

februarie 29, 2008 at 9:06 pm
Vlad, ai putea să vezi şi ce mizerii poate da Rotundu, om evanghelic, ca muzică rock exemplară, titrată şi lăudată, şi dacă ai nervii tari, ai clipul la final, acolo:
Larry Norman – Why Don’t You Look Into Jesus
EU CRED CĂ VORBIM DEGEABA, DACA ALIN CRISTEA E EXEMPLUL EVANGHELIC, APOI BINE ZICEA UN “AMIC” SĂ MĂ DUC LA ANUL 1500-
asa ca e mare cumpana cu asta, eu asa spun. Asocierea Isus cu uriciunea aia masculo- feminină şi muzica de acolo mă duce cu gîndul la Domnul, şi mă bucur că venirea Lui este aproape.
CIPRIAN, daca citesti, spune dacă-l atac la persoană pe Cristea Alin!

rasvancristian

februarie 29, 2008 at 9:26 pm
Este aici postat sub pseudonimul laurentiu vlad si pune o parte din primul meu comentariu. la prologos.ro isi spune optimistul. S-a gandit ca eu as fi laurentiu vlad si in felul acesta eu am sa dau pe spate.
Am avut o disputa pe prologos despre “festivalul lui franklin graham”, iar individul isi da in petec rau de tot si pe privat si acolo.Amarat saracul.

Vlad L

februarie 29, 2008 at 9:29 pm
La mine in Biblie mai spune: nu va invata chiar si firea (adica dincolo de Duhul Sfant) ca este o rusine pt un barbat sa poarte parul lung.
Apoi muzica aceea are un parinte, oricat de mult ne place sau nu acest lucru, se numeste diavolul, are si o mama aceasta muzica imi pare ca desfrau o cheama.
Tragedia este ca intram in lume, luam ce ne place si apoi redefinim teoria astfel incat ceea ce zace sub cortul lui Acan sa para o jertfa ascunsa pentru Domnul, mai degraba decat ceea ce este, iubirea lucrurilor date spre pierzare sau poetic spus:cochetarea cu lumea.

Vlad L

februarie 29, 2008 at 9:42 pm
ops!!…si o fata(femeie) care are parul tuns la 5 cm ce face??si pe deasupra se imbraca si “safarri”…??Ei cu femeile astea ce facem Rasvane??

Lorelei

februarie 29, 2008 at 9:50 pm
lorelei,
Ascultam de Apostolul Pavel care stim ce fel de om a fost si intelegem ca diferenta intre femeie si barbat trebuie sa fie o chestie vizibila tocmai pentru ca Dumnezeu a vrut-o inca prin creatie.

O familie de olandezi de treaba. Au trecut de 80 de ani, se tin bine, conduc amandoi masina etc. Ea tunsa scurt se duce, nu mai retin bine la farmacie sau asa ceva. Un copilas se uita lung la ea si batrana il intreaba: de ce te uiti asa? Copilasul raspunde, tu esti femeie sau barbat? Ne-a povestit chiar ea, nu sunt crestini practicanti, deci nu prea importa Biblia si voia lui Dumnezeu.
Dumnezeu cred ca si prin acest copil mi-a intarit convingerea o data in plus ca este important pentru o femeie sa intreaca ceea ce se numeste lungimea parului la barbat.

Vlad L

februarie 29, 2008 at 10:00 pm
ei…atunci tre sa-mi schimb frizerul….!!pai ce a patit doamna respectiva e nimic cand imi spun mie batranii in autobuz”baiete cat e ceasul?”da nci unul nu seuita a am fusta!!!!!!….da Pavel asta grele discipline a mai lasat!!…evident glumesc ai dreptate tu intr-un fel…da pe vremea lui baietii barbatii …nu erau ca astazi si nici femeile nu erau asa de ocupate ….

Lorelei

februarie 29, 2008 at 10:22 pm
Vlad ,nu stiu dar poate ai observat ca multe dintre sotiile pastorilor nostrii au parul scurt si unele nu poarta nimic pe cap dovada ca au fost eliberate.

elev

februarie 29, 2008 at 10:23 pm
elev pe un pr scurt cum vrei sa stea baticul?–glumesti il prinzi cu super glue?…am incercat si eu nu merge ori ai plete ori nu!!

Lorelei

februarie 29, 2008 at 10:26 pm
Vlad, mie îmi place grozav ce ai scris tu aici:
“Tragedia este ca intram in lume, luam ce ne place si apoi redefinim teoria astfel incat ceea ce zace sub cortul lui Acan sa para o jertfa ascunsa pentru Domnul, mai degraba decat ceea ce este, iubirea lucrurilor date spre pierzare sau poetic spus:cochetarea cu lumea.”
Aşa zic şi eu, măcar în biserică să nu aducem gunoaiele, pentru că în fundul sufletului unora ele aduc plăcere.

rasvancristian

februarie 29, 2008 at 10:35 pm
elev, au fost eleberate de Hristos cel mult.
Eu cred ca vremurile din urma sunt caracterizate in primul rand prin lipsa de dragoste de Dumnezeu si o data cu ea neascultarea.
Totul se transforma in cultural, specific altora si in alte vremuri. Tot culturalei aveau marturie si putere, tot cultural ei erau ai lui Hristos si noi?

lorelei, unde este bunavointa si dorinta de ascultare, frizerul nu va fi o problema si nici acoperamantul.

Vlad L

februarie 29, 2008 at 10:36 pm
Lorelei,
La Pavel era vorba de capul femeii în adunare, cînd să fie acoperit şi cînd nu, vorba lui Elev cu “eliberatele”… dar de bărbaţi cam spune să nu arate ca femeile, să nu poarte plete, ştia el de ce. Cît despre tipul ăla care cînta chipurile creştineşte, spuneau şi ăi din lume că avea un aspect atît de ambigu încît era de mirare că nu cîntă “altceva”

rasvancristian

februarie 29, 2008 at 10:43 pm
…Vlad trebuie sa recunosc ca deja dupa atatea comfruntari cu baietii/ barbatii pe tema asta…cativa centimetrii in pus…nu-mi vor face riduri …mai da e asa de comod!!!da cu baticul….hai sa fie o bentita!-acum sincer voua baietilor v-ar placea sa purtati nu stiu ce haine din secolul ala??…ce-i drept nici ca mine dar un compromis mic mic tot se poate …daca mai vedeti si farduri bijuterii si alte cele…deja incep sa ma simt ca la adunarile generale din copilaria mea……

Lorelei

februarie 29, 2008 at 10:47 pm
Rasvan….eu sunt un subiect “viu” …dar cum spuneam deja incep sa cred ca 1 cm in plus nu-mi va face riduri…dar nici prea “vesela”….chiar si azi am avut comfruntari pe teme asta….baieti aveti dreptate!!-gata nu mai zic nimic…

Lorelei

februarie 29, 2008 at 10:51 pm
Lorelei, la femeie contează felul cum arata, cum vrea ea sa arate. Daca din punct de vedere medical, firul se subtiază, părul se răreşte, trebuie tuns mai scurt, trebuie îngijit. Dar la barbat, să-ţi faci probleme cu părul mi se pare cochetărie feminină. Mă refer la cei maturi, nu la puştani, că nu vreau să mă gîndesc cum arătam eu la vîrsta lor… , numai mama ştie dar nu eram în biserica, ci alăturea cu drumul.

rasvancristian

februarie 29, 2008 at 11:25 pm
Cred ca Apostolul pavel stia ceva ce noi nu stim ,si chiar daca am stii tot nu am asculta. Am vazut o secventa dintr-un film, cind o investigatoare a unei crime intre evreii din NewYork , are un dialog cu seful rabin. Domnisoara e poftita sa ia loc si dupa ce se asaza pe scaun ,secretarul rabinului acopere genunchii domnisoarei cu un stergar .Am vazut intro alta instanta ca un domn nu i sa dat loc la clasa 1 intrun avion din cauza ca avea blugi si tenesi. Dar noi ,si in bisericile noastre se pare ca se permite orice.

elev

februarie 29, 2008 at 11:27 pm
Cu teoreticieni ca cei de la agora si oameni care teologheaza gogorindu-ne ca fac teologie, nu poti pretinde de enoriasul iubitor de lume nimic mai mult.
Cine vrea sa se sfinteasca o poate face, iar cine nu vrea nu are decat sa se apuce de teologia moderna, asta ca sa mai prinda niste nopti linistite in betia amagirii in care se afla.
Un om serios cand aude ceva ce nu-i place se roaga sa vada daca este sau nu adevar in ceea ce se spune, cel ce nu vrea sa asculte iti scoate gogrita din buzunar si incepi sa te razboiesti mai ceva ca la Calugareni.

Si daca am lua-o prin absurd ca trebuie ca femeia sa se acopere, cat de greu trebuie sa fie sa explici acest lucru unor oameni care nu au probleme cu avortul, vanzarea aproapelui sau divortul,.In curand vom asculta si noua hemeneutica a Sodomei si Gomora care erau doua surori care nu se intelegeau si ce bine este cand ne intelegem ca sa nu vinas pucioasa.

Nu vremurile fac oamenii, ci oamenii vremurile. Totul se rezuma la dragoste cu ascultare de Dumnezeu, restul este “praf de scuza” in ochii celor ce ne vad smechereala.

Vlad L

martie 1, 2008 at 12:31 am
mai, voi ati intrat pe VAISIAMAR sa vedeti un blog cuminte-evanghelic? eu intru si citesc ca sa ma intramez spiritual cat despre ghidusii, nu eu judec-repet chestia asta, pt ca nu ma intereseaza ce-a scris Alin Cristea referitor la muzica rock crestina; poate referitor la alt subiect!

daca e atac sau nu la “persona” lui Alin, tu stii cel mai bine! daca te zideste chestia asta, e problema ta!

sa scrii numai chestii pe care le-ai sustine in fata acelei persoane fara sa-ti fie rusine sa-l privesti in ochi!

as putea interpreta aluziile tale referitoare la gaini si alte domestice ca fiind atac sau provocare, dar nu-s interesat, mi se rupe -in jargon, atat timp cat nu sunt subiecte care sa ma intereseze. Imi place sa te vizitez,

oare ce se rezolva daca ne “porcaim” asa in blogosfera? vine RaduGhe la tine la bise’ si va dati mana si mai departe? …restul e scenariul tau!

ciprians

martie 1, 2008 at 1:35 am
Ciprian, aşa da, acum eşti tu. A fost greu?

rasvancristian

martie 1, 2008 at 1:49 am
cica in dragoste nimic nu e prea greu! doar ca limba e un organ naravas,nu?

ciprians

martie 1, 2008 at 2:01 am
Daca e de rasă, poate să fie şi mai nărăvaşă, doar nu i-om face ca lui El Zorab, nu?

rasvancristian

martie 1, 2008 at 2:12 am
dar de Bator al Fefeleagai ce zici? ca el sta cuminte in grajd si rageste – dupa spusele unui coleg de clasa din gimanziu!

ciprians

martie 1, 2008 at 11:38 am
Bator e de multă vreme salam de Sibiu, dar şi acum mai stă în gîtul unora şi, conform tradiţiei, ei toarnă, toarnă- doar s-o duce nodul. E adevărat, acum toarnă pe gît, nu în urechi. Sau dau în gît! La noi “răgeşte” călăreţul, Ciprian, iar băieţii care duc calul de dîrlogi îşi dau coate şi “se rîd” plăcut, călăreţului.

rasvancristian

martie 1, 2008 at 12:30 pm
Ciprians, trebuie sa recunoastem ca nu avem o mentalitate de stup, de comuniune unii cu altii si ca cele mai multe gesturi si preocupari nu privesc binele stupului si nici a stupinei ci scot in evidenta egoismul si lipsa noastra de iubire.
Suntem obisnuiti asa cum te tradezi chiar si tu sa pigulim sa mergem la muzeu dpdv duhovniceste mai degraba decat sa patimim pt starea in care se gaseste stupina si sa facem un efort in a repune in discutie si in practica mai apoi lucruri care sa fie de folos fratietatii.
Suntem reci si goi, a ramas armura iar inauntru nu mai este decat un soarece si acela tembel de atata importanta de sine.

Vlad L

martie 1, 2008 at 2:10 pm
Acum vad ce rau e ca in weekend sa nu intru de loc pe la voi . Am o raceala cumplita , dar in primul rand in acest weekend mi-am schimbat toata unitatea centrala ca era cam depasita de tot si de toate.
Nu stiu cum voi reusi sa mai tin legatura cu voi , deoarece pe 15 martie plec impreuna cu familia in Anglia pentru aproape o luna.
Merg la un frate de-al meu , care este un pic suparat si cu moralul la pamant ; sotia luyi tocmai a pierdut o sarcina si amandoi sunt foarte necajiti.
imi face o deosebita placere ori de cate ori intru pe blog-ul tau Rasvane si sper din tot sufletul sa o tii tot asa .
Vlad iti multumesc si tie ca mi-ai mai raspuns la postari si sunt fericit ca vezi lucrurile clar .
Eu in chestia cu baticul si cu verigheta sunt un pic mai ingaduitor , asta pt. ca am spus din totdeauna ca legalismul este foarte periculos si poate sa opreascva pe oameni sa vina la Cristos.
Nu intentionez sa fac un subiect din asta, dar eu cred ca conteaza mult mai mult ce calitati interioare are omul , si nu ce poarta el pe din afara ; atata vreme cat se incadreaaz in limitele bunului simt.
Am o varsta si am trait numai intre crestinsi in biserica si am vazut fel de fel de oameni ; noi avem obiceiul sa catalogam pe oameni dupa anumite atadarde ale noastre si de multe ori gresim.
Am vazut femei din biserica si numai de la mine din biserica , de fapt cred ca aici vorbim la general despre evanghelici , care aveau baticul legat sub barbie , imbracate cuviincios s.a.m.d. , dar4 viata lor nu dovedea cu nimic ca apartin familiei lui Dumnezeu ci mai degraba faceau de ras pe cei ai Lui.
Nu vreau sa ma intelegeti gresit dar eu nu cred ca vestimentatia noastra trebuie sa ne faca diferiti de cei din lume , ci modul nostru de a vorbi , modul nostru de traire si multe altele pe care nu mai am timp sa le mentionez aici.
Am zis ca nu scriu mult , insa acum am depasit cu mult volumul de cuvinte , volum cu care poate v-ati obisnuit deja.

Livius

martie 3, 2008 at 12:25 pm
Livius multumesc lui Dumnezeu ca mai sunt si oameni ca tine si inca alti cativa(putini) care incearca sa vada ce are omul inauntru…Transmite cumnatei tale mesajul din parte mea:”ma rog ca suferinta ta a fie alinata de ingerii lui iar in rugaciunile mele imi voi aminti si de tine”…Sa-i ajute Domnul sa depaseasca momentul am avut multe prietene in situatii similare si stiu cat e greu le-a fost….dar El poate face minuni si vindecari …

Lorelei

martie 3, 2008 at 12:35 pm
Draga Lorelei ,
Iti multumesc pentru mesaj si pentru compasiunea ta.
Noi avem o fetita si ar fi trebuit sa mai avem un copil cu unan si jumatate mai mica decat fiica noastra , insa si sotia mea a pierdut adoua sarcina , asa ca stiu ce greu e pentru toti care trec pe aici.
Va doresc la toti o saptamana binecuvantata.

Livius

martie 3, 2008 at 12:46 pm
Totusi,eu cred ca vesmintele si aparenta noastra e de importanta atunci cind venim im casa Domnului. Citeva versete in sensul acesta ;
Exod 28.2 ,Dumnezeu i-i spune lui Moise”Fratelui tau Aron, sa-i faci haine sfinte, ca sa-i slujeasca de cinste si podoaba”
Exod 33 vers 5. ” Si Domnul a zis lui Moise: ,,Spune copiilor lui Israel; ,,Voi sunteti un popor incapatinat; numai o clipa daca M-as sui in mijlocul tau ,te-as prapadi. Arunca-ti acum podoabele de pe tine, si voi vedea eu ce-ti voi face”
Se pare ca vocea Domnului e auzita mai deslusit atunci cin venim inaintea Lui fara decoratiuni chiar fie ele cruciulite de aur.
Exemple avem destule in Sfintul Cuvint , doar o ideie ca sa fie si din Noul Testament. Mat 22 ,12 ” Prietene” I-a zis EL, ,, Cum ai intrat aici fara sa ai haina de nunta ?” Se vede clar ca ce era in inima lui nu mai putea schimba sentinta . Ceea ce avem in inima e aratat si in felul de purtare si asta include imbracamintea.
Un simplu test. Daca am fi invitati la Casa Alba , cu siguranta ca nu vom putea intra in blugi, tenesi sau tricou rupt. Nu cred ca vom scimba ceva spunind portarului cita dragoste avem in inima pentru cel care locuieste in Casa Alba.

elev

martie 3, 2008 at 8:29 pm
elev, ai dreptate.
intr-o zi n-am fost la Casa Domnului, pentru ca nu aratam corespunzator.

M-am autopedepsit pentru “lipsa uleiului din candela”

pety

martie 3, 2008 at 8:46 pm
hai sa spunem ca vi de la servici in cursul saptamanii nu esti f “naspa” imbracat dar nici nu arati “in haine de duminica”ii este dor de “Un cuvant”..ce faci nu mergi doar pentru simplu motiv ca esti in haine “de lucru”??-aici vin tinerii imbracati in blugi…dar vin….ce este mult mai important dintre doua importante lucruri?haina sau prezenta?

Lorelei

martie 3, 2008 at 8:54 pm
Eu cred ca Dumnezeu ne-ar binecuvinta daca am marge si noi un pic mai departe. Adica in problema venirii la biserica dupa serviciu , un lucru simplu ar fi sa avem un schimb de haine cu noi. Cred ca asa am face daca am marge la o intilnire speciala sau poate chiar la sport ,vom avea cele necesare pentru cerintele care se ridica . Mi-a ramas intiparit bine in minte ce facea bunicul meu in ziua de vineri cind bine inteles lucra , dar stia sa lase mai devreme si avea totdeauna imbracaminte pusa deoparte pentru ora de inchinare de la casa Domnului. Nu cred ca solutia e sa nu venim la Casa Domnului ca nu avem haine ci mai degraba solutia ar fi sa ne cercetam bine si sa vedem ce e de scimbat ca sa nu pierdem binecuvintarea pe care Domnul e gata sa ne-o dea.

elev

martie 3, 2008 at 9:14 pm
Imi place Elev (peudonimul tau ma face sa ma simt iar printre copii de la scoala )ultima propozitie…:”sa nu pierdem binecuvantarea….”cred ca asta este de fapt esenta…uneori ne oprim daor la aspect si uitam ceea ce este mai important…interiorul e drept ca si prezenta si haina sunt importante dar ce primeaza este sufletul….

Lorelei

martie 3, 2008 at 9:27 pm
Bine Lorelei, nu vreau sa conving pe nimeni, Dumnezeu e Cel care ne invata . Ioan 6,45 .
Daca El e invatator noi cred ca suntem elevi sau in termen popular ,ucenici.

elev

martie 3, 2008 at 9:40 pm
sper din suflet ca nu te-ai suparaaaaaat e chiar simpatic …ah iar s-a inteles gersit ….ma simt printre copii -eu spunandule lor …”elevi..teza!”

Lorelei

martie 3, 2008 at 9:50 pm
si dupa cum vezi eu fac greseli mari fiindca tastatura dela calc e “intepenita”
..

Lorelei

martie 3, 2008 at 9:52 pm
Nu m-am suparat, Cred insa ca multe daruri nu primim de sus din pricina impietririi noastre ,vorbesc in dreptul meu, .

elev

martie 3, 2008 at 10:01 pm
ce intelegi tu prin impietrire cand te referi la un om al sec 21?
Ce crezi poate percepe un tanar din ziua de azi cuvantul asta?

Lorelei

martie 3, 2008 at 10:04 pm
Pentru mine, impietrire se refera la starea cind Cuvintul lui Dumnezeu nu mai are efect asupra cuiva.
In acelasi timp cel impietrit e insotit de cele mai multe ori de simptomul de a schimba sau de a altera Cuvintul . Cam asta faceau fariseii de pe vremea Domnului Isus , care anulau Cuvintul prin trairea lor.

elev

martie 3, 2008 at 10:15 pm
Da f adevart si simplu….”cand nu mai are efect”…..e ciudat cum multe alte lucruri(horoscopul,bioenergiile,samd..) au efect…dar nu Cuvantul LUI…..pe de alta parte am intlnit oameni in extrema cealalta care spun ca nu conteaza cun arati ce pori daca cuvantul are efect asupra ta…ce observ eu …ca este f greu sa armonizezi in ziua de azi felul tau interior cu felul exterior Cuvantul LUI sa fie bine distins de ..alte cuvinte(am intalnit printre prietene crestine care imi spuneau ca “exista anumite trasaturi pt fiecare zodie”…ca de fapt nui chiar….si alte lucruri…greu va fi din ce in ce mai mult sa ne armonizam cu vremurile nu putem ramane “inchisi ” dar nici prea “deschisi” fata e secolul in care traim…cum vom reusi totusi sa tinem linia corecta?

Lorelei

martie 3, 2008 at 10:25 pm
La intrebarea ,ce itelege un tinar despre impietrire ?
Cred ca mai nimic . In secolul acesta in care deviza tinerilor e ; Question authority
Cred ca problema asta a avut-o si faraon, cind intreba cu ce autoritate vine Moise si Aron.

elev

martie 3, 2008 at 10:33 pm
Daca vorbim de cei care s-au deschis pentru horoscop sau zodii, astia au pasit deja pe terenul lu satan si s-au departat de adevar. Nu cred ca trebuie sa ne armonizam cu vremurile ,ci trbuie sa ne armonizam cu Cristos . Cum putem face asta ? Strigind Cuvintul in inima si apoi aplicarea lui in viata noastra. Drumul e trasat, El e tinta ,EL ne da putere,trebuie doar ;SA NE UITAM TINTA LA CAPETENIA DESAVIRSIRII NOASTRE ADICA LA ISUS.

elev

martie 3, 2008 at 10:48 pm
Elev, eu fac parte dintre oamenii de varsta a doua ( 43 ani ) si cred despre mine ca nu sunt nici legalist nici prea ingust.
Eu am spus in postarea mea , ca trebuie sa fi imbracat in limitele bunului simt ( tu deja vorbeai de extreme ) dar mai ales vroiam sa ating un subiect mai sensibil.
foarte multi din vechea garda daca ma pot exprima astfel , puneau f. mult accent pe exterior si mai putin de ceea ce au oamenii aveau in suflet . Mi-aduc aminte de o matusa de-a mea care oridecate ori ma vedea la costum si la cravata eram cel mai pocait baiat din biserica ; daca imi radeam si mustata , puteam sa merg si la seminar , desi eu nu aveam nici o treba cu Dumnezeu si eram un rau si jumatate.
Eu imediat dupa revolutie am lucrat cu foarte multi straini fie englezi , americani sau alte nationalitati occidentale.
Cred ca stiti si voi ca la ei femeile nu poarta batic nici in biserica maritate fiind totusi si nue mare nproblema . Ideea este ca am vazut la multi dintre ei o dovada reala ca traiesc cu Hristos si erau oameni plini de dragoste si de compasiune , oameni gata oricand de jertfa si de orice sacrificiu numai sa-i ajute pe fratii lor din Romania .
Ai nostri tot timpul cu critica ; ii judecau pe uni si pe alti , dadeau verdicte care merge in rai si care nu , pt. ca noi asa am prins asa ni s-a spus; noi purtam batic , dar nu purtam podoace s.a.m.d.
Sotia pastorului ddin biserica din care vine sotia mea ( baptista ) este americanca ; ea poarta podoabe , dar nu poarta batic insa cate evanghelizare face ea , cati ucenici a facut ea , n-a facut intreaga biserica ( trei sute si ceva de membri ) . Mai mult decat atat ea vine dintr-o biserica foarte fundamentalista din America , doar ca la ei nu sunt traditii si legi asa cum sunt la noi.
Noi corespundem standardelor ca vestimentatie , dar in schimb suntem plini de : ura , pizma , invidie , clevetire etc.
Uitati la multi dintre inaintasii nostri ; au inchis biserici , au vandut pe frati , i-au dat pe unii in judecata si pe altii pe mana autoritatilor s.a.m.d.
Multi din ei considerau ca e pacat sa pori verigheta sau poate cravata ; mai demult auzisem ca e pacat chiar daca purtai ceas . V-am spus si va mai spun fratilor ; legalismul face mult mai mult rau decat comunismul si multe alte rele.
Daca oamenii din lume vad ca singura diferenta la noi doar vestimentatia , si nu ceea ce scrie la galateni ca roada a Duhului Sfant , suntem cei mai nenorociti dintre oameni.
Stiu ca multi dintre dvs ma vor judeca aspru pt. ceea ce scriu aici, dar eu cred cu fermitate ca cei nascuti de sus , care umbla cu Isus stiu sa se poarte , sa se imbrace , sa vorbeasca asa cum o cere Tatal ceresc.
Vad si pe aceste blog-uri oameni fromos frezati la cravata , cu multe diplome la purtator , dar acre au un vocabular care lasa mult de dorit , care prefera minciuna in detrimentul adevarului , oameni care jignesc pe frati aproape ca te injura te catalogheaza drept animal de haita s.a.m.d.
Ma opresc aici ; stiti ca cine vorbeste mult , greseste mult.
domnul sa ma ierte daca v-am gresit cu ceva si dvs deasemenea.

Livius

martie 3, 2008 at 10:51 pm
Rasvane ti-am scris ceva pe privat.

Livius

martie 3, 2008 at 11:12 pm
Livius, nici eu nu sunt pre tinar, in cinci ani ma prinzi din urma daca eu voi sta pe loc.Daca vrei sa pui eticheta de legaliist pe ceea ce am scris fie si asa nu ma supar. Vreau sa spun ca de unde locuiesc eu Americanii crestini se vad altcumva decit atunci cind fac excursii de ajutorare prin tara. Am fost si eu cu citeva echipe prin 90 si m-am pocait de lucrul acela.
Am vazut o alta fata a lucrurilor. Oameni care nu-l au pe Christos ba au chiar vieti cangrenoase ,imorale,da fiindca ne dau bani i-i ridicam la rangul de ambasadori ai dragostei. Am auzit de oameni divortati care misioneaza si vorbesc pe la amvoane. Sa stii ca in america sunt putini credinciosi adevarati care cred ca mintuirea e doar prin Domnul Isus.
Eu vad de aici cita invidie poarta vecinii mei americani
poate pentru simplul fapt ca suntem veniti din alta tara. Vreau sa stii ca si in bisericile lor sunt lupte chiar mari pentru putere si banul vorbeste si la ei ca si in adunarile noastre. Diferenta e ca la ei scandalurile si cei in cauza sunt aduse la cunostinta prin presa si nu sunt musamalizate ca la noi.Vreau sa stii ca e multa raceala in multe din bisericile lor si se vede ca podoabele sau organizarea lor nu poate sa inlocuiasca starea aceasta. Un pastor american estima nu de mult ca doar 25 la suta din cei ce se numesc crestini sunt cu adevarati copii ai lui Dumnezeu si au o Evanghelie adevarata. Eu cred ca atunci cin bisericile noastre au luat modelul bisericilor din West au inceput sa-si piarda puterea.
La fel pastori buni care au urmat exemplul din west ca sa-si dospeasca bisericile si ei sa devina oameni de influenta in societate ,si-au pierdut darul care l-au avut de sus si l-au inlocuit cu diplome omenesti.

elev

martie 3, 2008 at 11:28 pm
Cred ca nu tebuie sa ne invete nimeni,daca vrem sa ii placem Domnului,ce e in inima e si in afara noastra,daca ai ininima pe Dumnezeu ,afara nu se poticneste nimeni in tine.
Daca o sora are batic legat sub barbie dar nu e pocaita ,mine de exemplu,mint si eu? nu cred ca toti care se imbraca cuviincios sunt pocaiti,
dar cred ca oricine nu o face ,nu este!
nu poti sluji la doi stapani,cand ai Duhul,stii sa faci toate lucrurile,pentru ca le ceri in rugaciune..
Nu fac asa,pentru ca sora care o face nu e cum trebuie,e gresit,fac ca asa vrea Domnul.
Predica zilele trecute un frate”ziceti ca Domnul se uita la inima”…da nu va inselati,ca cee ce aveti afara e in inima voastra..de ce nu renunti la podoabe? pentru ca tii la ele.
Americancele,ar putea sa ceara Domnului in rugaciune,daca sa se acopere,daca nu vad in Corinteni.

Cat despre hainele de biserica,nu cred ca trebuie ca femei sa avem in dulap,doua feluri de imbracaminte,asa cum nu trebuie sa avem doua feluri de masuri.
Adica Hristos e cu mine numai in biserica?la servici,pe strada dispare?
Ce frumos cand iti recunosti surorile pe srada!
a cam disparut diferenta,pentru ca ne place lumea.
Sa lasam justificarile ,ca sunt si farisei,care fac doar pe dinafara,pai nu mai citim biblia,pentru ca fratele care o citeste e asa un fariseu,….

elisa

martie 3, 2008 at 11:31 pm
Livius poti merge la internetClub in Anglia,ca sa ne poti vedea.
Daca Il iubim pe Dumnezeu,nu mai putem sa ne placem noua insine,nu?

elisa

martie 3, 2008 at 11:37 pm
Biserica in care eu m-am nascut in Brasov,a fost liberalizata de un american,cand a venit nu avea bani,apoi sotia se ombrca la nu stiu ce casa de moda,dar predica ca mantuirea nu s epierde.
Am plecat mai multi frati si surori romance din adunare din cauza americanului.Sricase tot ce bisrica a avut bun.

elisa

martie 3, 2008 at 11:42 pm
Cred ca domnul doctor e de garda.
de nu ne mai aude,nu Rasvan?

elisa

martie 3, 2008 at 11:44 pm
N-as mai incepe subiectul si cu mersul la plaja al credinciosiolr,ca iese cu mare suparare!
Se duc la mare tinerii cu tinerele,se roaga in costum de baie,asta e desmat!
Apoi vine pastorul si spune in predica”fratele Sorin,mi-a luat tot soarele pe plaja..asta era gluma”de plans.
Rusine si sfiala au cazut,
asta vara se spunea la bisrica unde merg,locala,”sa ne rugam ca un grup de frati si surori sunt la mare”acolo unde isi vedeau goliciunile.ei sotiior altora si invers.
Dragi frati e jale mare.

elisa

martie 3, 2008 at 11:49 pm
Elisa , elev eu o sa inchei aici deoarece sunt gripat si m-am hotarat sa maculc mai devreme
Discutia asta s-ar putea sa nu duca nicaieri , asa ca fiecare isi trtaieste viata in primul rand inaintea lui Dumnezeu si El ne stie pe fiecare .
Credeti-ma aceste discurii pot fi foarte lungi si mai mult decat atat , fie4care dupa cum il indeamna Duhul.
Orice nu vine din incredintare este pacat spune Pavel , bna mai mult daca o faci doar de gura parintilor sau a biserici sau a pastorului si nu din dragoste pentru Domnul , nu valoreaza absolut nimic.
Sigur frate ” elev ” ca intr-o zi ne vom mira pe cine vom vedea in cer si pe cine nu.

Livius

martie 3, 2008 at 11:49 pm
Noapte buna frate Livius si Domnul sa-ti dea vindecare.

elev

martie 3, 2008 at 11:53 pm
Multumesc .
Mai vorbim maine . Sa nu uitam sa ne rugam unii pentru altii .
Elev , am si eu pe cineva drag prin America , prin chicago mai exact ; un frate de-al meu mai mic si mama mea.
Povestea lor e lunga si dureroasa .

Livius

martie 4, 2008 at 12:01 am
A propos sora Elisa ; sotia mea este din biserica nr. 2 din Brasov si am o parere total diferita de a dvs in ce priveste viata acelei biserici , iar pe George Pordea il apreciez foarte mult.
Cunosc de-asemenea si bis. nr. 1 si aici iar o parere diferita de a dvs. Am acolo prieteni buni dar din pacate sunt multe probleme si se vede cine a fost acolo pt. atatia ani pastor.
Dupa Mara stiti cine a venit si cine a fost siaceea persoana.

Livius

martie 4, 2008 at 12:06 am
Stiti ceva despre gazda noastra ?
Sper ca e bine si nu citeste prea mult pe Agora Cristi.

Livius

martie 4, 2008 at 12:08 am
Livius,
da a a fost Mara,ani de zile,biserica devenise o biserica moarta,
mergeam la biserica 2 , o biserica calda,acolo a venit David Buuts,care “planta biserici”cu un salar”consistent’
Lucrurile se americanizasera,sufeream mult,asa ca dupa 4ani,nemaistiind ce sa fac,am inceput sa postesc special pentru asta.
Nu am plecat decat dupa 2 saptamani,dupa ce pastorul care era dublura lui David,a inceput o discutie mai apriga cu mine, atunci am inteles ca domnul mi-a zis deja sa plec,si ca nu am facut-o.
Am plecat prima.apoi au venit Fratii ionescu,toata familia si multi altii.
Am mai fost de doua ori acolo,e f.lumeasca biserica in tot ce face.
George a predicat la bis 1,nu am putut trage concluzii,dar stiam deja,cum a recunoscut si Paul,din biserica respectiva,ca banul are o mare importanta,el n-o vede liberala,ca acolo a crescut..
Nu mai este ce a fost,cand a fost sotia acolo membra?eu din 94 in 98.
E o atmosfera care mi-a intrat in inima ca si atmosfera vaticanului,unde nu am fost ,dar mi s-a descris de catre o prietena.
La bis ! e pastor Corin acum,care pare un om serios,nu mai sunt acolo,m-am mutatin Caransebes.
Rasvan o fi de garda cum am zis.

elisa

martie 4, 2008 at 12:21 am
Am inteles ; Domnul sa-l pazeasca in serviciul sau.
Pe Paul O. il cunosc bine si pot spune ca e un tanar deosebit, dar eu cred ca pe George Pordea il percepeti un pic gresit.
timpul le va dovedi pe toate ; de fapt Domnul e acela care o va face si mine si cu dvs si cu toti ceilalti.

Livius

martie 4, 2008 at 12:35 am
Ma bucur sa vad ca cineva se ma preocupa de felul in care este perceputa Biserica prin sfintii ei.

Eu as trage concluzia la care cred ca fiecare se gandeste desi uneori presati de ceea ce vedem scoatem in evidenta doar partea care ne doare cel mai mult: un urmas al lui Hristos cauta sa fie sfant in toata purtarea si aceasta se rasfrange in vorbe, purtare, imbracaminte si cred ca nimic nu trebuie lasat descoperit.

Domnul se uita la inima si prin aceasta vrea ca toate din noi sa poarte amprenta dragostei pt El si aproapele nostru. Daca in ceva din ceea ce ma reprezinta sunt inca slab, este semn ca trebuie sa ma apropii de El. Daca ceva este slab in ceilalti am datoria sa il atentionez si sa iau seama sa nu cad si eu pt ca ispita este acolo.

Tragedia apare atunci cand pierdem din vedere ca Hristos ne vrea pt Sine si nu pt a ne darui placeri pe langa cele lumesti ce deja le avem.

Vlad L

martie 4, 2008 at 1:17 am
Eu cred ca nici o extrema nu este buna, sanatoasa si nu cred ca putem generaliza ceva, doar pe baza experientei personale, care poate fi adevarata si dureroasa. Eu merg la o biserica americana unde este un pastor de o blindete si smerenie greu de imaginat aici. Biserica este mare, are 170 de misionari full time si este o biserica vie, unde Dumnezeu lucreaza. Femeile mai ales cele in virsta vin foarte frumos imbracate si bineinteles cu bijuterii. Am invatat aici sa nu judec si sa caut sa vad ce ma poate uni cu cineva. In schimb, daca intru intruna din bisericile romanesti, unde palariile sint cit umbrela, deja esti categorisita dupa cum te-ai imbracat sau daca ai sau nu ceva pe cap; surorile in virsta au baticul legat sub barba si birfesc, te trec Oltul imediat. Este biserica mai sanatoasa doar pentru ca are o forma de evlavie? Nu cred ca e bine sa generalizam; putem avea surprize foarte mari, cred ca ar trebui fiecare din noi sa ne purtam asa cum ne indeamna duhul si sa ne acceptam in dragoste unii pe altii. Sint probleme mult mai mari si pacate ascunse care fac ca lucrarea sa nu mearga intr-o biserica. Depinde ce alegem noi fiecare sa fim si sa aratam, dar viata este prea scurta pentru a o petrece in argumente care nu duc nicaieri.

Mia

martie 4, 2008 at 2:21 am
Dragii mei,
am citit, am urmarit tot ce ati spus si nu am facut nici un comentariu pentru ca eu a trebuit sa invat, si mai ales sa mai si tac. Dupa ce toata seara s-a terminat, am postat “Katyn”-ul şi am selectat din ce ati spus ideile care mie mi-au plăcut cel mai mult. Sunt pentru învăţătură şi mă simt onorat că aţi fost în vizită şi ne-am întîlnit în astă seară.
Impropriu spus “vizită”, pentru că aici sunt acasă pentru că sunt cu voi şi cu Domnul. Fiţi binecuvîntaţi!

SELECŢIILE MELE

LORELEI
greu va fi din ce in ce mai mult sa ne armonizam cu vremurile nu putem ramane “inchisi ” dar nici prea “deschisi” fata e secolul in care traim…cum vom reusi totusi sa tinem linia corecta?
”sa nu pierdem binecuvantarea….”cred ca asta este de fapt esenta…uneori ne oprim daor la aspect si uitam ceea ce este mai important…interiorul e drept ca si prezenta si haina sunt importante dar ce primeaza este sufletul….

ELEV
Totusi,eu cred ca vesmintele si aparenta noastra e de importanta atunci cind venim im casa Domnului.
Am vazut o alta fata a lucrurilor. Oameni care nu-l au pe Christos ba au chiar vieti cangrenoase ,imorale,da fiindca ne dau bani i-i ridicam la rangul de ambasadori ai dragostei.

ELISA
Adica Hristos e cu mine numai in biserica?la servici,pe strada dispare?
Ce frumos cand iti recunosti surorile pe srada!
a cam disparut diferenta,pentru ca ne place lumea.
Cred ca nu tebuie sa ne invete nimeni,daca vrem sa ii placem Domnului,ce e in inima e si in afara noastra,daca ai ininima pe Dumnezeu ,afara nu se poticneste nimeni in tine.

LIVIUS
Orice nu vine din incredintare este pacat spune Pavel , bna mai mult daca o faci doar de gura parintilor sau a biserici sau a pastorului si nu din dragoste pentru Domnul , nu valoreaza absolut nimic.

VLAD
un urmas al lui Hristos cauta sa fie sfant in toata purtarea si aceasta se rasfrange in vorbe, purtare, imbracaminte si cred ca nimic nu trebuie lasat descoperit. Domnul se uita la inima si prin aceasta vrea ca toate din noi sa poarte amprenta dragostei pt El si aproapele nostru.

MIA
Am invatat aici sa nu judec si sa caut sa vad ce ma poate uni cu cineva. Este biserica mai sanatoasa doar pentru ca are o forma de evlavie? Nu cred ca e bine sa generalizam; putem avea surprize foarte mari, cred ca ar trebui fiecare din noi sa ne purtam asa cum ne indeamna duhul si sa ne acceptam in dragoste unii pe altii.

rasvancristian

martie 4, 2008 at 3:52 am
Rasvan…ne-ai dat o (se)LECTIE f faina cred ca nici noi cei care am conversat nu am prins atat de bine detaliile cum ai facut tu “privindu-ne”…e buna tacerea (la fel ca vorba)dar cel mai intelept e cititul Bibliei…multumim ….ne-ai dat nou motiv de meditatie.

Lorelei

martie 4, 2008 at 9:23 am
Ma straduiesc,sa fiu ceea ce place Domnului,in ceea ce cred ca e bine,binele acesta il caut,care Ii place Lui.
Livius,Paul,care mi+a raspuns ca recunoaste unele lucruri care nu sunt cum trebuie,plus interesul pentru bani(nu stie ca si in vara eu am vorbit cu el la bisrica 1,fusese in misiune,cred ca e serios in ceea ce face)
Dar iubirea de bani ,e radacina tuturor relelelor.
Pentru mine biserica 2 a fost mama,asa ca mi-a fost greu,vazand cum se chimba lucrurile,
intrand mamona in biserica cu bocancii,
iar problemele de la 1,nu le cunosteam,decat ca cei ai lui Mara ,is tot pe baricade.
Numai Dumnezeu ne cunoaste pe toti,dar El vrea de la noi TOTUL,iar noi trebuie sa_l iubim atat,incat sa-i dam TOTUL,fara negocieri.

elisa

martie 4, 2008 at 11:38 am
Mia , am citit cu mare interes tot ce-ai csris si ma bucur ca ai pus punctul pe “w”.
Ne impletucim in reguli si traditii omenesti , uitand esentialul de multe ori.

Livius

martie 4, 2008 at 12:10 pm
Elisa , eu sunt om de afaceri si probabil in ochii multora sunt un om cu stare.
Muncesc la firma mea de 15 ani si de multe ori o fac pana seara tarziu ; asta inseamna ca sunt lumesc , ca iubesc banii , ca primeaza in viata mea materialismul , sau poate la un moment dat ramanand fara servici ( 1993 ) , a trebuit sa iau o decizie ca e timpul sa devin inteprinzator particular si sa fac ceva.
Am un jur de 30 de angajati , din care majoritatea sunt crestini ; din veniturile noastre ( am un asociat tot din bise ) , noi ajutam si sponsorizam multe lucrari.
Nu trebuie sa le spun si nici nu vreau sa ma laud cu nimic deoarece tot ce am si am realizat , nu este datorita mie sau abilitatilor mele, ci doar harului lui Dumnezeu.
Stiu ca si in bis. nr. 2 din Brasov sunt multi care fac afaceri , tranzactii cu terenuri , cu case etc. , dar asta nu inseamna ca ei nu dau slava lui Dumneze , sau ca se inchina banului.
Un exemplu : cineva a vandut o casa cu 300.000 euro dincare a dat 10% Domnului si de fapt face lucrul aceta de fiecare data cand scoate cate un profit.
Eu cred ca e timpul sa ne mai finantam si singuri si nu tot asteptam pe unchiul Sam.
Sa nu va suparati pe mine , dar eu vred ca va cam pripiti in a trage concluzii si ai categorisi pe oameni.

Livius

martie 4, 2008 at 12:41 pm
Mia, am trait intr-un mediu pt ceva vreme si am avut tot felul de discutii in contradictoriu cu americani, australieni, britanici cu vederi de tot felul. In primul an am fost pus in discutie pt ecludere din acel mediu. In al doilea an apare primul “convertit” american care crede ca o femeie atunci cand se roaga, ca un semn al supunerii, trebuie sa se acopere. Dupa doi ani de discutii si controverse, la intrebarea primului american, presedintele onorific raspunde: da, intr-adevar, femeia trebuie atunci cand se roaga sa se acopere, dar eu nu pot predica in biserica mea aceasta.

Concluzia: daca romanii ar asculta de Domnul acolo unde vietuiesc, ar da un sens real acesteii ascultari dincolo de baba Dochia care face dar nu crede, eu cred ca mult mai multi oameni ar ajunge sa uneasca dragostea cu ascultarea fra de care nu putem fii placuti lui Dumnezeu.
Nu este suficient sa iubesti in viune proprie pe Dumnezeu, trebuie sa iL iubesti in versiune autentica si primita de Acesta, in ascultare.

Este ma usor sa fii misionar decat sa asculti atunci cand firea se razboieste in chiar launtrul tau.
Este mai usor sa daruiesti bani decat sa iti petreci timp in a-L cunoaste pe Dumnezeu si a-L lasa sa te schimbe.
Domnul Isus a spus ca este cu neputinta sa slujim la doi stapani, nu ne place sa ne gandim ca de noi vorbea si atunci fie ii rastalmacim cuvintele, fie prin cei X la %, incercam sa-i dovedim ca se inseala.

Livius daca cineva vindea o casa cu 300.000 si dadea 90% aveam dubii in privinta iubirii lui de bani, dar 10% nu-mi spune nimic, este treapta care o urcau si fariseii. 10% este sentimentul datoriei implinite, nicidecum dragostea in miscare.

Vlad L

martie 4, 2008 at 4:13 pm
Vlad , eu unul inchei acest subiect care oricum nu-si are rostul. Imi aduc aminte de ceea ce spunea Logik la un moment dat ; noi de multe ori mancam ambalajul si uitam de ciocolata.
Ce vreau eu sa spun e ca de multe ori ne grabim sa judecam , ceea ce nu e deloc crestinesc , catalogam biserici oameni s.a.m.d. , doar ca nu corespund standardelor noastre .

Livius

martie 4, 2008 at 4:57 pm
Livius,nu te categorisesc,fiind om de afaceri..

Considera ca eu gresesc,ca afaceristii din bis 2sunt OK

(unul mi+a spus,sora de acum poti pacatui cat vrei,ca esti copilul Domnului,asa cum fiul dtale ,indiferent ce face ,ramane tot fiul dtale,asa si noi..facem de acum ce vrem,sa spun si numele lui?pe privat doar,
el se afla in conducerea bisericii..fiind bogat)
Nu are rost sa mai comentez,in privinta aceasta,am trait acolo in dragostera dintai,a fost f.dureros,sa vad ca multi veneau pentru americani,nu pentru EVREUL pentru care ma dusesem eu.
Ascultarea e grea,acolo femelie nu se mai acopere,desi o faceau inainte,lasa sa ramanem noi cei care ne straduim sa scultam,la nivel deja depasit..

Mergeti inainte cu ce credeti voi,”sa dam Domnului ceva care sa nu ne coste nimic.
nici macar o simpla acoperire,Celui care S-a jertfit.Ce sa mai astepti alceva?cand sunt pe langa asta atatea altele,care nu se mai fac.de dragul ascultarii.

Toti fug de acoperit ca de altceva…chiar si sotii…

Nu ma mai pun la discutii,pentru ca stiu ca”putini vor merge in cer,numai acei care fac voia Domnului,”cine nu vrea sa inteleaga ,nici sa nu inteleaga ,”zice Pavel
Livius ,doresc sa-ti mai spun ca de la un tanar,am invatat cele mai multe lucruri din Scriptura.El gandea ca Pavel.

Si din Biblie concomitent.
Pentru cei mai slabi ,care dau de parerile voastre..ca interiorul…ca dragostea…pai noi nu avem dragoste fata de Cel care ne-a Mantuit,cum sa avem alta fata de cei din jur?

elisa

martie 4, 2008 at 5:17 pm
Standardul nu e fixat de mine..am zis”faceti fiecare ce vreti”
Da si Logik,stie ca pentru Domnul trebuie sa fie chiar si ambalajul.Nu se poate desparti un tot.

elisa

martie 4, 2008 at 5:20 pm
Fara rastignirea firii la Cruce ,nu o sa fim placuti Domnului.
Aceasta rastignire implica TOTUL.

Multe ne plac,,,dar sa fie din firea noastra rasvratita si rebela.
Cum privesc oare ingerii,la rugaciunea unor femei razvratite ca
mama Eva?

elisa

martie 4, 2008 at 5:26 pm
Cred ca aici se sintem deja pe un teren alunecos, unde putem discuta la nesfirsit fara sa ajungem undeva. Eu am crescut intr-o biserica baptista mica, in Oltenia si toata tineretea mea m-am lovit de o lista imensa de reguli si de o lipsa a dragostei si acceptarii in dragoste. Si cred ca de aceasta biserica nu a crescut aproape deloc in acei ani. Stiu ca la fiecare intilnire cu cineva de la penticostali sau adventisti, ieseau scintei, cine are dreptate si cine nu. Aveam 12 ani cind o prietena de la adventisti si colega de scoala mi-a spus ca eu nu intru in cer pentru ca imi tai parul(ea avea un par lung superb), eu i-am raspuns ca ea nu intra in cer pentru ca ea nu se acopera; ea mi-a raspuns cu citatul din Corinteni, unde se spune ca daca o femeie se tunde, sa se si rada pentru ca este o rusine pentru o femeie sa se tunda, pentru ca parul i-a fost dat ca invelitoare a capului,…. si discutia a continuat. De multe ori simt ca multi din noi am ramas la faza aceea de copii care doar argumenteaza. Daca acoperirea este subiect atit de arzator, fratilor ce ne facem cu versetul tot de acolo unde spune ca femeile sa nu se tunda? Nu credeti ca sintem selectivi in ceea ce vrem sa facem litera de lege si atunci nu implinim tot ce scrie in scriptura? Dati-mi si mie o singura explicatie biblica pentru tuns, ca altfel, totul nu este decit o traditie. Eu nu sint nici pro nici contra legat de acoperire, respect decizia fiecarei persoane si mai mult de atit, am un sot care este capul familiei si daca el considera ca pot merge fara sa ma acopar cred ca este problema lui, a mea si nu a comitetului. Noi am facut multe reguli in bisericile noastre, avem traditia noastra baptista care a ajuns la rang de virtute in multe parti. Cred si o sustin din nou cu tarie ca trebuie sa aveam dragoste si ingaduinta, nu pentru a acoperi pacatul ci pentru a arata lumii un Hristos adevarat care vine din trairea unei vieti frumoase, care vine din interiorul nostru si nu o fatada plina de reguli si o fata acra, cum cred multi ca trebuie sa ai la biserica. Dumnezeu sa se indure de noi toti, ca altfel,….. ne pierdem in lucruri marunte care ne rapesc bucuria si pacea. Eu am ales sa ma uit la Dumnezeu si nu la alte femei din biserica, si daca chiar vad ceva ce mi se pare ca nu e bine, mai bine ma rog decit sa intreb pe altele daca au vazut cum se poarta X su Y. Nimic nu e mai eficient decit rugaciunea.

Mia

martie 4, 2008 at 7:08 pm
Mia draga hai sa ma dau si pe mine exemplu toata viata mama m-a tinut cu parul lung … cand am venit la studii m-am tuns pana la umeri ca mai apoi sa-l tund f scurt..a fost un soc pt ea..dupa care i-am cazut din gratii atat ei cat si unora din biserica…ceea ce este mai important este ca lungimea parului sau a fustei nu m-au scutit de alegerile fatale din viata pentru care acum imi plang fiecare zi…invatata cu fariseismul restul nu a fost decat o poveste…Acum am parul tuns fff scut port pantaloni saffari dar imi ingrijesc sufletul cum nu am facut-o atunci acum merg intodeauna la biserica cu fusta ma aranjez si nu cred ca sunt fariseu inerc sa combin utilul cu placutul in timpul saptaminii si duminica sorb fiecare clipa petrecuta in biserica nu port batic (nici nu ar sta pe parul meu)…dar iubesc gandul vesniciei sufletesti cum inainte …nu stiam ca se poate…vreau sa ajung sa predau istoria bisericii…si cred ca o infima parte din aceasta istorie o port in inima mea…..

Lorelei

martie 4, 2008 at 7:31 pm
Eu cred ca decenta in tot ce facem este ceea ce trebuie sa cautam. Purtatul baticului sau palariei este pentru mine o optiune a fiecarei persoane, dar vreau sa spun ca ajunsesem sa alerg dupa palarii cit mai frumoase si nu le gaseai decit la magazine scumpe, pentru ca altfel te vorbeau surorile care stiau de unde e palaria care o porti; si in loc sa imi concentrez atentia la lucrurile importante, alergam dupa palarii, le cumparam la preturi exorbitante, ca sa fiu mai breaza decit ele si le tineam pina intrau in ieftinire si atunci ma duceam si le inapoiam si le cumparam din nou la jumatate de pret. Si cine mai era ca mine,…. cita energie irosita pentru nimic, dar dupa regula “nescrisa” eram ok…. ce conta ca de atitea ori sufletul plingea in mine dupa o partasie adevarata, nu doar dupa mersul la biserica duminica, mi-am facut datoria si gata. Acum am mult mai multa pace si liniste si incerc sa ma bucur de fiecare zi si de tot ce imi daruieste Dumnezeu zilnic.

Mia

martie 4, 2008 at 7:58 pm
Mia si Lorelei , multumesc mult ca m-ati scutit de-ami mai toci degetele pe tastatura.

Livius

martie 4, 2008 at 8:03 pm
Livius, ma bucur ca mai sint si alte persoane care gindesc cel putin asemanator, nu ca noi am detine adevarul suprem, nici pe departe, dar ingaduinta si dragostea sint cele de care avem nevoie fiecare din noi si cele mai multe persoane care nu il cunosc pe Dumnezeu si intra intr-o biserica, asta cauta, de dragoste sint atrase nu de forme. Si ce repede ne mai “citesc” cei din afara,….. stiu cind ce spunem este doar o zanganeala sau e adevarat. Sa ne ajute Domnul sa traim frumos.

Mia

martie 4, 2008 at 8:15 pm
Dragele mele,
atat imi era de urat sa ma acopar,exact ca voua,
Nu mi-a placut niciodata ceva pe cap,iarna port ceva ca mi-e frig,dar ma incomodeaza si ceasul si vergheta,dar de acoperit nu mai vorbesc.
Nu m-am dus pana acolo,sa fiu mai elegant acoperita,sau mai modest,dar,,,,nu-mi placea..
DAr…baiatul meu,cand a vazut ca nu ma copar,ca ii explic eu,ca si voi mie azi,de ce nu ma acopar..s-a necajit si a spus”bine nu te acoperi mama…dar ROAGA-TE!
Nu locuiam in acelas oras,ne iantalneam rar,1-2 pe an,poate trei.
Eu nu aveam barbat si ma gandeam ca nu trebuie pentru acest motiv sa ma acopar,plus ca imi sta groaznic cu batic,am locuit 42 de ani in Brasov,acolo se acoperau si cu palariute de dama,nu barbatesti,nu extravagante.
Rar ,,,cate o persoana..avea ceva mai aiurea(cu borul mare)
Nu am fost mai buna ca voi,pot spune doar ca m-a interesat f.mult ce spune oare Domnul,ce tot insista baiatul meu..ia sa vad ce spune Domnul.
Ami nceput s ma rog,decisa sa fac ceea ce Domnul in bunatatea Lui,iti da cand esti sincer: RASPUNSUL.
Dupa ce primesti raspunsul poate sa vina protopopul baptistilor,ca nu ma mai intereseaza,eu fac ceea ce Domnul mi-a aratat,si cred ca acelas lucru il vrea si de la alte surori nu numai de la mine.
In bunatatea Lui,Domnul a scos dimnineata pe semiintuneric,un batic…nu era nimeni in fata mea,nu am avut dupa cine sa strig..probabil ca il avea ca fular.
Nu am inteles nimic,,,
Am continuat sa cer”Doamne vreu sa stiu voia Ta,trebuie sa ma copar sau nu?
In aceeasi saptamana,pe acelas drum,la aceeasi ora,inainte de a se lumina….alt batic…nimeni in fata…sa-l pot da,ca apoi sa uit..
Am ramas cu al doilea batic in mana….M-am infiorat…
M-am dus la servici,unde il arat unei infirmiere…uite ce am gasit..la care ea imi zice(necredincioasa)E clar trebuie sa te acoperi cand ,mergi la biserica..(gura pacatosului)
Asa m-a desvatat Domnul de pantaloni,de Tv,de 12-.
ani nu am TVpentru ca am vrut sa aflu VOIA LUI.
Dragele mele surori,suntei libere sa faceti cum vreti voi,ascultarea nu e in functie de cat is unii de legalisti..ascultarea trebuie sa vina,din iubire pentru Mantuitorul.Sa doresti cu ardoare sa-I placi Mantuitorului,apoi sotului…apoi tie,,,
Eu nu ma mai pot ruga neacoperita niciodata..

elisa

martie 4, 2008 at 8:23 pm
Da Livius,esti scutit de a te osteni sa bati tastatura…numai ca pentru Domnul nimic nu e prea mult..daca i idei liberale…e de vina neadancirea Scripturii,
Nu mai dati vina pe legalisti,
Hai sa fim noi,cei care iubim pe Domnul si in interior si in exterior,sau se poate doar in interior,
Si daca r fi asa…din pricina frateleui tau care se poticneste e bine sa nu mananci toata viata carnemfratele tau ,pentru care a murit Hristos..
Puneti va genunchiul la rugaciune..da?

elisa

martie 4, 2008 at 8:29 pm
Livius, asa este doar ca in spatele afirmatiei extinsa si fara o limita concreta cred ca poate degenera usor intr-o tot atat de rea grupare, a celor ce fac greseala sa confunde orice ascultare cu o chestie de interpretare personala, fara de folos.
Intre standard personal si dorinta de ascultare este foarte greu de multe ori sa tragi o linie, cu atat mai mult este foarte usor sa crezi ca ciocolata nu are nevoie de ambalaj. Sincer crezi ca ar mai fi ciocolata fara ambalaj ceea ce este?
Ambalajul o protejeaza si ne confera noua o multime de avantaje, de la ferirea de murdaria exterioara, pana la pastrarea calitatilor pe care le-ar pierde.
Asadar eu nu m-as grabi sa arunc ambalajul, dupa cum nici biserica si omul nu este numai interior, ci si exterior.
Sa nu aruncam grabnic ceea ce nu de putine ori a fost si este ascultare de Domnul.

Titlu este bun si in privinta asta, ce ar ramane din stupi fara zborurile de curatire?

Vlad L

martie 4, 2008 at 8:56 pm
Loreley,
libera esti ca pasarea sa faci tot ce-ti ostoieste inimioara ta..
Am spus ceea ce am avut de spus;
Nu vreau sa ma cert, a-L cauta pe Dumnezeu,inseamna a-L cauta in toate;
in fiecare lucru in fiecare clipa.
Domnul sa ne ajute pe toti la asta.
Nimic nu are valoare in rest..totul e un maaaaaaare gunoi.

elisa

martie 4, 2008 at 8:58 pm
Eu va respect decizia si nu am o problema cu asta, nu ma poticnesc si nici nu ma zidesc sufleteste ca vad pe cineva purtind batic. Insa sa stiti ca si eu m-am rugat foarte mult pentru asta si mie mi-a placut sa port batic dupa ce m-am casatorit, ca de, se vedea ca sint maritata. Dar eu am asa o pace in suflet in ceea ce priveste acest aspect incit de obicei stau departe de discutii de acestea, iar raspunsul la aceasta problema consta in pacea si linistea care le am.
Atunci care e problema cu tunsul, ca este in acelasi capitol din Biblie cu acoperitul. Ce vor face cei din alte culturi, cei din Africa, pentru ca multi din cei care s-au intors la Domnul umbla dezbracati, femeile sint goale pina la briu.. Nu vor intra in cer pentru ca nu se conformeaza standardului civilizat? Doar un mic exemplu aflat de la un pastor, despre un trib din Africa unde traiu ceva misionari care dupa ani de zile au reusit sa construiasca o biserica intrun astfel de trib si la deschidere au incercat sa le spuna celor care il acceptasera pe Hristos, ca acum avind biserica e necesar ca femeile lor sa vina imbarcate. In momnetul acela misionarii au fost expulzati din aceea localitate fara a stii cu ce au gresit. Au trecut 10 ani pina alta echipa misionara a reusit sa intre acolo si ei au aflat ce s-a intimplat. Localnicii le-au spus ca misionarii le-au cerut ca femeile lor sa se imbrace ca si curvele care traiau acolo printre ei(erau femei de ale lor, dar traiau cu straini, erau mai emancipate si se imbracau ca si strainii). Pentru ei o religie sau un Dumnezeu care le cerea asa ceva nu era relevant, pentru ca modul lor de comportare era diferit, asa percepeau ei imbracatul. Ceea ce am vrut eu sa subliniez, este acceptarea in lucrurile care ne diferentiaza si care nu sint totusi importante, pentru ca eu la servici ma rog de nenumarate ori, sau in masina cind merg spre casa si stau in trafic 40 de minute sau mai mult,…si nu am decit pace si liniste si siguranta ca Domnul ma asculta chiar daca nu sint acoperita. Pina la urma totul se reduce la atitudinea inimii. Iar de poticnit, vai cit de multe sint lucrurile in care ne putem poticni…. pe mine ma dezgusta ipocrizia si fatarnicia si tare m-am mai poticnit in ele, dar am invatat sa nu ma uit la oameni, ca atunci imi pierd pacea si linistea si nu se merita. Fiecare va da socoteala in fata Domnului, so ce rost are sa judec eu pe unul sau pe altul pentru incredintarea care a primit-o? Prefer sa ma bucur si sa cladesc in ceea ce avem comun. Domnul sa va binecuvinteze sora Elisa si pe dvs. si pe mine.

Mia

martie 4, 2008 at 9:06 pm
Vlad, exista ei reversul, ca ambalajele sa fie foarte frumoase pe afara si sa ascunda un continut urit, stricat, putred, dar sint frumoase, lucesc de iti iau ochii. Eu cred ca cine are o relatie personala cu Dumnezeu simte care este limita, ce trebuie sa faca si cum sa se poarte, fara sa ii traseze altcineva directia. Ascularea este personala si numai Dumnezeu ne cunoaste cu adevarat, ca de altfel sintem actori tare buni si putem sa avem o fatada la biserica, una care sa ii faca pe toti sa creada ca sintem asa de buni si credinciosi,…. si alta sa fie in sufletul nostru. Eu zic sa-l lasam pe Dumnezeu sa ne judece pe fiecare, pentru ca altfel putem gresi. Nimeni nu ma cunoaste pe mine mai bine decit eu insumi si Dumnezeu. Noi oamenii lasam de cele mai multe ori sa ase vada in afara ce vrem noi, nu ceea ce sintem cu adevarat. Si de aici, cite concluzii gresite se pot trage,….. eu m-as feri de a categorisi pe cei care nu arata ca mine ca neascultatori. Aici sintem pe tarimul altcuiva, nu noi putem stabili cine asculta sau nu. Extremele sint daunatoare intotdeauna, in orice domeniu.

Mia

martie 4, 2008 at 9:39 pm
Mia draga , cat de mult ma vucur cand citesc ceea ce scrii , incat imi vine sa ma retrag si sa stau departe de acest subiect.
Eu personal cred , ca relatia fiecaruia cu Hristos este foarte personala si nu poate nimeni sa vina sa-ti spuna cum tu Mia ,sau eu Livius s.a.m.d. trebuie sa umblam cu Domnul.
Se aseamana foarte mult cu relatia celor doi in casatorie ; nu pot eu sa vin sa-ti spun cum si ce ar trebuie sa faci in relatie cu sotul tau , deoarece el, sotul tau iti va face de cunoscut ce vrea de la tine si invers.
Daca Domnul ne vorbeste noua personal cum sa ne imbracam , cat de lung sa fie parul ce sa purtam si ce nu , atunci trebuie sa actionam ca atare.
Sora Elisa , eu nu cred ca noi nu suntem ispititi si in timp ce facem baie , sau in timp ce stam in pat seara si bineinteles ca trebuie sa ne rugam ca Domnul sa ne izbaveasca de cel rau nu ? Ce facem in aceste cazuri ? Purtam batic si in baie sub deus sau in cada si nu vreau sa continui pentru ca bffiecare poate sa duca mai departe ideea mea nu ?
Eu am o alta mentalitate in ceea ce bpriveste rugaciunea ; nu cred ca noi trebuie sa ne rugam numai dimineata si seara , ci neincetat asa cum ne spune Domnul Isus in Biblie. Eu ma rog tot timpul si oriunde ; asta zic eu stare de borba cu Tata si cu Fiul .
Cat despre pierderea mantuirii sau nu , vreau sa va spun ca nici nu are rost sa incepem nici o discutie pe aceasta tema , deoarece marii teologi n-au ajuns nici la ora aceasta la vreo concluzie . Sincer nu cred ca ar trebui sa ne pierdem prea multa vreme cu astfel de discutii , ci mai degraba sa ne traim credinta noastra bimpreuna cu Isus si sa asteptam venirea lui.
A propos sora Elisa , ci e nascut din El are natura divina si caracter dumnezeiesc ; nu se pune problema ca daca nu ne pierdem mantuirea inseamna ca putem trai cum vrem ca oricum mergem in rai . Cine e nascut din El , il iubeste si-L asculta si ii urat pacatul , fuge de el si nu vrea vu nici un chip sa intristeze fata Domnului Isus sau sa-L rastigneasca din nou. Scuze pt. postarea mea atata de lunga si pt. eventualele greseli de orice gen.

Livius

martie 4, 2008 at 10:09 pm
Mia, trebuie totusi ca discutia, dincolo de acorduri si dezacorduri sa fie principiala, iar faptul ca nu este ma ingrijoreaza.
Un ambalaj rau folosit nu ma duce la gandul ca ambalajul este rau ci ca este folosit intr-un mod negativ.

Biserica este o comunitate unde, spre deosebire de un club unde sunt anumite reguli iar in rest fiecare este liber sa faca ce vrea, exista o dorinta de implinire a vointei lui Dumnezeu si aceasta se rasprange in parte si in a nu ispiti pe celalalt. Acestea si inca cateva principii ne indeamna sa ne verificam daca suntem in Hristos, in credinta si nu in ultimul rand ne indeamna la o viata comunitara in ascultare de Dumnezeu.
Ce inseamna o viata comunitara in ascultare de Dumnezeu? In primul rand vegherea la care suntem indemnati sa unii asupra altora si aceasta in ceea ce priveste neascultarea care poate sa prinda radacini si sa creasca astfel raul.
Cred ca te inseli daca poti spune ca noi nu putem spune cine asculta si cine nu, ascultarea este masurabila, este partea dragostei concreta dincolo de vorbe, cea in care se cere efort si perseverenta.

Cred ca problema fundamentala, asa cum o vad la Domnul Isus, este dragostea in ascultare si cred ca aici suntem cel mai adesea prinsi in flagrantul neiubirii de Dumnezeu.

In cateva cuvinte : sa nu iubim cu vorba, ci cu fapta.
Iar cine vrea ajunga sa cineze cu Hristos sa nu uite cuvintele Acestuia: daca Ma iubeste cineva, pazeste cuvintele Mele.

Vlad L

martie 4, 2008 at 10:15 pm
Nu trebuie sa ne fie frica de discutiile in contradictoriu, trebuie sa invatam sa luam din ele ce este mai bun de la fiecare.

Daca doi oameni se inteleg bine doar pentru ca nu vor sa vorbeasca despre ceea ce ii face diferiti, inseamna ca n-au ajuns la dragostea adevarata, iar prima discutie de acest gen s-ar putea sa-i desparta si nu vor invata niciodata prea bine cine sunt.

Vlad L

martie 4, 2008 at 10:20 pm
Duhul Sfant este cel care da viata,dar fiecare alege ceea ce vrea.
Unii cred ca voia lor e cea mai buna,prin tot felul de explicatii…cum ca unii fac ,dar nu stiu de ce o fac,pantru ca nu sunt cum ar trebui…cei care o fac..
Am spus doar ca Domnul ne arata ce avem de facut in ,daca o cerem
.Noi nu o cerem,ca o stim deja..
Sunteti liberi fiecare in alegerile voastre,,,viata a trecut pe langa mine f.repede…vad trecand dela geam mereu alta si alta inmormantare….
Si mereu ma gandesc…nimic nu are pret…nimic…au fost anul asta f.multe inmormantari,,desi e orasul asta mic..
Daca pentru cele din viata asta scurta,avem atata impotrivire…va dati seama ca facem ceva de dragul Dragului nostru…nu pentru mine,ca eu nici nu va cunosc,nici nu va vad macar..
mie…mie ce-mi dati?
imi dati ceva?
poate o bucurie,,,cum am mai avut…
Am avut bucuria sa cunosc si surori care cautau sincer,fara explicatii(“N”)
Ce sa mai spun?
Am obligat pe cineva ceva?nu..dar simt o durere…aici in inima…si ce trist sincer imi pare rau…
Cand te gandesti puteam sa am si bucurie..
Calea asta e stramta…tare stramta..se mergea pe ea fara bagaje..

elisa

martie 4, 2008 at 10:29 pm
Fereasca domnu sa ne suparam .
Vlad , eu spun ca sunt multi care in se impiedica de altii a devenit mod de viata ; am spus-o si o mai spun , eu imi traiesc viata de credinta in fata lui Isus Domnul meu.
Intotdeauna , aproape intotdeauna vor fi oameni care sa aiba ceva de comentat la felul tau de umblare cu Domnul si intotdeauna va fi cineva care sa se bage in relatia ta cu Cristos.

Livius

martie 4, 2008 at 10:32 pm
Elisa , recitit va rog mesajul Miei dar cu mai mare atentie va rog.
Eu am un unchi care acum e misionar in Egipt , insaa cu cativa ani in urma era misionar pe un vas numit Logos II.
Daca v-ar povesti el pe unde a fost , cum si pe cati i-a evanghelizat , cum mergea prin tari musulmane si de dragul lui Isus renunta la toate ideile preconcepute ; cat de mult s-a schimbat .
Face parte din organizatia de misiune a fratelui Wurbrand si e trup si suflet pentru Cristos.
De multe ori cand vine la noi in casa ai impresia ca a venit un sfant .
Daca ati discuta cu el v-ati schimba cu totul mentalitatea si toate traditiile sau ideile precfoncepute.
Oare credeti ca noi suntem buricul pamantului si noi am inventat ( la romani ma refer ) vestimentatia cea mai potrivita
si noi punem reguli si legi ?
Mai citit va rog odata msg lui Mia ; eu zic ca la cael mesaj chiar nu mai e nimic de adaugat.

Livius

martie 4, 2008 at 10:43 pm
Ascultarea este masurabila atunci cind noi sintem sinceri, ori aici intervine partea cea mai delicata, de cite ori sintem fatarnici si aratam ce trebuie sa vada lumea, dar ne vedem de ale noastre cind credem ca nimeni nu stie. Ascultarea este masurabila, daca o verificam cu lista de ce trebuie si ce nu trebuie sa facem, cum sa facem si cum sa nu facem, dar nu este masurabila in lucrurile sensibile, nu poate masura nimeni nivelul dragostei mele pentru Dumnezeu sau nici macar pentru copiii mei. Am fost acuzata de multe ori ca sint dura cu copiii mei, ca sint ca un politai cu ei, insa nimeni in afara de Dumnezeu nu ii iubeste si nu ii va iubi mai mult ca mine, si atunci nu cred ca cineva are dreptul sa imi spuna care sint regulile pe care trebuie ei sa le urmeze. Eu sint deschisa pentru discutiile la subiecte controversate, dar nu la impunerea punctului meu de vedere ca adevar absolut. Ori noi tocmai asta dovedim de cele mai multe ori, ca nu putem discuta in contradictoriu si sa ne pastram calmul si uneori bunul simt, sa raminem la un nivel civilizat de discutie, nu putem accepta ca cineva sa aiba alt punct de vedere si poate ca nu e gresit. Ne trebuie mai multa rabdare, ingaduinta, dragoste…. Cit despre poticnitul unuia si altuia, crede-ma ca nu vei ajunge niciodata sa multumesti pe toata lumea. Ce place unuia, va displace altuia si tot asa mergem la infinit. Au fost persoane care s-au poticnit ca veneam la biserica in fusta de blugi(asta era prin anii “80), altele s-au poticnit ca mi-am pus o agrafa cu o floare in par, altii ca am 5 fuste si ma schimb cam prea des, so mi-as fi pierdut vremea sa incerc sa ma imbrac dupa cum le-ar fi placut unora sau altora. Vor fi intotdeauna oameni care vor veni la biserica doar sa mai vada de cine se mai pot lua, pe cine mai pot birfi si vor lasa sa se stie clar ca ei se poticnesc in asta. Nu am o solutie pentru ei decit pocainta si sa se uite la Domnul Isus, nu la oameni sau la mine, ca nu eu sint metrul etalon, eu sint doar un o alta persoana mintuita prin singele de la Cruce.

Mia

martie 4, 2008 at 10:46 pm
Eu nu sunt asa deranjat daca cineva “se baga” in viata mea si in general am un principiu in ceea ce priveste pe cei din jurul meu care ma mustra.

Am gasit ca in mare sunt trei categori de oameni care mustra.
In prima intra cei batjocoritori si acestia o fac ca sa te harjoneasca, batjocoreasca. De ei ma feresc in general.

In a doua categorie sunt cei ce ma mustra pt ca se poticnesc si sunt sinceri in mustrarea lor, o iau in considerare si pe cat pot incerc sa o implinesc.
A fot greu la inceput, dar mai apoi a devenit un mod de viata. Nu ma mai mustra nimeni ca sunt imbracat necuvincios etc. Inveti sa-i iubesti si observi ca iti faci tie un bine.

In a treia categorie intra cei care stiu mai mult decat mine si atunci am de doua ori ce invata.

Eu nu va incurajesc sa fiti asa sensibili la a va mustra cineva si nici asa plini de prejudecati, cum ca unii au fost farisei, altii nu stiu cum, fiti lejeri in adevaratul sens al iubirii. Pai daca cineva va mustra ii puneti pe toti in prima categorie? Nu-i intelept.
Eu refuz sa gandesc ca cineva se baga in viata mea, incerc sa iau ce-i mai bun din ceea ce face celalalt cu mine, chiar daca uneori este foarte greu sa gasesc ceva, ma doare si sufar.

Vlad L

martie 4, 2008 at 11:20 pm
*incurajez

Vlad L

martie 4, 2008 at 11:21 pm
Mia , oare mai are rost sa spun ca la ceeace scrii tu pe aici nu mai e nimic de completat ?
Auzi , cum reusesti sa-mi citesti gandurile ?
Ce ai facut inainte de ‘ 89 ?
Glumesc!

Livius

martie 4, 2008 at 11:40 pm
Eu in schimb Vlad , ma supar foarte tare cand cineva se baga in relatiile mele intime.
Fiecare cu felul lui de a fi nu?
Eu unul nu mai am ce sa spun ; Mia vorbeste mult mai bine ca mine si practic nu mai am ce sa adaug.

Livius

martie 4, 2008 at 11:45 pm
Problema e ca de vorbit putem sa o facem la infinit, dar care sint concluziile? Din cele 3 categorii de oameni prezentate de Vlad, eu nu recunosc decit pe primii, care mereu le stiu pe toate si iti dau peste nas incontinu. Cei care imi vor binele, o fac intre mine si ei, si in general sint cei care ma cunosc bine si pe care ii rog eu sa imi spuna cind pierd busola. Cit despre cei care stiu mai mult,… daca nu stiu sa o faca in dragoste doar intre mine si ei, atunci ma lasa rece tot ce cred ei ca stiu mai mult. Parerea mea e ca cei ce stiu mai mult se roaga mai mult si daca e cazul Dumnezeu aduce oportunitatea sa stam de vorba si sa fie benefic pentru toti. Dar o problema mare cu spiritul de turma in biserica si cu urmatul unor reguli stricte, preocuparea de forma in loc sa fim preocupati de fond. Daca sint crestini in Romania care alearga dupa bani, nu americanii sau alti straini sint de vina, ca au venit cu ei ci fratii care nu stiu sa li se opuna si sa isi prezinte punctul de vedere si sa stea pentru ce cred. Asta e problema noastra, vina e mereu a altora, nu a noastra. Eu ma fac vinovata de multe ori si de multe lucuri mai mici sau mai mari si cel mai usor imi e sa dau vina pe altcineva, dar cel mai bine e cind ma cercetez si cind imi cer iertare si cind realizez inca odata ca fericirea mea nu depinde decit de mine, de alegerea mea de a sta sub aripa ocrotitoare a Domnului meu, sau ma las antrenata in discutii si argumente fara rost.

Mia

martie 4, 2008 at 11:58 pm
Trebuie sa ne coboram si sa nu ne necajim inainte cel putin de a sti din ce categorie face parte cel ce se “baga” in viata noastra.
Coborarea/smerirea are parte de binecuvantarea lui Dumnezeu si are o frumusete aparte. Este treaba serioasa si nespus de grea.

Este o mare fericire sa vezi ca fratele tau a avut dreptate si a incercat sa te scape asa cum a stiut el. Eu ma bucur si imi da o liniste gandul ca acela si-a asumat riscul rautatii mele de a-l blagoslovi si repezi, s-a pus la bataie, ca sa-mi faca mie un bine. Ma simt iubit, iubit la modul plin de riscuri.

Vlad L

martie 5, 2008 at 12:04 am
Mia, a cere cuiva sa te mustre asa cum ai tu dorinta, este un semn de slabiciune, ca sa nu spun ca te aflii intr-un mare pericol, acela de a fi intr-un grup de orbi care nu prea mai vad nimic in ceea ce-l priveste pe celalalt si riscurile care vin odat cu aceasta.

Cred ca cei ce se aseamana se aduna si de aici multe pericole. Nu trebuie sa gandesti asa, s-ar putea sa te lipsesti de cele mai de folos mustrari.

Sunt trist ca ai intalnit numai dintre cei di prima categorie, desi uneori este si vina noastra cand ii “executam” repede in prima categorie.

Imi pare rau ca trebuie sa ma retrag si va doresc cat mai multe ganduri bune de la Domnul, iar din ce am discutat sa ramana cat mai multe de folos pt fiecare spre slava Lui si binele nostru.

Vlad L

martie 5, 2008 at 12:14 am
Mia , subscriu intrutotul la ce ai scris.
Sigur nu suntem din aceeasi familie ?
Glumesc ; sigur ca suntem amandoi din familia lui Dumnezeu.
El sa te binecuvante!

Livius

martie 5, 2008 at 12:15 am
Livius, pe unde traiesti tu ca sigur nu esti in Romania; poate cine stie sintem vecini si nici nu stim. Eu locuiesc cu familia in Los Angeles. Multe binecuvintari.

Mia

martie 5, 2008 at 1:27 am
Te-am intrebat asta pentru ca se pare ca doar noi mai sintem treji la ora asta, sau ca sa ma exprim corect sa nu se interpreteze cine stie cum, la mine este inca miezul zilei.

Mia

martie 5, 2008 at 1:36 am
You will never know. Glumesc.
Iti mai scriu maine draga MIa , deoarece eu locuiesc in patria mama.
Ma rog pentru tine.

Livius

martie 5, 2008 at 1:42 am
Elisa, Lorelei, Mia, Vlad şi Livius, gîndurile voastre vin unele după altele, ca valurile, uneori se sparg între ele, alteori se sumează, şi devin înalte şi importante şi cînd crezi că lucrurile au fost definitiv lămurite, apare un val răzleţ, care declanşază furtuna. Marea privită de pe mal, ce frumos şi mereu altfel apare ea. Dacă n-am avea idei diferite despre unele lucruri şi nu le-am discuta, nu le-am armoniza în final, n-ar fi atît de bogat în învăţătură dialogul. Dar ar fi păcat ca unele din cele mai definitorii lucruri, chiar dacă pînă la un punct, aparent opuse, să nu facă obiectul unei dispute “ideale” şi rescrise într-o postare. Este un exemplu pentru imaginea noastră de evanghelici. Cît de frumos aţi slujit voi pe Domnul şi L-aţi onorat…

rasvancristian

martie 5, 2008 at 1:49 am
Din discutiile contradictorii se nasc marile idei.
Oare o fi valabil si la noi ?

Livius

martie 5, 2008 at 1:52 am
Da, aşa cum au fost ele aici, în spiritul şi dragostea pentru El, care ne animă pe toţi, se pot naşte idei mari, de multe ori în mintea celor care citesc ce-aţi spus voi aici. Nimic nu se face fără voia Domnului, tu ştii asta…

rasvancristian

martie 5, 2008 at 1:58 am
MIA,LIVIUS,

EU SUNT CEL MAI MIC DINTRE OAMENI.

Nu doresc sa fiu altceva,decat un rob credincios.
Scriptura spune ca surorile mai in varsta sa invete pe cele tinere..
Eu am spus doar ceea ce pe mine m-a invatat Domnul prin alti frati,surori si Cuvant, ceea ce deja am primit,nu poate sa-mi scoata nici un om,chiar daca traieste in America,sau mai ales,unde e o “alta cultura”.
-nu le-am impus,nu am cum,pentru ca suntem cam departe
-nu parerea mea,ci a Domnului conteaza.

-eu iubesc mustrarea,chiar daca la inceput imi da o senzatie omeneasca de respingere,uneori,ma bucur cand Domnul ma baga in seama mustrandu-ma,inseamna ca ma mai iubeste,

_daca mi-am spus parerile,am facut-o la modul general,asta nu inseamna ca stau la usa bisericii cu bata.
de obicei cand ma duc la biserica ma rog ,mai ales acolo,sa ma ajute Domnul sa nu bag in seama,lucruri care mi se par nepotrivite.
-am un singur gand,sa apuc pe Hristos,
-voua v-am spus fiind ca veni vorba,oare cum as fi putut sa-mi impun eu parerea?
-v-ati grabit de a ma arunca in groapa cu farisei sau mai stiu eu ce, am facut-o pentru Domnul,cu atat mai bine,
-rasplata mi-o va da El,va multumesc ca m-ati respins,
- cu atat mai mult voi avea rasplata,de la Domnul,care imi cunoaste foarte bine inima,

-nici in lume nu eram ipocrita,acum nici atat.

-Domnul sa va puna gandul LUi,niciodata al meu,

EU SUNT CEL MAI MIC DINTRE OAMENI..

elisa

martie 5, 2008 at 1:43 pm
Pentru Livis,Mia,
Citit la Patratosu,Carbunii Eulaliei 7
imi place mult,mai ales de cand stiu ca cel ce scrie e un “pastor cu suflet mare”

Da, trai cu Domnul Isus,inseamna a te deosebi de toti ceilalti,in toate.
La tot ce am zis,doar atat,era suficient.
Nu va mai oboseam. scuze.

elisa

martie 5, 2008 at 2:06 pm
Sora Elisa , fereasca Dumnezeu sa va spun eu lucruri grele sau altceva.
Eu , ca si dvs de altfel mi-am exprimat parerea personala . Nu e treaba mea ce isi pune sau ce nu-si pune nu sstiu care sora din nu stiu care biserica.
Fiecare persoana se rap[orteaza la Cristos in mod personal , iar mai apoi surorile au soti care ar trebui sa le aduca la cunostinta una sau alta.
Eu fara suparare as vrea sa inchei acest subiect ; oricum dupa parerea mea nu duce nicaieri , doarece avem pareri diferite si nu vreau cu nici un chip ssa vi le schimb.
Va doresc o zi binecuvantata.

Livius

martie 5, 2008 at 2:33 pm
Pt. sora Elisa,

Imi pare rau ca v-ati simtit respinsa. Am recitit toate comentariile si chiar nu vad cu ce v-am respins. Mi-am spus doar parerea mea si chiar daca dvs. m-ati pus la index ca nu intreb pe Domnul ca nu vreau sa stiu Voia Lui, tot nu m-am simtit nici jignita si nu am luat-o personal. Oricum imi pare rau, si va rog sa ma iertati, departe de mine de a respinge pe cineva. Cred ca mai greu e sa ne acceptati pe noi care gindim diferit. Domnul sa aibe mila de noi. Si eu vreau sa inchei acest subiect.

Mia

martie 5, 2008 at 9:30 pm
Da,romanul s-a nascut poet.
Si umorist,biostos.
Caragiale e mic copil fata de un vrednic urmas al lui Istrati.
N-am cuvinte.
Imi pare rau ca…haladuiesc pe bloguri doar din iulie a.c.
Nici nu stiam ce e aia blog.
De atunci mi-au crescut dioptriile cu 0,5.
Dar e…cool.
Iat faptul ca,in afara de

sanda zeic

septembrie 6, 2008 at 5:53 pm
In afara de 2-3 blogeri clujeni si 2-3 din alte parti,nu cunosc pe nimeni in carne ,oase si grasimea aferenta.
Iar necunoscutul e totdeauna incitant.
Da,merita sa fim la curent cu blogosfera,sa ne mai descretim fruntile.
E interesant pamfletul,metaforele,ce mai Caragiale e mic copil.
Coana Chirita a revenit la o consultatie …vindecatoare
Sau Chirita in provincie citeste blogul.
Scrieti,fratilor,viata e scurta.
Dar,sper sa vina si ziua sa fim toti vindecati de intepaturi de albina
Sa nu facem soc anafilactic de atita alergie.
Daca nu e rc ,cs. de garda si ne ducem pe lumea aialalta?
Sa iertam cum am fost iertati,sa cerem leac alinator din Galaad pentru intepaturi.
Totusi,cea mai buna solutie e preventia:adica,sa nu ne mai intepam,nici noi pe ei,nici ei pe noi.
Asa sa ne ajute Dumnezeu!

sanda zeic

septembrie 6, 2008 at 6:04 pm

	elisa on Pe aripile Vântului
	elisa on Spălat pe creier (III) Proiect…
	Lia on Spălat pe creier (IV) Proiectu…
	rasvancristian on Spălat pe creier (IV) Proiectu…
	Lia on Spălat pe creier (IV) Proiectu…
	Rodica Botan on Spălat pe creier (III) Proiect…
	Rodica Botan on Spălat pe creier (III) Proiect…
	rasvancristian on Spălat pe creier (III) Proiect…
	Rodica Botan on Spălat pe creier (III) Proiect…
	rasvancristian on Spălat pe creier (III) Proiect…
	rasvancristian on Spălat pe creier (III) Proiect…
	Rodica Botan on Spălat pe creier (III) Proiect…
	Alin Cristea on Spălat pe creier (III) Proiect…
	ica on Spălat pe creier (III) Proiect…
	Alin Cristea on Spălat pe creier (III) Proiect…

Vindecătoru