Neînţelesul zbor al naşului
Am avut zilele astea două şocuri: unul a fost pricinuit de Postările de la Aleşd, cu toate comentariile bunului nostru prieten şi coleg de luat pumni în toate zonele şi din toate sferele; celălalt şoc l-am simţit tot la mare înălţime, privind Noua Cetate Neamţ.
Tot citind şi croşetînd cu lăncile alea două cînd un ochi la vesta anti-glonţ a lui Marius, cînd alt ochi la mănuşile lui Pety, mi-au ajuns la ureche voci de tinere vlăstare crescute din ramura cea mai modernă a creştinismului evanghelic aleşdian: “Vezi, vezi ce trist spectacol…!” i-a susurat ea lui, privind măcelul pascal în plină şi duhovnicească desfăşurare. El nu i-a răspuns simplu, cu neinspiratul “Da, văd!” ci n-a putut răbda şi a scris multe texte, pe multe cărămizi, pe care le-a aruncat în grămada de luptători din care nu se puteau deosebi soră de frate, lumesc de ceresc. De cîte ori îmi înmoaie oasele vreun verb al acestui tînăr om al sălilor de sport, tot îmi vine să-l întreb, ca-n vechime, Dumnezeu pe Cain, ce-a făcut cu fratele său Remus, dacă tot cu texte de-astea i-a venit de hac şi lui. Tot acolo am dat de Ciprian, care între bisturiu şi lance (armele numite de el ) a ales biciul Domnului, considerînd pe bună dreptate că toţi am merita corecţia asta pe spinare, cam toţi blogării. Nu-mi este clar dacă tot aici sunt incluse şi surorile, dacă dintre ele trebuiesc bătute numai cele autohtone sau şi cele de pretutindeni.
Dintre toţi, eu cu doctoru’ Cipri m-am înţeles cel mai bine în focul luptei cu psihologia: numai el a pus o vorbă bună pentru mine şi i-a zis că sunt milos şi bun la suflet, evident aceste calităţi fiind atît de bine ascunse încît nu pot fi văzute cînd sunt în plină acţiune; şi cum sunt mai tot timpul în plină acţiune… Prin încăierarea de acolo l-am zărit pe bietul Vlad, căruia vreau să-i spun cu acestă ocazie “Hristos a înviat!”; spun “bietul”, pentru că a luat o papară istorică mai rău decît mine în povestea sosiei, în “Cazul Calatorru”; şi-i mai spun “bietul” pentru că a luat batjocura degeaba, sosia nefiind departe de original, asta după ce am citit ce banc a postat îndrăgitul poet cu ocazia Paştelui, un banc cu un pastor microbist…
Evident, nici basmaua nu a fost uitată, nici ţinuta în adunare dar “din păcate” s-a vorbit despre ele doar în treacăt, din lipsă de cvorum, majoritatea fiind teleportată cu mintea în secolul întîi, unde se uitau chiorîş la ce li se părea lor că ar fi Isus şi ceata Lui.
După două zile în care nu mi-a tihnit cozonacul dar cu mielul m-am descurcat binişor, în care am privit cum zboară Marius – el aşa spune, că zboară, înalt şi neînţeles – şi m-am înfuriat numai văzîndu-l cît de mulţumit şi dolofan de sine este, m-am rugat să nu strivească toată rostopasca la aterizare şi mi-am amintit brusc şi fix de cine altcineva decăt de Ecumenos, neuitatul meu prieten, şi de rugăciunea celtică din gura blogului său din zilele trecute ( trebuie să ştiţi că ecumenicii şi sincretiştii sunt morţi după celţi, nu eşti “cool” dacă nu spui o celtofabulă de la mama lor ). Mi-am spus să încerc ceva similar, o poveste nemţeană în imagini, pentru că, privind schelele Cetăţii Neamţ, mi-am amintit şi de o vorbă a lui Barzilai încă neapusă. Mi-am zis:
“Lasă-l să construiască! Dacă greşeşte, tot el o să facă la loc totul. Şi mai ales El. Amîndoi, pentru că uneori se înţeleg. E adevărat, schela e comună, dar Biserica e a Domnului, iar El nu greşeşte niciodată.”
Scumpilor, acum a venit momentul să închei cu pozele pe care le-am făcut acum două zile, în care este vorba despre hermeneutica Noii Cetăţi a Neamţului, privită printre codiţele florilor de rostopască.
A început atacul Cetăţii Neamţ. Dacă polonii nu i-au venit de hac, banii Uniunii Europene o să o pună jos. O să pună jos ce era autentic în ea, pietrele alea vechi şi verzui pe care le vedeţi aruncate lîngă fiara 4X4 din imagine. În locul lor sunt puse pietre noi, de fabricaţie recentă, gălbui cum e caşul de mai de pe aici. Minunatul caş de mai cu ceapă verde şi mămăliguţă caldă… Ce e vechi nu mai e bun, cică nu mai ţinea atîtea sute de ani cît să ne bucurăm de ea, de Cetatea Neamţului. Omida aia portocalie din planul îndepărtat face parte din cavalerii kitch-ului. Tehnic, nu ştiu ce face dar e clar că intră-n ochii tuturor.
Mocirla din care a ieşit Cetatea este alimentată tot mai des de ploile noii clime. Toată luna plouă. Au luat căsuţa paznicului de la poale şi fac alta nouă în vîrf, cu wc lux, cu acoperiş de sticlă. Tot proiectul de întinerire a vechilor locuri costă un morman de bănet, pe care îl primim din Europa. Au scos afişele pe care scria “aici a fost cuhnia“, sau, “aici era sala de de arme” sau “sala de consiliu“, pentru că vor reconstitui, ca pe calculator, totul aşa cum a fost, doar că va fi nou, lucitor şi postmodern. S-au pus în pielea celor de atunci şi vor face o Cetate pe gustul lor. Evident că va semăna cu cea veche dar nu va mai fi tot ea. Ea zace în mormanul de pietre, ca nişte ochi verzi la poalele cetăţii.
Acolo, pe schelă, am descoperit acasă că era un patriot român, generic cufundat într-un somn istoric. E încercuit cu galben. Aşa doarme omul, fiecare în biserica lui, pe schela lui, la munca lui, pe blogul lui. Construieşte dormind şi se visează luptînd.
Perspectiva “mică”, joasă şi medicamentoasă a rostopascăi, lîngă o bancă tipic românească. O bancă şubredă, pe care te aşezi doar pe jumătate, incomod şi umed, rămînînd murdar pe viaţă, dar cu vedere la trecutul mare şi la kitch-ul viitor.
Cam aşa ar descrie cineva, vorbind despre sine: pe acest om îl cunosc de 54 de ani şi nu ştiu ce are cu mine, ce rău i-am făcut, din moment ce ne-am făcut studiile împreună şi, fie că vrem, fie că nu vrem, peste prezent tot se aşază kitch-ul, ca praful, peste tot ce am avut bun în trecut, aşa că ce rost mai are lupta cu tine însuţi. Dar voi să nu vă temeţi, umbrela e doar pentru ploaie acidă şi pentru ecumenicii bazici. Despre naş, numai de bine!
Rasvan – Nu stiu cum ti-a fost ziua cind ai facut fotografiile dar tu, in ultima dintre ele arati bine si relaxat. E adevarat, nu atit de relaxat ca si cel de pe schela! Domnul cu tine.
Daniel P. Busan
mai 2, 2008 at 10:59 pm
Daniel, parcă era cetatea lui tata
, aşa este! Domnul cu tine şi cu toţi ai tăi!
rasvancristian
mai 2, 2008 at 11:04 pm
Îţi mulţumesc, Rasvan,
Cu aceeaşi dragoste,
Marius… acelaşi (Patratosu)
PS.
din păcate nu găsesc un emoticon potrivit pentru emoţiile pe care le încerc acum. Nu există emoticoane pentru asta.
Marius David
mai 3, 2008 at 12:00 am
Ei, vezi , Razvane! Nasul tot (N)nas… ca altfel ti-ar face o propunere pe care n-ai putea-o refuza!
Cat despre noi, ne-om intelege bine totdeauna!
Imi plac pozele de la cetatea Neamtului! spre sa n-o strice de tot neghiobii astia!
ciprians
mai 3, 2008 at 12:04 am
Dragă Marius, asta e pentru că nu există nici emoticoane cu mămăliga noastră caldă, aburindă. Te iubesc.
Mereu Rasvan (finu’)
rasvancristian
mai 3, 2008 at 12:06 am
Mea culpa, Rasvan.
pety
mai 3, 2008 at 12:16 am
Cipri, văd, Domnul să-L ajute în toate!
Fireşte ca ne vom înţelege şi ce frumos sună “totdeauna”. Mulţumesc pentru asta.
rasvancristian
mai 3, 2008 at 12:16 am
Mea culpa, Pety.
rasvancristian
mai 3, 2008 at 12:17 am
Mai Rasvane, se pare ca tu nu prea “dormisi” de loc azi noapte, ca acum 2 ore jumate cind am plecat de la servici, nu aparuse postarea asta a ta, si cum am ajuns acasa,…..
Anyway, se pare ca ti-a priit somnul. Ce sa zic, m-am delectat si mi-a revenit zimbetul, si ma bucur ca imi incep weekendul cu liniste. Daca am fi mai aproape si am putea sa ne intilnim cumva toti dupa aceasta “furtuna” eu as aduce cafeaua, ceaiul, ciocolata, etc,…..
Chiar sintem noi care putem sa ne si bucuram cu adevarat unii de altii? Daca toate astea duc la pocainta noastra si mai ales a mea, slava Domnului.
Mia
mai 3, 2008 at 5:40 am
aham!…incep sa pricep patratosule….pana la urma! TU -om bun dar …acid! … nu prea merge antiteza asta dar hai sa zicem ca te caracterizeaza…Spune-mi insa cum se impaca felul tau de a fi cu felul ucenicilor?
(si iertare pentru…..stii tu! dar ma bucur ca ai retras postarea si sa nu mai accepti orice “tema”….una singura tre sa ai in minte-vestire Imparatiei si a pocaintei….)
rose4you
mai 3, 2008 at 10:12 am
Rasvan…multam’ …uneori pun totul la “patrat”!
rose4you
mai 3, 2008 at 10:13 am
Psalmul 45
1.Cuvinte pline de farmec imi clocotesc in inima, si zic: “Lucrarea mea de lauda este pentru Imparatul!” Ca pana unui scriitor iscusit sa-mi fie limba!
2.Tu esti cel mai frumos dintre oameni, harul este turnat pe buzele tale: de aceea te-a binecuvintat Dumnezeu pe vecie.
Asa sa fie si inima noastra, in clocot intotdeauna pentru Imparatul.
A Domnului binecuvintare peste noi toti!
Daniel P. Busan
mai 3, 2008 at 5:49 pm
Rasvan???
nu arata a om care n-a dormit.
Arata ca un”prunc “de 35 de ani. .
Cred ca se preface “cand zice ca s-a suparat.
A-nflorit ca a dat PACE cu toata lumea! .
HRISTOS A INVIAT!
elisa
mai 3, 2008 at 5:54 pm
Cuvinte-nmiresmate mi se opresc pe buze,
Si inima-mi tresalta de-o melodie noua,
Iar ochii-mi ard in lacrimi,ca boabele de roua,
Scaldate -n dimineti.
Ce mandre frumuseti!
Ce zvon de bucurie ai desteptat in mine!
Ce flori crescut-ai Doamne in inima-mi saraca,
Ca mintea-mi sta uimita si plansul ma incearca,
Si nu-Ti stiu multumi!
O ,Doamne fii TU laudat!
Pe buze sa-nfloreasca doar imnuri pentru Tine,
Din lacrimi de dor,din amurguri de seara,
Sa-ard-a mea cantare cu soarele de vara
Cand ziua e-namiezi.
elisa
mai 3, 2008 at 7:12 pm
Rasvan si plaiesul Vasile
Deodata pe banca aceea din poza ,de la poalele Cetatii Neamtului apare plaiesul Vasile venit din tara departata a Luminii intr-o scurta invoire .
- Buna maria ta ! saluta plaiesu .
- Pacea sa fie cu tine omule ! spuse putin speriat Rasvan , – Dar cine esti ?
- Sunt plaiesul Vasile ,am aparat pe vremuri cetatea asta ! – Dar te vad cu o durere in suflet maria ta ! continua Vasile .
- Da plaiesule ,m-am luptat si eu in cetatea Patratosului si am primit pumni de la pugilistul psiholog . Am si eu o cetate sau blog cum i se spune acum dar am o usa buna numita Spam si nu intra decat cele cu naframa sau fara si ceva prieteni , dar sunt incercuit zilnic.
- Dar spune-mi maria ta ,ca mi sa termina sederea ,, mai sunt crestini pe lumea asta ?
- Hmm ! ofta Rasvan si cu privirea indreptata in jos spuse : (fara sa observe ca plaiesul plecase in lumea de unde venise ) ce frumoasa-i primavara !
wes
mai 4, 2008 at 11:52 am
Wes,,,,,daca ai sti cat m-am rugat si cat de mult am vrut de la Dumnezeu o lamurire,ca sa stiu daca trebuie sau nu sa ma invalui,cand ma rog,,,nu ai mai face niciodata glume pe tema asta.
Apoi daca te-ar interesa ti-as povesti cum mi-a aratat Domnul ce am de facut.Nu aici,ca sa nu obosesc pe nimeni.
Plaiesul Vasile ne-ar putea intreba oare daca respectam sau nu Cuvantul?
. 
la care s-ar putea raspunde:
….da e trista toamna,,,cand cad frunzele.. .
elisa
mai 4, 2008 at 1:49 pm
Elisa daca tu ai inteles ca am facut ,,glume ” te rog sa ma ierti , eu doar am DESCRIS sub alta forma cine are acces aici. Oricum nu-mi place toamna cand cad frunzele ,am senzatia ca impreuna cu ele ma duc si eu . O pimavara frumoasa cu Domnul Isus ! Si cand mai mergi prin natura fa-ne ceva poze cu flori ,peisaje ,case vechi si trimite-ne si noua bucuria ta .
wes
mai 4, 2008 at 9:38 pm
Wes, ai talent de povestitor. Continua.
Mia
mai 4, 2008 at 9:50 pm
Dragă Mia, am ajuns acasă, am postat dar mai întîi am citit comentariile voastre. Vă sărut pe toţi cu dragoste.
Sigur că Wes are talent şi fineţe, prea mult şi delicat stil: ce frumoasă este primăvara, aşa este, mai ales cînd întrebarea e grea de răspunsuri mute!
Dragă Wes, consider că am spus la Mia ce trebuia să-ţi scriu ţie. Mia, cinste Domnului pentru condeiul tău şi fraza logică şi cumpătată dar mă bucur că nu sunt eu cauza comentariilor tale
Ştii cum ar trebui să scriu acolo, la Marius? Şi io, şi io 
dar cred că mă iau la bătaie copiii ăia.
Dragă Elisa, cred că te-au trecut pe toate listele lor în timp ce eu mă bucur de poeziile tale şi citatele tale. Păi e corect? Eu spun că este atîta timp cît sunt şi eu pe lista aia! Trebuie să ne dea Marius lista lui Paxis sau Praxis, MalcomX sau cum l-o fi chemînd: o pun pe uşă la servici, pe blog, acasă.
Daniel, frumos citat şi comentariile luptăreţe de la Marius.
Lorelei, eu am foarte puţini prieteni pe care-i iubesc. Dintre toţi, Marius e cel mai neobişnuit enervant
dar nu tot timpul. Trebuie să-ţi ceri iertare, eu mi-am cerut de multe ori… ba, chiar mă gîndesc că de prea multe ori… 
Mia, la postarea asta nu am scris noaptea! Am “dat-o” la ora 18, cred, nu ştiu de ce nu ai găsit-o tu la servici, ci tîrziu, acasă… Încă nu retrăsese Marius postul cu Isus. În fond, nu postarea trebuia scoasă, ci să ne trimită tuturor comentariile acasă
Eu primeam un colet întreg, şi Pety, scumpul de el, la fel.
Pety, tu chiar ai blog frumos!
rasvancristian
mai 5, 2008 at 1:00 am
Wes.tot a doua yi macar sunt in natura,dar trebuie sa cerŢdigitalulŢ lui fiu+meu,,chiar mereu ma gandesc,,ca daca l+as avea as poya,asta sau asta…pt.voi…ca de ce numai Rasvan sa va dea poze .
Si mie tot primavara imi place mai mult..dar maiales Primavara Vietii…
Azi dimineata citeam:
ca as dori si eu..ca..:
Buzele mele sa vesteasca lauda Ta,
caci Tu ma inveti oranduirile Tale!
Sa cante limba mea Cuvantul Tau,
Caci toate poruncile tale sunt drepte!
Suspin dupa Mantuirea Ta,Doamne,
Si legea Ta este deftatarea mea.
Sa-mi traiasca sufletul si sa Te laude,
si judecatile Tale sa ma sprijineasca!
AMIN!
elisa
mai 5, 2008 at 10:04 am
Rasvan..cand il alintai cu diminutive..(uţ)….nu pe Marius,
..credeam ca il iubesti si pe el.. .
De cate ori ne apar idei nastrusnice in ce priveste”metode de convingere la Hristos”,trebuie sa ne gandim ,daca nu cumva sunt gesite,,Noi plecam de la baza pe care o avem :Cuvantul.
Ce ne-am face daca nu L-am avea?
Tot o lauda si un imn trebuie sa fie,
prezentarea Lui,ca doar la asta am fost chemati.
elisa
mai 5, 2008 at 10:43 am
Wes…nostalgia toamnei,poate fi amplificata..de cumpararea sicriului(coparsau se zice pe aici) din timp si pus in casa,undeva,ca sa ne amintim mereu ca suntem trecatori,
am vazut asa ceva,dar sincer ,nu am asa dorinte… .
elisa
mai 5, 2008 at 10:45 am
Dragă Elisa, Vlăduţ a fost cel mai mare apărător al meu la Marius, cînd acesta a considerat că trebuie să fiu “pedepsit” după ce am îndrăznit să-i arăt lui Mănăstireanu ceea ce acum este evident pentru toată lumea că este. Că unora omul le place, este altceva. Chiar în afară de asta sentimentele mele faţă de Vlad nu s-au schimbat dar eu sunt pe partea “interioară” iar el e “scăndălos” şi la cea care se vede. El dă glas puternic opiniilor sale, eu nu pot fi mereu de acord cu el dar nici să-l mai domolesc puţin nu pot, cum face Marius, care e pastor. Eu nu mă “lupt” decît cu ecumeniştii şi mai răspund la cîte un piciulică filozof sau cu un nene cu urări de tipul “aratului cu evanghelia” şi, evident, cu naşul
dar Vlad dă iama în surori. 
Nimic altceva, pentru că e un om cu dragoste de Dumnezeu şi are înflăcărarea pe care i-o dă Duhul.
Elisa, şi mie îmi place toamna pentru că are covoare de frunze în culori minunate, are gutui, pere bergamote şi crizanteme. Şi pentru că toamna are vîrsta mea
rasvancristian
mai 5, 2008 at 3:55 pm
Rasvan,vorbesti de toamna timpurie si calda..
cu culorile in diferite nuante de ruginiu,
ca perele le poti manca si in bucatarie . .
Pai ce sa zic eu..mie imi pare rau ca nu ai luat cu el lagatura pe privat…sa-i spui ceea ce imi spui mie acum,,ca doar de asta am venit pe aici..sa mai invatam cate ceva fiecare,nu? .
poate chiar sa devenim prieteni,altfel va completati f.bine,la multe lucruri..la fel de vehemeniti.. .
cand e vorba de ecumenism,sau alte asemenea ispravi,parca erati frati .
Ca frate trebuia..nu sa-l aperi ca el,pe tine..la Marius,,,,dar macar sa-l cauti..cred ca face tare bine…uite asa cum m-am gasit eu cu Loreley pe messenger…
Simti nevoia de impacare a oamenilor,a lucurilor,
. 
apoi, nu-l pui la colt pe om…si gata.. .
care nu greseste?
.
elisa
mai 5, 2008 at 4:15 pm
Dragă Elisa, el nu a greşit şi ce e mai frumos decît totul pe faţă, la vedere?
rasvancristian
mai 5, 2008 at 4:47 pm
Vladut, asa cum il alinta Rasvan, este un copil al lui Dumnezeu cu inima mare. Imi place claritatea cu care scrie chiar daca uneori ne mai atinge prin felul lui direct de exprimare. Am dialogat cu el zilele trecute si imi dau seama ca Vlad este un om sensibil. Din nou, trebuie sa ne amintim ca nici unul dintre noi nu sintem perfecti si Dumnezeu ne lucreaza pe fiecare dupa voia Lui si inspre binele nostru. Va invit sa-l vizitati (1plus1egalx.wordpress.com/) si sa-i lasati un cuvint de incurajare.
Daniel P. Busan
mai 5, 2008 at 7:43 pm
Rasvan,da dar el ti-a scris de mult pe privat si nu i-ai raspuns,nu? .
elisa
mai 5, 2008 at 10:02 pm
Da, Elisa, aşa este!
rasvancristian
mai 5, 2008 at 11:29 pm
Rasvan..sa -ncepem cu
eci,ca in Banat,: daca iubesti…nu numai surorile…si-ti place sa fii iubit..nu numai de noi…adu te rog ,acolo, niste flori albastre de” nu ma uita!” . 
ca nu costa cat un bilet de avion Barcelona-tg.Neamt .
dar poate aduce….. cat” o mare albastra”!bucurie!
Mi-atat de drag s-ascult cantarea
in psalmii crinilor din vai,
de cand ,Isus< mi-ai dat iertarea
si sunt,de-atunci,cu fratii Tai!
elisa
mai 6, 2008 at 5:24 pm