Vindecătoru

Scrierile lui Sundar Singh, extrem de puţine, au fost inspirate de Duhul Sfînt. Puterea lor asupra minţii mele s-a păstrat şi astăzi, cînd le recitesc împreună cu voi, cei dragi ai mei, în cumpăna puţinelor, tot mai puţinelor clipe de linişte. Am să vă invit pe potecile munţilor mei, prin pădure, de la Cetate pînă la Monumentul Eroilor… împreună cu Sundar Singh, omul altor munţi, al unor munţi mult mai înalţi…

„A fi aproape salvat, înseamnă a fi pierdut. Într-o junglă deasă din statul Buthan, a fost o vânătoare de tigrii. Vânătorii aveau la ei cheia unui refugiu, construit pentru a servi de adăpost în caz de pericol. Într-o zi, unul din ei a luat puşca şi a ieşit. Întâlnind un tigru, a ochit, a tras şi a ratat; animalul s-a aruncat asupra lui. Omul, crezând că va mai avea putere să ajungă la colibă, şi-a aruncat puşca; a început să caute cheia pe jos: o uitase; atunci tigrul l-a doborât şi l-a ucis; între refugiu şi vânător, nu era decăt grosimea unei uşi; iar omul şi-a pierdut viaţa datorită neglijenţei sale. Ar fi fost mort, dacă s-ar fi găsit la zece metri de cabană; fiind lipit de cabană, nu a fost mai puţin mort. Nefiind departe de Împărăţia Lui Dumnezeu, mulţi nu au grijă de cheie, care este pocăinţa şi rugăciunea perseverentă.”

„Este periculos să pierzi darurile şi harurile care ţi-au fost date. Dacă n-ar fi fost aşa, Mântuitorul nu ne-ar fi adresat acest avertisment: ‚Eu voi veni curând, păstreză cu tărie ce ai, pentru ca nimeni să nu-ţi ia cununa’. De aceea: ‚Vegheaţi şi rugaţi-vă’. Dumnezeu este dragoste. El ne dă ocazia să ne pocăim. Dacă nu o vom face acum nu vom avea cum s-o facem după moarte. Hristos nu s-ai fi coborât pe pământ dacă ni s-ar fi oferit şansa de fi salvaţi după moarte. El ar fi rămas în cer.”

„Dar iertarea păcatelor nu înseamnă mântuirea completă. Nu este suficient să tăiem câteva ramuri dintr-un copac pentru a-l distruge, trebuie să-i smulgem rădăcinile, apoi tot terenul din jurul lui trebuie arat. Mântuirea implică transformarea întregii fiinţe; este o naştere din nou, completă. Ar putea părea că după ce am obţinut iertarea păcatelor, putem muri în păcat. Lucrul esenţial, mai important decât toate, este de a fi smulşi de sub dominaţia păcatului. Isus Hristos n-a venit numai pentru a ne ierta, ci şi pentru a ne elibera.”

„O fetiţă înlătura în fiecare zi pânzele de păianjen din camera sa. ‚ Fiica mea, i-a spus mama într-o zi, la ce-ţi serveşte să înlături pânzele din moment ce ele revin mereu! Ar fi mai bine să distrugi insecta care le ţese. Dacă a-i omorî păianjenul, n-ar mai exista pânze.’ Tot aşa, nu este suficient ca păcatele noastre zilnice să fie iertate neîncetat; trebuie să moară în noi omul cel vechi care le comite.”

„Ţelul final al întrupării dragostei divine este de a aduce pe om la asemănarea cu Fiul lui Dumnezeu. ‚Fiţi desăvârşiţi după cum Tatăl vostru ceresc este desăvârşit.’ Crezînd în Hristos înseamnă a te îmbrăca în Hristos, a deveni una cu El, a trăi viaţa Sa. Există unele insecte ale căror culoare şi formă seamănă până la identitate cu frunzele copacilor pe care vieţuiesc şi din care se hrănesc. Tot astfel, cei care trăiesc în contact cu Isus Hristos sunt transformaţi în chipul Său.”

„Satana seamănă indoiala în inima copiilor lui Dumnezeu, dar prin harul lui Lui ei scapă de această capcană. Ascultaţi această poveste: Înainte de a fi convertit, un sfânt făptuise multe crime. Dar după convertire el a slujit fără încetare Domnului şi a dus o viaţă sfântă. Când a fost pe patul de moarte, Satana i-a întins lista cu greşelile trecutului şi i-a spus: Iată tot ce-ai făcut; nu eşti demn de a intra în cer, locul tăi e în iad. Sfântul i-a răspuns: Mântuitorul nu aruncă afară pe cei care vin la El. ‚Dacă noi ne mărturisim păcatele El este credincios şi drept pentru a ni le ierta şi pentru a ne curăţa de toată nedreptatea.’ Cu toate acestea Satana continua să-l tulbure. Dar sfântul rămânea neîncetat în rugăciune. În acel moment a apărut un deget care a tras o linie peste lista cu păcate. Sfântul s-a bucurat şi l-a recunoscut pe Dumnezeu. Dar Satana i-a spus: Nu te bucura încă, tu poţi să ajungi în cer dar păcatul tău va fi întotdeauna vizibil pentru toţi şi-ţi va fi ruşine în faţa tuturor. Sfântul s-a rugat din nou. Atunci, o picătură din sângele lui Hristos a căzut pe pagină, s-a răspândit pe toată suprafaţa scrisă şi hârtia a devenit de un alb imaculat. Sfântul, umplut de o pace divină, s-a putut înfăţişa în faţa Dumnezeului său.”

„Atâta timp cât omul este pe pământ, el nu înţelege gloria fericirii cereşti, care reprezintă destinul său etern. El este ca puiul care, în oul său, nu-şi poate imagina frumuseţea lumii în care va intra. Dacă ar spune că în afara oului său nu există nimic, mama l-ar asigura că există câmpii, munţi şi un cer albastru; el, pentru ca nu le vede, nu poate s-o creadă. Când coaja se va sparge, va vedea că mama a avut dreptate. Cu noi se petrece acelaşi lucru, deoarece nu putem deosebi nici cerul, nici iadul. Dar când se va sfărâma învelişul nostru de ţărână, ceea ce este invizibil va deveni vizibil. Atunci, anumite lucruri ne vor permite să întrevedem starea noastră viitoare. După cum vulturul are ochi şi aripi de care nu se poate servi decât dacă este în libertate, tot astfel există în noi dorinţe şi aspiraţii care nu ne vor fi niciodată satisfăcute aici, jos. Vom avea deci o viaţă viitoare unde ele se vor realiza. Este viaţa veşnică. Dar după cum pasărea trebuie să fie ţinută la cald cât timp se află în ou, atâta timp cât noi suntem în lume este necesar ca prezenţa şi focul Duhului Sfânt să ne acopere şi să ne încălzească.”