Vindecătoru

În America, electoratul se numeşte „electori”, pentru că orice ar vota elctoratul, iese exact pe dos. Practic, după cele 200 de sondaje care l-au dat El Licurici Mahimo pe Obama, exact la acest dos mai speră McCain să iasă ceva salvator.

Oficiosu’ americanilor democraţi mi se pare mie că este ziarul la care scrie unul Cohen, „The New York Times”, pentru că mi s-a părut cel mai contra obiectiv dintre toate, obiectivul fiind tot bătrîna conservă atacată din toate tufişiurile. El spunea că poporul american nu poate concepe să mai vadă, după cele 8 vaci slabe, tot un republican la Casă. Apoi, Bush a reuşit să arunce America în două războaie, unul în Irak, altul acasă, pe frontul economic, avînd toate şansele să le piardă pe amîndouă, dacă… eh, da, v-aţi prins!, dacă nu vine El Lider Mahimo, Obama, omul cu două mîini, una stîngă, şi alta extrem de stîngă, care să devină Salvator de le Patria. Şi al lumii, fireşte, asta am văzut, asta vă spun şi eu.

Am mai văzut un cartier destul de frumuşel, nu mai ştiu din ce oraş american, aflat în plină criză economică, din casele căruia se furaseră toate alea: ferestre, uşi, cada de la baie şi WC-ul, şi un tip de culoare care se afla tot în criză, dar de nervi, şi smulgea, cărămidă cu cărămidă, dintr-o casă, care întîmplător nu era a lui, şi punea cărămizile într-o roabă. Nu se ştie ce voia să facă cu ele, dar dacă cineva- nu spun cine- ar fi venit să aducă „schimbarea”, toată munca lui îşi va găsi un viitor, un rost.

La Chicago am văzut cum, în toate bisericile în care predica cineva de culoare, toată Biblia vorbea despre Barack, dar nu în sensul în care ne-am fi aşteptat, ci în cel bun, şi lumea cînta, bătea din picioare, din palme, se legăna de fund şi rugau pe Dumnezeu să iasă omul schimbării.

L-am auzit pe Obama cum spunea că el va fi un om nou, şi-l cred, pentru că la aşa New Age, aşa New Man.

Cum lumina vine de la apus- contrar a ceea ce spuneau băieţii de la loje, că ar veni de la răsărit, poate va da şi peste mine lumina licuriciului, ca să vă mai scriu ce mai e nou pe la voi, de-aici, din ţara în care alesul nostru încurcă Palestina cu Israelul, învecinînd pe prima cu Siria, iar pe al doilea, cu neantul din mintea sa…

Duelul dintre Obama şi McCain mă scoate din toate mănăstirile. Tocmai mă pregăteam să deplîng vandalizarea Moldoviţei de către civilizatele popoare ale imperiului Austro-Ungar, care au anexat Bucovina prin sec. XVIII şi, timp de aproape 100 de ani, nişte indivizi cu nume teutonice, strînşi lipiţi de muierile lor, mari băutoare de bere şi ele, căţăraţi pe schele, şi-au gravat numele pe frescele “Judecăţii de Apoi”- deci, tocmai fierbeam la oala minune a istoriei noastre, supa tristă a delăsării monumentale a … monumentelor, cînd un amic mi-a spus că în Ţara Licuriciului Mare, Obama va fi Împărat.

Drept să vă spun, eu mai multă cultură politică pe tema asta decît ce-am citit pe blogul Cristinei, nu am, aşa încît l-am pierdut din ochi de nedrag şi eram liniştit că moşulică cel antipatic, cu nevasta lui plină de bijuterii ca brăduţul de beteală, va cîştiga detaşat.

Apoi, am deschis ochii mari pe o tipă, Palin, care, după stil, semăna extrem de bine cu cineva cunoscut, cu blonda lui Obama al nostru, şi m-am temut că, dacă moşulică, agitat cum pare, se apoplexiază la un moment dat, Ţara Licuriciului va fi croşetată de Udrela lor, ceea ce, pe mine, ca român, mă înfiorează, deşi nu mă interesează, din moment ce numai noi avem ghinionul să ne moară McCoposu şi McRaţiu, în timp ce la ei, pe Mc Cainu nici lagărul vietnamez nu l-a doborît.

Am înţeles, prin filiera franceză, carbonară cum o ştim, că americanii nu fac diferenţa între negru şi metis, cu alte cuvinte, dacă vor trece peste barajul psihologic, vor avea multă culoare la Casa Albă, nume care, oricum, era de ceva vreme cam rasist. Cum nenea Carismaticu a spus că el e hotărît să schimbe totul în America şi în lume, ar fi nimerit să denumească şi Casa lui viitoare, “Casa Café OLE”, pentru că va fi, în mod sigur, veselie mare acolo, ca la corida.

Am mai văzut prin Harlem, nişte tipi de culoare, care arătau în zi de lucru, mai bine decît arată ţăranii mei duminică, cînd se duc la birt, care aşteptau să le rezolve Obama toate chestiile, în timp ce prin Texas, prin locuri medievale, o tanti tot de culoarea harlem, dar republicană, simţea în ea cum se apropie atacul terorist, imediat după alegeri, şi cred că asta era ceva de rău, pentru că privea lumea cu ochii cît cepele de toamnă, mari, vinete şi dulci…

…va urma cît de curînd, pe măsură ce mă luminez  a ploaie