Vindecătoru

America este marele şahist care a jucat numai cu albele. Acum a întors tabla şi se uită-n cărţi,  să vadă cum se face cînd te joci cu negrele. Şi,  cînd spun  negre, nu mă refer numai la regele cel nou şi nebunii lui, la caii lui şi turnurile sale de scăpare, ci la principiul jocului de şah, în care albul trebuie învins.

După o privire prin ochii holbalizaţi, mă aştept să inventeze el un nou răspuns la deschiderea New Age, o variantă kenyană, în care valorile conservatoare ale republicanilor să fie ca zidurile unei Noi Bastilii, numai bune de distrus.

Pe străzile americane răsună ecourile unei noi revoluţii franceze, a gloatei care vrea schimbarea unei lumi cu alta, în care capetele cad, înfundat, pe eşafod. Numai clasa muncitoare merge-n paradis, vă amintiţi, aşa-i?

America nu se bucură, nu sărbătoreşte, ci se excită la vederea unei prăzi bogate, eliberate spre consum: avorturi, experimente pe celule stem, căsătorii homosexuale, marihuana ieftină „la liber”, eutanasia şi uciderea pruncilor cu genetica nepotrivită.

Este gîndirea celor care i-au spus obamei ca el este mesia, mai zdavană decit a obamei însăşi, care a hotărît să schimbe lumea?

O fi lumea lui o tabla de sah, dar şi dracul trage cu magnetul piesele pe sub ea! Se spune că ambii candidati au băut o ceaşcă de ceai aromat, pe rînd, alături de baieţii din Grupul Bildeberg, ca din întîmplare, înainte de alegeri, şi numai unul a plecat cu linguriţa de argint acasă.

Mă intreb dacă există vreun zid care să fi căzut pentru că aşa a vrut poporul suveran: Bastilia sau Zidul Berlinului? Oare Măria Sa Poporul a decapitat reginele şi regii? Biblia spune că poporul lăsat de capul lui, în poftele lui, nu taie capete ci, mai degrabă, vrea sa faca sex cu îngerii, sau, bineînţeles, să-l răstignească  pe Cristos.

Va dărîma Obama, împins cuminte, fără minte, şi Zidul Plangerii? Tare mă tem că da!