Vindecătoru

Pericolul la care mă expun cînd scriu despre America este acela de a proiecta asupra ei toate ideile mele, clişeele şi inexperienţa mea în cunoaşterea obiectului, pentru că eu nu am văzut America, nu am păşit pe pămîntul ei şi, cu atit mai mult, nu am muncit acolo şi nu am ciştigat din banii ei.

De departe, privesc oameni fericiţi, clamîndu-şi bucuria alegerii lui Obama ca preşedinte. Şi nu sunt puţini, ci puhoaie de oameni care au invadat cu voturi, urnele, apoi străzile, parcurile şi ecranele televizoarelor.

La fel de şocantă este naşterea unui nou slogan: acela al primului preşedinte de culoare de la Casa Albă. Repetat cu obstinaţie, el reaprinde discuţii stranii despre sclavagism, despre rolul lui Abraham Lincoln în eliberarea negrilor, despre asasinarea lui Martin Luther King, despre discriminarea care, chipurile, ar fi luat, prin alegerea lui Obama, un meritat sfîrşit.

Eu cred că doar o minte perversă mai poate judeca în ziua de astăzi în culori şi rase, într-o lume în care este evidentă dominaţia negrilor în majoritatea sporturilor, în muzica de toate genurile, în captarea ecranului mic şi mare, în dobîndirea multor bogăţii şi multor diplome ilustre. Alegerea lui Obama a declanşat un val de discriminare pozitivă, în care albii sunt cei răi, culpabilizabili prin bunicii lor, fundamentalişti şi rasişti, pătaţi pe mîini cu singele sclavilor de pe plantaţiile de trestie de zahăr, bumbac şi cafea. Obama ar vrea razbunată o istorie uitată demult.

Manipularea prin Obama a fost inteligentă deoarece a convertit ura multor americani, în dragoste, fie ea şi de o zi. Dar dacă acea zi este prima marţi din luna noiembrie, o dată la patru ani, pentru minciuna asta merită să te chinui să spui, compensator, jumătăţi de adevăr în tot restul zilelor, pînă la alte noi alegeri.

Poporul care a spus  ieri “da” pentru Obama, se comportă acum ca un  îndrăgostit, pentru că a fost eliberat de ură. Americanii nu sunt o naţiune încrîncenată ca nemţii sau ca ruşii, care pot purta ranchiune veşnice şi dorinţe de supremaţie mereu reîncălzite. Americanii apar naivi, pentru că  au ura uitucă,  iar cînd urăsc, o fac cu scîrbă, ca pe o boală de care vor să nu se afle că o au. Marea găselniţă a fost eliberarea de povară, ideea unora de a da un semn pozitiv fluidului acumulat, ucigînd nălucile.

Poporul american este un conglomerat cu sînge amestecat, care s-a bazat mereu pe  ceea ce se cheamă o  viziune corectă. El a proiectat asupra istoriei, asupra lumii, tot ceea ce a gîndit frumos despre sine: a exportat democraţie, a salvat Europa de două ori de la dezastru, a distrus comunismul şi a ajuns în prima linie a luptei împotriva terorismului.

După eşecul numit Bush, americanii au proiectat asupra lui Obama  viziunea lor despre un personaj opus acestuia, exagerînd frumos: din beţiv şi drogat, acum a devenit omul cel mai virtuos; din metis, s-a transformat în negru integral, deci demn de-a fi un eliberator al rasei sale; din simpatizant al lumii arabe, s-a proclamat creştinul cel mai înfocat, care regretă ca nu-i ajunge timpul de-nchinare; dintr-un senator oarecare, a devenit un mesia gata să schimbe lumea în nu ştie nici lumea ce.

Tot ceea ce-şi doreşte America, toata ideea ei despre bine şi despre omul providenţial, s-a cristalizat in viziunea numita Obama.

Oameni pricepuţi au ştiut care e produsul care se va vinde cel mai bine în America, după ce majoritatea a  acumulat în ultimii ani frustrări şi spaime mari.  Şi pe acestea le vom vedea tot mai des amintite, in zilele ce vor urma,  pentru că numai ei, doar ştiţi! Obama şi oamenii lui, vor fi capabili să lingă rănile Americii.

Se tot vorbeşte despre recordul de participare la alegeri, dar eu cred că adevăratul record este acela al manipulării unei mase enorme de oameni, prin îndrăgostire.  În retorta alchimiei lor politice, meseriaşii au transformat plumbul urii in aurul dragostei. Totul e o ficţiune, o hologramă a liberalismului, promovată constant, de ani de zile, în media, în universităţi şi în biserici, proiectată acum pe cerul mulatru al toamnei kenyene.

Împlinirea dorinţei cere satisfacţie şi, odată satisfăcută, dorinţa dispare. Dragostea, în schimb, este mereu în căutarea obiectului iubirii, dăruind, iar America de astăzi, rănită economic şi roasă de razboi, se salvează iubind în somn. În fond, Obama, falsul urmaş al sclavilor de pe galere, le-a cerut multora sa recunoască, umiliţi, că albul înseamnă datoria istoriei, cu plata la vot.

Obama este dragostea de o zi a unei Americi generoase, dar pentru prima dată iubindu-se numai pe sine, întruchipînd un fals.

Este primul şi poate singurul miracol al acestui om subţirel de ciocolată amăruie, care, de ieri, a fost închis într-un birou  oval de turtă dulce: să vindece America de ură, prin minciună.