Vindecătoru

Ce este asta “blog”? Gîndul care te trece ca un meteor, după care mor dinozaurii cuminţi şi rămîn cu gurile căscate două- trei rădaşce rezistente, tandru cîrcotaşe? Sau e o plictiseală cu teritorii ocupate, în care fiecare joacă ţonţoroiul după cum bate clikul?

Inaugurez, de astăzi, o nouă rubrică de “Mică publicitate”, care să-mi amintească de jocul “De-a spînzurătoarea” din copilărie, ajuns în etapa de “cutie de chibrit, cu băţul lîngă ea”, după ce am citit undeva că poţi cere “la bucată” un fel de vată de zahăr pe băţ, Cruceru pe Bădiliţă, la un fel de “oferta zilei”. Deci totul e posibil: unii spun că de iubit, alţii că de rîs. Am să încerc o variantă, dacă nu combinată, măcar alternativă.

Pentru început, am visat la mica publicitate a blogurilor că s-au pus în vînzare următoarele locaţii:

1. Cimitir îmbălsămat cu flori pătrate şi 2- 300 de bocitoare, care fac rating la mort, zilnic, menţinînd în stare vegetativă pe El Nino baptiştilor români, doar- doar s-ar întoarce. Timpul limită estimat al “învierii” este de azi în trei ani.

2. Izvorul tămăduirii la bloguri, cu premii în cărţi şi comentarii, toate “vai de bine” sau de “să-ţi meargă fulgii de foarte bine”, în care nu ne mai “bisericim”, ci ne “socializăm”, cît mai indiferenţi de Dumnezeu, subiect care, oricum, dă prost la rating. În apa  acestui tip de izvor se înmulţesc, pe principiul vulcanic, după care “o bubă nu este decît începutul unei noi erupţii”, mormoloci de bloguri, sperînd toţi la statutul de “broasca săritoare de sus în jos” şi de “broască cu dinţi, care rîde şi muşcă la cheie.”

3. Blog- magazin de icoane ecumenice, cu treceri de la o religie la alta, pe aceiaşi icoană, dat fiind recesiunea economică prin care trec doar ceilalţi. Acolo a fost plantată de curînd “Laleaua neagră de America”, de la care se aşteaptă să ni se înegrească sufletul la toţi, cu excepţia celor care “ştiu de ce”. Există şi un salon de rugăciune pentru mediul universal, cu excepţia celor din amărîta noastră Moldovă, pentru care degeaba te mai rogi, că şi aşa le merge din lepră-n cuimă.

Toate trei sunt negociabile, începînd de la “nepreţuit” în sus. Ultimele două se dau cu un set complet de jucat “alba- neagra”, în care oricum ai face, iese tot Obama pe faţă, iar lumea, toată şi globalizată, cu fundul în sus.