Vindecătoru

Luînd în considerare aluzia murdară a acestui domn numit Dănuţ Mănăstireanu, care scrie într-un comentariu pe care, din nefericire, l-am citit prea tîrziu, că am colaborat cu “serviciile”, că le-am servit şi am reflexe pavloviene pe viaţă, îmi rezerv plăcerea ca, din acest moment, să-l consider un om lipsit de caracter, mincinos în afirmaţiile referitoare la mine, calomnios prin structură şi josnic în atacuri şi provocări, cu reflexe de bîrfitor de cartier băştinaş. 

Tuturor celor care citesc acest blog le pot spune, în faţa lui Dumnezeu, că nu am colaborat, nu am turnat, nu am făcut nimic de care să-mi fie ruşine atîta timp cît am fost medic la “serviciile” despre care aminteşte Mănăstireanu. 

Acestui tip cu mintea greoaie şi gusturi culturale şi religioase dubioase îi contest orice fel de pricepere artistică sau de  critică literară, iar jumătăţile sale de aşa-zisă apreciere îi recomand să le arunce la aceeaşi ladă de gunoi unde semnează, umil, cereri de iertare de la musulmani. 

Dacă pînă acum am încercat să evit comentarii pe marginea agramatelor sale texte şi a aerelor sale de ecumenist cu gravitaţia emisiei joasă, voi corecta această lipsă pe viitor. Sunt dezavantajat de faptul că urmează să fiu de gardă două zile din trei, aşa încăt trebuie să amîn răspunsurile la eventualele comentarii, cît şi o nouă postare în care să-i răspund calomniosului domn.

Am dat link cînd am făcut referire la articolul său, pentru ca cei care citesc postarea să poată înţelege la ce fac referire. În nici un caz nu am vrut să apar pe blogul lui amărît, unde singurul meu comentariu ar fi: “Lasă-l, tataie, pînă nu te lasă el pe tine!”

Înainte de a cita fragmentul scris de Mănăstireanu, l-aş mai întreba, în toată “bogăţia” lui, din toată sărăcia mea, ce înţelege prin paricid, referitor la relaţia web dintre mine şi “Pătrăţosu”?  mai ales venind din partea unuia care mi-a “hedonizat” naşul de blogosferă. 

Îmi spunea un amic: “E şmecher tipul, nu poate fi acuzat de încălcare a dreptului de autor, copiind fragmente dintr-o carte, dacă acestea nu depăşesc 30% din ea. 

Din păcate smecheria nu ţine loc nici de morală, nici de caracter, nici de inteligenţă, în schimb are o calitate: îţi asigură o existenţă îmbelşugată! Nu-i aşa, Ecumenos? 

Dau mai jos textul pe care acest om mi l-a scuipat  în faţă, ca răspuns la o postare (“Mica publicitate”), care era scrisă în glumă, fără nici o intenţie de a leza epiderma cuiva, cu atît mai mult a unuia pe care-l ştiam gros înzestrat la acest articol. 

Pe “Vaişamar” nu mă pot supăra, pentru că, vorba lui Cragiale, “ştie să traducă frumos”, iar eu sunt ca Bibicu’, gata să recunosc meritele Miţei Baston, oriunde aş întălni “caracterul”

 

Cu câtva timp în urmă îi spuneam unui prieten că un anume personaj controversat al blogosferei evanghelice de la noi (”nu spui cine, persoană însemnată”), şi-a venit în simţiri. Tipul nu este chiar lipsit de talent, trebuie să recunosc, dar, din păcate, este complet lipsit de caracter şi este animat de un spirit-frate cu al celor care au făcut pe vremuri servicii anumitor… “servicii”.
Amicul meu îmi spunea să nu fiu naiv (ce să fac? nu mă pot abţine), căci “lupul îşi schimbă părul (din când în când), dar năravul ba”.
Trebuie să recunosc că, din păcate, amicul a avut dreptate şi că tiradele lui – evident, IP-ul lui este la spam, aşa încât pinkback-urile care vin de la el nu vor ajunge niciodată la mine pe blog – au revenit la “normal” (desigur, normalitatea lui anormală), nu numai în ce mă priveşte pe mine şi pe un alt blogger pentru care are slăbiciuni (qui s’aime, se taquine), dar şi la adresa celui din pricina şi la îndemnului căruia se află în blogosferă (avem de-a face, am putea spune, cu un soi de paricid). Mai bine îl lăsa în sărăcia lui. Cel puţin nu-i mai polua şi pe alţii. Dar, aşa cum spune zicala populară, “de-ar şti omul ce-ar păţi, dinainte s-ar păzi”.
Asta îmi aduce aminte de un banc de pe vremuri.
Se zice că Bulă a ajuns să fie prizonier politic la Canal. De acolo a scris o scrisoare acasă în care se plângea de condiţiile din lagăr. Securistul l-a chemat la raport, i-a tras o bătaie bună şi l-a pus să rescrie scrisoarea, ceea ce Bulă a şi făcut. Iată cum suna acum mesajul lui Bulă: “Mamă, aici este foarte bine. Avem program de sport, mincare bună şi muncă din când în când. Mamă, mai bine mă dădeai de mic… la canal.”

Sunt posibile cele mai sinistre scenarii, unele semănînd foarte bine cu scene din filmul “Minority Report”, dacă Obama va urma linia liberală în problemele reproducerii umane.

Atitudinea sa viitoare este greu de prevăzut, pentru că Obama nu a fost decît 4 ani membru al Senatului USA, restul de 8 ani făcînd parte din Senatul Statului Illinois şi nu a avut prea des prilejul să-şi exprime concepţiile în probleme ţinînd de biologia reproducerii umane. McCain, un veteran cu 26 de ani vechime pe băncile conservatoare ale Senatului USA ar fi fost o certitudine pentru continuarea liniei republicane pe această temă.

Mi-au atras atenţia trei direcţii pe care Obama va porni, probabil, în curînd:

1. Adoptarea unor măsuri de finanţare federală a cercetărilor pe celule stem provenind de la embrionii umani proaspeţi, nu numai pe cei refrigeraţi, destinaţi iniţial distrugerii.

2. Redefinirea noţiunii de copil, contrar a ceea ce susţinea McCain, care dorea extinderea acestei perioade, începînd de la concepţie, pînă la vîrsta de 19 ani. Obama respinge ideea de a lua în calcul şi perioada fetală, de pînă la naştere.

3. Obama doreşte ca avortul în cazul unei minore să poată fi decis de aceasta, fără acordul părinţilor, indiferent de motivele acestei decizii.

În faţa celui mai puternic stat din lume se ridică un noian de probleme medicale legate de capitolul reproducerii umane, toate reflectînd schimbări profunde ale mentalităţii sociale: rata foarte mare de decese asociate cu sarcina; mortalitate infantilă; greutatea mică la naştere şi prematuritate; creşterea numărului de sarcini la vărsta adolescenţei; sarcini nedorite.

Este şocant să afli că, din acest punct de vedere, situaţia din USA este mai gravă decît în celelate ţări dezvoltate ale lumii. Evident că cele mai expuse sunt grupurile dezavantajate, pentru că decalajele au peristat şi s-au agravat în ultimii ani.

De multă vreme, publicaţii guvernamentale au minţit populaţia asupra riscurilor pe care aniconcepţionalele le-ar prezenta pentru om, prin creşterea frecvenţei cancerelor de sîn sau uterine. Minciuna a scăzut încrederea populaţiei în analizele experţilor medicali, iar educaţia sanitară din şcoli s-a făcut neprofesionist. Obezitatea, consumul de medicamente, stimulante sau calmante, drogurile, alcoolul şi sedentarismul sunt modelatori ai acestui dezastru.

Nicio revistă medicală serioasă nu vorbeşte despre înstrăinarea acestei generaţii de Dumnezeu, aşa încît, din punctul meu de vedere, cauza cea mai profundă a marasmului, nerecunoscută ca atare, va continua să-şi producă efectele.

Pe fondul acesta de criză, dacă Obama va arunca America în jocul de piaţă al experimentelor pe embrioni umani, dacă se va lansa, de la culturile de ţesuturi, la fabricile de organe, atunci, odată cu trecerea ultimei frontiere, totul va fi pierdut.

Şi nimic nu mă face să cred că nu va fi aşa…