Vindecătoru

Dănuţ, tu ştii că blogurile s-au inventat singure, dar n-ai aflat de ce.

Te-ai gîndit tu oare, că între acel Dubai şi mereu bye- bye, sectoristul de la colţul blogului gîfîie şi-mi raportează tot ce faci, iar caloriferistul, tot ce gîndesti atunci cînd baţi nervos în tastatură cu cele zece ţevi fierbinţi?

Dar de femeia de serviciu plină de viruşi, cea care-ţi aruncă folderele din Recycle Bin cu sistemul de operare cu tot, n-ai bănuit că la mine, troianul, ajunge cu greul, adică am tot hardul?

Şi ştii de ce?

Pentru că, din reflex, din toată blogosfera, eu singur am ochii daţi cu soft doar pentru tine, că sîngele meu fierbe în cristale lichide albastre doar cînd te citesc pe tine, că mi-am cumpărat umbrele peste care plouă agurida mură-n gură, din care te-am învaţat să rîşneşti plutoniu pentru postări negre şi fierbinţi, care să-ţi facă gura pungă cînd le arunci în mine, ca am coborît în beciurile siguranţei memoriei ram, pentru că acolo te-am închis să te scanezi numai pe tine.

Da, Danuţ, ai ghicit, eu sunt omul serviciilor de care tu ai avut mereu nevoie, ca să-ţi aducă aminte că trebuie să (re)capitulezi, că trebuie să (re)curgi la metoda rond(o)ului de noapte, aşa încît, în timp ce mîngîi cu degetele mătaniile anglicane negre ca obama şi îngîni crezul ortodox la penticostali, să fii mereu cu faţa la Est de Mecca şi să reciţi creştineşte, surele, pîna va trage clopotele Mitică, românul de la Sfîntu Marcu, lîngă palatul blogilor catolici intraţi la apă definitiv şi demult, de la care ţi-ai luat masca şi joci carnavalul.

Dănuţ, tu ştii că blogurile s-au inventat singure, dar acum ai aflat şi de ce…