Vindecătoru

Vă invit să ascultaţi un editorial audio al celui mai bun ziarist român, Cristian Tudor Popescu, despre alegerile americane şi despre Barack Obama.

Recunosc faptul că mă număr printre admiratorii articolelor, emisiunilor şi cărţilor sale.

Toate acestea sunt, în mod paradoxal,  motive în plus să nu pot fi de acord cu multe dintre ideile sale, poate pentru că inteligenţa discursului lasă loc de mişcare gîndirii celui căruia i se adresează, făcînd posibil un dialog imaginar cu acest, de multe ori, fascinant interlocutor.

Tot exerciţiul său de admiraţie lucidă a lui Barack Obama se bazează pe aparenţe, pe ceea ce americanul a fost învăţat să facă. CTPul spune că tocmai acolo a fost Obama adevărat. Poate că are dreptate. Eu, unul, am mari îndoieli.

Doar prin vorbe şi prin jocul scenic, Obama a reuşit să-l “înmoaie” pînă şi pe cel mai dur analist  al fenomenului politic românesc, el dorind, în final, să vadă unul asemănător în fruntea României.

Merită să ascultaţi “articolul”, mai ales după ce am discutat  despre manipulare.

Mai există un lucru şocant în “discursul” lui CT Popescu, cu care iarăşi nu sunt de acord: admiraţia pentru fostul ambasador al SUA la Bucureşti, din vremea lui Clinton, care a fost ridiculizat pe vremea aceea în presă pentru preferinţele sale homosexuale.