Planetarul lui C.T. Popescu
Vă invit să ascultaţi un editorial audio al celui mai bun ziarist român, Cristian Tudor Popescu, despre alegerile americane şi despre Barack Obama.
Recunosc faptul că mă număr printre admiratorii articolelor, emisiunilor şi cărţilor sale.
Toate acestea sunt, în mod paradoxal, motive în plus să nu pot fi de acord cu multe dintre ideile sale, poate pentru că inteligenţa discursului lasă loc de mişcare gîndirii celui căruia i se adresează, făcînd posibil un dialog imaginar cu acest, de multe ori, fascinant interlocutor.
Tot exerciţiul său de admiraţie lucidă a lui Barack Obama se bazează pe aparenţe, pe ceea ce americanul a fost învăţat să facă. CTPul spune că tocmai acolo a fost Obama adevărat. Poate că are dreptate. Eu, unul, am mari îndoieli.
Doar prin vorbe şi prin jocul scenic, 
Obama a reuşit să-l “înmoaie” pînă şi pe cel mai dur analist al fenomenului politic românesc, el dorind, în final, să vadă unul asemănător în fruntea României.
Merită să ascultaţi “articolul”, mai ales după ce am discutat despre manipulare.
Mai există un lucru şocant în “discursul” lui CT Popescu, cu care iarăşi nu sunt de acord: admiraţia pentru fostul ambasador al SUA la Bucureşti, din vremea lui Clinton, care a fost ridiculizat pe vremea aceea în presă pentru preferinţele sale homosexuale.
4 Comentarii »
Lăsați un comentariu
-
comentarii recente
Dragă Răsvan, înainte de toate, precum poți observa coment-urile mele au cam gonit acele ființe delicate, educate, rasate… Prin urmare, nu-ș dacă observi dar cam fuseși pus la post…
Voi risca totuși, să îți mai pricinuiesc atragerea unor oprobii întărite: așadar, cine este Cristian Tudor Popescu? Profesia lui de inginer îl recomandă firesc pentru logică, pentru rigoare… Nu spun că ar fi prost, spun doar că și el căzu rob unei simțiri faraonice. Nu cred că ai observat, sunt sigur că nu, că la CTP, discursul axiomatic capătă valențe eroice, vag erotice, atunci când interlocutorul său este o femeie inteligentă, mai tânără, și mai ales având aura unei cetăți inexpugnabile. CTP este un șarlatan, fiindcă a cules laurii victoriei folosind instrumentarul semidoctismului – inginerul ratat devine jurnalistul de geniu, judele, juratul, judecătorul, procurorul… un avocat al acuzării, probând fără fără drept de apel o virilitate fără egal în ale ridicării presei românești pe culmi neatinse de nimeni până acum! Nu îmi este foarte clar ce s-a întâmplat cu el după episodul Gabriel Liiceanu, din anii 90; probabil că îți amintești epizodul răzbelurilor din fosta Iugoslavie! Atunci, ca un căpcăun chitros, Liiceanu bătea cu pumnul său pământiu în masă, desființându-l pe un CTP mult mai timid, care îndrăznea să-i apere pe frații ortodocși sârbi! Desigur, Liiceanu a fost penibil când desfigurat de o plăcere bolnavă urla:”Eu aș fi mândru să mă aflu sub un covor de bombe NATO, decât să fac prieteșug cu minerii siberieni!” – am redat exact conținutul mesagiului acestui eminent escroc al literaturii contemporane, Liiceanu, mizeria care-l face să vomite în fiecareși zi pe singurul scriitor român cu caracter, Paul Goma.
Revenind la CTP: CTP-ul deși luptă și pentru mine, chipurile, nu s-ar simți prea bine dacă acum i-aș spune că e PROST și că a cam venit vremea să se lase de meserie. Pentru mine, CTP a fost un reper, odinioară, dar acum înțeleg cât de schimbător și puchinos e orice om care cutează să fie trufaș, să fie justițiar mai ales! Nea Obama este doar un comunist jegos și atât, altceva nu am de adăugat despre Obama, fiindcă el însuși se categorisi a fi o ”corcitură”. Revenind la CTP, nu cred că are șanse să scape de cataracta ce-i cuprinse caracterul, întrucât mai mult ca sigur că nu mai are timp să citească cărți adevărate, fiindcă și mai ales nu a citit niciodată astfel de cărți! Să-l lăsăm așadar în tovărășia rusofilismului său găunos altoit pe o gândire antropocentristă. Na că am zis-o, numai ca să mai deranjez delicatul auz al celor care dorm toată ziua.
Dragă Dancos, fiinţele despre care vorbeşti nu sunt alungate, ci tac tocmai pentru a confirma cele scrise de tine: ele sunt “acele ființe delicate, educate, rasate…”
Episodul scandalului CTP – Liiceanu: acolo s-au strivit unul pe celălalt, eu am fost de partea CTPului- nu mai amintesc de ce, ai făcut-o tu în treacăt.
În prezentarea lui CT Popescu apare pentru prima dată, exprimat pe româneşte, ideea de “preşedinte planetar”, care pe noi ne strînge în spate. Pe CTP nu, ceea ce dovedeşte că Biblia a devenit o poveste pentru mulţi.
În expunerea lui CTP sunt adunate toate elementele manipulării, bazate pe logică, pornind de la un adevăr- adorarea lui Obama de către mari mulţimi- explicînd, în continuare, cît de just (!?) se orientează “masele”, din Africa, pînă în România, încheind cu speranţa pusă într-un homosexual care să pledeze pentru România (Michael Guest), odată ales în executivul american.
Uneori nu avem timp sa mai si scriem. Asta mi se intimpla mie acum, abea am apucat sa citesc in fuga postarea; de ascultat, voi asculta acasa, pentru ca nu o pot face la servici. Numai bine.
Mia, mulţumim pentru timpul tău, dăruit nouă, atît cît este el, printre picăturile unei vieţi care trece atît de repede şi ne arde prin înflăcărare. Cu drag.