Vindecătoru

Despre ce păţeau femeile dacice la un moment dat, am aflat de la nea Vasile Agavriloaiei. Tot de la el am auzit, pentru prima dată, că existau dacii mici, dacii mari şi costobocii. A mai enumerat şi alţii, dar despre ăştia pot să garantez că a vorbit. Read the rest of this entry »

După cinci zile de gardă din ultima săptămînă, mă uit cu mare curiozitate la calculator. Nu simt nici o bucurie să îl folosesc.

Îl deschid şi se arde sursa. O schimb, apoi înlocuiesc şi carcasa cu una care are ventilator propriu. Acum se aude un bîzîit fin şi intermitent de la coolerul procesorului. Read the rest of this entry »

Gustul pentru miraculos, dar acel miraculos dezbrăcat de conotaţii religios-creştine, miraculosul ăla imbecil al slujbelor de la malul mării- sloganul lui Goran Bregovic  a generat un exod de manelişti, după ce a fost repetat cu obstinaţie, în reclame plătite, probabil, de Neptun…

Plictisul elitelor, damful snobilor, imersia în neobişnuit, culminînd cu zborul Flutur(elui)  la Ierusalim, să ia licurici, atras de lumină ca insecta de o zi, scăpat de pîrleală pentru că are  chitina grasă şi unsă cu mălai…

Găinari de două parale, tăiaţi cu sabia ninja în două bucăţi, ca jambonul; bătrîni de 80 de ani cu ochiul scurs din pumn de rudă; umeri dislocaţi şi braţe de mamă fracturate de la copiii beţi de dragoste; prunci cu mîna ruptă, toţi într-o salată orientală, duhnind a ceapă şi a ou strivit…, în noapte de duminica Paştelui, cînd s-au deschis tranşeele bucuriei învierii la viaţa de rîmă a neamului fără nici un rost…

Sfinte Gheorghe, omoară astăzi, frate,  balaurul, că e tot mai greu să fac de gardă la nemurirea neamului, care se va tăia continuu, urîndu-se cu “La mulţi ani!”…  

Vreau să mai fac cîteva consideraţii pe marginea mascaradei de la Cluj.

Nu m-a surpins nici tăcerea jenată a celor cărora le plac astfel de spectacole. Nici complicitatea prostului gust, care capătă, de cele mai multe ori, un caracter agresiv. Read the rest of this entry »

Cînd am văzut pe un blog evanghelic o anunţată mascaradă, în Cluj, un bîlci penibil, o “imitatio cristi”- cu cel mai mic “C” posibil- cu link-urile spre textul “iniţiatic” al exchibiţionismului de doi bani, cu actori în roluri tragice, flagelîndu-şi prostia, biciuindu-şi nerozia, maimuţărind suferinţa, hlizind cu vopsea, tragicul sînge al Domnului… Read the rest of this entry »

Nu pot să nu vă arăt singurul mesaj pe care l-a primit soţia mea,  anul acesta, de Paşte. Unul, da bun! În timp ce ale mele erau lungi, poetice, triste şi political corectness, al ei a fost ca luminiţa aia pe care au transportat-o cu avionul, de la Ierusalim la Cluj, adică mustind de adevărul teologic de ultimă generaţie. 

Am reuşit să o conving să mă lase să i-l smulg din memoria telefonului, cu singura condiţie ca măcar prenumele să nu-l dau, deşi el vine direct din galeria lui nenea Luca- dramaturgul, nu evanghelistul. 

Menţionez, în final, că urăsc să caut în poşetă, chiar dacă mă trimite să-i aduc ceva de acolo, nu citesc scrisori străine şi- mai ales- nu le fac publice pe ale mele. 

Aşadar…, iată urarea:

În seara învierii am întîlnit micuţul iepuraş care a promis cu multe osanale să dăruie la fiecare doar bucurii şi realizare. Multă fericire în inimi şi în simţire. Hristos a înviat!

No, pagadi, zaieţ,  pagadi…, dacă nu s-o împlini!

Nu pot să vă spun “Hristos a înviat” atîta timp cît încă nu a înviat. Cu toate că  Domnul este viu  şi că în fiecare duminică, în prima zi a fiecărei săptămîni, ne adunăm TOCMAI pentru că El a înviat atunci,  acum două mii de ani- nu pot să vă dau marea veste.  ÎNCĂ… Read the rest of this entry »

Nu pentru Împărăţia lui Dumnezeu au ieşit tinerii în pieţele lumii comuniste. În primul rînd pentru că însuşi regimul în care au trăit nu i-a  înpins spre biserică iar preotul satului nu a altoit-o pe Smărăndiţa în faţa clasei pentru a-l fermeca pe Creangă.  Ei habar nu au cu ce se mănîncă Împărăţia. Ei vor Republica de Jos. Read the rest of this entry »

I.                    Nu toţi regii au fost iubiţi: unora li s-a tăiat capul, alţii au păţit tot felul de chestii ruşinoase, pînă a li se introduce, englezeşte, un fier înroşit undeva, din motive asupra cărora nu insist. Regii au fost mai mult sau mai puţin blestemaţi. Nu ştiu dacă principele Duda intră în acestă categorie, adică de blestem regal pe capul Majestăţii Sale Mihai I de România. Unii spun că ar fi o palmă dată regelui, gestul său de a candida la Cotroceni.

Citind blogul principelui, am înţepenit văzînd cîţi românache se adresează lui Duda ca lui Dumnezeu, Cristos sau sfinţilor: Măria Ta, în sus, Majestatea Sa în jos…  La curţile regale nu se intră tot pe pile? mă întreb şi eu, că prea se înghesuie lumea ca la Shrek IV, cînd se va turna  în premieră. Read the rest of this entry »

În capitala Basarabiei,  forţele democratice au cerut renumărarea voturilor şi verificarea listelor de alegători.

Voronin a zis: Haraşo!

Aceleaşi forţe, la fel de democratice, au cerut să fie eliberaţi copiii răpiţi de forţele de ordine din aceeaşi Basarabie.

Voronin nu a zis nici niet, nici haraşo, nici niet haraşo!

Din moment ce observatorii americani, ruşi şi europeni au zis că de alegeri mai curate nici Obama sau Sarco n-au avut parte, renumărarea voturilor şi verificarea  listelor pot duce la:

1.     constatarea fraudelor- şi atunci toată lumea bună e ţicnită şi pleacă acasă, cu democraţia ei cu tot, făcută sul, şi băgată undeva.

2.     concluzia că alegerile au fost corecte – şi atunci micuţii terorişti de la Guantanamo-pe-Prut  vor fi eliberaţi, unul cîte unul, cîţi vor mai fi din ei, cu neuronii pingeliţi  şi defilînd în sunet de blacheuri  încă patru ani.

Nu ştiu cine poate crede toate prostiile astea, care par să facă parte dintr-un suprarealism politic greu de anticipat într-o ţară înapoiată ca Basarabia. Nu credeţi că democraţia naşte monştri? aşa cum am mai scris… Nu? Dar Solana ce e? Pinocchio? Read the rest of this entry »