Archive for mai 2009
Coşmarţara (5) Degete scormonitoare
M-am gîndit să scriu un jurnal al nefericirii de a fi contemporan cu murdăria, minciuna, corupţia, vulgaritatea, trivialitatea, homosexualitatea deşănţată, sărăcia şi o scară socială pe care urcă dracii, iar îngerii coboară totdeauna şi mor pe pămînt. Read the rest of this entry »
Coşmarţara (4) Maeştrii jocului cu păcatele de carne
Pompos, s-ar putea numi perimetru spiritual, dar curtea miracolelor ascunde alt soi de minuni. Spaţiul ocupat de mănăstirile Moldovei este enorm: la mănăstirea Neamţ, pajiştea este înconjurată de un gard care pare fără sfîrşit. Un gard trainic, făcut să reziste nu ştiu căror invazii barbare viitoare, pentru că de cele turceşti nu mai poate fi vorba. Păşuni şi păduri, gatere şi munţi de cherestea în diverse stadii de prelucrare, trunchiuri enorme de copaci doborîţi, împînzind drumurile forestiere din jurul mănăstirilor, şi tot felul de indicatoare interzicînd „accesul public”. Read the rest of this entry »
Coşmarţara (3) Sfîntul Ifronie, Despăduritorul
“Arde-o-ar focul de pădure, că m-am săturat de cracii ei, la care lucrez, ifronesc, mă opresc, şi iar trudesc. Trunchiurile sunt tot mai groase, de cînd prea înaltul cel brunet, din icoana din părete, mi-a poruncit să i le culc doar pe alea sănătoase şi trupeşe. Îi plac, şi lui şi sub înalţilor, din cele cu pielea netedă, cu nodurile de gleznă subţiri, cu păsărele vioaie prin frunzişuri, căci, deh, cu ciorbă de cuiburi n-au decît să se spurce chinezii şi alte neamuri păcătoase. Noi ne mulţumim, de veacuri, cu turturele fripte iarna, pe aracii lungi şi buni de dat căldură, încrucişaţi în vatra sobei, trosnind fericiţi şi roşii de plăcere.” Read the rest of this entry »
Hristos s-a Înălţat!
Doamne, sunt ca paiele căpiţelor ce te privesc pe Tine cum Te Înalţi!
Sunt adunat de Tine, clădit de Tine, iubit de Tine.
Şi Te privesc cu dragoste şi dor de flacără, să mă ridic cenuşă fină, să mă lipesc de glezna Înălţării Tale.
Să mă umplu de parfumul florilor Tale din vechile veri, ţesute în mine, alcătuire de mireasmă strivită de vînt, spre Înălţarea Ta.
Şi să Te privesc cum Te Înalţi, Doamne, mîngîindu-mi cu pace, căldura şi trecerea…
Pentru că, iubiţilor, astăzi
Hristos s-a Înălţat!
Mica publicitate (XVIII) Tăcerea struţului din Ţara BaiBai
Între două postări ale lui Coşmarţara, un prieten mi-a spus că am lipsit cam mult de la “munca informativă”, cum ar sugera un bun ”amic” al meu că fac de dimineaţă pînă seara. Am citit, apoi, aricolul apărut săptămîna trecută în ziarul “România Liberă” şi m-am crucit- ca să fiu în ton cu alambicul nostru sufletesc, care a fiert fructul credinţei pînă i-au sărit gradele ca fulgii- că există o biserică ce se poate “lăuda” cu un astfel de trecut infernal: biserica catolică. Apoi, am început să caut pe blogurile din lista mea şi am fost mulţumit că “Ambasadorul” a scris bine despre asta. La trimiterile sale la articolele de la BBC, în limba engleză, adaug şi eu pe cel din ziarul românesc menţionat. Read the rest of this entry »
Coşmarţara (2) Coşul “Profetului”
La Durău există două căi în viaţă: ori ai popi, ori ai grătare. Fumul de tămîie se amestecă cu cel de mititei şi fripturele, cel lumesc înghiţind viril, spre seară, moliciunea celui dintîi.
Am reuşit performanţa să mă conectez la net şi la servici. Costurile nu sunt mari iar răsplata e deplină. E adevărat, vor fi cetăţeni care-mi vor spune că nu de-aia mă plăteşte statul, ca să stau. Le pot spune că şi ţăranul, la prăşit, mai scuipă-n palme, mai zice-o vorbă, mai trage la umbră sub copac. 
Vă spun eu că prostia, chiar dacă doare, dacă pare boală, nu dă imunitate. Cîţi dintre blogării evanghelici au recunoscut chestia asta? Nici nu cred că şi-au pus problema! Poate pentru că sunt cu desăvîrşire nişte arătări deştepte. Şi, mai ales, mulţumite de ele însele. 
