Vindecătoru

Cum funcţionează Reţeaua, care sunt limitele ei, strategia şi eminenţele cenuşii- şi aici nu mă gîndesc la creiere, ci la putere? Puterea exercitată politicos, dar rece. Ferm şi vag ameninţător. Iar cei asupra cărora se apleacă ea, puterea, o simt ca atare, o recunosc şi o salută evlavios. Informaţia este instrumentul puterii în  lumea de astăzi: ea are viteză şi manipulează, perverteşte, ucide şi îmbogăţeşte pe cei ce stau ascunşi în spatele ei. Ea este Curva Babilonului numit NET. Sau va deveni…

Dialogul pe care îl redau mai jos este public şi poate fi citit pe blogul Matrixevangheliei, numit „Bacăul Evenghelic”. Se poartă între un “frate Tomoiagă” şi „Marius şi ceilalţi care munciţi la acest blog.” Exprimarea paulinică este a celui care se supune, nu a celui care comandă, ceea ce înseamnă cel puţin trei lucruri: Read the rest of this entry »

Dacă ar fi trăit Caragiale în vremea noastră, ceea ce a scris el în „Cănuţă, om sucit” ar fi fost cert inspirat de acest personaj tragic numit Michael Jackson. Fireşte, fără un ultim detaliu care, deocamdată este imposibil de demonstrat, dar perfect posibil în viitor.

În „Le Figaro”, Yann Moix descoperă, în stilul lui nenea Iancu, cîteva similitudini cu prototipul balcanic al lui „toate-ţi merg de-a-ndoaselea”, privind retrospectiv viaţa lui Michael.

Matur din copilărie, cînd a fost maltratat de tatăl său, devine copil în ultima parte a vieţii. În acest sens, acuza de pedofilie este mai degrabă de reformulat: de gerontofilie, dacă ar fi avut loc, în mod real. Ultimii ani i-a petrecut cu copii de vîrsta lui. Michael şi-a sfîrşit viaţa într-o stare de totală infantilitate.

A avut un raport invers faţă de celebritate: a devenit un star universal încă de la vîrsta de 20 de ani, şi a sfîrşit ca un anonim la cincizeci de ani. La vîrsta de 20 de ani, nimeni nu ştia cine este Madona, în timp ce pe Michael îl cunoştea toată lumea. Read the rest of this entry »

Tabloidizarea reţelei este o condiţie a supunerii ei. Aparent, întregul sistem este susţinut de Alin Cristea, care jubila, la un moment dat, că a acoperit o mare parte din ţară cu aceste XEvanghelice şi spera să poată să ţeasă o pînză peste toată România, lucru care oricum se va implini, orice aş spune eu aici.

Este la mintea cocoşului că oricine din afara spaţiului evanghelic, care doreşte să afle cu ce se mănîncă evanghelismul din Suceava, să spunem, se duce la blogul intitulat „Suceava Evanghelică”. Blogul se găsea pînă mai ieri în topul celor prime o sută din WordPress, constituind un motiv în plus de credibilitate. Omul nu ştie cine administrează blogul, că acesta poate nu reprezintă o comunitate care să-l fi  însărcinat cu asta, şi vede acolo năucitoarea postare despre popa din Moşuni. Popa Cristian, altfel un tip simpatic, are două norme în viaţa publică: cea de preot  şi cea de cîntăreţ de muzică populară. “Suceava Evanghelică” regretă că nu a putut să-l contacteze pe interpret ca să-i ia un interviu, pentru a prelungi o poveste deja „cu cîntec”, aceea a crucilor pastorului Pustan şi a predicii sale din biserica ortodoxă din Moşuni. Tema atinge ca o boare ideea ecumenismului, de care cred că toţi sucevenii evanghelici ard să afle şi să fie fruntea cînd ne-om uni cu toţi. Ei vor asta oare, sau Matrixevanghelia? Read the rest of this entry »

Nu am mai citit de mult timp cuvinte atît frumoase ca acelea din blogul pe care vi-l recomand astăzi.

Fiţi cu ochii în “Compotul de fructe” şi nu veţi regreta! Read the rest of this entry »

Citesc în Botoşaniul Evanghelic următoarea informaţie- relatare:

“…am avut privilegiul de a il avea in mijlocul nostru pe fratele Paul Williams, un frate englez care vorbeste neasteptat de bine romana si care ne’a vorbit despre “Dovezi ale nasterii din nou”.

Las la o parte noţiunea de “privilegiu” aruncată anapoda aici, cînd e vorba de a aduce slavă lui Cristos prin tot ceea ce faci în adunare, şi o trec la slugărnicia de care nu ne mai putem sătura cînd e vorba de papagalii străini, şi voi analiza calitatea informaţiei, gradul ei de veridicitate şi manipularea involuntară prin omisiune. Read the rest of this entry »

Matrixevanghelia este leit-poleită tăticul ei: cît de evanghelic e Alin Cristea, tot pe atît este şi Reţeaua lui. N-o scrie el, sigur că da, dar senzaţia care rămîne, după ce o frunzăreşti, este că Matrixevanghelia se poate scrie singură. Pe noua pagină de calculator se lipeşte cu superpastă o nouă foaie viu colorată care te anunţă că undeva, cineva, te sîcîie cu ceva, te adoarme cu vreo cuvîntare sau îţi cîntă ceva: cu gura sau cu instrumentul. Tot ce se face este spre “lauda Domnului”, fie că e vorba de o tabără cu familiile, fie că se lansează cartea unui tip despre care nu afli ce confesiune are nici dacă treci de pe interfaţa windows-ului şi intri în “măţăraia” din MSDOS. Read the rest of this entry »

Redau mai jos textele prin care am lansat acest termen. Dacă cineva începe cu “România Evanghelică”, va înţelege de ce am ales acest titlu. Cele pe care le “atinge” cel mai des Alin Cristea, se ofilesc şi put. Din punctul meu de vedere, acest om a confiscat un brand, în spatele căruia acţionează ca un apucat, după cum îl taie capul, rezolvîndu-şi propriile vendete, fie cu dl. Marius Cruceru, fie- acum- cu mine. Tolba cu tîmpenii şi-o putea ţine pe blogul lui, dar cînd te cheamă România Evanghelică, scrii acolo, adică tot la tine. Doar e curtea lui!  (Măi Aline, care e numele tău de botez şi care de familie? Nu e cam de fetiţă, România asta? “Românoiu evenghelic” nu-i mai bine? ce zici?)  Întotdeauna m-am mirat cum toată lumea poate să tremure în faţa toanelor acestui om. Sper să aflu de acum încolo cu ce se delectează domnia sa, zilnic. Şi să-l comentez şi eu, printre două lucruri mai serioase. Ce spui de asta, România? Read the rest of this entry »

Mîrlanul adună prin containere de comentarii. El nu pricepe, lui îi e foame. Dacă îi dai peste degete, îl laşi fără mîncare multe zile.

A găsit şi pune în tolbă: nu era pentru el, el scormoneşte. Nu digeră, ci putrezeşte-  în el.  Verde- ciudă, bubă- mătrăgună. Şi varsă prin canalele lui Matrixevanghelia. Nu ştii unde. Unde îl apucă răul.

Îi explic textul- care vine de aici, loc în care îi atac reţeaua:

Adevăratul puls al unei naţiuni agrare, rurale, aşa cum este România, se simte la piaţă, pe stradă. E democraţia brînzei şi a cireşelor coapte, asta am vrut să spun, nu a ziarelor din care citeşti ce-au gîndit alţii şi dai pe blog la tine. Era o metaforă.

Dar ai şi tu dreptatea ta: dacă vreau să testez tîmpenia neamului, e suficient să-mi împachetez brînza şi să fac pungă cireşelor cu blogurilor tale.  Aşa verific cît poate duce ea, Rotundule!

Revăd videoclipuri cu Michael Jackson. Pot spune că aparţin generaţiei sale. La ţară se spune că a murit unul din contingentul tău. Atunci pui mîna la gură şi spui: “Doamne! aşa de tînăr?”- chiar dacă omul era octogenar.

Cînd mă gîndesc la Michael Jackson îl văd în pustie, ca pe Isus, dar acceptînd tot ceea ce satana i-a dat: putere, bani, faimă, împărăţii şi pîine să sature lumea. Iar arta, aşa cum e ea, dincolo de ideologii şi de orice religii, este ea însăşi o religie care fabrică un fel de pîine.

Aşa cum Cuvîntul hrăneşte şi arta te satură. Aşa cum Apa Vie a lui Dumnezeu îţi astîmpără setea, ritmurile muzicii îţi usucă gîtlejul şi te trimit la alte izvoare. Read the rest of this entry »

Ce-a ajuns din tine, Doamne? (1) Pentru că din crucea Ta ştiu. Am văzut la Văratec o cutiuţă cu o aşchie din pădurea Ta de cruci. Multe au ars, odată cu bisericile, prin cine ştie ce bombardamente. Sau a uitat popa candela aprinsă.

Mîna!  m-a fascinat întotdeauna. Pe voi nu?

Aşchiută, ce faci tu acolo, mititico? Dar tu, cu tine ce-i, osule? Ceasul, sutana, osul, încleştarea, ochii, prada, barba, poza- hai să facem o poză, osule! Stiu că eşti gras, uleios şi rînced. Femurul. L-a răstignit cu capul în jos, ca Nero pe  Petru. Read the rest of this entry »