Coşmarţara (6) Recviem pentru o Mare Moartă
Astăzi mă gîndesc că are prea puţină importanţă că într-o biserică impunătoare, din marmură şi aşternută cu covoare persane, nu se afla nici ţipenie de om. Că era duminică şi cînta la un difuzor un cor bărbătesc, slujba ortodoxă, pentru nimeni. Am revăzut, într-o clipă, un film vechi, unde lumea era distrusă de o explozie atomică, în timp ce ultimul vas căuta o urmă de viaţă, la capătul lumii, în Australia, şi nu a găsit-o nici acolo. Filmul se termina cu imaginea unei pieţe pustii, unde vîntul nuclear mătura pagini ale unor broşuri ce invocau pe Dumnezeu. O lume care-şi amintise prea tîrziu că El e Domnul, dispăruse.
Filmul meu de numai 5 minute nu are nici o valoare artistică. Nici măcar nu-mi dau seama dacă reuşeşte să evoce atmosfera de capăt de lume, în care se amestecă criminalii- fierătaniile înghesuite în dosul bisericii-, nava bisericii, alături de clădirile mănăstirii care o înconjoară- aparent părăsite, inutile-, reproducînd o slujbă moartă către un dumnezeu mut, răstignit în pronaos, în timp ce spaţiul interior al navei era dominat de imaginea omului, ctitorul, făptuitorul, cel demn de adorare.
Mă gîndeam la dramele care se petrec mereu în lume, la avionul prăbuşit astăzi, într-o zonă în care se întîlnesc două tropice şi Ecuatorul, la cei peste două sute de oameni dispăruţi într-o clipă; la marea trădare care se pregăteşte Israelului de către acest duşman al lui Cristos numit Obama; la drama care va urma cît de curînd, a părăsirii Cisiordaniei de către coloniştii evrei; la pericolul tot mai acut al atacului nuclear din partea Iranului, asupra Ţării Sfinte.
Ce mai contează filmul meu, ca un strop de amar într-o lume ca o Mare Moartă?
Mi-e inima grea cănd mă gîndesc la suferinţa familiilor celor dispăruţi ieri în Oceanul Atlantic, şi mi-e greu să mi-l imaginez pe prietenul meu din Beer-Sheva, pe care nu-l pot ajuta altfel decît rugîndu-mă pentru el.
Am sentimentul că aceste 5 minute sunt prea lungi, în aceste zile în care Dumnezeu dă paginile vremii cu mai mare grabă ca oricînd.
cum pentru nimeni, nu erai tu acolo?
Marian Moise canta acatistul de multumire “Slava lui Dumnezeu pentru toate”- superb, e unul din preferatele mele.
daca te intereseaza amanunte gasesti aici
http://dulcecasa.blogspot.com/2008/01/acatistul-de-multumire.html
si o mangaiere pentru inimi grele, din acatistul sus mentionat:
“Nu sunt cumplite viforele vietii pentru acela in al carui suflet straluceste faclia focului Tau. Imprejur-vreme rea si intuneric, groaza si urlet de vijelie; iar sufletul lui e PACE si LUMINA: acolo e HRISTOS! Si inima canta: Aliluia!”
Irina
iunie 2, 2009 at 4:09 pm
Dragă Răsvan, prietenul tău era în acel avion sau nu am priceput eu bine? Obama este duşmanul Lui Cristos, a demonstrat asta la ceremonia sa de investire, când în premieră pentru preşedenţia americană, a fost invocat nu Isus Cristos ci acel “God of many understandings”! Ia cateva versete!
Hai sa vedem ce zice Ioel despre pedeapsa ce va veni asupra dusmanilor satanici ai lui Israel:
Ioel 1:1 Cuvântul Domnului care a fost spus lui Ioel, fiul lui Petuel.
Ioel 1:2 Ascultaţi lucrul acesta, bătrâni! Şi luaţi seama, toţi locuitorii ţării! S-a întâmplat aşa ceva pe vremea voastră, sau pe vremea părinţilor voştri?
Ioel 1:3 Povestiţi copiilor voştri despre lucrul acesta, şi copiii voştri să povestească la copiii lor, iar copiii lor să povestească neamului de oameni care va urma!
Ioel 1:4 Ce a lăsat nemâncat lăcusta Gazam, a mâncat lăcusta Arbeh, ce a lăsat lăcusta Arbeh, a mâncat lăcusta Ielec, ce a lăsat lăcusta Ielec, a mâncat lăcusta Hasil.
Ioel 1:5 Treziţi-vă, beţivilor, şi plângeţi! Văitaţi-vă toţi cei ce beţi vin, căci vi s-a luat mustul de la gură!
Ioel 1:6 Căci în ţara mea a năvălit un popor puternic şi fără număr, cu dinţi de leu, şi măsele de leoaică.
Ioel 1:7 Mi-a pustiit via; mi-a făcut bucăţi smochinul, l-a jupuit de coajă şi l-a trântit jos; mlădiţele de viţă au ajuns albe!
Ioel 1:8 Boceşte-te, ca fecioara încinsă cu un sac după bărbatul tinereţii ei!
Ioel 1:9 Au încetat darurile de mâncare şi jertfele de băutură din Casa Domnului; preoţii, slujitorii Domnului, jelesc.
Ioel 1:10 Câmpia este pustiită, pământul întristat, căci grâul este nimicit, mustul a secat, untdelemnul nu mai este.
Ioel 1:11 Înmărmuriţi, plugari, văitaţi-vă, vieri, din pricina grâului şi orzului, căci bucatele de pe câmp sunt pierdute.
Ioel 1:12 Via este prăpădită, smochinul este veştejit, rodiul, finicul, mărul, toţi pomii de pe câmp, s-au uscat… Şi s-a dus bucuria de la copiii oamenilor!
Ioel 1:13 Încingeţi-vă, preoţi, şi plângeţi! Bociţi-vă, slujitori ai altarului; veniţi şi petreceţi noaptea îmbrăcaţi cu saci, slujitori ai Dumnezeului meu! Căci au încetat darurile de mâncare şi jertfele de băutură din Casa Dumnezeului vostru.
Ioel 1:14 Vestiţi un post, chemaţi o adunare de sărbătoare; strângeţi pe bătrâni, pe toţi locuitorii ţării, în Casa Domnului, Dumnezeului vostru, şi strigaţi către Domnul.
Ioel 1:15 “Vai! ce zi!” Da, ziua Domnului este aproape, vine ca o pustiire de la Cel Atotputernic.
Ioel 1:16 Nu s-a prăpădit hrana sub ochii noştri? Şi n-a pierit bucuria şi veselia din Casa Dumnezeului nostru?
Ioel 1:17 S-au uscat seminţele sub bulgări; grânarele stau goale, hambarele sunt stricate, căci s-a stricat semănătura!
Ioel 1:18 Cum gem vitele! Cirezile de boi umblă buimace, căci nu mai au păşune; chiar şi turmele de oi suferă!
Ioel 1:19 Către Tine, Doamne, strig, căci a mâncat focul islazurile pustiei, şi para focului a pârlit toţi copacii de pe câmp!
Ioel 1:20 Chiar şi fiarele câmpului se îndreaptă doritoare către tine, căci au secat pârâurile, şi a mâncat focul islazurile pustiei.
Ioel 2:1 Sunaţi din trâmbiţă în Sion! Sunaţi în gura mare pe muntele Meu cel sfânt, ca să tremure toţi locuitorii ţării. Căci vine ziua Domnului, este aproape! –
Ioel 2:2 O zi de întuneric şi negură mare, o zi de nori şi de întunecime. Ca zorile dimineţii se întinde peste munţi un popor mare şi puternic, cum n-a mai fost din veac, şi nici în vremurile viitoare nu va mai fi.
Ioel 2:3 Arde focul înaintea lui, şi pâlpâie flacăra după el. Înaintea lui, ţara era ca o grădină a Edenului, şi după el este un pustiu sterp: nimic nu-i scapă.
Ioel 2:4 Parcă sunt nişte cai, şi aleargă ca nişte călăreţi.
Ioel 2:5 Vin uruind ca nişte care pe munţi, şi pârâie ca o flacără de foc, când mistuie miriştea; par o puternică oştire, gata de luptă.
Ioel 2:6 Tremură popoarele înaintea lor, şi toate feţele îngălbenesc.
Ioel 2:7 Aleargă ca nişte războinici, se suie pe ziduri ca nişte războinici, fiecare îşi vede de drumul lui, şi nu se abate din cărarea lui.
Ioel 2:8 Nu se împing unii pe alţii, fiecare ţine şirul, se năpustesc prin săgeţi şi nu se opresc din mers.
Ioel 2:9 Se răspândesc în cetate, aleargă pe ziduri, se suie pe case, şi intră pe ferestre ca un hoţ.
Ioel 2:10 Înaintea lor se cutremură pământul, se zguduie cerurile, soarele şi luna se întunecă, şi stelele îşi pierd lumina.
Ioel 2:11 Domnul face să tune glasul Lui înaintea oştirii Sale, căci tabăra Lui este foarte mare, şi cel ce împlineşte cuvântul este puternic. Dar mare este ziua Domnului şi foarte înfricoşată: cine o poate suferi?
Ioel 2:12 “Dar chiar acuma, zice Domnul, întoarceţi-vă la Mine cu toată inima, cu post, cu plânset şi bocet!
Ioel 2:13 Sfâşiaţi-vă inimile nu hainele, şi întoarceţi-vă la Domnul, Dumnezeul vostru. Căci El este milostiv şi plin de îndurare, îndelung răbdător şi bogat în bunătate, şi-I pare rău de relele pe care le trimite.
Ioel 2:14 Cine ştie dacă nu Se va întoarce şi nu Se va căi? Cine ştie dacă nu va lăsa după El o binecuvântare, daruri de mâncare şi jertfe de băutură pentru Domnul, Dumnezeul vostru?
Ioel 2:15 Sunaţi cu trâmbiţa în Sion! Vestiţi un post, chemaţi o adunare de sărbătoare!”
Ioel 2:16 Strângeţi poporul, ţineţi o adunare sfântă! Aduceţi pe bătrâni, strângeţi copiii, şi chiar pruncii de la ţâţă! Să iasă mirele din cămara lui, şi mireasa din odaia ei!
Ioel 2:17 Preoţii, slujitorii Domnului, să plângă între tindă şi altar, şi să zică: “Doamne, îndură-Te de poporul Tău! Nu da de ocară moştenirea Ta, n-o face de batjocura popoarelor! Pentru ce să se zică printre neamuri: “Unde este Dumnezeul lor?”
Ioel 2:18 Domnul a fost plin de râvnă pentru ţara Lui, şi S-a îndurat de poporul Său.
Ioel 2:19 Domnul a răspuns, şi a zis poporului Său: “Iată, vă trimit grâu, must şi untdelemn proaspăt, ca să vă săturaţi de ele, şi nu vă voi mai face de ocară între neamuri.
Ioel 2:20 Voi depărta de la voi pe vrăjmaşul de la miază-noapte, îl voi izgoni spre un pământ fără apă şi pustiu, îi voi împinge partea dinainte a oştirii lui în marea de răsărit, şi coada oştirii în marea de apus; iar duhoarea lui se va ridica în sus, şi mirosul lui de putregai se va înălţa în văzduh, căci s-a crezut grozav.
Ioel 2:21 Nu te teme, pământule, ci bucură-te şi înveseleşte-te, căci Domnul face lucruri mari!
Ioel 2:22 Nu vă temeţi, fiare de pe câmp, căci islazurile pustiei iarăşi vor înverzi, pomii îşi vor da roadele, smochinul şi viţa îşi vor da rodul lor.
Ioel 2:23 Şi voi, copii ai Sionului, bucuraţi-vă şi înveseliţi-vă în Domnul, Dumnezeul vostru, căci El vă va da ploaie la vreme, vă va trimite ploaie timpurie şi târzie, ca odinioară.
Ioel 2:24 Ariile se vor umple de grâu, vor geme tocitoarele şi teascurile de must şi de untdelemn,
Ioel 2:25 vă voi răsplăti astfel anii, pe care i-au mâncat lăcustele Arbeh, Ielec, Hasil şi Gazam, oştirea Mea cea mare, pe care am trimis-o împotriva voastră.
Ioel 2:26 Veţi mânca şi vă veţi sătura, şi veţi lăuda Numele Domnului, Dumnezeului vostru, care va face minuni cu voi, şi poporul Meu niciodată nu va mai fi de ocară!
Ioel 2:27 Şi veţi şti că Eu sunt în mijlocul lui Israel, că Eu sunt Domnul, Dumnezeul vostru, şi nu este altul afară de Mine. Şi poporul Meu niciodată nu va mai fi de ocară.
Ioel 2:28 După aceea, voi turna Duhul Meu peste orice făptură; fiii şi fiicele voastre vor prooroci, bătrânii voştri vor visa visuri, şi tinerii voştri vor avea vedenii.
Ioel 2:29 Chiar şi peste robi şi peste roabe, voi turna Duhul Meu, în zilele acelea.
Ioel 2:30 Voi face să se vadă semne în ceruri şi pe pământ: sânge, foc, şi stâlpi de fum;
Ioel 2:31 soarele se va preface în întuneric, şi luna în sânge, înainte de a veni ziua Domnului, ziua aceea mare şi înfricoşată.
Ioel 2:32 Atunci oricine va chema Numele Domnului va fi mântuit. Căci mântuirea va fi pe muntele Sionului şi la Ierusalim, cum a făgăduit Domnul, şi între cei rămaşi, pe care-i va chema Domnul.
Ioel 3:1 Căci iată că în zilele acelea şi în vremurile acelea, când voi aduce înapoi pe prinşii de război ai lui Iuda şi ai Ierusalimului,
Ioel 3:2 voi strânge pe toate neamurile, şi le voi pogorî în valea lui Iosafat. Acolo, Mă voi judeca cu ele, pentru poporul Meu, pentru Israel, moştenirea Mea, pe care l-au risipit printre neamuri, împărţind între ele ţara Mea.
Ioel 3:3 Au tras la sorţ pentru poporul Meu; au dat un flăcău pe o curvă, şi au vândut fata pe vin, şi l-au băut.
Ioel 3:4 Ce vreţi voi cu Mine, Tirule şi Sidonule, şi toate ţinuturile Filistenilor? Vreţi să-Mi răsplătiţi vreo faptă, sau să faceţi ceva împotriva Mea? Iute, fără zăbavă, voi întoarce faptele voastre asupra capului vostru.
Ioel 3:5 Mi-aţi luat argintul şi aurul, şi cele mai bune odoare ale Mele, şi le-aţi dus în templele voastre.
Ioel 3:6 Aţi vândut pe copiii lui Iuda şi ai Ierusalimului copiilor Grecilor, ca să-i depărtaţi din ţara lor.
Ioel 3:7 Iată că îi scol în locul în care i-aţi vândut, şi voi întoarce fapta voastră asupra capului vostru.
Ioel 3:8 Voi vinde copiilor lui Iuda pe fiii şi fiicele voastre, şi ei îi vor vinde Sabeenilor, un neam depărtat; căci Domnul a vorbit.
Ioel 3:9 Vestiţi aceste lucruri printre neamuri: pregătiţi războiul! Treziţi pe viteji! Să se apropie şi să se suie, toţi oamenii de război!
Ioel 3:10 Fiarele plugurilor voastre prefaceţi-le în săbii, şi cosoarele în suliţe! Cel slab să zică: “Sunt tare!”
Ioel 3:11 Grăbiţi-vă şi veniţi, toate neamurile de primprejur, şi strângeţi-vă! Acolo pogoară, Doamne, pe vitejii Tăi!
Ioel 3:12 Să se scoale neamurile, şi să se suie în valea lui Iosafat! Căci acolo voi şedea să judec toate neamurile de primprejur.
Ioel 3:13 Puneţi mâna pe seceră, căci secerişul este copt! Veniţi şi călcaţi cu picioarele, căci linurile sunt pline, şi tocitoarele dau peste ele! Căci mare este răutatea lor!
Ioel 3:14 Vin grămezi-grămezi în valea judecăţii, căci ziua Domnului este aproape, în valea judecăţii.
Ioel 3:15 Soarele şi luna se întunecă, şi stelele îşi pierd strălucirea.
Ioel 3:16 Domnul răcneşte din Sion, glasul Lui răsună din Ierusalim, de se zguduie cerurile şi pământul. Dar Domnul este scăparea poporului Său, şi ocrotirea copiilor lui Israel.
Ioel 3:17 Şi veţi şti că Eu sunt Domnul, Dumnezeul vostru, care locuieşte în Sion, muntele Meu cel sfânt. Ierusalimul însă va fi sfânt, şi nu vor mai trece străinii prin el.
Ioel 3:18 În vremea aceea, va picura must din munţi, şi va curge lapte din dealuri, toate pârâurile lui Iuda vor fi pline de apă. Un izvor va ieşi de asemenea din Casa Domnului, şi va uda valea Sitim.
Ioel 3:19 Egiptul va ajunge pustiu, Edomul va ajunge o pustie stearpă, din pricina silniciei făcute împotriva copiilor lui Iuda, al căror sânge nevinovat l-au vărsat în ţara lor.
Ioel 3:20 Dar Iuda va fi veşnic locuit, şi Ierusalimul din neam în neam.
Ioel 3:21 Le voi răzbuna sângele pe care nu l-am răzbunat încă, dar Domnul va locui în Sion.
Dancos
iunie 2, 2009 at 5:07 pm
Prea trist, prea adevarat, prea aproape… Ceea ce nu putem acum intelege, vom intelege Atunci. Pacat ca, mereu se construiesc cladiri imense, cu fonduri ce ar putea fi destinate oamenilor sarmani…dar cine sunt eu sa-mi dau cu presupusul…
Lia
iunie 2, 2009 at 7:57 pm
Irina, ai să ajungi să-mi spui că şi biserica aceea mare tot pentru mine a fost clădită? Chiar, nu era mai potrivită una de lemn, oricum mai mică, armonizată cu peisajul, cu distanţele, cu lipsa drumurilor- pînă acolo e doar un drum forestier destul de dificil? Sau toată amestecătura aia ascunde o mare afacere, pentru că nici cele 11 ifroane nu erau acolo să asculte slujba minunată de la difuzoare, nu? Deşi parcă ar fi făcut-o, într-un film SF, din care lipsesc cei ce dau viaţă maşinilor- distrugătorii pădurilor, Irina! Cînd te vor întreba copiii tăi de ce nu mai au ozon şi oxigenul pute a sutană, ce-ai să le mai spui? Să asculte o slujbă şi mai frumoasă, care va fi doar pentru ei? Şi Hristosul din pronaos, de la sfîrşitul clipului, e făcut tot din lemnele alea. Cui foloseşte? Poate călugărilor, după ce se întorc de la tăierea pădurilor…
rasvancristian
iunie 2, 2009 at 11:38 pm
Dragă Dancos, prietenul meu nu se afla în avion, ci în Beer-Sheva. Evreii de acolo nu prea călătoresc, ei au ajuns la capătul drumului… Despre Obama am folosit aceleaşi cuvinte, dar noi suntem consideraţi nişte exaltaţi, aşa am eu impresia, şi nu ne bagă nimeni în seamă… Mă bucur că mi-ai scris şi sper să te conving că nu ai ajuns la capătul călătoriei, ci la începutul ei…
rasvancristian
iunie 2, 2009 at 11:45 pm
Lia, tu eşti fiica Lui şi ai drept de opinie: nu ai scris tu postarea despre libertatea în Cristos? În general, oamenii sărmani construiesc acele locaşuri, spunîndu-li-se că o fac în numele Domnului, pentru iertarea păcatelor. Cu cît sunt mai mari, cu atît va fi şi iertarea mai deplină. Claca la biserică nu s-a inventat azi, Lia, nici minciuna că asta ar ajuta la mîntuire.
rasvancristian
iunie 2, 2009 at 11:51 pm
Razvan, dar casele de rugaciune construite de voi sunt mici, si de lemn? Sau din chirpici mai bine, ca sa nu taiati padurea
.Daca biserica aceea este mare(n-am de unde sa stiu, ca nu cunosc zona) inseamna ca asa a fost nevoie.Biserica unde mergem noi, desi destul de mare, este neincapatoare pentru cati oameni vin la slujbe, si tine cont ca noi stam in picioare, n-avem scaune sa ocupe loc. E om langa om. Mi-ar fi placut sa fi fost mai mare.
Eu ma gandesc, si daca gresesc te rog sa ma ierti, ca sunt destule de criticat si de judecat ograda neoprotestanta.Lasa-i pe ortodocsi sa-si faca curat la ei in ograda, daca vor crede ca e necesar.
Cat despre paduri, daca sunt proprietate privata, trebuie sa te impaci cu ideea ca sunt exploatate cum considera proprietarul ca e nevoie.Iar daca ti se pare ca incalca legea presupun ca exista cai legale ca sa intervii.
Lia, asa zicea si Iuda despre gestul femeii care a varsat mir pe picioarele lui Hristos- vai, ce risipa, mai bine il vindeam si dadeam la saraci. Cine are de inteles sa inteleaga
.
Irina
iunie 3, 2009 at 10:06 am
Irina, eu nu judec arhitectura bisericii resprective din punct de vedere religios, ci în contextul zonei geografice, a ambientului. Ar fi fost la fel de nepotrivită dacă ar fi fost construită de oricare altă denominaţie, respectînd aceleaşi dimensiuni şi opulenţă- piatră, marmură, etc.
Dacă eşti propritarul unei păduri, asta nu însemnă că ai dreptul să o tai cum vrei şi cît vrei. Pimen urla în urmă cu 1 an că vrea miile de hectare de pădure înapoi. Ce ar rămîne din Bucovina dacă toţi tăntălăii s-ar apuca să taie o avere care nu e deloc a lor? să pună mai întîi la loc ce au tăiat, apoi să distrugă ce a mai rămas.
Dacă mă întrebi, îţi voi spune clar: sunt pentru legea care a existat, de secularizare a averilor mănăstireşti. Retrocedarea, gîndită integral, va duce la sărăcirea ţării de ultima haină de frumuseţe pe care o mai are. Dacă îţi arăt o fotografie din 2001 cu aceleaţi dealuri, ai să te întrebi şi tu cu ce drept, ascunşi la capătul lumii, nişte oameni rod pădurile mai rău ca nişte castori. Dacă ar exista un scriitor de tipul lui Camus la noi, ar scrie un roman de tipul “Ciumei” sale, despre pădurarii în sutană, pentru că, în ceea ce priveşte natura, ei sunt la fel de cruzi ca şi naziştii, cu oamenii.
Intervenţia mea nu e legată de religie, deşi se tot vorbeşte despre “turismul religios”, ci este o apreciere a unui turist care are drept la o părere şi e liber să o susţină, cu vorbe, fotografii şi filme. Nu am comentat jignitor sau tendenţios şi, în nici un caz de pe poziţia unui neoprotestant. Îmi repugnă profund opulenţa, de oricare parte ar fi ea. Le-am numit în postare “temple cuadrofonice”, ceea ce nu e un compliment.
Fac parte dintre aceia care cred că toate bisericile, fără nici o excepţie, sunt în decădere, aproape de cota zero. Apreciez frumuseţea şi exemplul de credinţă, atît cît mă duce pe mine mintea, indiferent de unde ar veni ele.
E adevărat, dacă ar fi să judece în lumina adevărului ceea ce se petrece cu noul val de constructivism şi opulenţă, ortodocşii de rînd sunt primii îndreptăţiţi să o facă. De ce nu se întîmplă asta, nu ştiu.
rasvancristian
iunie 3, 2009 at 12:54 pm
Israele
hai de-om zice de-o horă
în câmpul cu maci
pe unde trec lei închiși în blindate:
să bem un vin ieftin
şi alb
bun
ca perii bătrânilor
niciodată copii
şi ai căror părinţi
au murit nefiresc
şi grotesc
ca nişte mesteceni
topiţi de cenuşi
parcă mai an
într-o țară creștină
Dancos
iunie 3, 2009 at 10:55 pm
Dancos, ei au Carmelul, un vin alb la fel de dulce şi de parfumat ca şi poezia ta. Acum mă gîndesc că trebuie să fi fost şi foarte trist, dar nu mi-am dat seama. E mult de-atunci…
Cu drag.
rasvancristian
iunie 3, 2009 at 11:56 pm