Vindecătoru

Blogul lui Rasvan Cristian

Michael Jackson, sucit ca un Cănuţă

cu 8 comentarii

chagall-boeuf-ecorcheDacă ar fi trăit Caragiale în vremea noastră, ceea ce a scris el în „Cănuţă, om sucit” ar fi fost cert inspirat de acest personaj tragic numit Michael Jackson. Fireşte, fără un ultim detaliu care, deocamdată este imposibil de demonstrat, dar perfect posibil în viitor.

În „Le Figaro”, Yann Moix descoperă, în stilul lui nenea Iancu, cîteva similitudini cu prototipul balcanic al lui „toate-ţi merg de-a-ndoaselea”, privind retrospectiv viaţa lui Michael.

Matur din copilărie, cînd a fost maltratat de tatăl său, devine copil în ultima parte a vieţii. În acest sens, acuza de pedofilie este mai degrabă de reformulat: de gerontofilie, dacă ar fi avut loc, în mod real. Ultimii ani i-a petrecut cu copii de vîrsta lui. Michael şi-a sfîrşit viaţa într-o stare de totală infantilitate.

A avut un raport invers faţă de celebritate: a devenit un star universal încă de la vîrsta de 20 de ani, şi a sfîrşit ca un anonim la cincizeci de ani. La vîrsta de 20 de ani, nimeni nu ştia cine este Madona, în timp ce pe Michael îl cunoştea toată lumea.

În timp ce fiecare vedetă încearcă să se menţină în centrul atenţiei, să-şi păstreze celebritatea, Michael nu mai ştia ce să facă ca să scape de ea. La final şi-a dorit să trăiască într-un anonimat total, încuiat între zidurile proprietăţii sale.

A vrut să fie alb, exact pe dos decît alte mari vedete ale muzicii rock, cum ar fi Jagger sau Presley, care şi-ar fi dorit să fie negri.

Este singurul om celebru care a fost luat drept sosia sa, pentru că nimeni nu putea să creadă că el se plimbă în carne şi oase prin Disneyland.

A început prin a fi extrem de bogat din primii săi ani de carieră şi a sfîrşit plin de datorii.

Începînd cu vîrsta de 35 de ani, Michael a reuşit o triplă performanţă: să redevină copil, să devină anonim şi să moară sărac.

Adaug eu că, luate fiecare în parte, lucrurile s-au mai întîmplat şi altora. Că au fost deranjate de celebritate la sfîrşitul vieţii, altfel scurte, şi grecoaica Maria Callas, şi suedeza Greta Garbo. Dar n-au murit în sărăcie şi atunci au fost mai mature ca oricînd.

Că şi-au pierdut mult din celebritate şi au murit, practic, în sărăcie şi Stan şi Bran, loviţi de impactul filmului sonor, nu pentru că erau sătui de faimă, ci  fizic chiar loviţi  de anonimat.

Că şi Rafael era celebru de la 19 ani şi a murit la 36, dar a murit în glorie, în braţele Papei, putred de bogat.

Eu cred că Michael Jackson a fost un fel de „Cănuţă, om sucit”: a trăit departe de Dumnezeu o viaţă, dar a murit împăcat cu El. Ar fi în ilogica logică a vieţii sale, nu credeţi?

Written by rasvancristian

iunie 30, 2009 la 2:42 pm

Postat in Anotimpurile

«
»

8 Răspunsuri

Subscribe to comments with RSS.

  1. Rasvane, nu cred.
    Stiu ca sunt rece ca un neamt si lipsit de imaginatie ca un englez dar nu….nu cred ca a murit impacat cu EL.
    Nu exista nici un algoritm demonstrabil care sa probeze consecventa logica a lipsei de logica. :-)
    Adica, faptul ca atunci cand esti pe dos, esti asa intotdeauna si pana la capat.
    Dar cine stie?
    Viata e plina de surprize!
    La fel si moartea…

    DanH

    iunie 30, 2009 at 3:46 pm

  2. Dane, Canetti scria despre nemţi că sunt ca pădurea: deşi, organizaţi şi cu rădăcini în obsesia ordinii, a disciplinei. Îşi imaginează o pădure care defilează şi rade totul în calea ei.

    Englezii, izolaţi în tradiţiile lor insulare, reci şi flegmatici.

    Cu alte cuvinte, e greu s-o scoată omul la capăt cu tine, indiferent după care autor. Mai ţii minte cum spuneai cînd dezbăteam despre legiune, la Pătrăţosu? acum, n-o fi fost nici Michael ăsta mai “discutabil” ca ei, zic eu :)

    Îmi place cum laşi, ca de obicei, o portiţă la sfîrşit, o jumătate de nădejde: asta de la ce popor ai dobîndit-o, Dane? :)

    rasvancristian

    iunie 30, 2009 at 4:19 pm

  3. Rasvane
    aia din legiune au fost, comparativ cu MJ, cam ce a fost Maica Tereza pusa alaturi de Ciociolina.
    Mda, pacatosi si unii si altii (altul) – si aici incep nuantele, fara de care nu ne mai ramane decat sa ne impuscam (intelectual si teologic).
    Va trebui, cumva, sa-l impacam pe Isus cu al sau: “nu judecati ca sa nu fiti judecati”, cu Ap. Pavel: “am judecat, ca si cum as fi fost de fata”.
    Iti urez simbioza placuta si judecata sanatoasa….
    :-)

    DanH

    iunie 30, 2009 at 11:34 pm

  4. Dane, ai dreptate, pentru că de un an am un glonte în cap de la nuanţele care mi-au lipsit. Atunci am greşit punîndu-i în aceeaşi oală pe ai lui Codreanu cu a lui Sima, dar acum văd că micuţul care a afirmat că a fost molestat de Michael, spune că tăticul lui l-a pus să zică asta, pentru că erau săraci. Cînd am zis că sunt “discutabili”, am făcut-o doar cu o jumătate de gură referindu-mă la păcate, cu cealaltă invocînd tocmai ideea de discuţie, de nuanţare, despre care frazezi foarte frumos mai sus.

    Cît despre Maica Tereza, eu cred că l-ar fi vindecat pe Michael de toate angoasele, cu dragoste şi infinită răbdare, pe cînd legiunea l-ar fi executat “din ţeavă”, în numele lui Cristos, al moralei şi al neamului.

    Cu Ciociolina poate că ajungem la un acord de principiu, ca termen de comparaţie, dar cu Maica şi legiunea, aici mai discutăm, mai negociem… :)

    rasvancristian

    iulie 1, 2009 at 12:00 am

  6. Da, blOOOg: Michael a murit da’ n-a murit? Deci Caragiale ştia: Michael e Cănuţă. Şi ăla s-a întors! După… Vorba ta, omule: muzica rămîne pe faţă :)

    rasvancristian

    iulie 1, 2009 at 12:23 pm

  7. Nu l-am ascultat niciodata. Posibil a cantat frumos, poate a si dansat Frumos. Sa presupunem ca acest caz cu pedofilia a fost inscenat. Insa nu are nici o scuza pentru mutilarea feţei. Eu am avut o copilarie mult mai rea decat el.

    Iedidia

    iulie 10, 2009 at 10:10 am

  8. Iedidia, am convingerea că “produsul” Michael Jackson s-a vîndut mai bine “mutilat”, pînă la un moment dat, cînd au apărut reacţii de respingere şi consecinţe ale imunosupresiei. Faţa lui a fost un brand la fel ca imaginea aleasă de Charlot, în comedia mută. Oamenii îşi fac tot felul de chestii, nu e nouă asta. Vezi filmul “Brazil”- un SF care anticipa ce vedem astăzi pe toate drumurile “mari”. Clipurile lui Michael pot fi văzute oricînd, nu e Enrico Caruso, să aibă “imaginea vocii” doar pe cilindri de gramofon. Au lucrat la ele cele mei bune echipe, depăşite, după părerea mea, doar de realizările lui Peter Gabriel de acum 20 de ani, dar acolo omul se implica personal la “fabricarea” lor.
    Este foarte trist să aflu că ai dus-o mai greu decît Michael în copilărie. În România sunt mii de cazuri disperate, care se sfîrşesc nu în glorie, ci în subteranele foametei, prostituţiei şi drogurilor.

    Peter Gabriel

    http://www.youtube.com/watch?v=uiCRZLr9oRw

    … şi “Brazil”

    http://www.youtube.com/watch?v=cJIvU5WJjpA&feature=related

    rasvancristian

    iulie 10, 2009 at 5:05 pm


Lasă un Răspuns