Omului evanghelic i-a plăcut politica: fie a făcut-o, fie a turnat pe alţii că o fac.
Aşa cum fierarii-betonişti ai Matrixevangheliei învaţă astăzi din tainele loviturii de ciocan date pe la spate, sudura sudalmelor cu versetele, la cald şi la rece, educarea cozilor de topor în lupta cu duşmanul din noi, tot astfel buneii noştri, cei mai reuşiţi dintre ei, staff-ul ca să zic aşa, experimentaseră turnătoria în laminoarele unei alte Matrixevanghelii, cu dosarele de analize ale securităţii completate la zi.
Omului evanghelic i-a plăcut politica, îi place şi îi va plăcea: de dreapta şi de stînga. În centru el nu face politică, pentru că acolo îl plasează pe Dumnezeu. Pentru ca un candidat de dreapta să iasă la alegeri, trebuie să te rogi la centru. Pentru unul de stînga, tot acolo. Dumnezeul evanghelic este imparţial.
Omul evanghelic vede lumea din unghiul lui Dumnezeu, pentru că, într-un fel, el chiar se crede Dumnezeu: vede mulţimea de alegători mergînd, nu la biserică, ci la urne, şi nu la cele mortuare- pentru că omul evanghelic nu se arde, ci se sapă şi se îngroapă unul pe altul- ci la cele de votare.
Şi nu vede unu-doi, ci cohorte, legiuni romane, ca în vremea apostolilor, înarmate nu cu armătura Duhului din 6 Efeseni, ci cu buletinele de vot, ştampilate cu rugăciuni şi lacrimi de recunoştinţă că Dumnezeu s-a îndurat de evanghelici şi a ridicat dintre ei o specie nouă: omul politic evanghelic cu succes la Europa.
Faptul că Apostolul Pavel nu s-a făcut senator sau centurion, ci legiunile s-au creştinat şi au fost date la lei, nu-l încurcă pe omul evenghelic, aşa cum nu i-a încurcat nici pe buneii-şefi, care au dus, şi poate vor mai duce, faima CNSAS-ului departe, în metri lineari de vorbe grele.
Astăzi, Matrixevanghelia vă oferă, pentru domni şi doamne cu drepturi la vot şi la cer, prin vocea ei cea mai autorizată, un spaţiu electoral la „Timişoara Evanghelică”. Ştiu, v-aţi rugat, v-aţi dus la vot, acum a trecut în nostalgie totul, nu s-a ales, dar e păcat să nu revedem, din programul de votare, luciosul chip al lui Big Ben.
Vă rugăm, dacă are cineva un verset sau o cîntare?… Nu, nu aia, maică soră, una mai patriotică, sau măcar un rock mic şi sfînt de încălzire. E bun şi-un rock romantic, Domnul chiar dacă nu primeşte, măcar ne priveşte. Şi, în general, ne priveşte numai pe noi, Reţeaua.
Ivan Rebroff, nu vă speriaţi, e de la mine! Din amestecul din mine…
Razvan,
Interesant blog si interesanta maniera de a pune in cuvinte gandurile multora dintre noi. Acum am sosit pentru prima data si nu mai am de gand sa plec…
Pacat ca niste criptocomunisti au acaparat un brand care merita niste stapani mai “luminati”. Intrand in Matrix nu te poti hotari de ce sa-ti fie rusine mai tare : ca esti roman …sau ca esti evanghelic ! Oricum ai facut o treaba super gandindu-te sa pui putin lanterna pe ei. Mult succes !
Ciprian, ai venit într-un moment de incontestabilă contestare.
Adun cuvintele de mîngîiere precum găina babei. Cocoşul moşului are brand serios, a înghiţit cirezi de boi şi le varsă pe covorul întins în faţa porţii. Pe cînd eu, vai de baba mea!
Mărgica ta e preţioasă pentru mine şi aş vrea să n-o pierd: asta e la mintea găinii… Te rog să nu pleci din (g)uşa blogului!
Cris, adierea de stînga vine de la centrul de jos, de la staff-ul cel nou. Internaţional, ne raportăm la Obama, iar intern, la bunei. În general, cei cu Obama ascund şi buneii, cum făceau bieţii oameni cu cocoşeii de aur. De o bucată de vreme i-au făcut, ţigăneşte, salbă de pus la gît şi defilează cu ei. Avem bunei strălucitori de 24 de carate, dar ei sunt doar de podoabă. Cred că ai dreptate: ne conduce riga kripto!
Ceteră iederă, greierii îmi treieră,
se apropie oştirea
de soldaţi ciungi şi schilozi
recrutaţi la antipozi
să gonească mieluşeii -
cu anterii lungi şi negre,
ucigaşi de cosânzene:
au urechi câte o mie,
ochii le răsar aiurea
ca buruiana zisă ştir
care place porcului,
fir-ar morţi norocului!
Ceteră iederă, viespile îmi şuieră,
că e mustul otrăvit
şi e rost de hăcuit
cu satâre însemnate
doar cu şase nestemate:
azi omul se răzvrăteşte
şi la Domnul se hlizeşte
să-L atârne iar pe lemn
şi să-L zvârle în Infern!
Ceteră iederă, se ridică fiii răi
care au cetit Scriptura
dar le este alta gura:
ei îndrumă paşii turmei,
în noroaie s-o afunde
şi degrabă să o junghie!
Ceteră iederă, unde ţi-s dușmanii Doamne?
sunt pieriți pentru vecie,
cetluiți cu neființa:
prea le-a fost rea sârguința!
Rasvane, esti un tip simpatic. Cu blogul tau cu tot. Dur pe alocuri, neiertator, sfichiuitor de ironic, dar istet. Cum spuneam deunazi pe-aicea, nu cred ca reteaua asta e altceva decat un fîs, dar imi place ca nu te demobilizezi. Ai ajuns la Timisoara, unde ca in Constantinopolul de altadata, religia s-a incuscrit cu politica, bisericile cu sfîntul ecumenism s.a.m.d. Si deasupra sta candidatul “evanghelic”, BOA (nu va speriati, nu inseamna altceva decat Ben Oni Ardelean), pre numele lui cel scurt, un fel de EBA evanghelica, dar cu sarm si succes politic deficitar.
Nu stiu ce sa fac, sa te incurajez in lupta cu morile lui Vantu, sau dimpotriva sa te descurajez. Uite ce fac: ma rog sa te lumineze Bunul Dumnezeu sa faci ce trebuie.
Cipriane, bine ai venit. Eu am descoperit vindicatorul (pardon, vindecatoru ) mai demult, dar vin destul de rar si cand vin, citesc din urma aproape tot. Sa tin pasul cu blogul.
Rasvan, stiu ca nu vei renunta, chiar daca lupta pare inutila. Faptul ca spui ce gindesti fara sa iti pese de ce cred cei din jur, conteaza mult. Nu esti singur, mai sint care gindesc la fel, chiar daca uite ca nu prea au timp sa comneteze mereu. Citesc cu placere, chiar daca pe fuga tot ce scrii.
Dancos, citisem de curînd că Poporalele existau şi pe vremea fanarioţilor, într-o perioadă de ev mediu întîrziat- ca mai tot ce mişcă în ţara asta- şi criticau nostim istoria imediată. Făceau, practic, un soi de cronică profund subiectivă, despre care un Iorga spunea că mai bine nu ar fi existat. Esteţi ca Maiorescu sau Lovinescu, se făceau că nu le văd.
Manolescu, simpatic şi drag mie, le reconsideră, în a sa “Istorie critică…”, şi am putut să citesc acolo cîteva. Extraordinare, prin pitorescul lor! Veneau din stradă, din piaţă, din “prostime”.
Citind ce poezie ai pus tu aici, adaptînd limba şi cultura la epocă, m-am gîndit că noi chiar facem istorie, Dancos! Poporană, da’ istorie! iar supăraţi ca alde Iorga să tot fie cîţiva, doar că nu au mintea bătrînului, ci numai ţîfna.
Poezie tare ca blacheul, poţi bate pas de defilare pe nervii sensibili şi engleziţi ai Reţelei. Sau step.
Hei, Răsvane, eu mi-s prea mic şi pe nedrept mă bucur de atenţia dumitale, în afară că bine e să fie aşa fiindcă tu ai dragoste creştină şi eşti lipsit de egolatrie…
Cât despre Cristi B…., ce pot să spun: Mioriţa e mai ceva decât Dinescu au Cărtărescu, şi da, primesc aprecierile tale!
Cristi, am pomenit de un verset şi o cîntare şi ai văzut cu ce m-am căpătat de la Dancos!
Cu blogul este ca-n cîntecul lui Tudor Gheorghe, tot de el trimis: e de vreme, e de dragoste şi e de nebunie. Asta pînă s-or scutura- salcîmii, evident!-
MIA! Bine ai venit! Mă duc să le dau deşteptarea pe blogroll-ul pe care îl ştiu eu, să se bucure şi ei!
Mă plictisisem să am dreptate numai eu: acum ai şi tu dreptate!
Mi-a fost dragă Edith Piaf: avea o voce groasă, tabacică, o conunctivită de la naştere şi cînta pe stradă. De bucurie, de plăcere şi pentru că se simţea liberă. Pentru Edith, banii nu au contat niciodată. Se spune că cea mai frumosă voce atunci a avut-o, cînd cînta pe maidanele Parisului, de foame.
Gata, inca una si ma duc (culc). Am semnalat si pe blogul lui M.Cruceru chestiunea: am vazut in revista oficiala baptista un interviu cu papa baptist, unu Coffey (nu stiu daca l-am scris corect). Spun papa pentru ca ideile pe care le avansa acolo erau papistase rau: El venise in Romania intr-o calatorie pastorala si promitea sa mai faca asemena vizite pastorale pe la noi. Si asta dupa ce povestise cum a simtit indemnul de a fi pastor mondial pe cand isi plimba cainele pe coasta pietroasa a Angliei. Citind, parca-l vedeam plimbandu-se cu papamobilul printre matrixevanghelicii cu care te delectezi tu pe blog.
Comment de Cristi B. | iulie 2, 2009
#
Am uitat sa spun ca Coffey (scuze pt. cacofonie) asta este presedintele sau secretarul mondial al baptistilor. Si a fost invitat de Tony Blair intr-o fratie interreligioasa mondiala, cam dubioasa mi se pare mie.
Lia, nu-i mai baga in seama pe sfincsii aia. Nu vezi ca acolo e alta Retzea mai rea ca asta de care ne vorbeste Rasvan. Am incercat sa pun un comentariu. As, m-a taiat. Cenzura totala. Vorbesc singuri ca televizorul. Nu-i baga in seama.
Cristi B., sfaturi sa dai, bine este! Dar sfaturi primesti? Nu trece prea repede de la bancuri la cele sfinte ca te scrantesti, capriorule! Nu da sfaturi, mai ales, cand nu-i cunosti pe cei carora le adresezi… Aici nu e nici “Teoria Conspiratiei” si nici Dan Brown… Daca ai fi fost atent ai fi vazut ca OZN-urile nu au culoar aci…Coffey e diversiune fie si prin micimea sa: altii sunt balaurii!
Dragă Lia, tu cu autoarea blogului ăla ai mai avut o ciocnire şi ştii că limbajul coroziv şi acuzator acolo îl afli, în pieptul acelei Jeanne D’Arc de Dîmboviţa în care palpită mugetul naţionalismului xenofob şi tîmp.
Sub masca ortodoxiei acestei femei şi a celor pe care-i ia drept martori, se găseşte un ciob urît de istorie, care începe cu uciderea pruncilor şi se termină cu prigoana creştinilor din vremurile din urmă.
Sunt şi accente din Horia Sima, pentru că asta e singura variantă în care mişcarea de extremă dreaptă poate reînvia. Pe tiparul urii.
Sunt şi secte periculoase, şi le ştim cu toţi. Martorii lui Iehova sunt puşi în aceiaşi oală cu noi, cînd cultura de acest gen se face de la megafon. Mulţimea nu mai judecă, cînd foamea e mare.
Între acest tip de discurs şi masoni a fost mereu o luptă cruntă, şi e firesc să facă trimitere la ei, legîndu-i de noi, pentru ca jocul să fie complet.
Despre masoni aş cita ce a spus Barzilai mai demult, pe blogul lui- citez din memorie-: “Dacă n-aş fi fost creştin, aş fi dorit să fiu mason.” Cred că asta oamenii ăia nu înţeleg. Asta nu înseamnă că eu, de exemplu, aş fi făcut ca Barzilai- Doamne fereşte să crezi asta!
Vrei să ne luăm la harţă cu ei? Ai dreptate, merită doar în măsura în care valorile noastre sunt pervertite de ei. Şi una din acestea este scumpul nostru Wurmbrand. Voi face o postare pe tema asta, cu nişte lucruri pe care le-am găsit, în cărţi şi pe bloguri.
Ciudăţenia face ca şi ecumenicii, pe care eu nu pot să-i văd şi reacţionez exact ca Dancos , să le fie şi ei ţintă. Doar aşa să fim şi noi în aceeaşi tabără cu alde Dănuţ Mănăstireanu şi ciracii lui, la luat “bîte” în cap.
Cristi şi Dancos, am să mă duc şi eu pe “bricul Marius”, vasul amiral al flotei evanghelice să văd ce a dat acolo pentru muşi şi aspiranţi la titlul de lupi de mare. Dacă vă spun că habar n-am cine este Coffey ăsta, o să mă înţelegeţi de ce spun că ceasul meu cultural evanghelic s-a oprit definitiv la Spurgeon, Andrew Murray şi moşnegii de la noi- şi Pitt Popovici e tot “de la noi”-.
Vezi ce mă împiedică să devin egozaur, Dancos? O mare de neştiinţă în care nu ştiu să înot şi mă înec cu-n os de peşte
Mă trădară cu toţii,
tovarăşii mei,
întru mâncare,
mai toţi,
de-odinioară,
şi mă uitară
ca mortul
când nu bineţeşte!
Duc în spinare,-un
Sisif adormit
şi nefiresc:
un arlechin cuţovlah,
bolnav de salcâmi
şi de miere din sân
de muiere olteancă
odihnind în vreo casă gălbie
din nuia şi chirpici!
Rasvan abia astept sa scri despre Wurmbrand. Trebuie sa recunosc ca tu sti sa scri despre istoria crestinilor, despre adevarurile traite de evanghelici coerent si frumos sa inteleaga toti. Cand eram tanara, am citit si eu foarte multe despre masonerie doream la vremea aceea sa stiu daca exista femei masoni. Eu nu ma apuc sa scriu deoarece nu stiu cum se face, dar, din postarile mele, se intelege exact pe dos ceea ce vreau eu sa spun .
Sanatate maxima tie si lui Carmen.
Lia, cînd prietenii îmi spun că în casa lor a înnoptat Wurmbrand, mi se pare ireal. Cînd am citit despre întîlnirea sa cu Iosif Ţon, discutată mai demult la Daniel Mitrofan, îl şi vedeam aşa cum l-a descris- şi există fotografia- Calciu Dumitreasa, şi apoi filmul lui Liviu Mocan, şi se contopesc cu toate cărţile scrise de el, la o presiune şi o intensitate din care diamantul se lichefiază în lavă de lumină, te întreb: ce drept am eu să scriu despre un asemenea om?
Alt lucru aş vrea să fac: să spun despre cei care se folosesc de imaginea acestui frate sfînt, pentru a se ridica pe ei, statuie a nelegiuirii prezente. Iar acest prezent tare bicisnic arată!
Despre masoni scriu ei, masonii. Orice societate secretă, care se pretinde esoterică, îşi ascunde adevărata faţă, interesele şi oamenii din adevăratul vîrf al puterii. La fel de inadecvat ar fi să vorbesc despre ei, tot aşa cum nici despre Wurmbrand nu pot. Am nasul mare dar îi ştiu măsura, altfel mă bate Dancos că devin egozaur.
Deci, multe sunt ca şi la tine, inclusiv înţelegerea pe dos.
Vă îmbrăţişăm şi noi, pe tine şi ai tăi- nu mai spun “şcoala bărbaţilor” că cine ştie ce mai înţeleg cei ce nu te cunosc!-.
Razvan,
Interesant blog si interesanta maniera de a pune in cuvinte gandurile multora dintre noi. Acum am sosit pentru prima data si nu mai am de gand sa plec…
Ciprian
iulie 2, 2009 at 10:00 am
Pacat ca niste criptocomunisti au acaparat un brand care merita niste stapani mai “luminati”. Intrand in Matrix nu te poti hotari de ce sa-ti fie rusine mai tare : ca esti roman …sau ca esti evanghelic ! Oricum ai facut o treaba super gandindu-te sa pui putin lanterna pe ei. Mult succes !
Chris
iulie 2, 2009 at 10:22 am
Ciprian, ai venit într-un moment de incontestabilă contestare.
Adun cuvintele de mîngîiere precum găina babei. Cocoşul moşului are brand serios, a înghiţit cirezi de boi şi le varsă pe covorul întins în faţa porţii. Pe cînd eu, vai de baba mea!
Mărgica ta e preţioasă pentru mine şi aş vrea să n-o pierd: asta e la mintea găinii… Te rog să nu pleci din (g)uşa blogului!
rasvancristian
iulie 2, 2009 at 11:23 am
Cris, adierea de stînga vine de la centrul de jos, de la staff-ul cel nou. Internaţional, ne raportăm la Obama, iar intern, la bunei. În general, cei cu Obama ascund şi buneii, cum făceau bieţii oameni cu cocoşeii de aur. De o bucată de vreme i-au făcut, ţigăneşte, salbă de pus la gît şi defilează cu ei. Avem bunei strălucitori de 24 de carate, dar ei sunt doar de podoabă. Cred că ai dreptate: ne conduce riga kripto!
rasvancristian
iulie 2, 2009 at 11:31 am
Poporală
Ceteră iederă, greierii îmi treieră,
se apropie oştirea
de soldaţi ciungi şi schilozi
recrutaţi la antipozi
să gonească mieluşeii -
cu anterii lungi şi negre,
ucigaşi de cosânzene:
au urechi câte o mie,
ochii le răsar aiurea
ca buruiana zisă ştir
care place porcului,
fir-ar morţi norocului!
Ceteră iederă, viespile îmi şuieră,
că e mustul otrăvit
şi e rost de hăcuit
cu satâre însemnate
doar cu şase nestemate:
azi omul se răzvrăteşte
şi la Domnul se hlizeşte
să-L atârne iar pe lemn
şi să-L zvârle în Infern!
Ceteră iederă, se ridică fiii răi
care au cetit Scriptura
dar le este alta gura:
ei îndrumă paşii turmei,
în noroaie s-o afunde
şi degrabă să o junghie!
Ceteră iederă, unde ţi-s dușmanii Doamne?
sunt pieriți pentru vecie,
cetluiți cu neființa:
prea le-a fost rea sârguința!
Dancos
iulie 2, 2009 at 3:17 pm
Şi una de Tudor Gheorghe:
Dancos
iulie 2, 2009 at 3:25 pm
Rasvane, esti un tip simpatic. Cu blogul tau cu tot. Dur pe alocuri, neiertator, sfichiuitor de ironic, dar istet. Cum spuneam deunazi pe-aicea, nu cred ca reteaua asta e altceva decat un fîs, dar imi place ca nu te demobilizezi. Ai ajuns la Timisoara, unde ca in Constantinopolul de altadata, religia s-a incuscrit cu politica, bisericile cu sfîntul ecumenism s.a.m.d. Si deasupra sta candidatul “evanghelic”, BOA (nu va speriati, nu inseamna altceva decat Ben Oni Ardelean), pre numele lui cel scurt, un fel de EBA evanghelica, dar cu sarm si succes politic deficitar.
Nu stiu ce sa fac, sa te incurajez in lupta cu morile lui Vantu, sau dimpotriva sa te descurajez. Uite ce fac: ma rog sa te lumineze Bunul Dumnezeu sa faci ce trebuie.
Cristi B.
iulie 2, 2009 at 8:22 pm
Io-te la Dancos/ cu fluier de os/ mult zice duios/ jalnic si taios.
Cristi B.
iulie 2, 2009 at 8:27 pm
Cipriane, bine ai venit. Eu am descoperit vindicatorul (pardon, vindecatoru
) mai demult, dar vin destul de rar si cand vin, citesc din urma aproape tot. Sa tin pasul cu blogul.
Cristi B.
iulie 2, 2009 at 8:31 pm
Dragilor, in timp ce printre noi discutam…”pro sau contra”, altii ataca:
http://sfinx777.wordpress.com/2009/07/02/sectarii-platiti-de-masoni-sa-ne-strice-dreapta-credinta-si-originea-noastra-de-popor-ortodox-”/
Lia
iulie 2, 2009 at 8:49 pm
Cristi B., lupta e inutilaa: nu am ”argumente” sa te combat, tu esti deja ”iota” de istet!
Dancos
iulie 2, 2009 at 8:59 pm
Rasvan, stiu ca nu vei renunta, chiar daca lupta pare inutila. Faptul ca spui ce gindesti fara sa iti pese de ce cred cei din jur, conteaza mult. Nu esti singur, mai sint care gindesc la fel, chiar daca uite ca nu prea au timp sa comneteze mereu. Citesc cu placere, chiar daca pe fuga tot ce scrii.
Mia
iulie 2, 2009 at 10:12 pm
Dancos, chiar imi place stilul tau doinit. Ai fior liric in tine. Ai putea comenta in versuri mioritice orice subiect, cred.
Cristi B.
iulie 2, 2009 at 10:16 pm
Dancos, citisem de curînd că Poporalele existau şi pe vremea fanarioţilor, într-o perioadă de ev mediu întîrziat- ca mai tot ce mişcă în ţara asta- şi criticau nostim istoria imediată. Făceau, practic, un soi de cronică profund subiectivă, despre care un Iorga spunea că mai bine nu ar fi existat. Esteţi ca Maiorescu sau Lovinescu, se făceau că nu le văd.
iar supăraţi ca alde Iorga să tot fie cîţiva, doar că nu au mintea bătrînului, ci numai ţîfna.
Manolescu, simpatic şi drag mie, le reconsideră, în a sa “Istorie critică…”, şi am putut să citesc acolo cîteva. Extraordinare, prin pitorescul lor! Veneau din stradă, din piaţă, din “prostime”.
Citind ce poezie ai pus tu aici, adaptînd limba şi cultura la epocă, m-am gîndit că noi chiar facem istorie, Dancos! Poporană, da’ istorie!
Poezie tare ca blacheul, poţi bate pas de defilare pe nervii sensibili şi engleziţi ai Reţelei. Sau step.
rasvancristian
iulie 2, 2009 at 10:18 pm
Hei, Răsvane, eu mi-s prea mic şi pe nedrept mă bucur de atenţia dumitale, în afară că bine e să fie aşa fiindcă tu ai dragoste creştină şi eşti lipsit de egolatrie…
Cât despre Cristi B…., ce pot să spun: Mioriţa e mai ceva decât Dinescu au Cărtărescu, şi da, primesc aprecierile tale!
Dancos
iulie 2, 2009 at 10:31 pm
Mia, despre lupta mea pe tărîmul băşcăliei, spusei că ar hi inutilă!
Dancos
iulie 2, 2009 at 10:32 pm
Cristi, am pomenit de un verset şi o cîntare şi ai văzut cu ce m-am căpătat de la Dancos!
Cu blogul este ca-n cîntecul lui Tudor Gheorghe, tot de el trimis: e de vreme, e de dragoste şi e de nebunie. Asta pînă s-or scutura- salcîmii, evident!-
Cu drag.
rasvancristian
iulie 2, 2009 at 10:34 pm
MIA! Bine ai venit! Mă duc să le dau deşteptarea pe blogroll-ul pe care îl ştiu eu, să se bucure şi ei!
Mă plictisisem să am dreptate numai eu: acum ai şi tu dreptate!
Mi-a fost dragă Edith Piaf: avea o voce groasă, tabacică, o conunctivită de la naştere şi cînta pe stradă. De bucurie, de plăcere şi pentru că se simţea liberă. Pentru Edith, banii nu au contat niciodată. Se spune că cea mai frumosă voce atunci a avut-o, cînd cînta pe maidanele Parisului, de foame.
Aşa simt eu cîteodată cînd scriu pe blog…
Cu drag şi Domnul să fie cu tine şi toţi ai tăi!
http://www.youtube.com/watch?v=opVH_sa951Q&feature=related
rasvancristian
iulie 2, 2009 at 10:53 pm
Gata, inca una si ma duc (culc). Am semnalat si pe blogul lui M.Cruceru chestiunea: am vazut in revista oficiala baptista un interviu cu papa baptist, unu Coffey (nu stiu daca l-am scris corect). Spun papa pentru ca ideile pe care le avansa acolo erau papistase rau: El venise in Romania intr-o calatorie pastorala si promitea sa mai faca asemena vizite pastorale pe la noi. Si asta dupa ce povestise cum a simtit indemnul de a fi pastor mondial pe cand isi plimba cainele pe coasta pietroasa a Angliei. Citind, parca-l vedeam plimbandu-se cu papamobilul printre matrixevanghelicii cu care te delectezi tu pe blog.
Comment de Cristi B. | iulie 2, 2009
#
Am uitat sa spun ca Coffey (scuze pt. cacofonie) asta este presedintele sau secretarul mondial al baptistilor. Si a fost invitat de Tony Blair intr-o fratie interreligioasa mondiala, cam dubioasa mi se pare mie.
Comment de Cristi B. | iulie 2, 2009
Cristi B.
iulie 2, 2009 at 10:55 pm
Lia, nu-i mai baga in seama pe sfincsii aia. Nu vezi ca acolo e alta Retzea mai rea ca asta de care ne vorbeste Rasvan. Am incercat sa pun un comentariu. As, m-a taiat. Cenzura totala. Vorbesc singuri ca televizorul. Nu-i baga in seama.
Cristi B.
iulie 2, 2009 at 11:04 pm
Cristi B., sfaturi sa dai, bine este! Dar sfaturi primesti? Nu trece prea repede de la bancuri la cele sfinte ca te scrantesti, capriorule! Nu da sfaturi, mai ales, cand nu-i cunosti pe cei carora le adresezi… Aici nu e nici “Teoria Conspiratiei” si nici Dan Brown… Daca ai fi fost atent ai fi vazut ca OZN-urile nu au culoar aci…Coffey e diversiune fie si prin micimea sa: altii sunt balaurii!
Dancos
iulie 2, 2009 at 11:38 pm
Dragă Lia, tu cu autoarea blogului ăla ai mai avut o ciocnire şi ştii că limbajul coroziv şi acuzator acolo îl afli, în pieptul acelei Jeanne D’Arc de Dîmboviţa în care palpită mugetul naţionalismului xenofob şi tîmp.
Sub masca ortodoxiei acestei femei şi a celor pe care-i ia drept martori, se găseşte un ciob urît de istorie, care începe cu uciderea pruncilor şi se termină cu prigoana creştinilor din vremurile din urmă.
Sunt şi accente din Horia Sima, pentru că asta e singura variantă în care mişcarea de extremă dreaptă poate reînvia. Pe tiparul urii.
Sunt şi secte periculoase, şi le ştim cu toţi. Martorii lui Iehova sunt puşi în aceiaşi oală cu noi, cînd cultura de acest gen se face de la megafon. Mulţimea nu mai judecă, cînd foamea e mare.
Între acest tip de discurs şi masoni a fost mereu o luptă cruntă, şi e firesc să facă trimitere la ei, legîndu-i de noi, pentru ca jocul să fie complet.
Despre masoni aş cita ce a spus Barzilai mai demult, pe blogul lui- citez din memorie-: “Dacă n-aş fi fost creştin, aş fi dorit să fiu mason.” Cred că asta oamenii ăia nu înţeleg. Asta nu înseamnă că eu, de exemplu, aş fi făcut ca Barzilai- Doamne fereşte să crezi asta!
Vrei să ne luăm la harţă cu ei? Ai dreptate, merită doar în măsura în care valorile noastre sunt pervertite de ei. Şi una din acestea este scumpul nostru Wurmbrand. Voi face o postare pe tema asta, cu nişte lucruri pe care le-am găsit, în cărţi şi pe bloguri.
Ciudăţenia face ca şi ecumenicii, pe care eu nu pot să-i văd şi reacţionez exact ca Dancos
, să le fie şi ei ţintă. Doar aşa să fim şi noi în aceeaşi tabără cu alde Dănuţ Mănăstireanu şi ciracii lui, la luat “bîte” în cap.
Cu drag.
rasvancristian
iulie 2, 2009 at 11:40 pm
Cristi şi Dancos, am să mă duc şi eu pe “bricul Marius”, vasul amiral al flotei evanghelice
să văd ce a dat acolo pentru muşi şi aspiranţi la titlul de lupi de mare. Dacă vă spun că habar n-am cine este Coffey ăsta, o să mă înţelegeţi de ce spun că ceasul meu cultural evanghelic s-a oprit definitiv la Spurgeon, Andrew Murray şi moşnegii de la noi- şi Pitt Popovici e tot “de la noi”-.
Vezi ce mă împiedică să devin egozaur, Dancos?
O mare de neştiinţă în care nu ştiu să înot şi mă înec cu-n os de peşte
rasvancristian
iulie 2, 2009 at 11:54 pm
Deşertăciune
Mă trădară cu toţii,
tovarăşii mei,
întru mâncare,
mai toţi,
de-odinioară,
şi mă uitară
ca mortul
când nu bineţeşte!
Duc în spinare,-un
Sisif adormit
şi nefiresc:
un arlechin cuţovlah,
bolnav de salcâmi
şi de miere din sân
de muiere olteancă
odihnind în vreo casă gălbie
din nuia şi chirpici!
Dancos
iulie 3, 2009 at 12:01 am
Rasvan abia astept sa scri despre Wurmbrand. Trebuie sa recunosc ca tu sti sa scri despre istoria crestinilor, despre adevarurile traite de evanghelici coerent si frumos sa inteleaga toti. Cand eram tanara, am citit si eu foarte multe despre masonerie doream la vremea aceea sa stiu daca exista femei masoni. Eu nu ma apuc sa scriu deoarece nu stiu cum se face, dar, din postarile mele, se intelege exact pe dos ceea ce vreau eu sa spun
.
Sanatate maxima tie si lui Carmen.
Lia
iulie 3, 2009 at 8:50 am
Lia, cînd prietenii îmi spun că în casa lor a înnoptat Wurmbrand, mi se pare ireal. Cînd am citit despre întîlnirea sa cu Iosif Ţon, discutată mai demult la Daniel Mitrofan, îl şi vedeam aşa cum l-a descris- şi există fotografia- Calciu Dumitreasa, şi apoi filmul lui Liviu Mocan, şi se contopesc cu toate cărţile scrise de el, la o presiune şi o intensitate din care diamantul se lichefiază în lavă de lumină, te întreb: ce drept am eu să scriu despre un asemenea om?
Alt lucru aş vrea să fac: să spun despre cei care se folosesc de imaginea acestui frate sfînt, pentru a se ridica pe ei, statuie a nelegiuirii prezente. Iar acest prezent tare bicisnic arată!
Despre masoni scriu ei, masonii. Orice societate secretă, care se pretinde esoterică, îşi ascunde adevărata faţă, interesele şi oamenii din adevăratul vîrf al puterii. La fel de inadecvat ar fi să vorbesc despre ei, tot aşa cum nici despre Wurmbrand nu pot. Am nasul mare dar îi ştiu măsura, altfel mă bate Dancos că devin egozaur.
Deci, multe sunt ca şi la tine, inclusiv înţelegerea pe dos.
Vă îmbrăţişăm şi noi, pe tine şi ai tăi- nu mai spun “şcoala bărbaţilor” că cine ştie ce mai înţeleg cei ce nu te cunosc!-.
rasvancristian
iulie 3, 2009 at 10:46 am
Dancos, frumoasă poezie! iar în versurile
“… de miere din sân
de muiere olteancă
odihnind în vreo casă gălbie
din nuia şi chirpici!”
vorbeşti despre mamă, asta ca să nu înţeleagă deontologii greşit.
rasvancristian
iulie 3, 2009 at 10:54 am
Răsvan, așa este!
Dancos
iulie 3, 2009 at 11:11 am