Vindecătoru

Blogul lui Rasvan Cristian

Matrixevanghelia (IX) Moartea lui Perseu

cu 26 comentarii

PerseuÎn final, pot spune că Matrixevanghelia este o grindină sfîntă, un fel de Mecca evanghelică împrăştiată în toată România virtuală. Pentru că între Reţea şi realitate se pot stabili punţi, dar nu se poate pune un semn de egalitate, ploaia tăcută şi mocănească a Cuvîntului a îngheţat în rînjetul satisfăcut al mîntuirii trecătoare.

Gîndită să impună prin firmă, ca brand, aleargă după certificate de credibilitate. În loc să fie un spaţiu de excelenţă, porneşte ca o creşă a adulţilor, în ideea că perfecţiunea va veni cu timpul. Reţeaua ajunge să se folosească de copii, pentru a reprezenta pe bătrîni, de un om, pentru a scrie în numele unui întreg judeţ de evanghelici.

Deveniţi peste noapte importanţi, tinerii profeţi ai noului evanghelism se cred inspiraţi de sus ca şi bătrînii Vechiului Testament. Ei au convingerea că prin gurile lor nu iese decît adevărul, iar a-i contrazice devine blasfemie. Tonul este de asemenea profetic, diatribele fiind ucigătoare, pline de vaiete şi imprecaţii sfinte.

Vocaţia ochilor daţi peste cap, în momente de atac, de apărare sau de rugăciune, construiesc noile castele ale ipocriziei de care credeam că vom scăpa odată cu vechiul regim.

Pliaţi după comandă, religioasă şi politică, oamenii Reţelei încearcă să ghicească ce vrea Centrul şi să perie aerele puterii, culegînd parfumul recunoştinţei, cu toate promisiunile care derivă din ea. La prima ofertă, aceste adevărate altare de pe înălţimi, se oferă să curvească cu Fiara Politicului, poleind cu aur un viţel de carne. Reţeaua a creat un precedent periculos, devenind tribuna  unui pastor care le arăta alegătorilor pînă şi locul unde să voteze.

Curvită, Matrixevanghelia cochetează cu ecumenismul. Găseşte chiar şi spaţiu unde să se tăvălească în plăcere, arătînd adevărata faţă a monedei.

Matrixevanghelia decide că afişul se sfinţeşte prin conţinut şi se foloseşte cu neruşinare de chipurile pastorilor celebri, pentru a se polei cu ei. Dincolo de chipul cunoscut de toată lumea, urmează o listă terminată cu „vor urma şi alţii.” Care sunt aceia?

Pe retina timpului, chipul omului politic de pe afişul electotral se suprapune peste acela al omului de la amvon, într-un dans al comenzii nevoilor din intercer. Reţeaua a devenit un purgatoriu evanghelic, o antecameră în care se ating din mers, poala sutanei de vîrful pumnalului, tăcerea umilă a săracului, de punga dolofană a prelatului.

Sămînţa pripăşirii aşteaptă zemoasa rotunjire a propăşirii. Apar tineri ai miracolului, care perpetuează greşala în nume sfînt şi pocăinţa răstită şi insultătoare a lui „ajută-mă să ştiu ce trebuia să te învăţ pe tine”.

Sîngele Reţelei curge prin vasele nevăzute ale comunicării tainice. Din cînd în cînd, plasma înegrită şi groasă răzbate afară din beciurile puterii, în valuri de ură sublimată. Apoi, întregul organism se scutură mulţumit pînă la cele mai mici ventuze aplicate peste ţară, în dansul triumfător al apoplexiei amînate.

Grecii au inventat Meduza dar şi pe Perseu. Noi nu avem decît Reţeaua.

Written by rasvancristian

iulie 4, 2009 la 1:13 pm

Postat in Atitudini, Matrixevanghelia, Mica publicitate, Rîs cu plîns

«
»

26 Răspunsuri

Subscribe to comments with RSS.

  1. Cu ceva ani în urmă, eu şi fraţii mei am fost vizitaţi de un imberb: acesta proorocea în numele Domnului, tremura, “vorbea în limbi”, şi mai ales ne judeca! Ăl mijlociu a tăcut ce a tăcut şi apoi l-a întrebat: “Băi, ia spune, tu ai nevastă?”… “Proorocul” îi turuia înainte: “Domnul mi s-a arătat şi mi-a spus că nu veţi schimba trei cămăşi pînă să vină El!”; eu, de atunci am schimbat câteva zeci de cămăşi – deşi recunosc, îmi place să le port mai ales pe acelea cu gulerul ros. Mai departe, am vizitat biserica acelui tînăr şi acolo era să mor de-a binelea… de râs! “Doooamne, dă-mi o casă!”, “Doamne, vreau şi eu o maşină!”, “Doamneeeeeeeeeee, Dooooaaamnnneeeeeeeeee…” şi ăsta din urmă dăduse ochii peste cap şi tremura! Eu pofteam să ies şi nu puteam, a trebuit să-i dau brânci, înţepenise! Am ieşit în curtea acelei biserici, nu spui care, şi am început să râd… mă durea burta! M-am aşezat pe o bancă şi plângeam nu alta! Cel care mă invitase acolo a ieşit după mine mirat şi m-a întrebat dacă mi-e rău… Eu râdeam, plângeam, şi-i spuneam că mi-e teamă să nu mor de râs, nu mă mai puteam opri, m-am întins pe bancă şi-mi ştergeam lacrimile, de râs, cu dosul palmei! Musculatura abdominală părea gata să cedeze! De dinlăuntrul bisericii aceleia se auzeau urlete isterice şi mai ales un susur care creştea în intensitate, cam la fel cu dârdîiala de frig! Oamenii aceia nu vor afla niciodată că iezuiţii aşa găsit-au cu cale să păteze numele neoprotestantismului, deşi ar cam trebui să bănuie lucrul acesta din moment ce Alianţa Evanghelică e stiletul făurit în cuptoarele Iadului numit Vatican!

    Dancos

    iulie 4, 2009 at 2:05 pm

  2. Reteau exista cu adevarat, dar sunt sigur ca nu exista o conspiratie, asa cum sugerati. Problema e ca unii dintre cei ce au luat domeniul “xxxxxxevanghelic” nu sunt deloc cunoscuti in mediul evanghelic pe care vor sa-l reprezinte. Reteaua, din punctul acesta de vedere, e un rezultat la unei “navaliri”. Cine a pus primul mana pe domeniu devine “tata”, el “naste” domeniul si el il creste dupa cum ii e intelepciunea. Cred ca multe domenii din Retea sunt total IRELEVANTE pentru mediul evanghelic respectiv.

    V-am citit seria si cred ca e nevoie de o astfel de paruiala, chiar daca e dureroasa. Fiecare scrie in stilul lui, si ne-ati aratat ca un pamflet poate fi degustat cu placere, chiar daca pe ici pe colo ati pus prea mult piper, iar uneori ati acrit borsul cam tare.

    laurentiu

    iulie 4, 2009 at 2:23 pm

  3. Dancos, ce povesteşti tu e la fel de pitoresc ca uciderea muştelor cu Evanghelia şi trasul cu puşca după ciori din curtea Mitropoliei. Rugăciunile alea cred că primesc acelaşi răspuns ca şi muştele la citirea evangheliei, sau ciorile sfinţindu-se pe turla Mitropoliei: unul imediat şi veşnic! :)

    rasvancristian

    iulie 4, 2009 at 2:36 pm

  4. Laurenţiu, nu vă contrazic: nici eu nu cred că e o conspiraţie, deşi lumea e plină de conspiratori! :)

    Ştiţi că nu mă feresc să dau exemple: citiţi pe “Iaşi Evanghelic” despre manifestrile Onesimos. Veţi spune, poate, că pe vremea aceea dl. Dănuţ Mănăstireanu nu era confirmat ca anglican. Evident, dar pe vremea cînd apăruseră postările acelea pro-ecumenice, el ştia ce va deveni.

    Este o greşală ecumenismul? Dar “Iaşul Evanghelic” susţine ecumenismul? Dar evanghelicii din Iaşi? Eu spun că ultimii nu!

    Citiţi postarea recentă de pe “Clujul Evanghelic”. În ce cheie trebuie descifrat “duplexul” Pustan- Wurmbrand? tot în aceea a ecumenismului, zic eu.

    Cei care se folosesc de imaginea unor mari personalităţi ale amvonului, din care unul nu se poate apăra, invocînd accidentalul din viaţa lor, pentru a demonstra o teză dragă Reţelei, la vîrfurile ei- ecumenismul- nu e tot un fel de conspiraţie?

    S-ar putea să greşesc în analiza mea. Dar nu sunt singurele trăsături care mă îngrijorează. Multe comentarii, majoritatea postărilor, gafele politice de rîsul curcilor- toate astea ne fac de rîsul lumii.

    Acelaşi domn de la Iaşi spunea lui Ioan T. Morar, ziarist la Caţavencu, că interfaţa evanghelicilor, prin majoritatea blogurilor lor, arată jalnic. Acum, întîi le pun firmă, apoi le falimentez, ca să demonstrez că alţi poli are cultura adevărată din spaţiul virtual creştin: la catolici, la anglicani, chiar şi la ortodocşi.

    Totul poate fi o întîmplare, dar dacă nu este? Şi pînă se lămuresc lucrurile, de ce nu-şi schimbă brandul? De ce nu moare fiecare pasăre pe limba ei, aşa cum fac şi eu, şi dvs.?

    De ce nu v-aţi denumit blogul “România Penticostală”? Sunteţi pastor şi aveaţi mai multe drepturi la un asemenea brand decît dl. Alin Cristea la “România Evanghelică” a lui.

    Întrebarea este peiorativă, toată lumea ştie răspunsul, dar n-are nici acreala, nici piperul să spună ce gîndeşte.

    Vă mulţumesc pentru vizită. Fiţi binecuvîntat!

    rasvancristian

    iulie 4, 2009 at 3:18 pm

  5. “S-ar putea să greşesc în analiza mea.”
    Ce faci cu victimele inocente, Rasvane?

    DanH

    iulie 4, 2009 at 5:43 pm

  6. Dane, spuneam asta referitor la faptul că nu pot să ştiu ce a fost în mintea lui Vasile T. cînd a făcut postarea cu Pustan şi Wurmbrand. Poate era doar o găselniţă. Întîmplător, despre crucea făcută de Pustan au apărut două semne independente în Matrixevanghelia, la Cluj şi la Suceava, după ce lumea trecuse de primul val de buimăceală cîrîitoare. În prima, mai cultă, penticostalul a fost legat de trecutul unui om celebru, în cealaltă de celebritatea populară a prezentului. Politicul a izbucnit la Timişoara şi la Hunedoara, în iunie. Ăştia nu sunt inocenţi decît din întîmplare. Lucrează pandemic :)

    rasvancristian

    iulie 4, 2009 at 6:23 pm

  7. Cine sa dea directie in Retea daca multi dintre cei ce administreaza blogurile Retelei sunt din afara “sistemului”? Ei nu sunt din mediul unde se planuiesc evenimentele si se formeaza opiniile. Pe de alta parte, demersul lor trebuie apreciat si incurajat – fac totusi ceva, nu? M-as bucura ca evanghelicii sa va ia postarile ca pe o incurajare, ca pe un indemn spre excelenta si nu ca pe un atac personal – ceea ce banuiesc ca nu ati intentionat. Stilul pamfletar e uneori greu de digerat pentru evanghelicul calm si sobru, ca un bors acru de cocos pentru cei ce nu mananca decat supe dulci de gaina.

    Se face politica pe bloguri? Sigur ca da. Dar administratorii nu fac altceva decat sa imite ceea ce se face in biserica. M-as bucura ca Reteau sa ofere solutii, studii de caz, analize profunde a mediului evanghelic si nu doar sa preia de ici de colo cate ceva si sa posteze in spatiul virtual.

    Desi sunt prieten cu unii administratori din Retea, desi il apreziez pe Alin Cristea pentru munca lui si pe Vasile Tomoioaga pentru ceea ce a facut din Clujul Evanghelic – care, sa fim sinceri, straluceste printre blogurile din Retea – nu pot sa nu-i incurajez sa citeasca seria Matrixevanghelia pentru a deveni si mai buni in ceea ce fac.

    Poate ca daca nu i-ati fi atacat nominal pe unii dintre ei, seria ar fi avut un mai mare impact. Unii au luat-o prea personal si nu au mai putut vedea fondul problemei abordate.

    laurentiu

    iulie 4, 2009 at 7:50 pm

  8. Laurenţiu, este foarte pertinent ceea ce-mi scrieţi şi aveţi din nou curaj pentru că o faceţi.

    Am să repet pînă la saţietate: indiferent ce faci, cît de vrednic eşti, cît de bine eşti intenţionat, nu este normal, nu este cinstit să-ţi iei singur prerogativele de lider de opinie al unei comunităţi largi de oameni, fără să ai acceptul lor. Nu este normal să alergi după aceea să aduni majorităţi.

    Despre dl. Alin Cristea: eu nu pot lăuda un astfel de om, măcar şi pentru faptul că şi-a făcut platformă personală din “România Evanghelică.”

    Comunităţile se fărîmiţează. Mereu am făcut caz de autonomia locală, de independenţa bisericilor. Acum le văd numărate, evaluate, îndrumate şi promovate în sistem suveică, de un om în care nu am nici cea mai mică încredere.

    Laurenţiu, cînd spuneţi că un om, sau nişte oameni, muncesc din greu pentru binele comunităţii, gîndul îmi fuge la argumentul pe care l-au folosit unii din securiştii de pe vremuri, evanghelici şi ei: pretindeau că s-au sacrificat ca să salveze comunitatea de la înec, de comunişti. Trădau din prea multă dragoste de fraţi!

    Eu nu spun că şi cei de acum fac sau vor face la fel, dar începutul tot ca puii de cuc l-au avut. O lucrare nu se poate clădi pe compromisuri şi minciună. Am mai văzut o prostie, apărută în ultimele zile: “Spania Evanghelică”!

    Spuneţi că nu e bine să dau nume: toată Biblia e plină de nume, Laurenţiu! Nici o analiză nu se face fără “Numeri” :)

    Nu trebuie îndrumaţi: trebuie să-şi schimbe numele, să nu mai vorbească un matematician în numele pastorilor, un Alin Cristea în numele României, şi mai ştiu eu care amărît, singur şi nostalgic după ţara lui, în numele Spaniei!

    rasvancristian

    iulie 4, 2009 at 8:51 pm

  9. Corect! Dar cum poti reprezenta o intreaga comunitate evanghelica in spatiul virtual? Vedeti, problemele se complica serios. Comunitatea evanghelica nu este unita, iar de cele mai multe ori liderii de opinie cu influenta nu sunt interesati de blogosfera, poate doar daca e ceva scandal si dezvaluiri care sa le ameninte pozitia. Nu exista un forum care sa stabileasca cine pe cine reprezinta. Initiativa apartine celor care VOR sa faca ceva.

    Cand ma gandesc la solutii, la cum sa reprezinti o intreaga comunitate, recunosc ca nu am nici un raspuns. De aceea cred ca seria “Matrixevanghelia” poate fi de folos. Ii poate forta pe cei care au avut curajul sa deschida un domeniu sa se perfectioneze.

    Daca a aparut “spaniaevanghelica” ma gandesc si eu sa ocup domeniul “rromiievanghelici”. Sau mai bine “tiganiievanghelici”. Am niste prieteni tigani care ar putea sa scrie si ei cate ceva … in romanes. E liber domeniul?

    laurentiu

    iulie 4, 2009 at 9:18 pm

  10. Am vizitat astazi un nod al Retelei, Bucurestiul evanghelic. Erau niste butoane: home, biserici, culte etc. Am apasat la culte si din lista care s-a deschis am ales, normal, cultul baptist. Am primit instantaneu lista capilor cultului, incepand cu presedintele si terminind cu secretarul adjunct, iar mai jos era un link spre Istoria baptistilor din Romania. Am apasat si, surpriza:
    404 Not Found.
    Evident, m-am adresat cu un scurt comentariu administratorului, comentariu care sta acum la moderare. Daca apare, inseamna ca a fost moderat. Daca nu apare, inseamna ca eu n-am fost moderat.
    Comentariul era de fapt exprimarea dilemei in care ma aflu:
    ori baptistii nu mai au istorie (ca baptist ce sunt am aflat ca au avut una destul de tumultoasa), ori au pierdut linkul cu istoria (tot ca baptist ce sunt, am aceasta impresie de o vreme incoace), ori istoria este in curs de amenajare (a se intelege rescriere, ceea ce, ca baptist ce sunt, nu pot sa nu observ).

    Cristi B.

    iulie 4, 2009 at 9:41 pm

  11. Laurenţiu, problema este de ce s-o reprezinţi?

    Fiecare blog evanghelic individual reprezintă o voce, are o culoare a lui, o personalitate şi, pînă la urmă, reprezintă o mărturie a unui om născut din nou.

    Biserica pixelilor e o aiureală. Unul dă pe blog predici, altul ce a mai învăţat din predicile alea, poate vorbi despre orice, în nume propriu, şi e un cîştig pentru toţi.

    Dacă dl. Alin Cristea a făcut ceva valoros pentru semenii săi pînă acum este tocmai această evidenţiere a celor mulţi, de punere împreună a blogurilor individuale dintr-o comunitate. Asta e părerea mea.

    Ce scrie domnia sa pe blogul personal, Rotundu, sau Confesionala, este treaba lui şi nu îl poate condamna nimeni pentru părerile sale, tocmai pentru că le face în nume propriu. Se argumentează sau nu pe sine, îl priveşte!

    Şi cu alţii e aceeaşi poveste. Vasile T. poate scrie “Clujul MEU evanghelic”, şi, paradoxal, acel pronume posesiv îl disculpă de orice generalizare.

    V-aţi întrebat de ce dl. Marius Cruceru nu a făcut greşeala să scrie el un blog despre o colectivitate? despre evanghelicii orădeni? De ce a refuzat ideea unui blog colectiv, în stil revistă? Pentru că e foarte inteligent, dar nu numai… Acel “nu numai” le lipseşte tinerilor noştri prieteni.

    Wurmbrand a făcut o societate creştină care să facă cunoscut lumii pe cei ce nu pot vorbi, şi să-i ajute. N-a vorbit în numele lor, ci DESPRE SUFERINŢELE LOR. Nu avea timp de festivaluri şi sindrofii, omul acela.

    NICI UN BLOG MATRIXEVANGHELIC NU A NUMĂRAT SĂRACII, NEVOIAŞII, NU A ADUNAT AJUTOARE PENTRU EI, NU I-A INVITAT SĂ SCRIE DESPRE CÎŢI COPIII AU ŞI NU AM VĂZUT NICI O POZĂ CU O MAMĂ CARE A NĂSCUT 10 COPII ŞI SE FRÎNGE, ÎNGRIJINDU-I!

    N-au coborît în stradă, au aşteptat să vină ştirile la ei, momind lumea cu tricouri şi cărţi! Vai de mama lui de creştinism evanghelic globalizant, Laurenţiu!

    Acum sunt de gardă şi nici tînăr nu mai sunt. Dacă aş fi în locul băieţilor ăstora, în loc să se certe cu mine şi să-şi dea mailuri în care să mă taie felii, mai bine ar ieşi pe stradă, nu la cruciadă, ci la ajutat prin case, la rugăciune pentru îngeri, cum scrie A. Dama în frumoasa ei postare de revenire în virtual.

    Să le văd pozele, feţele oamenilor ălora, să mă ruşinez că eu stau în nesimţire acasă şi scriu la calculator, şi să-mi caut oamenii Lui, nevoiaşii Lui, şi să le aduc copiiilor Lui bomboane, fără concurs. Sunt tineri şi au sufletul bătrîn, Laurenţiu! O fac pentru fala lor deşartă. Nu e viaţă pe blogurile alea, asta mă doare!

    Spuneaţi despre ţigani: şi eu îi ştiu destul de bine, mai şi scriu despre ei. Aveţi un blog citit de foarte multă lume, care mie îmi place enorm: ce vă opreşte să faceţi un domeniu în care să vorbiţi numai despre ei? Dar nu în numele lor!

    “Laurenţiu despre rromi” sau “Dialogul MEU cu rromii”. Vor înţelege că îi respectaţi şi vor fi primii dvs. cititori. Cei de la noi au adus într-o zi un PC la adunare, să-mi arate că au siturile lor de muzică religioasă, făcute de ai lor. Oricum, v-aţi gîndit bine!

    Cu drag.

    rasvancristian

    iulie 4, 2009 at 10:33 pm

  12. Cristi, “Bucureştiul Evanghelic” este, ca şi “Oradea Evanghelică”, prototipul tabloidizării perfecte. De aceea nu am avut ce să scriu despre ele.
    La “Vasluiul Evanghelic” am avut surpiza să-mi sară AVAST-ul în sus că a detectat un virus acolo. Asta a fost bomboana de pe tort, la noi, şi zahărul de pe colivă, la prietenii ortodocşi. :)
    404 zici? Bine că n-a fost 666! :)

    rasvancristian

    iulie 4, 2009 at 10:37 pm

  13. Pina la urma a mai ramas vreo zona “ne-evanghelica” pe acolo? Daca tot sint atitea orase evanghelice, cum se face ca statistic numarul crestinilor evanghelici nu e deloc impresionant in Romania?
    Rasvan, ai dreptate, singurul lucru care ar ajuta si ar schimba ceva ar fi iesitul in strada, fapta nu voba. Doar ca pentru asa ceva, nu sint multi dispnobili si dispusi sa o faca.

    mia

    iulie 5, 2009 at 3:05 am

  14. Răsvane, dintr-o dată bag sama că devenişi mai important decât cutezat-ai a crede vreodat’…
    Păi şi dacă tot fuseşi lăudat, n-ar hi mai nimerit să te lepezi de Hristos, aşa ca o recompensă, pentru Matrix?
    Dacă ar şti MatrixEv cât de mult au ucis adunările nişte unii, fraţi, cu jalnica lor dorinţă de-mpăcăciune cu dracul! Dacă ai şti câţi mişei din soiul acesta, au trădat fie şi prin unica lor impotenţă! lasă-i neică pe gudurăi, lasă-i! Alin Cristea e doar un jalnic …!

    Dancos

    iulie 6, 2009 at 12:55 am

  15. Dragă Mia, aşa este: ieşirea în stradă şi evaluarea priorităţilor.

    Depinde cu ce ochi priveşte cel care se încumetă să traverseze deşertul de sărăcie şi către cine îşi îndreaptă obiectivul.

    Dacă vrei ca totul să pară de plastic, bagi neoane, spectacole, turniruri cu predicatori celebri, tabere spirituale sau, şi mai de prost gust, pozezi halele de făcut sfinţi, pe dinafară şi pe dinăuntru. Şi ai ce vedea! La XHunedoara, parcă, am avut un şoc privind o clădire ce părea a lui Jiji Becali, care la nivelul prostului gust e singurul care ne întrece.

    Reţeaua a promovat acest stil de mare fanfaronadă, învelind crunta realitate în pungi frumos colorate, considerînd că ceilalţi credincioşi vor trage în piept ce dau ei acolo, ca aurolacii.

    A doua cale de a vedea strada vine de la Domnul: pentru că acolo spune nu să lipeşti desverbe şi strîngători, ci să numeri văduvele, orfanii, săracii, puşcăriaşii, dezbrăcaţii şi bolnavii. Şi să scrii despre ei, ca să vedem ce e la Timişoara şi nu e la Iaşi sau Bucureşti.

    Din cauza defectului de focalizare, Reţeaua, mioapă, arată sterilul, refuzînd cărbunele, de care nu se apropie, ca să nu li se murdărească aripioarele de îngeri cotropitori.

    Cu drag.

    rasvancristian

    iulie 6, 2009 at 2:29 pm

  16. Dancos, există o deosebire între a fi urmărit şi a fi urmărit: eu sunt din categoria celor pe capul cărora s-a pus preţ. :) O paranghelie, pentr-o calomnie! doar Reţeaua musteşte de iniţiative, ca plantele carnivore de sexapil.

    Cînd spui că nu ştiu cîţi au trădat, ca să le meargă fulgii numai altora, eu spun că sunt mulţi. Un mare predicator spunea, cînd bănuiala de contagiune cu păcatul ciripitului pe nou şi pe vechi se lipise de persoana sa, că majoritatea celor din conducerea cultului se găinăriseră cu cel rău.

    Modele sunt şi în lumea mare şi perfect laică: ce altceva este “Colegiul Noua Europă”? dacă nu un model pentru căutătorii de lapte cu caimac direct din uger, din moment ce tocmai clasa pastorală face toples ecumenic pe şest. Dacă a-ţi arăta nurii este jalnic, apoi să ştii că şi nenică ăla e dintre cei care au ce arăta! Pentru că de la natură, e bine dotat. :)

    rasvancristian

    iulie 6, 2009 at 2:43 pm

  17. Niu Europian Colegi? o poiata! :)

    Dancos

    iulie 6, 2009 at 4:12 pm

  18. dancos,
    in primul comentariu iti bati joc de fratii tai “tremurici”. Ne spui noua ca mureai de ras pe banca din curtea bisericii, probabil ca sa ne convingi ca esti de alt calibru si de alta calitate. Ne-ai dovedit ca asa este. Ne-ai aratat ca un bun crestin – nu ca tremuricii si ciudatii aia – este expert in jigniri si insulte. Nu sunt prietenul lui Alin Cristea, nu ne-am intalnit niciodata fata in fata, dar mi se pare de-a dreptul insultator sa-ti faci fratele in credinta …, indiferent de cum ii analizezi activitatea. Nu stiu daca ceea ce faci e din convingere sau doar ca sa incingi spiritele, dar iti pot spune cu tot respectul: pocaieste-te frate, nu asa vorbeste un crestin!

    Razvan,
    fiecare isi administreaza blogul cum doreste si cum pofteste. Parerea mea e ca pierdeti mult prin acceptarea comentariilor insultatoare. Pana la urma, noi analizam activitatea cuiva nu apartenenta lui familiala, daca e al Domnului sau al dracului. Inevitabil, comentarii ca cele ale lui Dancos se resfrang asupra intregului blog. Ar fi pacat ca din cauza unor comenatrii hazardate sa se traga concluzia ca “vindecatoru” nu e un blog serios. “Pana si dusmanii se pot respecta!”

    E geniala perspectiva pe care o prezentati asupra strazii. Acolo trebuie sa fie Biserica, in strada, langa pacatosi si langa neajutorati. Din nefericire ne-am facut ziduri marete care sa ne adaposteasca nepasarea si necredinta, iar strada o lasam in plata Domnului. Dar, vazand cum tolerati comentariile jignitoare ale lui Dancos, ma intreb daca nu cumva Biserica e tot una cu Strada.

    laurentiu

    iulie 6, 2009 at 8:54 pm

  19. Laurentiu sunt expert in a despuia monstrii care ucid biserica! Despre “tremurici” nici ca vreau sa aud, bietii de ei sunt posedati! Despre penticostalii adevarati alta e treaba! Laurentiu, ai vorbit frumos ceva mai sus despre madularul A.C., ori habar n-aveai ori nu poti avea habar ori esti in tabara lui! Baga de seama, vorbiti despre Evanghelie si tagaduiti puterea ei! Eu vorbesc ca unul disperat si nu ca vreun expert! Vad ca iti pasa foarte mult de prietenia lumii desi afirmi contrariul! DA sau NU: alege neica si, pacatele mele, sa nu crezi ca as fi papă au sfânt de însirat in vreun călindar! Cu sinceritate, dar fără drag pentru dta!

    Dancos

    iulie 6, 2009 at 9:15 pm

  20. Si inca ceva, expertul in jigniri esti dta bre Lavrenti, daca spui ca “…” crede in altceva decat in catehismul satanoid al vreunuia ca Persona au Obama! Si, da… cred ca esti …!

    Dancos

    iulie 6, 2009 at 9:17 pm

  21. Răsvane, iartă-mă: nu m-am putut abţine să nu-i zic … că e …!

    Dancos

    iulie 6, 2009 at 10:34 pm

  22. Autoporet (pentru ăi curioşi)

    Eu iubesc femeile uşoare
    care se vând pe la colţuri de stradă
    spurcându-şi fiinţa lăuntrică
    pentru o ciorbă…

    Eu iubesc copiii
    şi mai ales pe-aceia ce mor
    sub pavăza indiferenţei creştine,
    şi mai ales pe aceia evrei…

    Doamne, pupa-ţi-aş o talpă,
    cum zice olteanul:
    te rog să mă ierţi
    că nu am murit pînă acum
    pentru tine!

    Eu iubesc gunoierii
    şi-mi place să beu din aceleaşi blide cu ei
    şi cu gura lor
    mult mai curată, mai simplă şi mai frumoasă…

    Eu iubesc oamenii ce mor
    şi îi mint mai tot timpul
    vânzându-le verzi şi uscate
    că nu vor muri niciodată
    în lumea aceasta,
    şi-apoi mă înnegresc
    că sunt atât de becisnic…

    Doamne, te rog să mă ierţi:
    căci eu n-am să iert niciodată
    spurcarea Literei Tale!

    Dancos

    iulie 6, 2009 at 10:58 pm

  23. Laurenţiu,

    Blogul are două mari componente: postările şi comentariile mele- pe de o parte-, comentariile musafirilor mei, pe de altă parte.

    Fiecare are un anumit fel de a-şi stăpîni emoţiile. Pentru fiecare, Dumnezeu există şi ştie de ce lucrurile se petrec astfel. Vreţi să vă spun cum îl percep eu pe Dancos? pe care nu-l ştiu şi a cărui identitate reală nu o cunosc? Dancos a ales să fie o umbră comentatoare. Îl ştie Dumnezeu! Nu mai vreau să cenzurez un om, ca să salvez un blog!

    Toată lumea face astfel, eu vreau să fiu altfel decît toată lumea, Laurenţiu! Dacă rezum un text, dacă îl modific, pozez în fiinţa superioară, bunul-bunilor. Lumea e plină de perfecţi! Cînd suntem în familia noastră, las comentatorul să scrie ce vrea. Cum e familia asta, evanghelică, Laurenţiu? E şi aşa cum o citiţi aici.

    Dacă aţi simţit că mă bucur să citesc ce a scris Dancos despre dvs. sau dl. Alin Cristea, vă pot spune că nu e aşa. Dar dacă mi-a plăcut cînd a scris o poezie, Dumnezeu ştie de ce îi dă atîta suferinţă încît să devină vulnerabil printr-un comentariu de cîteva rînduri.

    Ştiu exact ce vor spune cei vizaţi, cum mă vor comenta, că vor considera o gură de aer proaspăt un comentariu de tip pamflet de felul celui care v-a nemulţumit. Pentru un prieten sunt gata să risc o serie de postări. Sunt gata să pierd ce nici nu v-ar trece prin minte, cît de multe lucruri, mult mai importante.

    Cînd am spus “gata” Matrixevangheliei, acolo am pus eu punct. Nu am considerat asta valabil şi pentru cei care mi-au făcut cinstea să comenteze pînă acum.

    “…vazand cum tolerati comentariile jignitoare ale lui Dancos, ma intreb daca nu cumva Biserica e tot una cu Strada.”

    Dacă citiţi postările şi comentariile mele pe această temă, este suficient să vă decideţi: eu nu mai am nimic de adăugat, în mod esenţial.

    Cu preţuire pentru răbdarea de a mă fi urmărit şi pentru lucrarea dvs.

    rasvancristian

    iulie 7, 2009 at 12:08 am

  24. Dancos, Autoportretul era necesar. Iubesc şi eu ce iubeşti şi tu. Dacă aş fi în închisoare să sufăr pentru Domnul, pe tine te-aş alege să fim împreună. Pentru că şi

    “Eu iubesc femeile uşoare,
    Eu iubesc copii
    şi mai ales pe aceia evrei…
    Eu iubesc gunoierii
    Eu iubesc oamenii ce mor…
    şi-apoi mă înnegresc
    că sunt atât de becisnic…”

    Apără-i, Doamne, pe temniceri, că multe vor mai auzi printre pereţii blogului! :)

    rasvancristian

    iulie 7, 2009 at 12:19 am

  25. Dancos, ţi se pare, recitind, că ai pierdut ceva? :)
    Da de unde!

    rasvancristian

    iulie 7, 2009 at 1:06 am

  26. Mulțumesc Răsvane… Nimic n-am pierdut… nimic…

    Dancos

    iulie 16, 2009 at 12:31 am


Lasă un Răspuns