Falsificarea ortodoxă a lui Richard Wurmbrand (2)
Monahul Moise culege mărturiile despre un personaj de legendă care şi-a sfîrşit existenţa sa pămîntească în închisoarea de la Tîrgu-Ocna şi scrie o carte numită „Sfîntul închisorilor”, care a apărut în anul 2007 cu binecuvîntarea Înalt Prea Sfinţitului Andrei, Arhiepiscop de Alba Iulia.
Despre Valeriu Gafencu, pastorul Richard Wurmbrand scria în cartea sa, „Cu Dumnezeu în subterană”, în finalul evocării, de altfel plină de spiritualitate, de compasiune şi de adevăr trăit, următoarele:
„Isus ne spune că, dacă o sămînţă care cade pe pămînt nu moare, nu poate da rod; dar după ce moare, ea renaşte într-o floare frumoasă; tot aşa cînd trupul material moare, este înlocuit de unul spiritual. Inima lui Gafencu, hrănită cu idealurile creştinătăţii, va da cu siguranţă rod.”(1),(2).
Cartea „Sfîntul închisorilor” reia o anecdotă care circula prin mediile creştine ortodoxe, bazată pe mărturiile unor „foşti colegi de suferinţă de la Tîrgu Ocna, care i-au citit cărţile, traduse şi în limba română”, şi care au fost revoltaţi că „deşi vorbeşte frumos despre ajutorul pe care l-a primit de la ceilalţi deţinuţi, pastorul nu spune niciunde că Valeriu Gafencu i-a salvat viaţa”. (3)
După numai două pagini, cartea reia afirmaţia, rotunjind zvonul în acuzaţii grave:
„După cum se poate vedea, Wurmbrand nu pomeneşte nimic despre faptul că Valeriu l-a salvat cu preţul vieţii sale, cedîndu-i streptomicina”.
Referitor la acest episod, este importantă mărturia fiului pastorului Wurmbrand, Mihai, care trebuie citită integral de pe blogul lui Mihai Ciucă. Mihai Wurmbrand spune că lucrurile s-au petrecut exact invers. Descrie acolo şi împrejurările în care a ajuns la Tîrgu Ocna, întîlnirea cu tatăl său şi despre neuitatul pachet cu marmeladă, streptomicină şi PAS, care s-au amestecat jalnic pînă să ajungă la pastor. Acele medicamente, pe care Wurmbrand le-a cedat altui deţinut.
O a doua acuză este că „pe de altă parte, Wurmbrand nu spune nimic de controversele teologice avute cu Valeriu, de care amintesc ceilalţi deţinuţi”. Ianolide şi Lungeanu nu au publicat nimic din aceste „memorii” ale lor, iar eu am citit cartea lui Ianolide în varianta sa online. Personal, consider acel material ca extrem de subiectiv şi făra valoare documentară.
În al treilea rînd, cartea „Sfîntul închisorilor” îl acuză pe Wurmbrand de „exagerări şi inexactităţi”, pentru că pune în gura lui Valeriu Gafencu lucruri pe care acesta n-ar fi avut motiv să le spună: „n-am mîncat niciodată pe săturate” deşi familia lui Valeriu avusese 100 de hectare de pămînt; „nu întîlnisem în viaţa mea nicio persoană bună, credincioasă, iubitoare”, deşi avusese exemple de dragoste şi moralitate în casa părintească; „episcopul plin de bunătate” cu care Valeriu ar fi sta în celulă, nu existase- pentru că Ianolide şi Virgil Maxim nu-şi amintesc să fi cunoscut, fiind împreună la Aiud, un asemenea personaj în preajma lui Gafencu.
Desfinţarea lui Wurmbrand se încheie cu o altă acuză:
„Pe de altă parte, în cartea sa pastorul nu uită să spună că, la rîndul său, a cedat streptomicina trimisă de soţie unui alt bolnav.” Chiar şi aici, memorialistul Moise scrie că „lucrurile nu au stat chiar aşa.” Sultaniuc, omul căruia îi cedase Wurmbrand medicamentul îl refuzase nu pentru că era antisemit, ci pentru că avusese un cult pentru Corneliu Zelea Codreanu, despre care pastorul evreu afirmase lucruri jignitoare.
Episodul „Wurmbrand” se încheie cu o frază pe care o consider o scăpare, o lumină printre atîtea minciuni „sfinte”, o cheie care ne ajută să pătrundem în mintea celor care au scris atîtea despre Richard Wurmbrand:
„De altfel (Sultaniuc) nu a fost singurul. Mai mulţi deţinuţi, deranjaţi de ceea ce pastorul susţinea despre legioanari, răciseră relaţiile cu el.”(4)
Şi le-au răcit atît de tare, încît la „încălzirea lor” au degajat un iz amestecat de ură, antisemitism şi falsă pocăinţă.
Cum apare zugrăvit pastorul Richard Wurmbrand într-o carte care este nelipsită din standurile şi vitrinele magazinelor cu obiecte de cult ortodox? În fiecare bazar din fiecare mănăstire? Un om oscilant, care-şi aminteşte numai ceea ce-i convine creerii imaginii sale, care uită să spună, ingrat, cine l-a salvat în închisoare cu preţul vieţii, care minte cînd reproduce dialogul cu un deţinut de talia lui Valeriu Gafencu, care minte despre motivele refuzului legionarului Sultaniuc de a-i primi ajutorul, şi care a fost… „lipsit de tact” faţă de legionari, aşa cum spune cartea „Sfîntul închisorilor”.
Ştiu eu? Poate ultima acuză să fi fost adevărată…
(1) Richard Wurmbrand- “Cu Dumnezeu în subterană”, ed. Stephanus, 2001, p. 101
(2) “Sfîntul închisorilor”, ed. Reîntregirea, 2007, p. 181
(3) op. cit., pag 179
(4) op. cit., pag 183
[...] Dorz penticostal….si alte bazaconii ale fabricantilor de etichete. Urmaresc si asta si mi-e mila de efortul unora de a minti impotriva adevarului, de a-si aduna manie, de a semana [...]
Martiri si carturari « Vestea Buna
iulie 20, 2009 at 12:25 am
Eu numesc asta “zugravirea mormintelor”. Se practica de catre fii. Vor sa scada vina parintilor.
Mai bine s-ar uita ce vand si ce cumpara! Si astazi Hristos este vandut pentru mancare sau lepadat pentru o Dalila.
Iata un film, care l-am primit astazi si care face putina lumina. Desigur acest film nu este pentru zugravi, ei isi vor continua opera lor. Dar pentru ce va fi oare judecata lui Dumnezeu?
Inainte de a incepe sa vizionati filmul, eu zic sa mancati ceva, sa beti apa si sa mergeti la baie. Sa aveti doua ore. Bun de vazut cu familia!
http://allconnectonline.com/athenaeum_complete.htm
Am comentat mai pe larg aici: http://vesteabuna.wordpress.com/2009/07/19/martiri-si-carturari/
Har!
vesteabuna
iulie 20, 2009 at 12:30 am
Vestea bună,
ce înţelegeţi prin “zugrăvirea mormintelor”? Cine sunt fii care vor să scadă vina părinţilor? Care sunt mormintele? Aveţi un limbaj prea profetic pentru un amărît de blog pe care mi-aş dori să-l fac cît mai pe înţelesul celor ce mă citesc.
Sensul blogului meu este de a spune boului bou, măgarului măgar, florii floare şi să le dau şi numele, cît mai real posibil, şi să nu las boul să mănînce floarea.
Apocalipsa o trăiesc începînd din momentul în care mă duc la servci, aşa încît limpeziţi-vă la dvs. pe blog, iar la mine spuneţi clar şi fără linkuri: dacă doare şi ce doare!
rasvancristian
iulie 20, 2009 at 2:10 am
Expresia “zugravirea mormintelor” face referire la Matei 23:29-31:”29 Vai de voi, carturari si Farisei fatarnici! Pentru ca voi ziditi mormintele proorocilor, impodobiti gropile celor neprihaniti 30 şi ziceţi: Dacă am fi trăit noi în zilele părinţilor noştri, nu ne-am fi unit cu ei la varsarea singelui proorocilor. 31 Prin aceasta marturisiti despre voi ca sunteti fiii celor ce au omorat pe prooroci.”
E o referire si la expresia “morminte varuite” in Biblie scrie.
Tot la fel si astazi se practica cosmetizarea biografiilor, adaptarea istoriei pentru a sluji interesul, pentru a creste prestigiul, trasul spuzei renumelui pe turta unuia sau altuia, asta inteleg prin “zugravirea mormintelor”.
Cei ce vor sa scada vina parintilor sunt cei ce acopera biografiile vinovate ale parintilor ucigasi tocmai prin laudarea martirilor ucisi sau cum a fost in cazuri cunoscute si apropiate, prin sprijinirea fiilor celor ucisi.
Cumplita pedeapsa si incrancenata stare, groaznica chiar si pentru cei trasi si stransi in latul acestei fatarnicii, sa cresti leganat de ucigasul tatalui, ca odata, cand vei afla si te vei revolta, sa fii atat de prins in latul lui incat sa-ti fie frica sa spui adevarul pentru care tatalui tau nu i-a fost frica sa moara.
Mormintele sunt biografiile.
“Amarat de blog”? tine-l asa. Domnul numai cu amaratzi lucreaza.
Du-te la linkul ala cu filmul, l-am primit ieri, merita, da-ti doua ore din viata, limpezeste multe lucruri. Si filmul ala spune pe nume, boului bou, magarului magar, florii floare, dar arata si cum boul a mancat floarea care a inflorit mai apoi din leshul boului. Foarte frumos. Si de slava.
Na ca iar am bagat metafore!
vesteabuna
iulie 20, 2009 at 7:50 am
Vestea bună, noi ştim de unde vine expresia, dar e foarte bine că ai redat-o aici. Te-am rugat să fii mai explicit, pentru că în postare făceam referire şi la fiul lui Wurmbrand, Mihai, şi dacă nu făceai precizarea, se putea înţelege greşit.
Am vrut să văd filmul, dar merge foarte greu, chiar dacă nu mă plîng de trafic. Am reuşit să văd primele minute, cele ale mărturiei fostului informator: impresionant!
Metaforele acidulate şi reci sunt numai bune pe canicula asta…
rasvancristian
iulie 20, 2009 at 11:28 am
Rasvan,
itzele vietii lui Wurmbrand sunt greu de descalcit si judecatile partinice, de o parte si de alta, inevitabile.
Un pastor lutheran care se spovedeste la ortodocsi si canta despre Maica Domnului, este cel putin ciudat.
Varianta primirii botezului ortodox in inchisoare, mi se pare foarte plauzibila.
Caracterul oscilant al personalitatii sale se desprinde,inainte de toate, din teologia sa – in cartile sale de invatatura este extrem de subiectiv si de lipsit de rigoare.
Am citit si eu cele doua carti ortodoxe la care faci referire. Sunt, evident, partinice si de aceea trebuie citite printre randuri; cat despre faptele pe care le consemneaza,mi se par plauzibile, fara sa fie demonstrate dincolo de orice echivoc.
Wurmbrand a fost mare prin biografia sa.
Oamenii mari au,pe de alta parte,propriile lucruri mici, care nu-i fac mai putin mari.
Dan H.
iulie 20, 2009 at 11:39 am
Dane, îţi respect opinia, în care vrei să pui multă rigoare şi sunt de acord cu fraza ta de încheiere. Evident că nu doctrină te duci să afli din cărţile lui Wurmbrand, că unui bebeluş în Cristos nu-i dai meditaţiile pastorului din închisoare ca să-şi cunoască crezul, dar eu pot să-ţi spun ce reprezintă Wurmbrand pentru mine: o mare lecţie de dragoste, pe care nu am simţit-o explicată cu atîta intensitate la nimeni altul. Ce să-ţi spun, Dane: dincolo de măreţia prin biografie, am simţit la el revărsarea bogată a Duhului. Te plimbi prin grădinile Domnului şi cînd te opreşti- pauzele dragi pastorului!- mănînci şerbet de cireşe negre şi bei un pahar de apă limpede şi rece de cleştar.
rasvancristian
iulie 20, 2009 at 1:30 pm
Vestea Bună, propoziţia ta
“Domnul numai cu amărâţi lucrează.” a fost inserată în categoria “Tolba cu tînpenii” a domnului Alin Cristea, de pe blogul XMatrix “Romania Evanghelică”.
Termenul de “amărîţi” este folosit de tine în sensul de “cei săraci în duh”, care e o apreciere cristică, în contextul Predicii de pe munte.
Explic acest lucru, pentru că eu aşa am înţeles că ai spus-o, pentru ca acest domn să vadă şi să citească.
Nu este întîmplător că pe acelaşi blog este luat în tărbacă un distins pastor, Ted Pope. Toate nu fac decît să confirme că Matrixevanghelia este o cacealma Rotundă, iar domnia sa este Arthur, fantoma justiţiară din benzile desenate franţuzeşti de pe vremuri.
rasvancristian
iulie 20, 2009 at 3:26 pm
Draga Rasvan
Este o mare onoare pentru mine sa fiu batjocorit de acest “perete varuit”. Cand am citit ce mi-ai scris m-am bucurat si stiu ca Duhul Slavei, Duhul lui Dumnezeu se odihneste peste mine ca de fiecare data cand sunt batjocorit.
Ca sa nu creada ca fost o eroare de exprimare pe care acum as regreta-o, repet aici in acelasi mod: DA, CONFIRM SI INSIST: “DOMNUL NUMAI CU AMARATZI LUCREAZA”.
Domnul sa aiba mila de AC si de toti cei care stramba caile drepte ale Domnului.
Multumesc.
Bucurie!
vesteabuna
iulie 20, 2009 at 4:44 pm
[...] Falsificarea ortodoxă a lui Richard Wurmbrand (2) 43. CTP în varianta “insondabil”. 49. Spalatorie auto cu scop caritabil la [...]
Evanghelici în Top 100 WP (21.07.2009) « România Evanghelică
iulie 21, 2009 at 12:22 am
Dl. Stoica,
Imi cer scuze pentru intarziere, am reusit cat de cat sa pun ordine in materialele si voi publica raspunsurile promise.
O singura intrebare am, scriati despre Gafencu “viaţa chinuită dar triumfătoare în Cristos a unui martir numit Valeriu Gafencu.”
Asemanator scriam si eu despre Wurmbrand.
Lasand la o parte aceasta disputa, referitoare la streptomicina, botez, samd., cunoscand trecutul lui Valeriu, membru al Fratiilor de Cruce cu idealuri pe care nu le-a lepadat vreodata, cu toate comentariile pe care le-ati facut referitor la Miscarea Legionara, va impiedica acestea sa-l cinstiti pe Gafencu, sau credeti ca orice om de buna credinta ar avea vreun motiv sa nu-l cinsteasca?
Daca aceasta disputa se lamureste in orice fel, ceea ce ati scris despre Gafencu ramane valabil?
ion
iulie 23, 2009 at 1:45 am
Domnule Ion
din cate imi amintesc, Valeriu Gafencu a renuntat la o parte din doctrina legionara, cea care se refera la violenta si razbunare, ca mod de a relationa cu adversarii.
Din pacate nu am cartea la indemana; oricum, nu s-ar fi putut altfel…crestinismul si ura viscerala, nu pot merge impreuna.
DanH
iulie 23, 2009 at 4:42 pm
Dl. Dan,
Gafencu spunea ca FDC a fost pentru el o etapa inaintea starii duhovnicesti atinsa in ultimii ani de viata, conform celor din Targu Ocna.
“Îţi spun un lucru pe care nu l-am spus nimănui pînă acum: nu regret că am fost legionar şi că am purtat haină legionară; dar dacă voi regreta ceva, va fi faptul de a nu fi purtat de la începutul începuturilor o singură haină: haina lui Hristos!”
Cel mai bine surprinde aceasta transformare testamentul Maicii Mihaela:
“Acum suntem total ai lui Hristos si, alaturi de El, drumul nostru inseamna dragoste si lasarea tuturor celorlalte, inclusiv a razbunarii, pe seama lui Dumnezeu, iar grija noastra sa fie una singura: aceea de a cunoaste voia Lui si apoi de a o indeplini intocmai…”
http://www.hotnews.ro/stiri-arhiva-1040421-serial-sfintii-inchisorilor-maica-mihaela-martirii-din-nicoresti.htm
Au condamnat violentele, chiar daca asa cum implica termenul de “razbunare”, acestea au fost un raspuns la loviturile primite, considerand ca ar fi trebuit sa se lase omorati pana la ultimul.
Gafencu si Ianolide creasera un plan pentru o reformare a ML doar pe plan spiritual, un ordin laic, “cinul Servilor”.
ion
iulie 23, 2009 at 6:13 pm
Dlui ION,
Nu pe dvs. v-am acuzat de rea voinţă cînd a fost vorba despre Wurmbrand.
Pe acest Gafencu l-am îndrăgit şi l-am înţeles. Dacă aş fi fost student pe vremea lui, probabil că aş fi devenit legionar . Şi Eliade a fost, şi era tobă de carte. Despre Eliade nu ştiu dacă ar fi devenit sfînt într-o închisoare comunistă, aşa cum nici despre mine nu sunt deloc convins că aş fi avut stofă de martir. Wurmbrand spune asta undeva: nu toţi pot fi, nu toţi pot rezista.
Tocmai de aceea îl adimir pe Valeriu Gafencu, pentru că e model de om transformat prin credinţă. Dacă cineva dintre neoprotestanţi ar spune ceva împotriva celor care au suferit ca nişte martiri în închisorile comuniste, sfinţi ai lui Cristos, i-aş considera oameni de nimic.
De ce trebuie să fie “mazilit” Wurmbrand de către vechea gardă? Acest tip de “arianism” spiritual m-a revoltat pe mine, citind cartea monahului Moise.
Da, cred că Gafencu a murit legionar, dar şi martir creştin. Eu poate aş fi rămas legionar: îmi cunosc limitele, căderile… Sunt un nevoiaş la poarta cerului, dle ION şi cerşesc minuni: şi pentru mine, şi pentru cei din jur.
rasvancristian
iulie 24, 2009 at 1:19 am
Dane, dacă dl. ION tace, nu e de la moderare, ci de la caniculă. Nici mie nu mi-e mai bine. Numai noi “la cravată”… Deştepte blogurile fără, au spor!…
rasvancristian
iulie 24, 2009 at 1:17 pm
D-le Ion,
de aia l-am rugat pe Rasvan sa nu va modereze. Am intuit ca, pe undeva, putem s-o dam la pace.
Din pacate, sunt unul din putinii romani care n-a invatat despre partea aceasta a istoriei noastre, din filmele lui Sergiu Nicolaescu.
Oricum, istoria e o iubire veche, de care ma pregatesc se divortez (de parca se poate). Prea ma deprima, prea au fost toate aiurea…
DanH
iulie 24, 2009 at 4:09 pm
Rasvan, cravata se poarta si la blogurile “fara” (cel putin in poza).
DanH
iulie 24, 2009 at 4:13 pm
… şi pantofi cu scîrţ, sigur că da, Dane! cu ştaif!
rasvancristian
iulie 24, 2009 at 5:45 pm
Intarzierea se datoreaza in primul rand dorintei mele de a trata acest subiect cu grija, spre a elimina orice neintelegere. Plus ca mai sunt si alte obligatii in viata de la care nu ne putem sustrage. Multumesc pentru intelegere.
Incep cu un sumar al dezbaterii.
Pagina de internet “2009 – Anul comemorativ Richard Wurmbrand” (http://www.richard-wurmbrand.ro/) creata de echipa de la http://www.libertatereligioasa.ro publica la 30 ianuarie 2009 articolul semnat de Dl. Mihai Ciuca intitulat “S-a convertit Wurmbrand la ortodoxie?”, articol bazat pe scrisoarea Dlui Mihai Wurmbrand, fiul Pastorului Richard Wurmbrand, scrisoare care este un raspun la zvonurile aparute pe forumul unei reviste new-agiste “Formula As”, zvonuri preluate de ziarul Academia Catavencu.
Academia Catavencu/Forum Formula As prezinta un amestec de lucruri stiute amestecate cu “noutati”, fara sa verifice informatiile cu nici unul dintre cei trecuti prin Targu Ocna sau Manastirea Sfantul Gherman din SUA. Este evident ca subiectul le este strain.
• convertirea la sfarsitul vietii la ortodoxie (Fals – vezi comentariile din partea I)
• traindu-si ultimile zile la o manastire ortodoxa (Fals – vezi comentariile din partea I)
• iesirea din inchisoare ca ortodox (Fals – vezi comentariile din partea I)
Vom vedea ce au scris sursele ortodoxe din marturiile supravietuitorilor.
Am comasat obiectiile/subiectele principale din scrisoarea Dlui Mihai, ale Dlor. Ciuca si Stoica, le voi trata pe rand, astept si corectari/sugestii.
1.) Aceste lucruri apar doar “acolo” (adica in cartile “Sfantul Inchisorilor”, “Intoarcerea la Hristos”, samd). Scrierile lui Ianolide sunt “de origine nedocumentabila”.
2.) Lipsa marturiilor privind salvarea vietii lui Wurmbrand, streptomicina, si botezul ortodox inainte de 2006, mai precis concursul “Mari Romani” ale carui rezultat final a fost publicat la 21 octombrie 2006
3.)Ianolide face o “adevarata literatura… cu dialogurile retinute perfect” in “Intoarcerea la Hristos”, “toate mergind spre a face din ortodoxie si legionari sfinti desavirsiti”.
4.) Convertirea lui Wurmbrand la ortodoxie
5.) Episodul streptomicinei, i-au salvat legionarii viata lui Wurmbrand?
6.) Diverse: antisemitismul, ura, minciuni, dezicerea Pastorului de originea sa evreiasca, incercarea ortocsilor de a-l revendica pe Wurmbrand dupa acest concurcs, etc.
ion
iulie 25, 2009 at 12:09 am
Domnule ION, înainte de a face credibilă imaginea trecutului, aş vrea să vă întreb şi eu ceva:
1. Deoarece aţi citat pe Dan Puric într-unul din comentarii, ce poziţie aveţi faţă de atacurile îndreptate împotriva sa? De partea cui sunteţi?
2. Dacă acum, cu evenimentul “la cald”, domnii care s-au implicat profund în proiectul de la Aiud, nu pot să se pună de acord şi nu poţi înţelege nici măcar cum a fost la întîlnirea lui Puric cu stareţul Iustin Pîrvu, vreţi să mă convingeţi că nişte bătrîni legionari creştini, care relatează aproape aceleaşi lucruri, au mai multă memorie, după atîţia ani, cînd e vorba despre un protestant evreu? Că sunt mai credibili decît cei de azi? Adevărul istoric este confiscat de partide, nu numai politice, ci şi spirituale, iar în ceea ce-i priveşte pe legionari, situaţia este şi mai complicată.
3. Citez din memorie pe Caragiale: “Domnule, dacă mă iubeşti, dacă ţii la mine, haide să trecem la chestiunile arzătoare la ordinea zilei.”
Vă rog să nu repetaţi mereu aceleaşi argumente, aceleaşi texte pentru aceleaşi subiecte, din care să scoatem iar fraze pe care să ni le aruncăm unul altuia în cap.
Nu sunt de acord cu modul dvs. de a-mi trata blogul. Spaţiul editorial eu îl hotărăsc, pînă la urmă. Folosiţi-l cu măsură, fără să mă jigniţi şi fără să mă luaţi “de sus”, pentru că veţi avea surpriza să vă vedeţi textele şterse de pe blog, şi ar fi păcat de munca dvs., pe care o respect, nu însă şi convingerile, despre care pot spune că-mi displac profund.
Cu speranţa că m-aţi înţeles, inclusiv în ceea ce priveşte rugămintea mea de a clarifica prezentul, pentru că vă văd plin de viguroasă perspicacitate şi dorinţă de adevăr, vă mulţumesc pentru înţelegere.
rasvancristian
iulie 25, 2009 at 12:42 am
Dl Stoica,
As vrea intai sa terminam cu acest subiect si daca doriti va raspund pe pagina dedicata, “Caragiale la Aiud”.
Daca vi se pare ca in vreun fel ceea ce scriu este ofensiv, puteti sterge.
Mi se pare echitabil sa lamurim exagerarile de ambele parti, deja am taxat afirmatiile false aparute dinspre partea ortodoxa, daca Formula As si Academia Catavencu pot fi numite ortodoxe.
Raspunsul la primul punct:
1.) Aceste lucruri apar doar “acolo” (adica in cartile “Sfantul Inchisorilor”, “Intoarcerea la Hristos”, samd). Scrierile lui Ianolide sunt “de origine nedocumentabila”.
Singurele locuri unde pot fi redate aceste lucruri sunt in cartile si marturiile Pastorului Wurmbrand si ale celor trecuti prin Targu Ocna in aceeasi perioada cu el
Perioada in care Wurmbrand se afla in Targu Ocna este aproximativ intre august 1950 si cel mai tarziu pana in 1956 cand este eliberat prima data.
Ne intereseaza perioada in care Wurmbrand si Valeriu se afla impreuna in Targu Ocna in jur de 18 luni, pana la 18 februarie 1952, data mortii lui Valeriu. Din aceste 18 luni, o parte sunt petrecute impreuna in Camera 4, a celor aflati intr-un stadiu terminal de TBC.
Din marturiile celor prezenti reiese ca intre cei doi s-au purtat discutii lungi, de-a lungul a luni de zile.
Parintele Voicescu [mort in 1997] scrie “De pildă, pastorul Wurmbrandt a stat în aceeaşi cameră cu Gafencu şi în urma unor discuţii ce durau ore întregi…”
Aurelian Guta scrie, despre lunile cand cei doi erau in camere diferite:
„Multe luni in sir nu s-au putut vedea, dar gandurile lor circulau de la unul la altul prin intermediul nostru, iar fluxul dragostei crestine ii cuprindea in unitatea lui, in ciuda distantei.”
Ianolide scrie:
„Dupa ce si-a mai revenit putin din starea jalnica în care fusese adus, W. a fost mutat în camera 4, chiar în patul din fata lui Valeriu. Au urmat deci discutii îndelungate între cei doi…”
Pastorul Wurmbrand dedica cateva pagini acestei perioade. Ianolide, considerat “fratele sufletesc” al lui Valeriu ii dedica cateva zeci de pagini. Marturiile celor care l-au ingrijit pe Wurmbrand, celor care au participat la discutii se adauga memoriilor lui Ianolide.
Daca discutiile au durat luni de zile, ore-n sir, probabil ca s-a spus mult mai mult decat ce relateaza Pastorul Wurmbrand in cateva pagini.
Memoriile lui Ianolide constau in sute de pagini, o analiza grafologica comparand aceste pagini cu cele obtinute de la CNSAS cu declaratiile lui Ianolide poate elimina orice dubiu.
ion
iulie 25, 2009 at 11:25 am
2.) Lipsa marturiilor privind salvarea vietii lui Wurmbrand, streptomicina, si botezul ortodox inainte de 2006, mai precis concursul “Mari Romani” ale carui rezultat final a fost publicat la 21 octombrie 2006
Parintele Constantin Voicescu
21 iulie 1991 Targu Ocna
“Nu ne surprinde faptul că pastorul Richard Wurmbrand a mărturisit de multe ori că viaţa i-a fost salvată prin dragostea creştină a acestor tineri care nu făceau niciun fel de discriminare religioasă sau de rasă (aşa cum erau acuzaţi). Îmi aduc aminte că, după ce se redresase (venise de la Interne, pe targa, cu vreo 18 găuri TBC în oase şi plămâni), plimbându-se la braţ cu un tânăr [chiar Par. Voicescu], şontorog şi el, pastorul, care avea humor, a exclamat: „Iată înfrăţirea iudeo-legionară!”
Pre 1997 (anul mortii Parintelui Voicescu)
Patrafirul ascuns
“Cu medicamentele am stat cel mai prost. Ofiterul politic conditiona tratamentul de primirea de a fi turnator. Si, o, doamne, cativa au cazut… Mi-aduc aminte ca, o data, patrunzand la noi niste streptomicina, un ardelean i-a dat-o lui Valeriu Gafencu, grav bolnav, insa acesta i-a dat-o pastorului Richard Wurmbrand.”
http://www.corneliu-coposu.ro/credinta/biserici.php
Romania Libera, suplimentul Aldine, 26 aprilie 1997
Revista Scara nr. IV, 1999
Viaţa religioasă în închisoarea Târgu Ocna (1950-1954), în “Memoria ca formă de justiţie. Comunicări prezentate la Seminarul de la Sighetu Marmaţiei (10-12 iunie 1994)”, 1994
Interviul lui Mihai Radulescu „LOTUL TUBERCULOŞILOR”
„De pildă, pastorul Wurmbrandt a stat în aceeaşi cameră cu Gafencu şi în urma unor discuţii ce durau ore întregi, pastorul a trebuit să cedeze. Or, acest pastor – evreu botezat – a fost la un moment dat într-o situaţie foarte grea. Atunci a spus: „Aş vrea să intru în împărăţia lui Dumnezeu pe aceeaşi poartă pe care intră Valeriu Gafencu“.”
Am auzit că pastorul, până la urmă (n-am siguranţa că este aşa) s-ar fi botezat ortodox. Ar fi putut să-mi spună asta în chip mai sigur părintele Viorel Todea [care l-a si botezat], dar a murit Dumnezeu să-l ierte!
În orice caz, era prieten cu noi cu toţi şi ştia că viaţa şi-o datora deţinuţilor ăştia tineri în majoritate, cu care a stat. Mi-aduc aminte că eu eram cu piciorul în ghips şi cum era el lung de tot şi fără putere, trebuia să se sprijine de cineva ca să meargă. Şi ne rezemam amândoi unul pe celălalt şi făceam câteva tururi de plimbare împreună. Aşa mergând el, face o glumă odată, referindu-se la perechea noastră. Zice: „Înfrăţirea iudeo-legionară…“
Pre 1997 Marturia Parintelui Viorel Todea de la Asociatia fostilor Detinuti Politici din Romania, din Documentele Rezistentei nr. ?, botezul lui Wurmbrand.
Pre 1998 Marturiile lui Virgil Ioanid, Aurelian Guta: streptomicina primita de la Gafencu, discutiile dintre cei doi si afirmatia Pastorului ca doreste sa intre in rai pe aceeasi poarta cu Gafencu.
1998 Marturia lui Ion Popescu din cartea “Valeriu Gafencu – Sfântul închisorilor din România” aparuta la Cluj Napoca care povesteste in detaliu episodul streptomicinei.
1998-99 Filmul realizat si difuzat de Televiziunea Romana International in 1998 intitulat “Noaptea Patimirilor”
http://www.youtube.com/user/ValeriuGafencu#play/user/CEA64691DE242AFE
Partea I, marturia lui Steinhardt (pomeneste si de Parintele Todea).
http://www.youtube.com/watch?v=gQnL4z_6fK4
Episodul streptomicinei (min. 5’17”)
http://www.youtube.com/user/ValeriuGafencu#play/user/CEA64691DE242AFE/11/rTmYwKQrtiA
2002 Editura “Fratia Sfantul Gherman al Alaskai”, dintre cele mai cunoscute edituri ortodoxe din SUA si apropiati de Wurmbrand (vezi inregistrarile facute de ei cu Pastorul Wurmbrand cantand imnele Maicii Domnului, articolul scris de Parintele Damaschin – mirungerea, legaturile cu Parintele Calciu, etc.) infiintata de Parintele Serafim Rose publica in numarul din mai-august un numar dedicat lui Gafencu. Sunt traduse in engleza marturiile lui Alexandru Virgil Ioanid si Aurelian Guta prezentate mai sus.
2003 Revista Rost dedica numarul din octombrie 2003 lui Gafencu:
http://www.rostonline.org/Arhiva
http://www.rostonline.org/rost/oct2003/gafencuend.shtml
2006 – “Parintele Justin Parvu si bogatia unei vieti daruita lui Hristos”, marturia lui Aurelian Guta
2006 Cartea “Calea spre fericire – Scrisori trimise din inchisoare celor dragi”
In concluzie au fost carti aparute in zeci de mii de exemplare, film documentar realizate de Televiziunea Romana, s-au facut comemorari anuale la Targu Ocna, Mislea, simpozioane la Sighet, Aiud, samd, au aparut interviuri cu supravietuitorii din Targu Ocna.
ion
iulie 25, 2009 at 11:50 am
Unde putem vedea inregistrarile ,vrem sa vedem cand ,unde R.W a cantat imnurile Maicii Domnului?.E adevarat a avut relati strinse cu preoti ortodocsi dar ca a fost botezat si a cantat imnurile Maicii Domnului nu cred ,poate ca a fost prezent la vreo adunare de ortodocsii in care nu el canta ci ceilalti ,dece il amestecati si pe el in oala voastra? Stiu precis ca o adora pe Maria ca pe mama Domnului Isus nu ca nasacatoare de Dumnnezeu si mijlocitoare la Isus .Ne-a spus-o deseori .
viorica
iulie 25, 2009 at 4:01 pm
Doamna Viorica,
In partea I la comentarii sunt link-urile respective. Si daca s-a rugat Maicii Domnului ca la nascatoare de Dumnezeu si mijlocitoare, a numit-o Preafericita si Fecioara, il iubiti mai putin?
ion
iulie 25, 2009 at 4:47 pm
D-le Ioan.
Botezul ortodox al lui Wurmbrabd, ni se pare plauzibil, sdesi nu 100% demonstrat.
Asta n-o sa-mi faca sa-mi schimb parerea despre el.
Din acelasi motiv pentru care nu-mi schimb parerea despre Steinhardt si Ioan de Kronstadt.
Mi-am adus aminte despre dumneavoastra cand ascultamun cantec – unul anume.
Intuiesc ca versurile sunt ale lui Traian Dorz – nu sunt sigur…
Oricy=um, este cantat de o neoprotestanta si ni se potriveste, noua, tuturor….
Vi-l dedic (in finalul discutiei noastre)
http://www.youtube.com/watch?v=XA-E5DZOLbA&feature=related
toate cele bune!
Dan H.
iulie 25, 2009 at 10:52 pm
Scuze pentru cumplitele greseli gramaticale.
Abia acum le vad…!!!
Dan H.
iulie 25, 2009 at 10:54 pm
Dl. ION, este foarte interesantă metoda dvs. de a proba o afirmaţie.
Subiectele în cauză sunt două: botezul ortodox al lui Wurmbrand din închisoare şi acceptarea streptomicinei de la Valeriu Gafencu, fără a recunoaşte public acest lucru în amintirile sale.
Sursele de informaţie sunt aceleaşi: cei cîţiva legionari din închisoarea de la Tîrgu Ocna. Ulterior, alţii au citat din aceste “surse primare”, devenind surse secundare de transmitere, apoi alţii au făcut filme şi au scris cărţi, plecînd de la cele două categorii de surse- primare şi secundare- devenind surse terţiare.
Vocile iniţiale sunt amplificate de ecou şi multiplicate, producînd un fenomen cunoscut de intoxicare cu informaţie aşa-zis primară, neverificabilă, întărită doar pentru că doi au spus acelaşi lucru, în exemplul nostru- o minciună.
Este o manipulare jenantă, demnă de o propagandă de extremă dreaptă şi artistică în felul ei. Recunosc că aveţi stofă!
Dar, reţineţi o chestie extrem de importantă, la care să meditaţi în timpul liber: adevăratele surse primare au fost Wurmbrand şi Gafencu.
Din nefericire pentru “mişcare”, doar una din ele- evreul creştinat- a supravieţuit şi a scris despre relaţia directă pe care a avut-o cu Gafencu. Vocea lui Valeriu Gafencu a fost “înlocuită” de martori- toţi legionari, dar mărturia lor, fie că vreţi, fie că nu, nu valorează nimic în raport cu aceea a lui Wurmbrand.
A-l acuza pe acesta de omisiuni repetate, de amnezii forţate şi de ingratitudine, este degradant, dar este o metodă deseori folosită în “războiul din umbră”.
Mă întrebaţi dacă m-aţi supărat cu ceva ce ar determina ştergerea comentariilor dvs.: nu dl. ION, ipocrizia face parte din tehnică, deşi mă subestimaţi continuu, prostindu-mă cu o tehnică ieftină de manipulare a informaţiei.
Dan H. v-a dat dreptate în ceea ce priveşte botezul ortodox al lui Wurmbrand: e o performanţă, nu? Pe domnia sa l-au convins “argumentele” dvs. Dar, şi eu şi dvs. ştim foarte clar unde vreţi să ajungeţi, corect?
Chiar vreţi să vă las să folosiţi blogul pentru defilarea legiunii, după ce l-am văzut pe Mazăre în Wehrmacht?
rasvancristian
iulie 26, 2009 at 12:11 am
Viorica, imaginea pe care o serveşte dl. ION nu se potriveşte cu cea pe care o avea Wurmbrand pe care l-ai cunoscut? în fapt şi-n Duh?
Nici nu are cum! Gata! M-am săturat de ION! Mi-ajunge!
Să ai o duminică binecuvîntată, Viorica!
rasvancristian
iulie 26, 2009 at 12:17 am
Domnul Stoica,
Dumneavoastra sunteti cel care ati pornit aceasta dezbatere prin acuzatiile aduse, in mod public, ortodocsilor. Este evident ca nu sunteti in tema cu subiectul si v-ati avantat in tratarea lui in virtutea razboiului virtual pe care il duceti cu “ultrasii ortodocsi” cum va place sa-i numiti.
Pentru ca tot sunteti un proponent al democratiei, ar trebui sa stiti ca atunci cand faceti niste afirmatii publice, va asumati si responsabilitatea lor si acceptati o dezbatere. Altfel nu sunteti decat un “ultras baptist” a carui masca de civilitate si onestitate a cazut.
Dumneavoastra v-ati saturat de faptul ca toate afirmatiile si parerile personale, pentru ca nu ati contribuit cu altceva la acest subiect, au fost dovedite gresite sau de rea credinta.
Aruncati tot felul de jigniri, de acuzatii de legionarism, extrema dreapta, puneti tot felul de etichete cand vi se raspunde documentat si la obiect exact la acuzatiile pe care le-ati adus.
Una din regulile de aur ale “netiquette”-ei, pe care ar fi trebuit sa o stiti, este ca degradarea limbajului este o dovada a lipsei de argumente.
Mi-am permis sa salvez aceste pagini cu dialogurile aparute pentru ca un raspuns vi se va da, chiar daca stergeti tot.
Si oamenii de buna credinta, care au trecut niste bariere interconfesionale si pe care nu-i intereseaza aceasta escaladare a diferentelor intre crestini, vor trage singuri concluziile.
Nu lasati sentimentele personale sa va intunece judecata, nu faceti planul lui satan. Trebuie inca un Pitesti sau Targu Ocna ca sa ne putem respecta?
Cred ca dumneavoastra nu vreti sa retineti, ca discutiile dintre Gafanecu si Wurmbrand au fost publice! Gandurile le erau transmise de la unul la altul tocmai de acesti legionari, care va agaseaza atat cu simpla lor prezenta. Mai mult, discutiile aveau loc in Camera 4, de fata cu ceilalti muribunzi si detinuti. Ce nu intelegeti? Ce vina avem noi ortodocsii ca nu mai erau acolo si altii care sa consemneze?
Botezul este cel care s-a facut in ascuns, cu trei martori. Unul a fost Ianolide, altul Parintele Todea care a oficiat botezul. Ei, si ce mare lucru ca Wurmbrand a a vut la un moment dat in viata aceasta apropiere de ortodoxie sub imperiul trairii lui Gafencu? Asta va tulbura atat de mult? Si ce daca Gafencu i-a cedat streptomicina? E o crima sa se afle acest lucru?
Spuneti ca altii, surse secundare, tertiare, samd au facut filme, au aparut carti, simpozioane, comemorari, etc. Toate in cursul vietii lui Wurmbrand, cand o tara intreaga putea viziona acest film, citi aceste carti, samd.
Si totusi Wurmbrand tace, nu neaga. V-ati intrebat de ce? Poate pentru ca acolo, in tara “libera” nu se poate spune orice, nu este “tolerat” cum va exprimati singur!? Poate pentru ca telul lui era sa raspandeasca cuvantului lui Dumnezeu si sa marturiseasca crimele comunismului, atat cat se poate intr-o dictatura asemanatoare comunismului, din care isi trage metodele?
Comunitatea Evreieasca se opune acordarii lui Gafencu a titlului de cetatean de onoare al orasului Targu Ocna. Asa cum s-au opus si ridicarii statuii lui Paulescu la Paris.
Ca tot scriati:
“Dacă cineva dintre neoprotestanţi ar spune ceva împotriva celor care au suferit ca nişte martiri în închisorile comuniste, sfinţi ai lui Cristos, i-aş considera oameni de nimic.”
ion
iulie 26, 2009 at 12:54 pm
Domnul Dan,
In nici un caz nu incerc sa va schimb parerea despre Wumrbrand. Nici nu aveti de ce. Un martir al lui Hristos, si cu asta am spus tot!
Va multumesc pentru gandurile impartasite, s-ar putea sa nu mai avem ocazia sa “corespondam” pe acest blog. E bine ca oamenii incep sa se trezeasca si sa vada adevaratul dusman, si acest lucru se va intampla tot mai mult.
Domnul sa va aiba in paza!
ion
iulie 26, 2009 at 1:00 pm
@ Mi-am permis sa salvez aceste pagini cu dialogurile aparute pentru ca un raspuns vi se va da, chiar daca stergeti tot.
Chestia asta cu “un răspuns vi se va da tot de la Garda de Fier vi se trage, dle ION?
În rest, am evidenţiat în răspunsul dvs. ceea ce eu consider o atitudine de extremă dreaptă, renăscută, de intoleranţă religioasă şi…, cam atît.
Nu am ce să răspund. Poate doar să mă bucur că aţi dat masca jos şi mă bucur plenar văzîndu-vă ghearele.
rasvancristian
iulie 26, 2009 at 3:08 pm
Dimineata am citit Psalmul 120, ceva legat de buza mincinoasa si de limba inselatoare. Desigur ca “un raspuns se va da” de catre cei care folosesc armele cuvantului mincinos ca avangarda a celorlalte arme. Se vede ce partida apara acum ionul nostru din fraza:”si oamenii de buna credinta, care au trecut niste bariere interconfesionale si pe care nu-i intereseaza aceasta escaladare a diferentelor intre crestini, vor trage singuri concluziile.” Au nevoie ca de aer de un Wurmbrand ecumenic, iar daca nu a fost, il vopsesc ei. Desigur dupa “raspunsul” lor va urma judecata finala de la care nu se va putea eschiva nimeni, indeosebi apostolii minciunii.
altul
iulie 26, 2009 at 3:22 pm
Altule, de fapt dl. ION se citeşte dl. NOI, schimbînd ordinea literelor. Are tupeul de a pune semn de egalitate între ortodocşi şi legionari, şi se face că uită la ce mă refeream cînd am spus despre “ultraşi”: poate că cei peste o sută de neoprotestanţi maltrataţi prin anii ‘90 la Ruginoasa ar fi un “argument” istoric care să-i echilibreze monologul. Am mulţi prieteni ortodocşi practicanţi, am şi rude ortodoxe o mulţime.
Cînd a fost ucis Culianu la Chicago, practic executat, la cine s-au gîndit americanii dacă nu la legionari şi la securiştii lui Iliescu?
Eu sunt mulţumit că a luat-o pe drumul mare dl. NOI: nu i.am cenzurat nimic, dar citesc întîi ce scrie. Dacă e plictisitor şi manipulator- pa, băiatu’- sau băieţii!
rasvancristian
iulie 26, 2009 at 4:02 pm
Domnule Stoica,
E clar ca tot ce v-a ramas sunt acuzatiile de legionarism, Garda de Fier, amenintari cu violenta, samd. Cititi “Orizonturi Rosii” a lui Pacepa, sunt metode vechi.
N-am sa va fac jocul si am sa ma intorc la subiect.
3.)Ianolide face o “adevarata literatura… cu dialogurile retinute perfect” in “Intoarcerea la Hristos”, “toate mergind spre a face din ortodoxie si legionari sfinti desavirsiti”.
Nu sunt retinute mai perfect decat cele redate de Pastorul Wurmbrand, cand vrea sa le pomeneasca, spre exemplu in “Strigatul Bisericii Prigonite” episodul Fluieras-Rek, episodul streptomicinei Matchievici-ofiterul politic, etc.
Este evident ca aceste dialoguri sunt redate din amintire, si de Ianolide si de Wurmbrand, incercand sa surprinda esenta.
Ianolide vorbeste destul de putin despre legionari, iar cei pe care-i considera sfinti se numara pe degete. Parintele Iscu nu era legionar, pomeneste de catolici, de greco-catolici si-i considera sfinti.
Comparati cartea lui cu cea a lui Bordeianu, Gheorghita, Voinea si veti intelege diferenta.
ion
iulie 26, 2009 at 9:54 pm
Dl. ION, alias NOI, pentru că aveţi un tupeu remarcabil de a mă acuza pentru că vă pun o întrebare: ce înţelegeaţi prin “un răspuns vi se va da”? Şi mă luaţi cu Pacepa? Vai de capul dvs., proastă goarnă au mai ales legiunea, dl. NOI, ruginită rău…
Ianolide şi Wurmbrand? asta e paralela 45?
Aflaţi, citind pe Ianolide şi grimasele descrise, şi accentele din glasul oamenilor, eu la asta mă refeream cînd am spus că a confecţionat o pseudo realitate, dl. NOI.
Cercul celor patru? Din nou?
Măcar recunoaşteţi că dau liber tuturor acuzelor dvs. Şi că veni vorba, cu Dan Puric cum rămîne? Dar cu Culianu?
Ce spun băieţii? 
rasvancristian
iulie 26, 2009 at 10:46 pm
1. Wurmbrand nu a fost penticostal sau baptist ci lutheran. Refuz sa-l asociez in vreun fel cu liberalismul teologic al acestei confesiuni. Oricum, e bine de stiut…
2. botezul ortodox al lui Wurmbrand mi se pare doar plauzibil, nu si dovedit. Altfel spus: daca Wurmbrand a facut acest lucru, nu voi fi foarte surprins. De vreme ce n-a pomenit nimic despre asta, ulterior, probabil ca a fost un gest de moment, in care, ulterior, nu s-a mai recunoscut.
3. ecumenismul lui Wurmbrand a fost unul spiritual si nu ecumenic. Este, de altfel, singurul acceptabil.
4. un eventual botez ortodox al lui Wurmbrand nu este o bila alba pentru ortodoxie. Evanghelicii sunt evanghelici pentru ca se raporteaza la…evanghelie.
5. Wurmbrand este mare si toate slabiciunile – la cele reale ma refer – nu ma vor determina sa-l consider altfel. A ramas langa Christos cand ar fi putut sa n-o faca. Atatia s-au lepadat.
6. cred ca adevaratii crestini sunt, prin definitie, interconfesionali. In aceasta categorie ii pun, impreuna, pe Valeriu si pe Wurmbrand.
Imi place umorul lui Dumnezeu: un legionar si un evreu, impreuna.
DanH
iulie 26, 2009 at 10:53 pm
“3. ecumenismul lui Wurmbrand a fost unul spiritual si nu organizational”
DanH
iulie 26, 2009 at 10:54 pm
Dane, ai perfectă dreptate în toate cele 6 capitole, din punctul meu de vedere.
De asemeni, intenţia mea a fost de a arăta, cu textul pe masă, cum o carte care se poate găsi pe toate standurile cu literatură ortodoxă, pînă în cel mai ocolit străfund de ţară, confecţionează o imagine falsă, după părerea mea, a unui om de valoarea lui Wurmbrand.
Nu a fost vorba nici de ecumenismul pastorului, nici de reacţia mea la auzul unei veşti că s-ar fi botezet ortodox în închisoare: şi ce-i cu asta? Dar, Wurmbrand a tăcut iar Mihai, fiul său, a negat.
PROBLEMA ERA MISTIFICAREA, NU CONŢINUTUL ACESTEIA.
Dl. ION sau cum l-o mai fi chemînd, în afară de discursul sfidător, a căpătat accente ameninţătoare, de găşcar. Nu te supăra, dar prostul sunt eu că discut interminabil cu un individ care are tupeul să-mi spună că nu e treaba mea să ştiu cum îl cheamă, că ar fi trebuit să anunţ asta pe firmă şi alte tipuri de măgării, inclusiv aceea cu Pacepa.
Amintesc despre el, tocmai pentru că a procedat asemănător şi pe blogul lui Mihai Ciucă, pînă cînd omul acela l-a trimis la plimbare.
Dane, ştii foarte bine că nu despre ecumenismul lui Wurmbrand e vorba aici: la streptomicină nu ai nimic de spus?
Acolo cum să divagăm de la subiect, cînd este clar că orice minciună spusă de pastor ar fi reprezentat o pată pe obrazul său.
Înţeleg că vrei să dai o notă de detaşare comentariilor, de distanţare, dar fii onest pînă la capăt şi spune unuia dintre ei: mincinosule! ai înghiţit- sau n-ai înghiţit streptomicina!
L-au făcut de două parale, ăsta este adevărul, Dane, nişte neica nimeni, nişte legionari răspopiţi şi injectaţi cu ură proaspătă, bună să circule prin venele naţionaliştilor în perioadele de criză ca aceasta.
Şcoala călăilor nu a încetat în aceşti ani, doar a intrat în ilegalitate aparentă, iar acum îşi face simţită duhoarea de mortăciune a ideologiei şi a manipulării, a propagandei.
Şi-au preluat ideile unii de la alţii după închisoare, nu în închisoare. Nu mai am nici timp, nici energie să analizez fiecare text în parte, pentru că nu ei sunt importanţi pentru mine, ci memoria unui mare om a lui Dumnezeu, scoasă la mezat prin cărţi legionare.
NU sar să-l aprere cu fermitate nici unul dintre grangurii amvoanelor, pentru că alăturarea de pastor i-ar coborî acolo unde le e locul, în ţărîna neputinţei şi a confortului ambiental, a non valorii lor. Nu ne merităm sfinţii, asta este!
Măcar ION ăsta şi ciracii lui ştiu să se ascundă în spatele unor martiri şi sfinţi, cum este Valeriu Gafencu, ca să-şi facă propaganda lor scîrboasă. Să vorbim cu mănuşi şi să înjurăm printre dinţi, ăştia sunt tipii de genul celui pe care m-ai rugat să-l tolerez aici, şi poate că ai făcut bine.
Nu-ţi reproşez nimic, Dane, ba mai mult, îţi mulţumesc pentru claritatea cu care îţi expui punctele de vedere. Am citit textele astea şi unul şi celălalt. Eu nu cred în ele, pentru că Wurmbrand a corespuns clipă de clipă cu ceea ce a spus despre el, nu cu imaginea şifonată pe care i-au încropit-o ăştia.
rasvancristian
iulie 27, 2009 at 12:21 am
Wurmbrand a demascat un sistem fariseic, el trebuie pedepsit chiar si dupa moarte, sa i se spanzure memoria, sa fie considerat un nestatornic, unul pe cuvintele caruia sa nu poti pune baza. Poate ca nu este ecumenist impulsul, desi duce apa si la moara lor, e un atac in vederea apararii, daca-i lasam memoria nepatata multi ii vor crede cuvintele care acuza si dupa moarte. Trebuie murdarit Wurmbrand, asa gandesc fariseii.
De asta se temea cel mai tare IT, ca daca memoria lui, trecutul lui devine maculat, lumea nu-i va mai citi cartile si pretui memoria, a simtit atacul la prestigiu cu toate urmarile lui nefaste, pe Wurmbrand cine-l apara?
Deci fii atent Rasvan, un Wurmbrand integru(asa cum a fost) acuza pe multi, unul patat salveaza pe toti patatii, “a fost ca noi, asa au fost vremurile”!
Eu zic ca tu patesti ca mine pe vremea lui MR2. Am lasat pe toti sa scrie si cativa au facut galagie ca o galerie de nebuni asmutiti impotriva adevarului. Nu cred ca e intelept sa lasi pe scocul morii tale sa curga apa dracului, se face “Moara Dracului’, morarul dr…faina dr…painea dr…si se dau toti vanduti dr….ca Esau, sau Iuda.
Inca ceva, am impresia ca pedalarea pe acest aspect al postarii, vrea sa divagheze subiectul de la altul foarte sensibil “lifting….” de pe blogul tau, sa duca postarile in jos, sa dispara din ecran, ti-am scris candva ca risti sa ajungi prizonier al reculului, tu crezi ca tragi dar incasezi lovituri in umar, dese.
Legat de paragraful meu 2, am fost un fan IT pana recent, m-a cucerit total cartea “Credinta Adevarata”, (am distribuit-o clandestin)in care a “profetit” caderea comunismului. Acum, dupa cateva vizite in USA inteleg de ce! Atunci, din RO, comunismul mi se parea vesnic. Pregatesc cu voia Domnului un comentariul la “locul crestinului in socialism”, e fost o carte care a facut si mi-a facut foarte mult rau, a legat ideologic comunismul de Hristos, l-a facut pe Hristos sluga comunismului asa cum erau si pastorii comunisti aparati atunci de acest apologet al propriei slave. Cu voia Domnului!
Har!
vesteabuna
iulie 27, 2009 at 3:21 pm
@ “Eu zic ca tu patesti ca mine pe vremea lui MR2. Am lasat pe toti sa scrie si cativa au facut galagie ca o galerie de nebuni asmutiti impotriva adevarului. Nu cred ca e intelept sa lasi pe scocul morii tale sa curga apa dracului, se face “Moara Dracului’, morarul dr…faina dr…painea dr…si se dau toti vanduti dr….ca Esau, sau Iuda.”
Mulţumesc pentru sfat, îmi dă mult de gîndit ceea ce ai spus şi cred că ai dreptate. Este un mare risc al blogului, în general. Dacă închizi poarta, devine mănăstire, dacă o deschizi prea tare, te trezeşti cu duşmanul în cetate şi încep luptele de stradă. Alea sunt grele şi crude, la baionetă. Pacea vine greu atunci.
IT? am mare preţuire pentru gîndirea sa, predicarea sa, cărţile sale. Nicio învăţătură de-a sa nu m-a rătăcit. Dar dragoste cum am pentru Wurmbrand nu am pentru IT. Ştii şi de ce…
rasvancristian
iulie 27, 2009 at 3:36 pm
Va scriam: “Mi-am permis sa salvez aceste pagini cu dialogurile aparute pentru ca un raspuns vi se va da, chiar daca stergeti tot.”
Sa va traduc, singura necesitate de a salva niste pagini de internet este pentru a li se putea raspunde pe un alt blog, pagina de internet, ziar, samd. in cazul in care le stergeti, ca Dl. Ciuca. E foarte clar dar dumneavoastra insinuati ca este vorba de “Garda de Fier”, ameninatri cu violenta. Daca era vorba de acte de violenta, cum incercati sa insinuati, ce nevoie era de pagini de internet salvate?
In al doilea rand, pentru ca scriu de ceva timp pe forumuri, orice amenintare chiar si in mediul virtual, este de domeniul penal. Mai incercati, cititi Pacepa!
Dar, cum scopul scuza mijloacele, in cazul acesta devierea discutiei de la subiect, nu ma mir.
Apropos, cum reusiti sa-mi ingrosati fragmentele din text, (fara sa va fi rugat)?
Intrebati de Culianu. Poate ma lamuriti dumneavoastra, (v-am citit analizele politice americane) ca noi pe aici prin America nu suntem la curent cu ultimele zvonuri. L-au impuscat neolegionarii sustineti, nu? De cazul Viorel Trifa ati auzit ceva (trimiterea la Pacepa)?
Si acum, ne intoarcem la subiect, vad ca va grabiti. Direct la streptomicina.
5.) Episodul streptomicinei, i-au salvat legionarii viata lui Wurmbrand?
Intai sa lamurim ce scrie Dl. Mihai, destul de incalcit.
Reda doua episoade diferite, unul intamplat in 1953-54 cand a reusit sa strecoare streptomicina la Targu Ocna tatalui sau. Nimeni nu contesta asta, se cunoaste episodul cu Sultaniuc care refuza darul Pastorului. Episodul este redat de Wurmbrand in cartea sa.
Al doilea, petrecut in 1951, prin Ministerul de Interne, Pastorul Wurmbrand primeste streptomicina la interventiile unor persoane din jurul lui Mihai.
Cum se primea streptomicina in Targu Ocna? Din scrierile si marturiile lui Wurmbrand, Parintelui Voicescu, Parintelui Lungeanu, Lefa, Ion Popescu, Aurelian Guta, etc, etc. numai prin ofiterul politic al inchisorii. Fie ca reuseai sa strecori in vreun fel ascunzand-o, fie ca ti se propunea sa devii informator.
Dl. Mihai vine cu o noua metoda, direct prin Ministerul de Interne. Acelasi Minister de Interne care prin reprezentantii sai, fie colonelul Dulgheru (Dulberger), dupa altii chiar Teohari Georgescu (Burah Tescovici) fosti tovarasi marxisti ai lui Wurmbrand, ii promiteau lui Wurmbrand moartea: “Vrei sa mori pentru Hristos? Ai sa mori pentru Hristos!”
Si intr-adevar este adus printr-un regim de exterminare in pragul mortii si este trimis sa moara, umanitar, la Targu Ocna.
Interesant este ca desi Wurmbrand nu ascunde cel de al doilea episod cand ofera streptomicina unui legionar, nu pomeneste nimic de primul din 1951 cand, iarasi, dupa Mihai, o ofera tot unui legionar! Dintr-un motiv sau altul, Pastorul le era foarte recunoscator
Sa vedem acum in ce stare este adus Wurmbrand la Targu Ocna. Wurmbrand scria in 1987:
“Cand eram in puscarie m-am imbolnavit foarte grav. Aveam tuberculoza pe intreaga suprafata a ambilor plamani, si patru vertebre erau atacate de tuberculoza. Deasemeni aveam tuberculoza intestinala, diabet, probleme cu inima, icter si alte boli de care nici nu mai imi aduc aminte. Eram aproape de moarte.
La dreapta mea era un preot pe nume Iscu…”
Parintele Voicescu scria:
“Noi, care din mila lui Dumnezeu mai traim, am avut fericirea sa cunoastem aci tineri a caror viata a fost o necontenita stradanie de a trai in Hristos. Noi le suntem martori. Nu ne surprinde faptul ca pastorul Richard Wurmbrand a marturisit de multe ori ca viata i-a fost salvata prin dragostea crestina a acestor tineri care nu faceau niciun fel de discriminare religioasa sau de rasa (asa cum erau acuzati). Imi aduc aminte ca, dupa ce se redresase (venise de la Interne, pe targa, cu vreo 18 gauri TBC in oase si plamani), plimbandu-se la brat cu un tanar, sontorog si el, pastorul, care avea humor, a exclamat: „Iata infratirea iudeo-legionara!”. Dupa eliberare, in predicile si scrierile lui, pastorul a marturisit de asemenea ca la penitenciarul de la Targu Ocna el a vazut sfinti. Se referea, desigur, in primul rand la Valeriu Gafencu.”
Iar Aurelian Guta:
“Cand a sosit pastorul al Targu Ocna, nimeni nu stia cum il cheama cu adevarat si care era ciudata poveste a vietii lui. Toti l-au considerat un biet om ce-si traia ultimele zile, plin de ranile produse de tuberculoza ganglionara si osoasa, rani ce puroiau fara incetare. A fost adus sub numele de Vasile Georgescu, dupa infatisare era evident evreu. Noi stiam doar atat: ca avem datoria crestina sa-i alinam suferintele, ca sa-si dea obstescul sfarsit in cat mai multa liniste si impacare sufleteasca. La indemnul lui Valeriu Gafencu si cu grija speciala a lui Ioan Ianolide, noi, cei aflati sub influenta lor duhovniceasca, am facut tot ce ne statea in puteri ca sa ajutam un semen, ba in sinea noastra ne bucuram ca nu-i romana, ca sa ne apropiem de vrednicia samariteanului milostiv din Evanghelie”.
Si dupa ce povesteste episodul streptomicinei citat mai sus, scrie:
“Mai tarziu, cand un adevarat miracol s-a produs, cand muribundul pastor s-a intremat si s-a putut deplasa, sprijinit de noi, prima sa dorinta a fost sa-l ducem la patul lui Valeriu…”
Ianolide descrie pe larg cum pastorul nu putea nici sa se miste si cum a fost ingrijit cu devotament intr-o camera separata pana s-a produs “miracolul”…
Nu ca ar avea vreo importanta pentru dumneavoastra, Domnule Stoica, Parintele Gheorghe Calciu care i-a fost prieten apropiat si la care Wurmbrand s-a spovedit (nu ca o taina, el nefiind ortodox), spunea in 2007, referitor la antisemitism, va pot oferi inregistrarea, ca pastorul i-a marturisit ca a primit streptomicina de la Valeriu.
ion
iulie 28, 2009 at 2:09 am
M-am uitat si eu la documentarul din comentariul 2.
Se pare ca Wurmbrand a fost denigrat in Vest, dupa ce a parasi Romania, iar marturia lui nu a fost primita datorita acelor conducatori bisericesti din est, care erau in structurile inalte europene, la nivel eclesial.
Citind pe Centrul de Istorie si Apologetica, despre Profesorul si altii, gasim ca au avut misiunea din partea Securitatii din Romania de a elogia regimul comunist si libetatile aduse de acesta.
Se leaga lucrurile, nu?
ascultareacredintei
iulie 29, 2009 at 8:47 am
Ascultarea credinţei: multe pagini sunt demne de recitire la Centrul de Apologetică, în acest sens. Mai ales relaţia Iosif Ţon- Wurmbrand.
Şi eu zic că se leagă.
rasvancristian
iulie 29, 2009 at 4:20 pm
Ascultarea, corect:”Se pare ca Wurmbrand a fost denigrat in Vest, dupa ce a parasit Romania, iar marturia lui nu a fost primita datorita acelor conducatori bisericesti din est, care erau in structurile inalte europene, la nivel eclesial.”
http://vesteabuna.wordpress.com/2009/08/08/evanghelia-dupa-diotref/
Rasvan, fa-ti o vreme sa citesti ce m-am trudit sa scriu. Greu mi-a fost, de mult am vrut, n-am stiu cum s-o fac sa nu para defaimare, nu cred c-am reusit. Da mi-am luat o piatra de pe inima.
vesteabuna
august 8, 2009 at 9:42 am
Vesteabună, din toată plaja de la 2 Mai, un singur om citea Biblia pe plajă: un băiat olog, de 16-17 ani. Asta spun văzînd parcurile Domnului din Europa, din postarea ta. Fotografia cu băiatul a pus-o El în album, alături de alţi orbi, ciungi şi leproşi. Nişte sectanţi…
rasvancristian
august 10, 2009 at 9:52 pm
Cu iertare ca intervin . Dragi comentatori pro si anti …un om …un om cand intelege ca a te inchina la tot ce-i creat de un alt om este PACAT , n-o sa o mai faca in veci .Multi isi dau silinta sa denigreze un om care nici nu mai este printre noi si astfel nu are cum sa se apere sau sa confirme spusele unor rauvoitori .
iuliana
august 16, 2009 at 5:40 pm
Iuliana, istoria este o ştiinţă care vorbeşte despre oameni ce nu se mai pot apăra. Crezi că Ştefan cel Mare ar fi acceptat să fie făcut sfînt, pentru că aşa a vrut Teoctist?
În ceea ce-l priveşte pe R.W., eu sunt unul din numeroşii săi admiratori, fără rezerve. Există un obicei să afirmi că adevărul este la mijloc, cînd există şi o tabără care îi contestă unele atitudini. Oamenii mari, martirii, vor fi mereu un subiect de discuţie. O perspectivă corectă asupra trecutului nu este posibilă decît după mulţi ani de la trecerea din viaţă a unor personalităţi, asta e adevărat. Eu nu fac istorie, ci un simplu exerciţiu de admiraţie.
rasvancristian
august 17, 2009 at 9:57 pm
Eu unul sunt ortodox .
Parerea mea e ca Richard Wurmbrandt a fost un mare caracter si un bun crestin .
Celor care considera “subiectiva” cartea lui Ianolide,la recomand sa isi aminteasca episodul in care e descrisa interventia lui Wurmbrandt atunci cand rabinul acuza crestinii de persecutia evreilor in fata Anei Pauker(Robinhson).
Ianolide ii acorda toata aprecierea lui Wurmbrandt, evidentiind pozitia stearsa si lipsita de coloana vertebrala a mitropolitului ortodox prezent .
Imi permit sa remarc ca discutia de aici pare a fi a unor crestini doar cu numele .
Probabil ca oameni care pe net se jignesc si se dispretuiesc de asa maniera , intr-o intalnire fata in fata se vor sfasia .
Cred ca meritele lui Wurmbrandt nu sunt puse corect in evidenta prin aruncarea cu noroi in Ianolide si Gafencu;totodata imi place sa cred ca acestia , inainte de a fi vazut unul in celalalt un evreu ,un legionar, un ortodox sau un lutheran, au vazut mai inainte pe APROAPELE lor .
Pace intru Hristos pentru toti care cheama numele lui !
tutenes
noiembrie 9, 2009 at 6:53 pm
Marturisirea
In 1946 a avut loc o conferinta a confesiunilor din Romania, convocata de Ana Pauker, evreica si conducatoare a comunistilor. Atunci a luat cuvantul rabinul-sef Safran, care a acuzat pe crestini ca-i prigonesc pe evrei si a amenintat cu razbunarea, cautand in acelasi timp sa nege dumnezeirea lui Hristos; ei, evreii, a spus Safran, sunt poporul ales!
Crestinii prezenti acolo au inghetat de frica. Un mitropolit roman a vorbit ca sa nu taca si a spus de toate, dar nu a indraznit sa-L apere pe Hristos si nici pe romani. Catolicii au fost demni, dar retinuti. Protestantii au fost confuzi si oscilanti. In sala se gasea si W., impreuna cu sotia sa, care i-a zis:
– Tu trebuie sa-i spui rabinului adevarul. Cere deci cuvantul!
Cum si el era reprezentant al miscarii ecumenice, i s-a ingaduit sa vorbeasca. A inceput prin a evoca originea sa iudaica, apoi a marturisit cum a ajuns crestin, in fine a trecut la atac impotriva lui Safran si a pacatelor si necredintei poporului evreu, pe care le-a dezvaluit cum numai un evreu poate sa o faca.
– Voi sunteti vinovati! a strigat el. Pacatele voastre au urcat pana la cer. Voi urati, voi uneltiti, voi impilati, voi mintiti impotriva lui Hristos si a Bisericii Sale. Ati pierdut dreptul de popor ales prin uciderea lui Hristos si nu va ramane decat sa va pocaiti si sa va increstinati! Caci Cel pe Care Il prigoniti este Cel vestit patriarhilor si prorocilor. In afara lui Hristos nu aveti mantuire!
Rabinul facea spume, Ana Pauker a dat ordin sa fie intrerupta radiodifuzarea discursului. Sala aplauda frenetic. Adevarul iesise la lumina prin W.. Cand a terminat cuvantarea era sleit, o putere mare iesise din el. Au venit ai lui si l-au scos pe o usa laturalnica, fiindca evreii il asteptau sa-l ucida.
W. si-a continuat activitatea pastorala in cadrul Misiunii suedeze, dar avea repetate neplaceri cu actele de huliganism ale evreilor, care adesea invadau biserica provocand scandal. Mama si fratii sai au plecat in Palestina, comunicandu-i sa nu vina acolo, caci va fi distrus.
tutenes
noiembrie 9, 2009 at 6:59 pm
Dece e atata liniste !!!
ica
noiembrie 11, 2009 at 12:40 am
@ Pace intru Hristos pentru toti care cheama numele Lui!
Tutenes,
După acuzaţiile pe care le aduceaţi înainte, finalul este apoteotic. Sunteţi sigur că pacea noastră vă interesa?
rasvancristian
noiembrie 11, 2009 at 12:43 pm
Ica, m-am pierdut în tranziţie, între două tîrguri amărîte şi cîteva înjurături de pe bloguri- la mine şi la Angelzori-, care mi-au tăiat cheful de viaţă virtuală.
Acum e bine.
Cu drag.
rasvancristian
noiembrie 11, 2009 at 12:46 pm
Eu mi-am exprimat punctul meu de vedere fata de dialogul de aici ; fiecare e liber sa creada ce vrea despre comentariile mele .
Dumnezeu stie fara greseala ce am vrut eu sa spun .
Urarea de la sfarsit era din inima, desi e foarte posibil ca unii sa interpreteze altfel .
tutenes
noiembrie 11, 2009 at 6:20 pm
@ desi e foarte posibil ca unii sa interpreteze altfel
Exprimarea unui punct de vedere e una, aprecierea la cît de creştin e fiecare, lăsaţi-o în plata judecăţii lui Dumnezeu. Acei “unii” sunt, deocamdată,… unul singur, pe care-l cunosc, ceea ce despre dvs. nu pot spune.
Apreciez punctul dvs. de vedere legat strict de caz, ca pe oricare altul din cei cu care am purtat un dialog. Asta e regula.
Urarea poate fi din inimă, problema este ce fel de inimă este aceea. Eu despre aceea pomeneam.
Accept şi că e bună.
Despre scris: puneţi punctul imediat după ce fraza s-a terminat, apoi apăsaţi bara de spaţiu. La fel este şi cu punctul şi virgula, etc. Fiţi ortodox şi-n scris… Părerea mea…
rasvancristian
noiembrie 11, 2009 at 6:45 pm
“Urarea poate fi din inimă, problema este ce fel de inimă este aceea. Eu despre aceea pomeneam.
Accept şi că e bună.”
Nu vreau sa ma indreptatesc eu pe mine. Nici cearta nu a fost scopul pentru care am comentat aici . Va doresc toate cele bune !
tutenes
noiembrie 11, 2009 at 6:55 pm
@ Va doresc toate cele bune!
Şi eu, dumneavoastră…
rasvancristian
noiembrie 11, 2009 at 8:18 pm