Vindecătoru

Aflăm de la Bursa de Nonvalori că acţiunile megastructurii MatrixEvanghelia sunt pe cale de a pierde complet din cotarea, şi aşa scăzută în ultima vreme, datorită scandalurilor repetate de pe piaţa gurii libere.

Concernul România Evanghelică (RE) a reuşit să crească  în sondaje şi la cota bursei clikurilor pe fondul interesului tot mai crescut al investitorilor şi consumatorilor obişnuiţi de agape, pentru articole de scandal evanghelic, de zi şi de noapte.

Consiliul concurenţei a sezizat de mai mult timp că prin liniile de producţie ale colosului se pierd informaţii compromiţătoare, unele chiar scandalos de intime. Mai mult decît atît, produsul contractat cu piaţa de mărfuri de către RE fusese cu totul altul decît cel livrat actual, ultimul fiind considerat o ruşine pentru industria de automobile fără roţi şi fără frîne, din care un mare pachet de acţiuni la blogrolluri are şi marele consorţiu „Persona”, zis „Il Padre”.

Din datele pe care le avem la această oră, multe dintre ele venite pe surse incredibile, putem să vă spunem că,  după ce marele „Persona” a girat în patru rînduri pentru onorabilitatea afacerilor RE, creionînd o falsă imagine de stabilitate, asemănătoare cu ce a făcut CECul  pentru FNIul lui Vântu de pe vremuri, acesta s-a întors cu 143,6 de grade împotriva fostului său partener de afaceri globalizate, acuzîndu-l de trafic de messuri şi corespondeţă privată, în dauna acţionarilor importanţi, înecaţi în ruşine mai rău ca oricînd. Read the rest of this entry »

Am aflat, dimineaţă, cînd am ajuns la servici, despre intenţia sindicatului „Sanitas” de a declanşa greva în sistemul sanitar, începînd cu data de 5 octombrie. Nu ştiu dacă vor mai fi sau nu negocieri cu Ministerul Sănătăţii, după cum este foarte greu de întrevăzut ce se va întîmpla în viitoarele luni cu spitalele mici. Nu ştiu nici măcar dacă ele vor trece sau nu la primăriile oraşelor, în aşa-numita autonomie administrativă, iubită de dl. Băsescu. În condiţiile în care primăriile, şi aşa sărace, nu vor putea asigura supravieţuirea materială a infrastructurii, e simplu de înţeles cam care va fi soarta acestor spitale. Nici rolul politicului nu este neglijabil, iar ploconeala sau înscrierea în partidul din care face parte primarul sau majoritatea consilierilor săi, vor trimite România într-o perioadă istorică de care am crezut, ca un prost, că am scăpat odată cu decembrie 1989. Read the rest of this entry »

Crescut la şcoala bunelor lecturi, cu jocuri pe text, cu adaptări de scene şi situaţii noi în vechi şabloane, dl.  Marius Cruceru trece de la imprecaţia fină la tonul proorocului ultragiat, aflat în faţa exilului babilonian. Exerciţiul  este de ţinută, plecînd de la un text larg, care respiră din inteligenţa magmei europene, pentru a te arunca, apoi, cu brutalitate, într-o lume sulfuroasă, a gropilor de noroi greu de evitat, a dejecţiilor şi barelor slinoase de care ne agăţăm cu disperare în trenul vieţii tot mai deraiat.

Jegul şi grobianismul, mîrîiala şi paranoia, complexele de tot felul, lipsa unei bune meserii şi aruncarea în neantul atacului josnic, nejurnalistic, alambicul în care fierb pagini de jurnal, fotografii, pamflete şi atacuri imunde- fac deliciul unui text scris cu mînia unui Ieremia postmodern, uimit şi cuprins de o bucurie confuză, de a fi găsit, totuşi,  un grup de adevăraţi închinători pe altarul singurului Ierusalim al blogurilor- al său-.  Ţinta este clară, dar imprecaţia dură, la limita cea mai de jos a acidităţii, digeră cu nemilă din cupru o acvaforte din care balaurul are mai multe capete, prea înghesuite însă pentru ca trăsăturile şi rînjetul specific să poată arunca masa uluită şi încrîncenată după salvare, asupra unei ţinte  indicate precis. Read the rest of this entry »

Aflăm pe surse, ceea ce voi deja ştiţi. Pentru că voi faceţi realitatea, iar realitatea vă face pe voi.

Motanul Johnny mieuna jalnic şi uşor agresiv din vîrful unui stîlp cu verdeţuri din centrul Oradiei, în timp ce domnul Alin, care-l plimbase pînă atunci în deplină siguranţă, tacticos şi plin de ifose, se uita crunt către bunul domn care se apropiase de el cu voioşie şi ţinînd în lesă o căţeluşă simpatică, cu trufa în vînt şi dinţii pe dinafară, buldoguţa Românika.

-Salut, Aline! şi se repezi să-l îmbrăţişeze pe furiosul domn Alin, lucru care s-ar fi petrecut, dacă n-ar fi urlat lugubru, din stîlp, Johnny, motanul, o arătare simpatică, negru drac cu alb de înger pe ici-colo.

-Mă laşi şi pe mine în pace măcar cînd îmi plimb motanul, Marius? I-aţi javra de pe capul meu, ai tot parcul la dispoziţia ta…

-Vezi cum vorbeşti, Aline! eu nu m-am dat la motanul tău, i-am adus chiar şi un ciucure de la draperia din birou, de la Emanuel, pe cînd tu, îmi faci Românika javră pe la toţi prietenii!…

-Eu o fac? Tu ai adus-o în halul ăsta! Era o căţea frumoasă, mă rog, nu foarte deşteaptă, dar nici nu se scărpina pînă la sînge ca acum.

-I-am dat de purici, Aline, doar ştii că şi lui Johnny i-am adus din America cînd a avut limbici…  Aşa e rasa ei, dă tot ce are la toată lumea- şi-şi privi cu drag buldoguţa, care dădea din coadă într-un perfect ritm de trei pătrimi. Read the rest of this entry »

Formalismul şi “blegismul” care caracterizează “foaia de pripas” electronic, cum ar defini-o Eminescu- din exprimarea căruia am anulat cuvîntul ‘vitelor’, prea tare pentru nasurile suflate spilcuit ale domniilor lor- a dat o nouă bulă care aruncă infantilismul baptist în tabăra recunoaşterii impotenţei Uniunii,  devenită deja istorică.

Pentru că ce altceva poţi să mai spui după ce citeşti un comunicat elucubrant semnat de Preşedintele Uniunii, în care recunoaşte, implicit, că ţara este ‘creştină’, deşi ştie că baptiştii nu reprezintă decît un procent neglijabil în acest cadou generos oferit ortodoxiei. Venit pe valul ecumenizării, acuzînd liberalizarea prostituţiei, ceea ce este iarăşi o mare prostie, comunicatul prostituează el însuşi prin ofertă, imitaţie şi slugărnicie. Forţat de a fi politico-religios corect, grăbindu-se între două manifestări de evanghelizare care se dovedesc inutile, din moment ce ţara este deja creştinată masiv prin religia ortodoxă- preşedintele tuturor baptiştilor români ratează ocazia unei analize cinstite a fenomenului prostituţiei din România şi a drogodependenţei, în cîteve fraze pe care le-ar fi citit mai multă lume decît farafastîcurile cu circuit închis pe care le emite, rar şi adormitor, din scaunul de pe care toţi înaintaşii săi s-au simţit datori să devină perfect inutili şi inadecvaţi momentului istoric în care au ocupat funcţia. Read the rest of this entry »

Dănole pune capcane la poplăceni, zice că e casa plină. Nimeni nu e mai priceput ca el la prinsul poplăcenilor- aşa începu ziua cu cei doi: Jemniţă, aflat în vacanţă prea lungă şi Dămbrînci, arhivelnicul dezarhivat.

-Ce sunt ăştia, bădiţă Dămbrînci, de zici că-i prinde comisul?

-Nişte şopîrle cu limba lungă şi despicată, cu sînge rece şi solzul gros. Un fel de hatteria, dar mai urîţi.

-Da cum de i-a venit comisului să-i prindă?

-Ehei, chestia era mai veche. La el treaba nu stă atît în prins, cît în plăcerea de a le da drumul. Pe urmă-i prinde iar, şi tot aşa. E un fel de nenea Wiesel, dacă nu mai rău, da’ numai cînd e vorba de dosarul lui. Ştii că, înainte de a avea herghelie şi dregătorii înalte, Comisul trăgea mîţa de coadă, pînă l-a zgîriat aia de erau să turbe amîndoi? Read the rest of this entry »

„Îţi scriu din Focşani, adică dintr-un oraş tip printre oraşele de provincie, care-şi are Tribunalul său, foişorul său de foc, cazarma sa, Curtea sa de apel- şi prin urmare şi un batalion de avocaţi- teatrul său: o miniatură în scîndură şi cărămidă, a teatrului din Bucureşti, cu două rînduri de loji, parter şi galerie; în sfîrşit, provincia în toată puterea cuvîntului.

Lumea, cu excepţia a cîteva familii, lume de provincie: caraghioasă, pretenţioasă, săracă de spirit şi de gust, în care cîţiva nătărări de membri de curte, ori de tribunal, se învîrtesc ca nişte păuni, admirîndu-şi unii altora penele, cînd sunt de faţă, şi rîzînd, toţi de fiecare şi fiecare de toţi, cînd îşi privesc picioarele. Cei ce se deosebesc niţel, stau mai la o parte.

Cîteva femeii frumoase, care ştiu prea mult aceasta, sunt punctul de tragere la semn a tuturor graţiilor domnilor membri. Noroc că şi dumnelor sunt prea bine apărate prin convingerea cea mare pe care o au despre datoriile femeii creştine, prin citirea de două ori pe săptămînă, a psalmilor lui David şi a celor 10 porunci. Iată cercul care mă aşteaptă. E natural ca această societate care arată spiritului perspectiva unui trai hibernatic, să mă facă să trăiesc mai mult în mine însumi. O să vă scriu cît voi putea mai des, ca să am cît s-o putea mai multe răspunsuri.”  Read the rest of this entry »

Se lasă un fel de seară. A fost o seară şi a fost o noapte. Apoi a venit din nou seara şi în a şaptea seară m-am odihnit. Am studiat ceaţa. Despre felul în care se depune pe ochi. Privirea se coagulează. E o dimineaţă mohorîtă. Trăiesc din dimineţi din astea. Culorile se sting. Ai o brumă de avere, sau o brumă de ştiinţă, sau o brumă de înţelepciune. Toate se topesc repede, fără urmaşi, lăsîndu-te fără recolte. O pătură de brumă, o căciulă brumărie de paie. Bruma arde, la fel ca amintirile. Paiele se înegresc, ca uitarea. Vremurile erau altele. Să ştiţi că da. Dacă ar fi să număr după cît de timpuriu am atins corpul omenesc, de cîte ori am pătruns în el, cît de intim a fost contactul cu un necunoscut sau o necunoscută, cît de mult mi s-a cerut să fac şi ce am realizat pînă la urmă, cum am trecut prin planurile existenţei sale reale, concurînd timpul, cum am dezgolit, cum m-am îngrozit, cum am acoperit oglinda, după obiceiul acela ciudat, ca să nu mă văd cît de aproape sunt cu fiecare raport, cu fiecare segment, depăşind punţi de vene, strecurîndu-mă printre nervi, artere, muşchi, organe, denumiri, relaţii, mofturi, zgomote, mirosuri şi un ţipăt imposibil de reprodus, al fricii, înecată în rînjet. Read the rest of this entry »

M-am luat cu vorba şi mi-e teamă că trebuie să închid. Trăim în sistem. Asta aud aproape în fiecare zi. Tot de departe vine. Nu e niciun sistem. Doar o mare porcărie. Mă uit la clanţă. Mă gîndesc că trebuie să v-o arăt. E prinsă cu un cui. Omul care a reparat-o aşa face parte tot din sistem. Din acelaşi sistem ca şi mine. Toţi suntem ameninţaţi că ne vor închide micile afaceri. Cele mari merg în pierdere dar oricum, nu poţi  lăsa oamenii tot timpul bolnavi de nevoie. Oferta  e după buzunar. Cozile sunt mari, reclama se face altfel.  Veniseră nişte oameni. Din categoria asta sunt foarte mulţi şi într-o continuă mişcare. Mi-au spus că era cazul să arunc toate florile, să le iau acasă dacă-mi plac sau să le fac cadou. Pentru că aveau microbi, tot felul de microbi. Vreţi să vă demonstrez?  N-am vrut decît să-l văd plecat, am scos florile, apoi le-am pus la loc,  şi de cîte ori auzeam  că e pe starada mea, le scoteam  în faţa prăvăliei. S-a cam prins de chestie, că nu e om prost. A rîs de cîteva ori. Acum am auzit că l-au dat afară. Florile poartă ghinion. Read the rest of this entry »

Am adunat ce-am spus eu.  Pentru asta răspund. De ceea ce au spus domnii Adrian, Titarenco, Uwe şi moderatorul Marius Cruceru, se poate citi acolo. Deoarece par toţi loviţi cu leuca, scandalizaţi, oripilaţi, revoltaţi iar echipele de zurgălăi a tot felul de anonimi au sărit la beregata stilului meu, iar un individ numit Patrix, ce nu pare total limpede în reacţii, spunîndu-mi că dudui de orgoliu, m-am luat în serios şi am făcut postarea asta.

Ceea ce m-a bucurat enorm, a fost ultima remarcă a dlui Adrian. O redau mai jos, întărind că este aşa cum spune, observînd mai ales stilul insinuant în care este spusă. Da, dle. Adrian, sunt un trădător al cauzei, cum de m-aţi depistat? Oricum, bine că m-aţi dat în vileag, adică pe faţă, adică “în gît”.

Ciudat cat de multa toleranta si afectiune pentru Iustin Parvu si cat de putina intelegere pentru Marius Cruceru…  ADRIAN- un domn Read the rest of this entry »