Lecturi interzise (4) Omul de la Secu
De ce acolo şi atît de tîrziu?
Eteria a fost o societate secretă, înfiinţată la începutul secolului al XIX-lea , la Odesa, de un poet grec revoluţionar, Constantin Rigas. Modelul l-a reprezentat francmasoneria, iar ţelul ei era eliberarea creştinilor şi mai ales a grecilor, de sub otomani. Conducătorul era Alexandru Ipsilanti, fiul fostului domnitor al Munteniei, Constantin Ipsilanti. Alexandru era general în armata rusă şi aghiotant al ţarului.
În anul 1921, Alexandru Ipsilanti şi Gheorghe Cantacuzino trec Prutul şi lansează o proclamaţie către toţi supuşii creştini ai imperiului otoman, chemîndu-i la revoltă.
Susţinerea ţarului a fost de scurtă durată, iar conjunctura politică europeană nu favoriza o astfel de răsturnare de forţe în lumea balcanică.
Implicarea lui Tudor Vladimirescu în această mişcare cît şi sfîrşitul lui tragic sunt cunoscute de toţi, încă din şcoală. Ceea ce mi s-a părut semnificativ a fost transformarea destul de rapidă a lui Tudor, din executant al idelurilor Eteriei, într-un soi de revoluţionar dornic să răstoarne orînduirea socială, odată cu alungarea turcilor din ţările române. Nu era un idealist: îşi dorea puterea pentru sine, se vedea domn şi, în ciuda unor sloganuri populiste, deşi îi numea pe boieri „tagmă a jefuitorilor”, îşi costruise o culă la fel de boierească. A fost un om plin de contradicţii, idealizat ulterior şi transformat în erou naţional cu un caracter integru. Poporul a avut mereu nevoie de modele şi ele nu au lipsit niciodată. Tudor a devenit legendă şi mit.
Răzbunarea turcilor a fost cumplită, ţările române umplîndu-se de jafuri, omoruri, violuri şi incendii.
Iordache Olimpiotul şi Farmache, doi dintre conducătorii Eteriei, s-au refugiat în Moldova, la mănăstirea Secu, unde au rezistat 13 zile sub asediu. Iordache a fost aruncat în aer cu un butoi de pulbere iar Farmachi a fost prins şi decapitat la Constantinopol.
Pe zidul de apus al mănăstirii Secu, în interior, nu departe de intrare, am avut surpriza să-l văd amintit, în vară, pe acel Gheorgachi Olimpiu, „căzut pentru libertate”, în 1821. Placa de marmură a fost pusă de către comunitatea elenă din Iaşi, în 1995.
A fost o întîlnire cu mai multe semnificaţii: un om care a făcut parte dintr-o societate de tip francmason, cu un jurămînt de fidelitate pentru ţară de-a dreptul religios, cu o aspră pedeapsă în caz de divulgare a secretelor socieţăţii, amintit într-un spaţiu monahal în care politica este doar a lui Dumnezeu, iar Ţara este cea de sus, Împărăţia lui Dumnezeu.
A fost un erou al credinţei creştine? Din moment ce a fost adăpostit în acea mănăstire, unde şi-a trăit ultimele zile din viaţă, sub asediul otomanilor, e mai mult ca sigur că a fost aşa.
A fost un erou căzut pentru libertate? În contextul epocii fanariote, categoric da!
A murit pentru însorita sa Grecie, între dealurile cu umbra adîncă de la Secu, departe de mare, pe malul unui fir subţire de apă.
De ce acolo şi atît de devreme?
[...] 26. Florin Ianovici: “Am fost in avionul care a luat foc!” (stiricrestine.ro) 60. Lecturi interzise (4) Omul de la Secu (rasvancristian) 68. David Gushee on the the House health-care bill [...]
Evanghelici în Top 100 WP (11.11.2009) « România Evanghelică
noiembrie 11, 2009 at 2:32 pm
…si in ziua de azi sunt turci in Dobrogea. Eu sunt unul dintre ei. Imi este rusine de ce au facut stramosii mei. Acum vreau sa pun carbuni aprinsi pe capul lor. In seara asta ma voi intalni cu vreo 30 de turci. Am sa le predic Eevanghelia si le voi spune ce au facut stramosii nostrii…sa ne fie rusine si sa ne pocaim.
sali sabri
noiembrie 11, 2009 at 4:19 pm
@ Acum vreau sa pun carbuni aprinsi pe capul lor.
Sabri, cred că nu vorbeşti serios! Gata, cine a fost de murit, a murit, cine a avut de sărit în aer, a sărit. Prin focul predicii poţi însă să-i arunci în cer. Să ai belşug de har la slujbă!
Am toată simpatia, toată dragostea pentru turcii tăi…
Postarea era despre greci.
rasvancristian
noiembrie 11, 2009 at 5:09 pm
Carbuni aprinsi..adica dragoste,nu?
elisa
noiembrie 11, 2009 at 6:57 pm
…cred ca si noi avem nevoie de ceva carbuni aprinsi…sa ardem pentru Christos!!! Caci in pacat am fost toti nascuti…doar ca prin Domnul Isus avem sansa sa ne nastem din nou!
rodica botan
noiembrie 11, 2009 at 8:09 pm
@ Carbuni aprinsi… adica dragoste, nu?
@ …cred ca si noi avem nevoie de ceva carbuni aprinsi…sa ardem pentru Christos!!!
Rodica şi Elisa: făcuse cineva o metaforă în sensul ăsta, în care exista locomotiva, calea adevărului şi cărbunii dragostei. Corect?
rasvancristian
noiembrie 11, 2009 at 8:17 pm
Da, la dragoste m-am referit! Focul predicii. Să răspund cu dragoste si mântuirea Domnului la trecutul rușinos al turcilor față de creștinii din România.
Scuze, am citit în grabă postarea. Turcu tot timpu înțelege ca turcii:)
Frate Rasvan, as dori sa va scriu un email. O dresa de email pot sa obtin? Multumesc
sabrisali
noiembrie 11, 2009 at 10:08 pm
trimis
rasvancristian
noiembrie 11, 2009 at 10:28 pm
Frate Sali ,iti scriu pentru ca cunosc slujba destul de grea pe care o duci ca predicator la Medgidia .Dumnezeu sa te binecuvinteze si sa faca ca saminta arucata la timpul potrivit sa poata da rod .Mult Har!
ica
noiembrie 12, 2009 at 12:39 am
Multumim, sora Ica!
Avem nevoie de rugaciunile si incurajarile voastre!
sabrisali
noiembrie 12, 2009 at 12:54 am
Sabrisali, cum comentaţi messul pe care dl. Alin Cristea l-a postat pe blogul “România Evanghelică”, în care aţi făcut un rămăşag cu acesta, că va răspunde dlui. Ted Pope?
Sunteţi de acord cu postarea acelui mess? V-a fost solicitată aprobarea de către dl. Alin Cristea în acest sens?
Există vreo legătură între un comentariu mai vechi al dvs., în care consideraţi că-mi fac bagaj de clikuri, discutînd în contradictoriu cu dl. Alin Cristea, şi acel gen de abordare, care mie mi se pare scandalos?
Către cine doreaţi să năvăliţi, să-l potoliţi, dar v-a oprit dl. Alin Cristea? Mă refer la persoana care comentase pe blogul Rodicăi Botan…
Personal, cred că nu v-a fost prea confortabil să vă citească lumea o discuţie intimă şi-mi permit să vă deplîng naivitatea… Sau, unde totul e posibil, ceea ce cred eu că este rău, să fie bine.
Cu respect, dacă veţi dori să-mi răspundeţi, aş dori să o faceţi nu în privat, ci în văzul lumii. Oricum, eu “ard” corespondenţa după ce-o citesc…
rasvancristian
noiembrie 12, 2009 at 1:06 am
….poate ma ajutati sa-mi clarific niste nedumeriri.
Tocmai se petrec in zilele acestea niste ,,fenomene” interesante .Oameni respectabili -jurnalisti inregistrati si facute publice discutiile lor sunt –foarte suparati !!!
-de ce???
–pai discutia a fost ,,in privat”
…….
deschid -nu as zice chiar la inamplare , Biblia .
Acolo -in evanghelie -tocmai isi avertizeaza Domnul ucenicii in legatura cu -fatarnicia .-Aluatul [drojdia fariseilor ]
Mai întîi de toate, păziţi-vă de aluatul Fariseilor, care este făţărnicia.
Luca 12:2 Nu este nimic acoperit, care nu va fi descoperit, nici ascuns, care nu va fi cunoscut.
De aceea, orice aţi spus la întunerec, va fi auzit la lumină; şi orice aţi grăit la ureche, în odăiţe, va fi vestit de pe acoperişul caselor.
….si acum -nedumerirea mea:
oare una dintre posibilele definitii ale fatarniciei nu este chiar aceasta :
una sa fii ,,in public” si alta sa fii ,,in privat”?
mitica
noiembrie 12, 2009 at 9:14 am
Frate Rasvan, nu comentez in nici un fel postarea fratelui Alin Cristea. NU ma pricep la polemici. Nu vreau sa intru in asta. Intrebati-l pe el.
Nu exista ABSOLUT nici o legatura intre ceea ce am vorbit eu cu Alin si comentariul la care faceti referire. Toti imi sunteti dragi. Va citesc scrierile cu multa placere.
Nu imi amintesc cui vroiam sa-i raspund. Bine ca nu am facut-o!
Eu sunt Misionar.Am alte lucruri de facut.
Probabil am fost si naiv. Nu trebuia sa incerc sa pun pariu cu fr. Alin(pana la urma nu a fost de acord. oricum pierdea pariul). Nu trebuia sa va las acel comentariu. Imi pare rau ca m-am bagat. Sunt lucruri care nu merita atentia mea. Nu trebuia sa ma bag. Asa voi face de acum incolo. PROMIT.
sabrisali
noiembrie 12, 2009 at 10:58 am
@ Eu sunt Misionar. Am alte lucruri de facut.
Este lupta cea adevărată aceea pe care aţi ales-o dvs., nu blogurile şi cearta de vorbe. Este exemplar ceea ce aţi spus mai sus şi mă bucur că aţi făcut-o. Nu ştiam nici amănunte legate de misiunea dvs. din Medgidia. Într-adevăr, lucrarea pe care o faceţi acolo cere rugăciuni din partea tuturor.
În ceea ce priveşte dialogul meu cu dl. Alin Cristea şi întrebările pe care i le-aş pune… nu le mai pun. Răspunsul dvs. îmi este suficient.
Cu drag.
rasvancristian
noiembrie 12, 2009 at 11:13 am
@ una sa fii ,,in public” si alta sa fii ,,in privat”?
Dragă Mitică, grea problemă. Poţi fi în orice moment exact ca atunci cînd stai în bancă, la biserică? Eu nu, şi nu pot judeca pe altul. Nici culpabilizarea zilnică şi transparenţa totală nu e semn bun. E simptom al înfumurării.
Despre privatul devenit public este ca şi moda ce lasă buricul gol la fete: te uiţi, că dai cu ochii de ea, dar ce spui în mintea ta după aceea, acolo numai Dumnezeu te ştie. Bine ar fi să nu ne vină şi nouă pofta să umblăm aşa…
rasvancristian
noiembrie 12, 2009 at 11:24 am
Mulțumesc și eu pentru ceea ce m-ați întrebat. M-a ajutat!
P.s. Pot sa va fiu copil. Fara dvs., va rog
sabrisali
noiembrie 12, 2009 at 11:28 am
Uite cine ne-a mai intrat in vizorul lunetei. Un misionar din Dobrogea de etnie turca, care se gindeste la lucrarea Domnului si nu la polemicile marunte, pe care le mai asezonezi si cu Alin Cristea.
Imi placi, daca as fi un personaj de decizie, ti-as da un premiu pentru proza scurta si eseuri, ca meriti!
Cu Domnul!
batrinul
noiembrie 12, 2009 at 10:04 pm