Vindecătoru

Gustul este excesiv iar culoarea stridentă, într-o curte a miracolelor suspect de mută la spectacol. Dumnezeu văzut sărac cu toţi, bogat cu sine, iar clicurile pirogravînd  în zaţul tuturor, ghicind ratări şi non-vocaţii. Pare un Prometeu ciudat, dezlănţuit anapoda, pe stînca propriilor  succese.

Se vrea un Lars von Trier, schiţînd un Blogville cu străzi ciudate şi întretăiate-n sine, dorind să fie tot, împletind poruncile, dănţuind tablele  legii. Paharul cu urmele buzelor  e revărsat de atingerea unei lacrimi cu greutatea unei perle false.

Arzînd  pe cei din jurul său,  petale,  prin foc grecesc şi scufundînd corăbii  ce-i  dănţuie zenitul…