Trebuie să recunosc: anecdotica mă deprimă, mai ales cea învelită în glazură.
Bătrînii au un fel de manie de a trage de firul aţei şi de-a o băga în ac, încercînd să demonstreze că au vederea mai ageră ca-n tinereţe.
Suspiciunea că un atac de demenţă presenilă e oricînd posibil, pare să-i stimuleze. Să demonstreze că nu elefantul are cea mai redutabilă memorie, ci ei, adevăratele clondire cu legende fumans.
Cazul se complică în momentul în care un bătrînel stărnit îi povesteşte altuia , umflat de curiozitate ca genunchiul de tofii gutoşi, o snoavă, din care să reiasă, aproape invariabil, că a fost cineva, cîndva, şi a primit atestat de bună purtare de la un bătrînel care nu mai este de faţă să contrazică povestea, din motive asupra cărora nu mai e cazul să insist.
Legendele se ţes sub ochii noştri, ghergheful pare să acopere tot drumul, ce e drept cam ramolit, pe care-l avem de parcurs pînă-n zarea veşniciei. Pe covorul roşu defilează tot felul de stafii celebre, îmbrăcate în meşteşugite vorbe, unele mai decoltate, altele ascunzînd istorii vechi şi liftinguri cu aţele pleznite, ca din întîmplare, pe ici-colo.
Amintirile nu au nevoie de martori şi nu cer de mîncare. Bibliografia este imposibilă, ca fiind de frupt în post, iar evocarea unor martori care să ateste veridicitatea snoavei, este un fel de electroliză interzisă, cristalizînd sodiul separat de clor. Basmele nu se separă, ci se degustă.
Recent am citit pe un blog două astfel de anecdote. Personajele sunt cunoscute. Povestitorul, de asemeni.
Spunea cineva că memoriile sunt un rău necesar, atît pentru cine le scrie, cît mai ales pentru cine le citeşte. În acest context, anecdotele îmi apar ca apocrife ale unor memorii fără memorie…
Aşadar, pentru azi, din ciclul “Mă, nu fii prost“, două bucăţi creştine, respectînd ortografia de la gura cra(ti)mei:
Pe cind era pastor la Oradea, Nick venea la Arad… doar ca sa se relaxeeze rizind cu viitorlul Secretar al uniunii Baptiste, Onismim Mladin…
Mirat, tinarul Onisim, il intreba: “numai d-aia ati venit de la Oradea?”. “Ma, nu fii prost”- il alinta Nick, “cind eram student, Wurmbrand venea de la Bucurest la Cluj si-mi spunea: Nicule am venit sa vorbim prostii. Orice om are nevoie de relaxare”. …Iar Onisim avea mult haz pe vremea cind era student si apoi inginer…
Am apreciat la Nick prietenia cu Wurmbrand. Acesta l-a chemat pe tinarul Nick sa vorbeasca despre Domnul cu fiul sau, Mihai.”Eu sa vorbesc cu fiul tau?”-s-a aratat surprins Nick. “Ma nu fii prost”- l-a rasfatat RW. “De la mine nu primeste pt ca fiul meu imi cunoaste toate bubele.”
Gresala noastra a fost ca am pus pe multi pastori pe piedestal si ne-am inchinat lor. I-am admirat si i-am iubit iar cind adevarul a iesit la iveala la unii dintre ei, multi dintre noi au cautat sa ii scuzam pentru faptele lor. Nu judec si nu condamn pe nimeni decit prin prisma si experienta personala sau mai bine zis mizerabila avuta cu unii dintre ei.
Aş fi vrut sa vad din toata inima ca majoritatea pastorilor, colaboratori si compromisi, indiferent ca au fost fortati sau nu sa colaboreze cu Securitatea, ca in final au curajul sa isi ceara iertare inaintea celor pe care i-au turnat, vindut, sau la care le-au assasinat caracterul si reputatia.
Pe Nick Gheorgita l-am cunoscut personal din interactii personale la Oradea. Am vazut o fata a lui care nu am putut sa concep ca exista la un pastor.
Multi dintre pastorii colaborationisti au lasat ranii adinci in vietiile celor din jurul lor. Eu unul mi-am pierdut respectul fata de el si ceilalti care au fost ca si el. Niciodata nu si-a cerut iertare pentru vorbe grele sau actiuni dusmanoase si necrestine pe care le-a produs. A-ti cere iertare in public si in mod personal pentru niste fapte asa de josnice, ar fi produs o reabilitare in ochii multora din rindurile credinciosilor. Ignorind si pretinzind ca problema aceasta se va rezolva de la sine, da dovada cit de lasi au fost oamenii acestia.
Interesant este standardul dublu si apararea pe care copiii acestor pastori compromisi o prezinta ptr parintii lor astazi (cu citeva exceptii) constienti fiind de faptul ca multi dintre ei au fost beneficiarii directi ai avantajelor tradarii parintilor lor (mersul la studii in perioada comunista si chiar imediat dupa caderea sistemului, calatorii in strainatate, etc). De iertat trebuie iertati, pentru ca mai intai iertarea produce o eliberare de povara a celui care ofera iertarea, indiferent de actiunile celui care o primeste sau nu. Trebuie sa iertam dar nu putem uita astfel de lucruri, altfel istoria se va repeta din nou.
“Sa iertam , dar cand si cui”
Daca ierti cuiva care nu simte nicio parere de rau, nu-i faci rau prin aceasta?
La Sibiu, domnul Poplaceanu a reusit sa excluda
persoana care ii spunea adevarul, nu pentru pacate sau erezie;ci pentru tulburare!
Probabil”tulburare de constiinte”…
Minciuna sta cu regele la masa….
Tot dezgropam la morti;o facem ca simtim duhoarea
sau ca sa-i reimprospatam parfumul?
Fara pocainta…ce sens are?
Apoi ceea ce nu inteleg eu este “anglicanismul” ce este de fapt:e ca o zacusca….cand nu mai stii de fapt ce mananci?sau e o amestecatura care te face mai
tantos?(nu ma pricep sa scriu cu diacritice”mandru”=tantos)
Poate sa-mi explice cineva? poate voi intelege “farfuriile zburatoare” din partea aceea…daca am plecat dintrun loc…tinta mea este inainte sau ma intorc mereu la potcoave?..de cai morti?
Pentru ce? pentru colectie?
Elisa,
Scriptura ne spune ca trebuia sa iertam, indiferent de reactiile celor care au nevoie de iertare. Mai intii iertarea are un efect eliberator celui care o ofera. In cazzul meu, eu a trebuit sa ma eliberez de povara aceasta. Dar respectul, increderea fata de persoanele aceste nu se mai poate. Sint de acord cu tine in ceele ce spui, dar totusi trebuie sa tinem cont de faptul, daca Christos este cu adevarat Domnul si Mintuitorul nostru, atunci trebuie sa iertam. Cred ca avem o datorie sa nu uitam ceea ce oamenii acesti au facut. Increderea si iertarea sint doua lucruri total diferite. Increderea odata tradata fara adevarata pocainta dovedita prin fapte si nu numai voarbe goale nu se mai poate acorda niciodata.
@ Increderea si iertarea sint doua lucruri total diferite.
Ryan, asta am avut şi eu în minte în momentul în care am citit, pe blogul la care am făcut trimitere, anecdotele de mai sus.
Eu nu cred o iotă din ele, pentru că au fost spuse, iniţial, de domnul Nick.
Nu mai spun de fraza pe care o repetă şi o pune în guri diferite, stereotipiile sale verbale, probabil, cu uşor parfum de Steinhardt…
Ceea ce e mai grav, după părerea mea, este că oameni credibili, cum e cazul lui Doru Radu, preiau ce aud, fără nicio doză de îndoială.
Este un fenomen de “fascinaţie a minciunii”- ca să mă folosesc de titlul unui roman celebru, scris de un norvegian, Johan Bojer, care merită citit- care poate altera istoria despre care vorbeşti.
Oamenii trebuie să ţină minte faptele, dar să ierte oamenii, cum ai spus. Dar faptele, vorbele lor, trebuiesc bine documentate…
Elisa, Poplăcean este planta carnivoră crescută pentru parfum şi culoare. Biserica a ajuns ca un fel de grădină botanică- “mare Ţi-e grădina, Doamne!”- cu tot felul de specii rare, bune de arătat la turişti, prin ziare. Crezi că numai amărîtul acela de Sorin a avut de suferit din partea unui poplăcean? Cîte musculiţe au fost atrase de sucul dulce şi parfumat al gurii sale…
Ryan, ai dreptate, iertam si nu ramanem cu povara, dar ii vrem pe “acesti falnici turnatori” smeriti si cu minimum de bun simt.
Mi-a spus de curand un frate pastor ca la Consiliul Uniunii a fost ceva foarte urat, atat si-au luat apararea unii altora, incat te facea pe tine nevinovat sa te simti prost.
Stiam asta de la un alt frate pastor din alta zona, dar uitasem;acum mi s-a parut mai mai….
Rusine si sfiala nu au;bun simt nu au, dar vin sa ne invete Calea Mantuirii…
Despre asta e vorba;ca-i acceptam in loc sa le spunem clar in fata adevarul;cred ca neiertarea e altceva, sigur ca nu ne impovaram cu neiertare.
Rasvan, eu inca nu stiu ce sa cred despre restul fratietatii…ii consider deocamdata partasi, complici,
pentru ca se COMPLAC.
Nu au coloana vertebrala cei care se complac in neadevar.
@… complici, pentru ca se COMPLAC.
Elisa, majoritatea nu se amestecă, nu se “bagă”… Cînd conduc instituţii, cînd se asociază cîţiva “foşti”, alcătuiesc o camarilă redutabilă. Sunt inteligenţi. Securitatea nu recruta imbecili, nu la nivelul ăsta… Sunt guralivi şi nu se tem de Dumnezeu. Securitatea a ştiut ce alege. Acum, după mulţi ani, spun poveşti. Nu pot să tacă, le lipseşte organul…
@ Apoi ceea ce nu inteleg eu este “anglicanismul”, ce este de fapt…
Elisa, iată ce spunea Spurgeon cu un veac şi ceva în urmă:
“Oraşul acesta al Londrei e un oraş rău, şi ţara e plină de beţie, ţara e plină de curvie, ţara e plină de hoţie, ţara e plină de tot felul de idolatrii papistaşe.”
Cu alte cuvinte, anglicanismul este…
Ordineaza homosexuali si hirotonisesc femei…
Cautam alta confesiune, in loc sa ne schimbam noi, sa ne pocaim;plecam de la baptisti, ne facem angloicani, apoi varam in ograda baptistilor harletul securistilor
.
Faina treaba.
Elisa, omul la care te referi nu hirotoniseşte şi nu ordinează, dar recunosc că face o treabă faină cu hîrleţul… Atîta doar că pentru asta nu-ţi trebuie să fii anglican. Anglicanismul e doar un mizilic, înainte de a ajunge la Vatican, unde se mănîncă adevărata… papă
la oradea s-a scris legea lustratiei in cultul baptist.
nu cred ca initiatorul este linistit de amploarea care a luat-o in ultimii ani.pacat ca in loc sa-l marturisim pe Hristos am pornit cu totii sa vanam ca asa e moda, dar ce vanam sau pe cine?
Doamne scuza-ne ca nu stim ce facem!
Sami,
Legea lustraţiei ar fi fost necesară pentru întreaga societate românească. Oricum, ea a venit prea tîrziu.
Este umilitor să vezi cum este necesară o lege, pentru ca anumiţi oameni să se retragă din funcţiile de conducere, din motive asupra cărora nu e cazul să mai discutăm.
Lustraţie nu înseamnă să-i iei viaţa cuiva. Mărturisirea lui Cristos nu are nicio legătură cu aplicarea acestei legi. Despre vînătoare cred că glumeşti.
Singurul vînător adevărat este dl. Dănuţ Mănăstireanu, care-şi publică dosarele de urmărire. E adevărat, “victima” sa principală este o fantomă, dar pînă la urmă, gestul contează, nu?
Sami, Dumnezeu nu “ne scuză”, eventual “ne iartă”, iar cînd o face, cred că iertarea se aplică individual, nu unei mase mari de oameni, cum tot atît de adevărat e că unii ştiu foarte bine ce au făcut, ce fac şi poate vor mai face şi nu le pasă de Dumnezeu nici cît negru sub unghie: vor colabora în continuare, cu sau fără lustraţie, cu orice formă de putere care le va garanta ascensiunea socială, universitară şi bunăstarea materială.
Dacă există vreun “iniţiator” al lustraţiei, eu cred că nu are linişte pentru că i-au băgat alţii, codoşii, beţe în roate, să nu poată termina ce a început.
Dumnezeu să-l ajute pe acesta şi pe alţii ca el, pentru că biserica are nevoie să fie curăţată, precum legendarele grajduri ale lui Augias, de tot felul de spurcăciuni. Nu crezi?
Rasvan, am scris azi la renumitul domn D.M>
gandindu-ma ca il va supara adevarul si nu va publica comentariul meu, asa ca l-am copiat.
Asa a fost; deci omul nostru e previzibil.
Astazi cand diavolul(doar cu litera mica ii scriu numele)jubileaza, pentru ca a reusit sa destrame lumea crestina, acum cand se hirotonisesc pastori homosexuali lunadu-se in batjocura Cuvanul lui Dumnezeu,mai rau ca pe vremea Sodomei, in loc sa ne rezolvam vechile si lungile “povesti de dragoste si ura” dintre noi si fratii nostrii(N.P), scoatem la rang de Lumina pe fostii tradatori care nu au trecut prin stadiul pocaintei si lovim cu pietre in cei care au ramas cu coloana vertebrala dreapta.
Razbate din aceste randuri, ca intre dv-voastra si fratele Paul Negrut exisita lucruri necrestineste rezolvate..sau mai bine zis:nerezolvate.
Diavolul , in aceasta lume decazuta RADE de noi toti..
pe sub mustati rade si doamna”securitate’ cea care si-a ales oameni foarte-foarte isteti dintre crestini..
se simte un aer dadator de mireasma de la moarte spre moarte…
nicidecum de la viata spre viata.
Stiti cati oameni in jurul nostru Il resping pe Hristos?stiti cati se duc zilnic in vesnicie inconjurati de iadul vesnic?
Diavolul nu iubeste pe fratele Paul Negrut este evident(in marul ionatan se arunca cu pietre, nu in cel paduret).
Cei care il cunosc indeaproape spun ca are o matrurie vie a mortii Domnului Hristos.
Este Hristos Domnul nostru? sau doar al unora?
El sa fie slavit, sa ne faca mai buni, sa ne ajute sa ne pocaim de firea rea pamanteasca, razbunatoare;
El sa-i faca pe fostii delatori sa se pocaiasca nu sa renvie din cenusa, ca sa fie mantuiti in Ziua Aceea.
Doamnul vrea doar POCAINTA noastra si ne cere SA RASCUMPARAM VREMEA>
Asa sa ne ajute Dumnezeu.
*
By: elisa on 20 June 2010
at 11:11 am
Reply
Your comment is awaiting moderation.
Sami.
cum vrei sa-L marturisim pe Hristos daca nu ne pocaim intai?
Iarta Dumnezeu pe cei care au tradat pe fratii lui Hristos o viata intreaga si nu s-au pocait?
Cum poate marturisi pe Hristos o biserica necuratita de vechile pacate?
Vinovatii se “ascund dupa degete”desi sunt cunoscutiin comunitate;
care este prea slaba si prea putin doritoare de LUMINA!
Crezi ca ne mai asculta, ne mai crede careva?
Acum se apuca Manastireanu sa dea cu bata in balta, adica in fratele Negrut;
a gasit momentul sa-l ridice in slavi pe fostul domn securistocomunist RG….desigur fratele P Negrut fiind nepatat nu poate fi iubit de acesti corifei ai perioadei comuniste.
Mi se pare rusinos sa faci ‘”lucrul” cu harletul de la Secu;cei care ani de zile ne-au mancat libertatea de exprimare; lovind in oamenii lui Dumnezeu si ridicandu-i pe mortii acestia care macar ca sunt vii, li se duce doar numele ca traiesc.
Se mai plange ca unul care semneaza”securistu”il ameninta.
Voi credeti ? eu nu.
Doar nu e mare lucru sa scrii acolo cate o “iznoava”securista, ca sa para ca tu nu esti de partea lor;desi le lauzi produsele.
.
Rasvancristian,la mine este doar indignare de ceea ce se intampla intre noi pocaitii . De ani buni nu ne mai are nimeni treaba,putem face evanghelizari unde si cand vrem ,putem sa ne exprimam si sa cerem drepturi(am primit destule),inspiram libertatea pe care altii au visat-o 40 ani ,si ce vedem in loc de unitate- dezbinare, in loc de dragoste – ura ;
oradea se crede un fel de mecca a baptistilor,atatea nemultumiri.subiectul este foarte vast, de aceea pun punct.
ma rog ca Dumnezeu sa ne ierte si sa ne dea intelepciune in aceste vremuri !
fi binecuvantat!
@ subiectul este foarte vast, de aceea pun punct.
Sami, nici postarea nu propunea altceva decît o discuţie despre anecdotică, nimic mai mult.
Sunt convins că împărţirea lumii creştine în Oradea cea bună şi Bucureştiul cel rău este o naivitate artificială.
Cînd vreau să “ţin” cu cineva, mă uit la un meci de fotbal.
Chibiţarea creştină este necesară pentru a asigura cadrul de larmă necesar unor grupuri de interese ca să-şi evalueze resursele, popularitatea, să controleze argumentele vulgului şi să evalueze cîte din secretele de culise au transpirat sau nu. Un test care să arate pînă unde se poate întinde coarda. E un soi de manipulare tot mai fin condusă de ambele părţi, mai vocală fiind Oradea, pentru că are o reprezentare mult mai valoroasă în mediul virtual şi cu real impact în public. În momentul în care Marius Cruceru comunica din culise adevăruri greu de înghiţit, maşinăria de “fiţe” a fost pusă în mişcare şi blogul “Pătrăţosu” a murit. Acum toată lumea tace. E mormînt înflorit.
În afară de blogul meu nu cred să se fi pronunţat cineva referitor la ultimele postări apărute pe blogul dlui Mănăstireanu, de altfel un tip din ce în ce mai simpatic şi mai benign.
Marius Cruceru a “luat cunoştinţă” despre “dezvăluirile” legate de tatăl său, şi atît. A provocat o discuţie şi a închis-o peste degetele unor pianişti care nu ştiau partitura pe de rost. Cîntau frumos, dar pe alături.
Cu alte cuvinte, restul blogosferei luptă să evenghelizeze, să vestească, să promoveze, să sădească, să construiască şi multe alte “ască” şi “eze”…
Chiar atît de supărătoare e o singură voce, şi aşa destul de moderată, zic eu, cu care care prefer să rîd, decît să urlu?
Sigur, punem punct şi vă doresc numai bine şi Domnul să vă dea o săptămînă de pace şi de cer senin, de-al Său.
rasvancristian, doar o paranteza
(nu intelege gresit,probabil superi pe unii dar n-au decat sa se pocaiasca. indignarea mea este ca multi dintre noi umblam cu pietre tot timpul in buzunare gata oricand sa aruncam in cineva care iese in cale fara sa stim daca e bine.aici nu ne cunoastem varsta si doar Domnul stie ce faceam pe vremea aceea fiecare.
CUNOSC F BINE situatia in care era atunci fiecare pastor,aveau OBLIGATIA imediat dupa ziua de duminica sa mearga la un raport; nu stiu cati cititori acestor postari au fost intr-un beci al securitatii pe vremea aceea, dar cred ca Petru care s-a lepadat doar de 3 ori e un caz fericit fata de ce vedeai acolo.
sant si unii care au facut rau unor frati de-ai lor dar de unde stim noi ca nu s-au pocait? o marturisire cu umilinta publica ne linisteste ? vom uita si vom ierta?
unii au plecat la Domnul in aceste circumstante ,acum mai sant cativa in viata pe care asteptam sa ne vina bine a-i lovi.
cand va veni si perioada de liniste?)
eliza,
pocainta trebuie sa inceapa ,de la mine, de la tine si toti care vor.
de unde stii relatia unui om cu Dumnezeu?
tu privesti doar la trecut, pe cand Hristos priveste doar prezentul si binenteles viitorul fiecaruia alaturi de EL.
pai Manastireanu da cu bata in ,,oradea,, ca de acolo au pornit toate este autorul moral si a pigmeilor si uriasilor si galceava din cult si multe altele care poate inca nu sant publice dar sant grave.
fi binecuvantata!
Elisa,
“Rusine si sfiala nu au; bun simt nu au, dar vin sa ne invete Calea Mantuirii…”
Cred ca trebuie sa judecam de la caz la caz, uitindu-ne la fapte cu mintea clara fara sentimente. Nu putem generaliza, chiar daca durerea este mare si tendinta noastra este sa ii pune pe toti in aceeasi categorie. Pe cei care pretind ca invata calea mintuirii dar care nu o traiesc, trebuie sa ii dam pe mina Domnului, le va indoi El genunchi, mindria si chiar viata dupa cum merita. Aceasta nu inseamna ca noi ne spalam pe miini (si in cazul unor situatii dificile sa pretindem ca nimic nu sa intimplat) ca nu trebuie confruntati si demascati, dindu-le oportunitatea de smerenie, pocainta si restitutie (exact ca si in cazul pe care l-ai mentionat mai sus.) Daca acesti oameni nu o fac, Scriptura ne spune cum sa procedam cu ei. Solutia este foarte simpla chiar daca nu este foarte populara: Separarea de astfel de oameni pina cind pocainta lor este evidenta in comportamentul , vorbele si actiunile lor. Multi dintre ei sint foarte scoliti, si nu-i rau daca intradevar largesc Imparatia lui Dumnezeu. Problema este ca multi dintre ei s-au luat dupa o teologie omeneasca sau draceasca si se folosec de Cristos ca si un vehicol de a-si atinge scopurile lor mirsave, uitind faptul ca fiecare dintre noi (copii de Dumnezeu) cind slujiim in biserica aducem jertfa, si de multe ori, multi se fac vinovati inaintea lui Dumnezeu ptr ca aduc jertfa nebunilor. Scuze ptr. commentariul lung.
Razvan,
“asta am avut şi eu în minte în momentul în care am citit, pe blogul la care am făcut trimitere, anecdotele de mai sus.”
“Oamenii trebuie să ţină minte faptele, dar să ierte oamenii, cum ai spus. Dar faptele, vorbele lor, trebuiesc bine documentate…”
De un an incoace de cind un prieten mi-a spus de blogul tau,trebuie sa marturisesc ca am ris cu lacrimi la multe dintre articolele tale. Nu am avut timp sa ma implic mai mult in public pe blogs, ptr ca nu am fost gata sa platesc pretul iesirii in public, cumva cred ca am ajuns la punctul acesta in care nu-mi mai pasa de gura si parera lumii sau a unor fiare educate. Din pacate si Romania isi are partea ei de hiene teologice. Trist.
De acord cu tine. Il cunosc pe Doru Radu, personal. D-zeu l-a folosit in viata mea cu multi ani in urma. Este un om bun, credincios si cu capul pe umeri. Ma bucur ca il pot enumera ca si prietenul meu. Nu-i consumator de gogoase vechi sau liberale( asa cum comisul vrea sa vinda cu disperare) este destul de constant in credinta si are o minte deschisa. Daca are vre-un defect este faptul ca este prea bun cu hienele liberale si apostate, si mai este rabdator cu cine nu merita. Eu il iubesc si ma consider binecuvintat sa-l am ca si prieten.
Cu privire la blogul cu pricina, prefer sa stau la distanta, miroase a hoit in putrefactie, indiferent de cit prim ajutor de urgenta, comisul incearca si ii de-a.
@ o marturisire cu umilinta publica ne linisteste ? vom uita si vom ierta?
Sami, vorbeai despre lustraţie. Persoanele care au fost găsite că au colaborat cu orice fel de organism de opresiune, împotriva bisericii, a membrilor ei- ca să mă refer doar la trupul nostru- să nu mai facă parte din organele de conducere ale acesteia, asta era idea. Trebuie să recunoşti că acest lucru nu s-a întîmplat. Ştii la ce persoane mă refer.
Dacă aceşti colaboratori au fost descoperiţi sau au făcut singuri mărturisirea, dacă au făcut-o cu umilinţă sau nu, dacă au fost iertaţi din toată inima de comunitate sau nu- astea sunt variabile cu o puternică încărcătură sentimentală şi diferă de la caz la caz.
Cel mai important lucru ar fi fost să existe o confruntare reală între cei care au turnat şi victimele lor. O confruntare directă, faţă către faţă. Din păcate acest lucru nu cred că mai este posibil.
Ryan, l-am “întîlnit” pe Doru Radu la “Pătrăţosu”, cu doi ani în urmă. I-am urmărit comentariile pe blogul dlui Dănuţ Mănăstireanu şi de fiecare dată mi-a făcut plăcere să constat că este înzestrat cu talentul de a purta un dialog decent şi argumentat. Bunătatea de care vorbeşti transpare prin ceea ce scrie şi tocmai de aceea am spus în postare că unii oameni se folosesc de alţii- de Wurmbrand, de Doru Radu- pentru a-şi plasa anecdotele (vorbesc despre dl Gheorghiţă). Oamenii buni şi blînzi par mai creduli decît semenii lor duri şi cu limba ascuţită
şi sunt victime sigure ale unor persoane hîrşite din vechiul regim.
Despre blogul dlui Mănăstireanu: eu îl consider interesant şi îl citesc cînd am timp. Chiar dacă am prejudecăţi şi încerc să uit de ele, omul acesta are darul de a mi le reactiva: postările despre Papă şi catolici, anglicanismul său declarat, remarcile negative legate de anumite persoane implicate în lucrarea baptistă- cazul Paul Negruţ e deja clasic-, jocul de-a şoarecele şi pisica cu Marius Cruceru, liberalismul şi simpatiile sale pentru democraţii americani, etc.
Mă refer la blogurile noastre, la ce se poate citi pe ele, nu la OMUL Dănuţ Mănăstireanu, care este, mai mult ca sigur, o personalitate demnă de tot respectul şi mult mai importantă decît mine în viaţa socială a acestei lumi. Pentru toate astea, nu pot fi de acord cu dvs. cînd apreciaţi blogul său cu nişte cuvinte urîte şi nedrepte.
Apoi, eu “ţin” cu evreii, el cu palestinienii, amîndoi la fel de obiectivi, de altfel
Vorbiţi despre comis: nu este acelaşi lucru. Pe comis îl iubesc, în timp ce domnul Dănuţ Mănăstireanu îmi este discret antipatic
Razvan,
Sa avem pardon, omul cu pricina si blogul sau s-a “apreciat” singur inaintea lumii prin limbajul pe care el insusi il foloseste la adresa celor care doar indraznesc sa nu fie de acord cu el. Ura vitriolica care se revarsa fata de tot ce este conservativ, american si evreu este deja legendara. Mie personal imi este anipatic public. Cred ca distruge mai mult decit ajuta si este un manipulator de prima clasa.
Ryan, ca să devii un adevărat manipulator trebuie să fii iubit de o mare masă de oameni, eventual fanatizaţi. Blogărul în cauză este vitiolic, antipatic, etc.,
cu alte cuvinte e orice numai manipulator nu.
Pe de altă parte, domnia sa a declarat, cu un an şi mai bine în urmă, că vrea să facă educaţie ecumenică tinerei generaţii. Un manipulator nu-şi declară niciodată adevăratele ţeluri.
Am spus deja ce gusturi mă despart de domnia sa. Văd că avem motive comune să ne punem la încercare răbdarea şi îndelunga răbdare, deci nimic mai util în acest sens decît citirea blogului său. În doze fracţionate, cu măsură, pentru ca mitridatismul să aibă efect şi să nu devină curată sinucidere…
Razvan & Ryan:
Multumesc pt atentia nemeritata. Aprecierile dvs sunt exagerate.
Mai intii povestile mele sunt adevarate (sic).
Despre Nick:
Recunosc ca l-am simpatizat; sunt subiectiv.
-Unul din lucrurlie ce m-au atras la el, a fost Wurbrandismul sau care e un fapt indiferent de-l iubiti ori ba pe Nick. Trebuie sa stiti ca nu toti pastorii l-au ingihitit pe RW; era si cam mare. Azi, pare iubit de toti; n-a fost intotdeauna astfel.
-Desi ii condamn aspru pe colabrationisti, din varii motive, n-am fost de-acord cu “tratamentul” aplicat lor de patratosu, Mitrofan si Razvan Cristian (nu mai p0menesc comentariile).
Incercind sa fim drepti cu Nick va propun urmatoarele.
-am citit tot ce s-a publicat pe blogul lui Mitorfan
-Nick n-a fost pastor ci medic valoros si de pe pozitia aceasta a predicat evanghelie, incurajind pe frati intr-o perioada in care intelectualii se fereau. El n-a fost o nulitate care a progresat pt c-a fost informator. Evident ca aceasta “calitate” nu l-a incurcat.
-Nick n-a fost pastor si nu a fost in postura sa-si toarne oile, etc.
-el ne-a strirnit suspiciunea pt ca era mult prea liber in miscare in ţara/strainatate. Fiind slobod la gura, Nick zicea: “ma, toti care pleaca in strainatate platesc un pret”. Dar dvs? “Eu am tratat sotiile unor securisti si d-aia m-au lasat”. Raspunsul era partial adevarat.
-Nick a fost inculpat “complice” in dosarul Ţon (73? ori 74) alaturi de Chiper (un crestin respectat). Acest dosar era deschis (surprinzator) de Tribunalul Militar Brasov si instrumentat de insusi seful procuraturii Militare al RSR (general maior – cf. documetelor “Mitrofan”). Stiu ca se spune ca totul a fost o joaca pt ca sa i se dea statut de dizident lui Ţon. Probabilitatea acestei teorii e de 1%; argumentele ei fiind speculatiile personale.
-L-am vazut pe Gheorghita fugind o data de Militie si o data de Securitate.
-Din dosarul de urmarie rezulta c-a tradus surprinzator de multe carti; lucrul acesta e mai complicat decit credeti dvs.
-Gheorghita a fost ales co-pastor la Oradea pt ca era cineva. Dugulescu si Faragau (cel putin) au candidat fara succes. Nu cunosc detalii ale acestor “esecuri”. Gheorghita a fost ales -potrivit unei discutii private cu Negruţ- pt ca era cunoscut in Apus si asta trebuia sa-l fi protejat pe Negruţ. Vor fi fiind si alte motive necunoscute mie.
-Nu am timp sa continui
-Da, uneori Nick jignea, cum e cazul cu Ryan. Ii sarea ţandara. L-am vazut insa pe Nick cerindu-si iertare si, mai surprinzator l-am vazut oferind ajutor substantial unor frati “dusmani”… ca sa nu vorbim de saraci si de pacientii care i-au pastrat respect pt. tratamentul medical (fara ghilimele)..
Sunteti oameni maturi; povestea “colaborarii” e mai complicata.
Multumesc pt atentis! Sa fiti fericiti!
-Din dosarul Tzon reiese ca Nick
Inca o precizare:
Nick a avut o marturisire in fata comitetului de la Oradea (“a incercat ceva”-Mitrofan).
Mi s-a cerut sa pastrez tacerea asupra detaliilor.
A fost destul?
Participatii la marturisire sunt impartiti in pareri si-n simpatii/antipatii.
Pingback: Declarația zilei – 21 iunie 2010 « România Evanghelică
Doru Radu, consider comentariile dumneavoastră extrem de preţioase şi onorante pentru acest spaţiu.
Evocarea dlui Nick Gheorghiţă este remarcabilă, deşi incompletă. Amintirile dvs. directe, nemijlocite sunt pentru mine dincolo de orice îndoială.
Îmi recunosc agresivitatea din perioada “Pătrăţosu” referitor la tema despre care vorbim, dar mi-a fost greu să înţeleg că oamenii pe care îi veneram din principiu, faţă de care mă consideram un trădător al lui Cristos, umblînd pe căile lumii, n-au fost altceva decît nişte biete curci trădătoare. Cartea lui Daniel Mitrofan a fost un şoc pentru mine. Adevărul, chiar spus cu stîngăcie şi la repezeală, a avut impactul unui pumn primit în moalele capului. N-o spun ca scuză şi nu mă dezic de simpatia pe care o am faţă de Mitrofan, la fel de puternică şi azi, ca şi atunci. În ceea ce-l priveşte pe pastorul Ţon, am sărit peste cal în intervenţiile mele mai vechi, cu atît mai mult cu cît îi datoram enorm omului aceluia, scrierilor sale, predicilor şi casetelor video cu lecţii de-ale lui.
Anecdotele pe care le-aţi auzit din gura dlui Nick Gheorghiţă nu sunt, în ceea ce mă priveşte, mărturii de primă mînă. De aceea am scris despre asta, pentru că nu personalitatea acestuia mă fascina, ci principiul, confabulaţia, naşterea unei legende la care aţi participat cu un strop de răbdare şi farmec de povestitor. Sunt convins că aţi înţeles asta şi faptul că nu v-am acuzat de nimic, dimpotrivă.
Razvan:
N-am incercat o scuza. Si nu pretind ca am fost martor la discuta RW-Nick. Relatia lor amicala n-a fost un secret.
V-am citi martutia personala pe patratosu. Din pctul dvs de vedere e logic. Dvs va considerati vinovat pt ca l-ati parasit pe Domnul, iar cei ce pareau sa-L urmeze se jucau cu focul. Dezamagire dvs -si a mea- e justificata.
Experienta mea e diferita. Eu am fost crestin de la 17 ani cu marturie vizibila- usa de biserica-. Am fost de multe ori las. Nu, nu m-am lepadat vreodata. Ba m-am sculat in picioare la facultate pt credintsa si am fost tinta atacurilor… si totusi, de multe ori n-am avut curaj sa-L marturisesc. Ma simt rusinat. Desi n-a stiut nimeni, decit Domnul. In plus, mi-a fost frica. M-au dus o singura data la Milite pt rugaciune, apoi amenintari la servici, etc…
Deci ii privesc pe acesti frati prin prisma esecurilor personale.
Multumesc pt simpatie si cuvintele nemeritat de bune. Atentia dvs. m-a onorat.
Razvan -Cristian:
Sper sa nu interpretati gresit povestea de mai jos.
In ’90 am umblat dupa RW prin Arad si Oradea. Am reusit sa schimb citeva cuvinte cu el. Imi raspundea anapoda; mi-am dat seama mai tirziu ca n-auzea bine. “Vorbeste, ma, cu mine biblic” mi-a spus. M-am bibliit. “pai nu stii ce spune Ilie proorocilor lui Baal? Strigati tare?”.
AM inceput sa ne intelegem mai bine.
“Povestiti-mi cind ati fost comunist”-l-am rugat
“Citeste cartile mele”-
“Le-am citit. Nu ma duceti pe mine asa usor”.
Am insistat.
“ASculta dragul meu” -a devenit RW curtenitor si extrem de cald “eu am cu Iliescu o intelegere: nu ma amestec in alegerile din Ro si el ma lasa in pace”… RW era inteligent dar isi urmarea chemarea sa. Iata de ce, la fel ca Mintuitorul, nu se antrena intr-un conflict gratuit. Nu stiu cum a obtinut aprobare pt Stefanus. Pot banui:
“Cumnatul meu l-a tratat la Paris pe Walter Roman -ptiu drace-tatal lui Petre Roman.”-a inceput RW sa-mi povesteasca. Din pacate, am intrerupti de vizitatori, de tusea lui suparatoare, de slabiciunea lui fizica; nu l-am putut convinge sa-mi spuna taine. Era normal; eram un nimeni dar m-a tratat cu simpatie, caldura, dar si cu ironie. Dar n-avea rautate…
RW i-a batut pe comunisti cu armele lor.
Am copiat ceea ce aţi scris ca pe o postare separată. Nu e prima dată cînd v-am spus că trebuie să scrieţi o carte de amintiri, nu?
dac-as avea talentul dvs.
Doru Radu,
Dupa cum te cunosc, nu ma asteptam la un alt raspuns din partea ta. Esti bun si smerit.Cu siguranta smerenia ne prinde bine la toti.
Mentionezi in cazul meu jignirile lui Nick Gheorgita si concluzionezi ca probabil acesta este faptul care m-a determinat sa rup tacerea dupa aprope de 20 de ani. Totusi, sa fim corecti, ai uitat insa sa mentionezi amenintarile si garantiile personale de esec primite din partea lui. Te asigur cu privire la persoana mea, ca nu este cazul si nu am nici o dorinta de razbunare. Dar nu pot insa sa tac cind vad cum unii inca ii lauda si ridica in slavi pe cei compromisi. Ceea ce este mai interesant este faptul ca unii care au suferit din partea organelor de represiune sint gata sa sara in aparare lor (sindromul Stocholm imi vine in minte). Cei care s-au compromis nu au absolut nimic de ce sa fie mindri. O recunoastere si o marturisire publica a pacatului lor ar fi pus punct de mult la situatia aceasta. Adevarul este dureros: sint compromisi, si marturia lor este patata. Dumnezeu ne stie pe fiecare dintre noi mai bine decit ne cunostem noi insine. Nu stam noi aici cu balanta judecatii, cite din faptele lor bune sint contra faptelor rele. Dumnezeu este judecatorul (si al lor si al nostru) si cel care va impune sentinta sau va da mila si har. Dar cu toate consideratiile, trebuie sa recunostem ca realitatea si trecutul nu se pot schimba, pentru ca au devenit parte din istorie. O istorie tulbure care nu ne face cinste, nici celor care pretind ca, daca ignora faptele si realitatea, cumva problemele se vor rezolva de la sine, nici celor care inca se mai ascund sperind ca nu vor fi aflati. Dupa astfel de fapte, scuzele sint vorbe goale. Eu unul as prefera sa vad un efort vrednic de noi, in zidirea si largirea imparatiei lui Dumnezeu. Putin o mai fac in zilele noastre. Ucenicia este foarte costisitoare si putini mai vor sa plateasca pretul. Stima si respect ptr tine, cititori si domnului Razvan.
Ryan, eu sunt cel care-ţi mulţumesc.
Sami,
“de unde stim ca nu s-au pocait”…pocainta in aceste cazuri trebuie facuta publica; chiar Duhul nu i-ar lasa
linistiti pana ce nu si-ar descarca cugetul impovarat!
Avem nevoie de curatie, de traire in lumina; este singura cale pentru a-i atrage pe oamnei la Domnul.
Ryan,
spui ca exista o cale… aceea de a nu sta nici macar la masa cu cei care….
Nu e chiar asa; nu de mult a fost exclusa o persoana draga mie, si pentru ca-i cunosc felul de traire… a fost exclusa din adunare, nu pe motiv de erezie sau pacat, ci pentru tulburare… pai omul asta ar putea sa cada vazand ca este exclus de un fost tradator de frati…. era singurul care i-a spus adevarul de fata cu intreaga biserica: asa a hotarat Domnul.
Cum sa stai linistit cand vezi ca cei care sunt certati cu Adevarul sunt la rang de cinste?
Pentru mine Manastireanu pana acum a fost un om ca toti oamenii; acum il vad razbunator si un manipulat de catre securisti! sa loveasca, sa loveasca in oamenii lui Dumnezeu.
Ma intreb cum, de acolo, din noua sa confesiune, nu face pe mortul in papusoi cum ar trebui sa faca unul care isi tot schimba religia; e de-a dreptul penibil.
Nu ma mai mir, de vreme ce i-a facut postare speciala lui Alin Cristea… de reabilitare.
Poate e platit sa se ocupe de reabilitari si demolari de imagini, poate si asta fac anglicanii, in afara de “idolatriile papistase”.
Elisa,
Nu m-am referit la cazul despre care tu vorbesti. Nu cunosc amanunte. Indiferent este foarte trist, mai ales cind cel care este “in charge” este un tradator care nu-i pasa nici cit negru sub unghie de consecinte. Nedreptati s-au facut si se vor mai face chiar si in biserica, si asta trebuie sa ne aminteasca ca avem de lucrat din plin in fiecare zi la desavirsirea noastra. Tu continua sa incurajezi persoana vatamata in credinta si in iertare. Stiu este foarte greu, dar iertarea ii va face mult bine.
Cu privire la Manastireanu & Co., prefer sa nu comentez. Mi-e scirba. Am spus in parte ce am avut de spus, mai mult cred ca nu zideste pe nimeni. Majoritatea oamenilor, indiferent cit de simpli sau sofisticati in gindire si inteligenta, poate sa recunoasca diferenta privita din punctul de vedere al Scripturii si al maturitatii spirituale.
Etichetele noastre religioase nu ma mai deranjeaza asa de mult. Au fost create de oameni ptr motive diferite, unele mai sincere decit altele. Nu sint ecumenic absolut de loc, dar am un prieten in oras care este pastor evanghelic anglican, care este de un caracter deosebit, asa ca nu ma grabesc sa dau cu piciorul in el doar ca noi doi avem niste pareri teologice de interpretare diferita a unor portiuni din Scriptura care in realitate nu sint asa de clare.
Daca DM isi gaseste pacea si locul in bis anglicana, Domnul sa il tina acolo si sa ii de-a pace si liniste.
Domnul sa iti dea har, pace si intelepciune in felul in care te apropii de pretenul(a) ranita, sa o incurajezi pe calea vietii de credinta.
Pingback: Evanghelici în Top 100 WP (22.06.2010) « România Evanghelică
Elisa, doar o intrebare: ce intelegi prin faptul ca D. Manastireanu este ‘manipulat de securisti’? Sa inteleg ca si D. Mitrofan a fost ‘manipulat de securisti’? Dincolo de simpatiile sau antipatiile pe care le avem fata de anumite persoane (oare e corect ca fii ai lui Dumnezeu sa avem antipatii?), ca si crestini, cred ca, in orice afirmatii care le facem trebuie sa fim cinstiti si corecti…Sau poate ce ceea ce ai spus este corect…; in acest caz cred ca trebuie sa aduci si argumentele de rigoare.
Vali, cred că Elisa s-a referit la comentariile pe care dl. Dănuţ Mănăstireanu le-a primit şi de care s-a plîns pe blogul său.
a tras concluzia că aplombul cu care combate acesta tot ce-i iese în cale, de la Oradea pînă-n Oradea, de la “manipularea” aia i se trage.
Dl. Alin Cristea îi sugera să ia acele provocări batjocoritoare sub beneficiu de inventar, pentru că sub anonimatul lor se putea ascunde orice tembel, nu neapărat un securist.
Cu alte cuvinte, să nu-şi facă inimă rea de pomană.
Dl. Mănăstireanu nu a părut extrem de convins, iar Elisa, care e un fin şi atent observator al stărilor de spirit mănăstirene
Să zică Elisa dacă n-am dreptate!
Razvan,
in fratii necompromisi, manifestand fata de acestia o ura visecerala, nedemna de cineva care are o asa parere buna despre sine insusi;nu cred eu atunci ca reabilitarea lui R.G.si infierarea lui NP este de la Secu?
multumesc ca ai raspuns in locul meu;exact asa este, eu nu stiam sa o spun atat de clar.
Ryan,
ma refeream la faptul ca D.M. si-a schimbat confesiunea devenind din baptist anglican, dar se vede ca nu-i ajunge ca se intoarce inapoi spre a-i lovi cu”harletul securitatii”(REPET.
oricate confesiuni va mai schimba pana la iesirea din fiinta, nu va rezolva nimic daca Nu Se Impaca cu Paratul
.
Geaba zice Tatal nostru iarta-mi greselile….pentru ca i se va ierta “precum si eu i le iert lui Paul N.”
Ma asteptam la mai multa maturitate spirituala de la un om cu pretentii mari ca dumnealui.
Elisa,
Si eu am fost si sint tinta urii lui viscerale de canal dupa ce a postat anul trecut un articol cu privire la alegerile americane si la faptul ca in sfirsit Dumnezeu i-a pus cu botul pe labe pe Americani, dupa ce i-am cerut socoteala pentru cele spuse dindu-i replica printr-o scrisoare deschisa.
Da, sarmanul, el este fara vina, toti il persecuta, toti il urasc, securistii nu au altceava de facut decit sa se ocupe de un amarit ca si el (probabili inventati de imginatia lui halucinanta, procedind exact la fel cum se obisnuieste in lumea vestica, de a face zgomot si scandal ptr a-si face reclama, ucenici si trafic pe blogul lui cu “integritate”) iar toti ceilalti care nu sint de acord cu el sint spalati la creier, nu gindesc, fundamentalisti, consumatori de propaganda bisericeasca si religioasa, idioti, cretini, timpiti, scirbavnici etc, sa folosec doar citeva dintre adjectivele limbajul sau ales de “intelectual de mahala.”
In final cred ca toate aceste rabufniri firesti ne prezinta pe adevaratul Manastireanu, care este el in realitate si nu intelectualul rafinat pe care el il cauta sa-l portretizeze asa de viguros cautind cu orice pret acceptarea lumii intelectuale seculare.
Scriptura ne spune ca pe copii lui Dumnezeu ii vom cunoaste dupa faptele (vorbele lor). Lucrul acesta este valabil si este de necontestat.
Elisa,
tovarasul Poplacean (nu domnul).
Se pare ca “arhetipul Nicolae-Elena”
a devenit un brand (local) al acestui tip de lideri.
Tovarasa Elena (consoarta lui Octavian) functionand de ani buni ca si contabil al congregatiei conduse de tovarasul Octavian
( numele conspirativ al pastorului Poplacean mentionat in dosarul de informator )
- in ciuda faptului ca NU ARE FACULTATE si nu s-a organizat un examen de competenta pentru ocuparea postului respectiv de contabil al bisericii abuzate de tovarasul Octavian, cum era normal legal si de bun simt, postul incredintandu-i-se “ope legis”(“de plin drept” discretionar). Evident contracanditatele/contracandidatii ar fi fost tineri/tinere cu studii superioare in domeniu, capabili, energici, si..cu mari nevoi financiare, tineri ai congregatiei carmuite de tovarasul Octavian.
- in ciuda faptului ca in alte cazuri acest tovaras Octavian (de ex.) a refuzat angajarea unei surori tinere in cadrul unei asociatii (asupra careia isi manifesta autoritatea) pe motiv ca “nu e intelept ca barbatul si nevasta sa lucreze impreuna”(parafrazat), la acelasi loc de munca ( tanarul ei sot lucrand in cadrul aceleiasi asociatii)
(in speta miza era un salariu foarte bun la vremea respectiva care probabil a trezit invidioasa invidie sau alte orgolii si interese tovarasesti mascate cu osardie de ani de zile , fiind deci astfel “insuspectabile” fata de terti)
- in ciuda faptului ca “domnul tovaras” (antagonismul sintagmei e intentionat) i-a atribuit postul de contabil propriei consoarte in secret, fara a informa in adunarea generala biserica si fara a cere acordul acesteia (e totusi o functie importanta nu? ai acces la toate finantele bisericii si resursele materiale )
Salariile pastorilor si ale personalului administrativ sunt suportate din cotizatiile membrilor deci, acestia au un drept de tip “creanta” in ceea ce priveste justa si inteleapta folosire a acestor bani.
Cat de normal e ca un “domn tovaras pastor” sa-si instaleze propria consoarta in functia de contabil al bisericii pe care o carmeste (nu carmuieste) atata timp cat aceasta nu are studii superioare de specalitate, nu s-a organizat concurs de competente, atata timp cat exista persoane fara serviciu cu studii superioare de specialitate in congregatie, atata timp cat nu a informat si cerut accordul adunarii generale (ca organ suprem de conducere si control art.29 din Statutul Baptist) cu privire la aceasta, atata timp cat s-a dezis de propriile afirmatii “nu este intelept ca sotul si sotia sa lucreze la acelasi loc de munca)principiu pe care l-a aplicat in alte cazuri?
@ multumesc ca ai raspuns in locul meu; exact asa este, eu nu stiam sa o spun atat de clar
Elisa, vezi că sunt bun şi de avocat, nu numai de procuror? Locul de judecător pe pămînt fiind de mult şi de mulţi ocupat, l-am ratat. Se pare că era postul cel mai bine remunerat: ţie îţi acorzi veşnicia, iar restul se împarte între cei rămaşi…
Ryan, văd că eşti “bubă” pe dl. Mănăstireanu
.
, fără să clipească; l-a apărat pe dl. Alin Cristea cu o mînă, iar cu cealaltă i-a tăiat moţul; cu un ochi plînge pentru Marius Cruceru, cu altul rîde, ca un personaj turc din “Toate pînzele sus”, cînd trebuia să ajungă acasă şi să dea ochii cu cele două neveste ale sale, una nurlie, alta ba; moţăie pe blog cu tot felul de postări de adormit Miţura, pentru ca, periodic, precum vulcanul Popocatepetl, zis El Popo, să erupă baloane de săpun cu sodă caustică şi să-i stropească-n ochi pe toţi incaşii, mayaşii şi aztecii din Alianţa Evanghelică, începînd cu Paul Negruţ şi terminînd tot cu el. 
Calcă colorat, divers şi are monturi, pe picioarele tuturor… Poţi spune orice despre el, pentru că oricum se supără… 
Mie mi-e necesar şi simpatic, să ştii…
De cînd a schimbat “parohia”, nu mai are importanţă cum combate. Ameninţarea unei structuri cum este biserica baptistă vine mai degrabă din interiorul ei, nu din afară.
Omul acesta a trecut la anglicani şi nu s-a ascuns; n-a colaborat cu securitatea în vechiul regim, dimpotrivă; şi-a declarat public simpatiile politice şi religioase, ceea ce e destul de rar, trebuie să recunoşti; a promovat pe blog tot felul de năzbîtii, de la nuduri, pînă la giulgiuri catolice
Sorin, mi-a plăcut asta cu nevasta chelăreasă. E avantajul nostru, pentru că avem mănăstiri mixte.
Nu ei sunt vinovaţii principali, ci comunitatea de acolo. Toţi par injectaţi cu un derivat halucinogen din secara cornută, au creierul latex, cauciuc natural, din moment de acceptă, plătesc şi întind de Poplăcean ca de guma de mestecat, din Sibiu la Barcelona. Numai tu faci băşici… 
ba ajunge des si cu 700km mai jos, la nepotul asezat pastor la Madrid….
150E pe o predica,,nici nu-i chiar asa de mult.
o fi impozata suma ori face evaziune?.
Sorin, cum a ramas cu procesul cu CNSAS_ul?
vinovat sau curat-murdar?.
Ryan,
daca si de o amarata si nebagat in seama ca mine ii e teama…de ce n-a postat ce am scris si apoi sa ma ia la bataie?nu voia sa le dau idei si altora despre preazbuciumatul lui suflet de ura.
Fiecare pasare pe limba ei..canta.
Razvan,
Nu sint eu atit de orb incit sa nu recunosc ca anumite (tot mai putine) lucruri pe care el le publica si promoveaza au valoare. Ceea ce ma deranjeaza insa este ura si sarcasmul fara margine care se scurge zilnic de pe blogul lui, in timp ce isi da cu caramida in piept ca el este un crestin de exemplu, judecind pe altii, dind lectii tuturor in etica si standarde de viata crestina pe care el insusi le inclaca in picioare in mod amarnic.
Cunosc istoria lui ptr ca i-am citit blogul de la distanta, din pacate calitatea blogului lui cit si a unor contribuitori coboara adeseori la nivel de canal.
Greseala si vina este a noastra ptr ca multi dintre noi l-am incurajat chiar in mod tacit prin ratingurile pe care la are, contribuind la ele, simplu prin prezenta tacuta de pe blogul sau.
Daca noi ne-am cenzura curiozitatea nu cred ca ar avea ce sa se mai laude, astfel recurgind la tactica de scandal si mizerie pe care o aplica in ziua de astazi. Cred ca este datoria noastra sa veghem unul asupra altora si a preveni fratietatea de fenomenul DM. Multe bloguri crestine il listeaza fara nici o problema.
Traim in o societate aparent libera (cit de cit), si fiecare are dreptul la punctul lui de vedere, dar nu pot sa nu observ cit de distorsionat si abuzat este dreptul de exprimare in public. Astazi in societate raul a devenit bine si binele este rau. Nu mai exista buna cuviinta si propriul control al constiintei care ar trebui sa ne opreasca de la astfel de lucruri daca pretindem ca suntem sub controlui Duhului Sfint.
De ce sunt asa de pornit si iau atitudine? Simplu ptr ca un adevarat copil de Dumnezeu nu vorbeste (publica), nu se comporta in modul in care Manastireanu & Co. o fac.
Si ca nimeni sa nu ma acuze de lasitate asa cum face DM pe cei care il critica, imi dezvaluiesc identitatea .
Numele meu este Cornelius Tica si sint pastorul la Romanian Bible Baptist Church in Greenville SC. Ptr cei care vor sa ma contacteze pe e-mail privat ma pot contacta la: ryantruth@gmail.com
Ok, Rasvan, sa fie asa cum explici tu si-mi confirma Elisa… Insa in ce priveste comentariile Elisei si ale lui Ryan, la adresa lui D.M., sau cele ale lui Sorin la adresa lui P, ma bucur ca sunt pline de dragoste crestineasca pentru cei la care fac referinta, ca sunt insufletite de dorinta vie si sincera de a salva sufletul pacatos al celor in cauza de pe caile pierzarii…!
Vali, eu încerc să mă obişnuiesc de pe pămînt cu ideea că va trebui să-mi petrec veşnicia împreună cu dl. Dănuţ Mănăstireanu în colţul bărboşilor, deşi el este convins că nu bărbile contează, cel puţin nu dincolo…
Povestirile lui Doru Radu mi-au amintit de Wurmbrand şi mi-au lăsat un gust de cer… Wurmbrand nu acuza pe nimeni… Oare de ce?
Pingback: Despre Dănuț Mănăstireanu « România Evanghelică
Problema, cred, Rasvan, nu e neaparat aceea ca acuzam (de altfel cred ca e necesara o lamurire a acestui termen; cum sa intelegem in mod corect cuvintele ‘nu judecati ca sa nu fiti judecati?’). In definitiv, si Isus, si Pavel, si Petru acuza, pe ici pe colo pe unii sau altii. Diferenta, nevertheless, e aceea ca noi nu suntem nici Isus, nici Pavel, nici Petru, ca sa avem certitudinea data de Duhul Sfant, ca suntem in posesia adevarului. Dar, chiar daca avem certitudini aproximative si ne credem in masura sa judecam, mai mult sau mai putin legitim pe X sau pe Y, n-ar trebui sa uitam ca trebuie s-o facem in dragoste, cu dorinta sincera de a-l apropia pe cel in cauza de Dumnezeu. Crestinismul este diferit de alte sisteme etice si religioase tocmai prin aceea ca introduce in istorie un nou pacat: pacatul ne-iubirii. Eu cred ca la marea judecata, ni se va cere socoteala pentru toate pacatele, mici sau mari pe care le-am facut in viata, inclusiv de ceea ce am scris pe bloguri. Fie ca atunci, in infricosatul moment al evaluarii ultime, sa nu ne fie rusine de nimic din ce am ‘bloguit’ aici jos, in ambigua paranteza a lui ‘deja, dar nu inca’.
@ Eu cred ca la marea judecata, ni se va cere socoteala pentru toate pacatele, mici sau mari pe care le-am facut in viata, inclusiv de ceea ce am scris pe bloguri.
Vali, eu trăiesc cu nădejdea, poate greşită, că cei adormiţi în Cristos nu vor mai veni la judecată.
Am convingerea că ni s-a dat harul pocăinţei, că ne rugăm pentru aceasta, ca să fim iertaţi de cîte ori greşim, inclusiv cu ceea ce scriem pe bloguri.
Că nu pot să iau parte la Cina (Masa) Domnului dacă între mine şi un om, fie el din lume sau din biserică, este duşmănie- din partea mea, fireşte-.
Că la Judecată, dacă vom veni cu povestea păcatelor noastre, Domnul se va uita mirat la noi şi ne va spune: “Nu vi le-am spălat Eu? Nu în Mine aţi crezut? Voi despre cine vorbiţi? Despre omul vechi, care a murit la Crucea Mea?”
Vali, eu nu sunt teolog, cred aşa cum am apucat şi nu mă tem de Judecata Lui, pentru că e Tata. Mi-a promis asta şi ştiu că nimic nu-L clinteşte din credincioşia Sa.
Nu sunt chiar asa sigur ca, teologic vorbind, ai dreptate…In ciuda a ceea ce se crede in mod obisnuit in mediile evanghelice, Biblia pare sa afirme altceva la acest subiect…Din cate citesc eu in N.T., oridecateori vine vorba de mantuire acolo, aceasta e primita prin credinta. Insa oridecateori este vorba de judecata, aceasta se va face dupa faptele noastre. Romani cap. 2 sau Apocalipsa, ultimele doua cap, si multe alte texte converg in aceasta directie. Mantuirea e prin credinta, true, dar sa nu uitam ce spune Iacov: credinta fara fapte este moarta. La marea judecata faptele vor confirma sau nu credinta noastra. Nu cred ca doctrina justificarii prin credinta e un fel de cec in alb, in virtutea caruia ne putem balaci in orice pacate, ptr ca, vezi bine, Domnu-i bun si iarta…Sa pacatuim ca sa se inmulteasca Harul? Nicidecum! – spune Pavel…
Pingback: Declarația zilei – 23 iunie 2010 « România Evanghelică
@ In ciuda a ceea ce se crede in mod obisnuit in mediile evanghelice…
Vali, mă bucur că eu nu sunt singurul care “nu am dreptate”. Nu vreau să intru în dispute teologice- asta mi-ar mai lipsi!-.
@ ne putem balaci in orice pacate, ptr ca, vezi bine, Domnu-i bun si iarta…
Nu asta am susţinut… Încă o dată, eu îmi menţin credinţa în ceea ce am auzit acasă şi în biserica unde mă închin…
Vali,
noi avem datoria sa ne judecam unii pe altii, asa cum spune in NT, daca nu..ni se va cere sangele din mana noastra…
…..ma gandesc ca eu scriu aici cu gandul ca DM va citi si se va gandi ca este gresit ceea ce face..
….corect ar fi sa-i spun direct; am facut-o, daca m-a spamuit inseamna ca a citit, deci mi-am facut datoria..
….acum nu stiu cum ramane cu ceea ce am scris aici; daca am gresit si ma rog, sunt iertata, aici pe pamant…
..pentru DM e la fel; insa daca NP i-a gresit ar fi trebuit demulticel sa se impace”sa nu apuna soarele peste mania lui”.
nu sa faca public ceea ce a adunat in inima lui peste care a apus soarele de mii de ori…brrrrrr!
..despre o persoana cu “atata istorie” in spinare suna destul de trist vaicareala impotriva fr PN.
,,cineva ,, ,a inflamat rau relatiile intre oradea si bucuresti.
deoarece cei de la centru nu au aprobat infiintarea unei alte uniuni baptiste(conventia de vest) pe care atat de mult o doreste episcopul de oradea ,acesta a inceput ,,jocul cine-i comunistul,, si asa s-a ajuns in balacareala asta a celor doua tabere.
Sami, mă topesc după genul ăsta de comentarii: “cineva, cumva, undeva, trădare…” care sună, de la Caragiale încoace, ca o piesă de teatru văicărită, în care, nici după mai bine de o sută de ani de căutare, n-am găsit scrisoarea pierdută, iar de ales, alegem mereu pe Agamiţă Dandanache, care are în cap clopoţeii cei mai mari şi plastografia cea mai sfîntă la ‘Războiu’ . Pac!
Elisa,
Asa cum am scris intr-o postare anterioara, eu cred ca ne e permis sa judecam pe altii, atat timp cat o facem in dragoste. Insa comentariile tale pe acest blog nu demonstreaza – in opinia mea – dragoste…Argumentul ? Faptul ca in repetate randuri gasesc la tine afirmatii incorecte si extreme…ori dragostea nu face casa buna cu lipsa adevarului…Eu nu cunosc mare lucru despre conflictul dintre DM si PN, nici despre NG sau pastorul P…Insa am intervenit in acest blog pentru ca m-au frapat anumite afirmatii care mi s-au parut nefondate si false…
Ai afirmat undeva ca nu putem ierta cat timp cei in cauza nu-si cer iertare, lucru care evident nu se potriveste cu rugaciunea de pe cruce a lui Isus: ‘Iarta-i tata caci nu stiu ce fac!’. E adevarat, ai revenit apoi – la comentariile lui Ryan – si ai mai nuantat lucrurile…asa ca aici ai avea circumstante atenuante…as putea deci califica afirmatia ta drept greseala ‘teologica’…Insa nu la fel as putea vorbi despre alte lucruri scrise de tine…De exemplu sustii undeva ca toti cei ce au fost informatori ai securitatii au fost tradatori ai fratilor lor, si-l numesti pe fratele RG un domn securisto-comunist…(nu stiu la cine te referi cand spui RG – banuiesc ca la NG)…Este insa calificativul ‘tradator al fratilor’ corect cu privire la oricine a fost informator al securitatii ? Oare toti au fost ‘tradatori’? P. Dugulescu, RG, etc, toti pot primi acest calificativ in mod nediscriminat? Ce inseamna ‘tradator’? Ioan Voda cel Cumplit a fost tradat de boieri in batalia de la Roscani. Turcii l-au prins si l-au, legat de cozile unor camile, care l-au sfartecat de viu…Alt exemplu, mai contemporan…: unul din vecinii mei i-a turnat la securitate pe alti doi vecini, care la o petrecere au facut pacatul teribil de a canta imnul ‘Desteapta-te romane’….Cei doi au fost trimisi la canal…numai unul din ei s-a mai intors viu acasa…Cand ma gandesc la tradare, ceva similar acestor exemple imi vine in minte…Au facut RG sau PD asa ceva…?
Au fost cu adevarat urmasi ai lui Iuda, care si-a trimis Invatatorul la moarte pentru cativa arginti ? Un alt exemplu: in armata unul din colegii mei a fost racolat de Securitate pentru a ma spiona (nu stiu de ce, ptr ca nu eram mare personalitate…). In orice caz, acest coleg a venit la mine abatut si mi-a marturisit: ‘uite ce m-a pus securistul sa fac…mi-a fost teama si am semnat…dar totusi nu am rezistat sa nu-ti spun si tie…Te rog mult, sa nu cumva sa le spui ca ti-am spus, ca daca vor afla ma vor duce la curtea martiala’. Eu i-am multumit mult ptr ca mi-a facut aceasta marturisire, si i-am spus ca poate sa spuna despre mine tot ce vrea, fiindca nu am nimic de ascuns…din punctul meu de vedere totul e OK…..Dupa armata – si revolutie – am ramas in continuare foarte buni prieteni…Cu siguranta ca un astfel de om nu poate fi numit ‘tradator’…cel putin eu nu-l pot numi astfel…Cred ca nu poate fi pus stampila ‘tradator’ pe un informator decat atunci cand stim cu adevarat ce fel de rapoarte a dat securitatii, daca prin acestea a facut cu adevarat rau celor despre care a scris… Ai facut tu insa o astfel de analiza a dosarelor celor despre care afirmi ca sunt tradatori, ca sa le pui in cunostinta de cauza acest calificativ? Ma indoiesc…
In alt loc afirmi fara sa clipesti ca DM foloseste ‘harletul securitatii’, ba mai multi, arunci foarte sigura pe tine banuiala ca el ar fi scris presupusa ‘interventie securista’ de pe blogul sau, pentru a da greutate afirmatiilor sale. Mie aceste suspiciuni mi se par, cu mare probabilitate, false…In primul rand, securistul cu pricina a scris dupa ce DM a postat articolul in care il apara pe NG si-l acuza pe PN. Deci nu e posibil ca postarea articolului in cauza sa fie urmarea unei instigari securiste…Cat despre ideea ca Danut ar inventa ‘interventii securiste’ ptr a-si sustine argumentele, din cate il cunosc eu pe el, o astfel de ipoteza mi se pare aberanta…dar, in fine, fiecare e liber sa creada ce vrea…
Cat despre convertirea lui la anglicanism, mi-e greu sa inteleg dispretul cu care privesti alegerea lui…Se pare ca nu cunosti faptul ca in biserica anglicana exista o ramura liberala si una evanghelica…ori DM e afiliat ramurii evanghelice. John Stott, de exemplu, este un teolog anglican deosebit de respectat…probabil si de catre multi profesori de la Oradea…Eu am avut onoarea sa am in America un profesor anglican extraordinar din toate punctele de vedere: Gerard Bray…Asa ca, din nou, nu inteleg indignarea ta…Spui ca DM ar trebui ca in loc sa comenteze pe bloguri, mai degraba sa-i fie rusine de ‘convertirea’ lui si sa se pocaiasca…As fi de acord ca aceasta ar trebui sa-i fie reactia, daca ar fi convins ca a trecut la niste eretici…insa el nu pare a fi de loc convins ca a facut un pas gresit dpdv doctrinar…
Inca odata, cred ca atunci cand judeci pe altii, trebuie sa o faci in duhul dragostei (si al adevarului)…Insa mi-e teama ca in comentariile tale acest duh lipseste…
Rasvan, in legaura cu lipsa dorintei de a intra in dispute teologice, nu inteleg de ce te temi asa de mult de asta…Si faptul ca multi cred ceea ce crezi tu, asta, bineinteles, nu este un argument…Insa din cate stiu eu, majoritatea manualelor de teologie evanghelice imi dau dreptate cand spun ca mantuirea este prin credinta iar judecata prin fapte…Nu vreu nici eu sa intru in dispute teologice…Te-as ruga insa doar sa deschizi Biblia si sa citesc aceste versete…Romani: 2: 5-11, 1 Petr 1: 14-19, 2 Cor. 5: 10, Mat. 16: 27, Apoc 22: 12, Iacov 2: 19-20, 26, si apoi sa-mi spui daca Biblia e de acord cu mine, sau e de acord cu ‘cei multi’ la acre tu faci referinta…
Vali,
Ai făcut legămînt cu Cristos? Faci parte din biserica vie? Ştii care sunt ţelurile ei pe pămînt şi ale tale, odată cu ea?
În momentul în care semnezi cu forţele întunericului, cu regimul comunist ateu, cu cel mai odios braţ al său armat, numit securitate, asta cum se numeşte?
Termenii “drăguţi” sunt cei de colaboratori, de informatori, chiar de patrioţi, după unii, dar în faţa bisericii ce eşti, de fapt? Nu un trădător al legămîntului făcut cu Cristos?
Încurci lucrurile în momentul în care spui că trădarea are consecinţe variabile. E adevărat, dar ea tot trădare se numeşte.
E adevărat că unii au dat informaţii fără importanţă, doar de mîntuială, dar pînă la mărturisirea în faţa adunării, tot trădători se cheamă că au fost.
De ce ne supără termenul? E securitatea calea care duce-n cer? Spune-le atunci sfinţii trădători, iubiţii colaboratori- la ce-i ajută, în faţa lui Dumnezeu? Ori îi sperii, ori îi mîngîi, destinul lor tot ăla rămîne…
Din fericire, unii au fost mai blînzi, n-a curs sînge în urma delaţiunii lor. Şi ce-i cu asta? Mă interesează pe mine să le dau ani de condamnare ca în justiţia omenească, după vina lor? sau mă apuc să-i apăr sau să-i justific pentru ce n-au făcut?
Să le spun: bravo! bine că aţi semnat, dar că nu aţi spus chiar tot, aţi minţit, dar numai pe jumătate, aţi profitat de regimul comunist, dar nu aţi ajuns bogaţi de-a dreptul.
Cînd îţi înşeli nevasta e adulter sau e trădare? Cînd mireasa îşi înşeală Mirele cum se numeşte asta? Curvie? sau Preacurvie?
Atunci să le spunem curve şi nu trădători.
Ce facem cu ei sau cu ele, ca să urmăresc jocul de cuvinte de mai sus? Asta e cu totul altă problemă.
Wurmbrand- ca să mă leg de un om despre care am tot vorbit zilele acestea- i-a iertat pe toţi şi s-a rugat pentru torţionarii săi. A fost ca Domnul Isus.
Vreau şi eu să fac la fel: să iert pe trădătorii bisericii mele, şi o fac!
Despre dl. Dănuţ Mănăstireanu nu aş vrea să mai vorbesc pe blogul meu decît cînd găsesc eu că mă amuză ceva din ceea ce face sau scrie.
Între mine şi omul acesta, în mintea mea este o pace deplină. Nu vreau să mi-o tulbure nimeni, dar nici nu vreau să cenzurez vreo părere a unuia sau a altuia, să o potrivesc cum mi se pare mie că sună mai bine.
Dacă tac, nu înseamnă că sunt de acord, mai degrabă e invers.
Vali, m-am făcut avocatul Elisei. În felul în care a pus ea problema mă recunosc şi eu în multe din intervenţiile mele ceva mai vechi. Aşa gîndeam atunci, aşa gîndeşte Elisa acum.
Poate are motivele ei de supărare, amarul ei. Nu-i judeca duhul exact în momentul în care o acuzi pe ea că face acelaşi lucru cu dl. Dănuţ Mănăstireanu.
Fii generos dacă ai înţeles lucrurile, explică fără să pui etichete şi nu folosi cuvinte mari. Astea dor cel mai mult şi au cea mai slabă acoperire în fapt.
Te rog să nu consideri asta decît ca un sfat venit de la un om care luptă cu sine să înţeleagă şi să nu repete mereu greşelile trecute- despre mine vorbesc acum-.
A Lui să fie toată slava.
@ Rasvan, in legaura cu lipsa dorintei de a intra in dispute teologice, nu inteleg de ce te temi asa de mult de asta…
Vali, dă-mi voie să-mi cunosc lungul nasului şi dacă pînă la vîrsta asta, deşi îl am peste poate de lung, nu m-a făcut de rîs, nu vreau nici eu, odată cu părul alb, să-l fac pe el.
Mulţumesc pentru trimiterile către Cuvînt. Spune-mi, cînd săracul Lazăr a ajuns în sînul lui Avraam, a fost judecat? după judecată, dacă este găsit vinovat, va ajunge în iad, după ce a stat acolo, lîngă Dumnezeu?
Vali, uite o postare care mi-a plăcut. O găseşti aici
http://ciprianterinte.wordpress.com/2010/01/09/%E2%80%9Csi-iarasi-va-sa-vina-cu-slava%E2%80%A6%E2%80%9D-2/
În ea scrie aşa, printre altele:
“Versete precum In 14.2 – “În casa Tatălui Meu sunt multe locaşuri [...] Eu mă duc să vă pregătesc un loc” – sau Fil 1.23 – “aş dori să mă mut şi să fiu împreună cu Hristos” – se referă tocmai la această şedere a sufletului credincios împreună cu Hristos, în aşteptarea Învierii.”
Pe mine m-a mîngîiat asta, mai ales că de curînd mama a plecat la Domnul. La biserică aşa au spus fraţii: a plecat la Domnul, a adormit în Cristos. Au minţit? Nu vreau să-mi răspunzi…
Razvan,
Te rog sa imi trimit adresa ta de e-mail personala. Multumesc.
Am trimis.
Rasvan,
Am citit trimiterea la site-ul cu pricina, si inteleg ceea ce vrei sa spui cu Lazar…sunt total de acord cu interpretarea ta – si a lui NT Wright in legatura cu acest subiect…Insa, totusi, te intreb, ce faci cu textele sugerate de mine? Daca le-ai citit, cum le interpretezi? Sa inteleg ca exista o contradictie intre Isus (cel din Ev. Matei), Pavel, Petru, care vorbesc despre o judecata a tuturor – vezi si pilda lui Isus despre caprele si oile ce se afla in fata judecatii, la stanga sau la dreapta Fiului Omului – si Isus (cel din Ev Ioan), care afirma ca cei ce cred in El nu vor veni la judecata, ci au trecut din moarte la viata? Ma indoiesc ! Doctrina judecatii nu mi se pare a cere vreo interpetare antinomica – asa cum ar putea fi cazul cu doctrinele Trinitatii sau Intruparii…Cred ca textele biblice sunt in final coerente, si daca anumite accente par divergente, este ptr ca fiecare vrea sa ne reveleze o fateta importanta a doctrinei. Eu nu stiu exact cum va avea loc in mod literal implinirea textelor ce vorbesc despre mantuire si judecata…implinirea reala a lor tine de ‘bucataria’ lui Dumnezeu…Dar cred ca, asa cum afirma Isus, Pavel sau Petru, va exista o evaluare a vietilor noastre…de fapt intr-un alt loc ni se spune ca lucrarea tuturor va fi ‘trecuta prin foc’, si unii vor fi mantuiti, dar ‘ca prin foc’. Cum incerc eu sa inteleg deci textele cu pricina? Ceva de genul: Hristos, cand noi vom trece dincolo, sau cand va veni Sfarsitul, ‘va privi’ la fiecare din noi in parte si ‘va intreba’: ‘a afirmat Valentin ca ar crede in Mine?’ ‘A afirmat! Bun!’! Mai departe: ‘Dovedesc faptele lui autenticitatea credintei sale?’ ‘Daca da, atunci va fi de partea asta a eternitatii; daca nu, va fi de partea cealalta.’….In principiu, eu cam asa vad ca ar sta lucrurile…In rest, daca Dumnezeu va mai face o punere grandioasa in scena a acestei evaluari, in fata unui mare tron de judecata, pentru a confirma – la sfarsitul istoriei – acest verdict, in prezenta intregului univers, si a tuturor creaturilor din el, eu nu pot fi sigur…Insa mai degraba tind sa cred ca da, o va face, pentru ca nu cred ca El are neparat aversiune fata de lucrurile grandioase…
In legatura cu ‘tradarea’ informatorilor…In principiu ati dau dreptate in multe lucruri pe care le afirmi…Insa cred ca, pentru a fi corecti, trebuie ca acuzatia pe care o aducem informatorilor din biserica sa fie precisa…Dreptatea, cred, cere precizie…Au fost cei care au informat tradatori? As fi de acord cu acest calificativ doar in sens metaforic…Si eu cred ca cei ce au facut acest pact cu securitatea au facut o greseala imensa…Insa, gandeste-te la exemplele pe care eu le-am dat in postarea anterioara despre tradari ce au avut loc in istoria mai veche sau mai recenta, si intreaba-te in ce sens sunt acestea analoage cu ceea ce sustii tu a fi ‘tradare a lui Hristos’…Doar daca fortezi termenii poti numi situatiile similare…Lepadarea lui Petru ar fi un bun model pentru ceea ce vreau sa spun…A tradat Isus pe Petru ? Daca a facut-o, a facut-o mai degraba in sens metaforic…A dat El, pe la spate, ‘o lovitura de moarte lui Hristos’ asemeni lui Iuda? Poate in sens poetic… Insa, pentru a fi mai precisi, Petru a fost mai degraba un las, decat un tradator…La fel se poate spune si despre unii din fratii cu pricina…au fost lasi – asa cum, din pacate, ar fi putut fi si unii din cei care-i judeca azi daca ar fi fost in locul lor – …Din nou, cred ca a discerne intre cei care, prin informari au facut rau fratilor lor, si cei care n-au dat decat informatii neutre si inofensive, este esential…Cei dintai au fost si lasi si tradatori…cei din urma au fost doar lasi…Au nevoie lasii de pocainta? Cred ca da! Eu daca as fi in locul lor m-as pocai in fata intregii comunitati – aici iti dau dreptate…Trebuie ca ei sa fie pusi cativa ani deoparte? Eu as tinde, dupa firea mea, sa-i pun cativa ani deoparte…Totusi, merita de observat ca Isus pare sa fi fost, in cazul lui Petru, ceva mai indulgent decat noi! In numai cateva zile dupa ce Isus l-a iertat, Petru a devenit liderul bisericii, predicand si culegand in numele lui Isus peste 5000 de roade…
Spui ca atunci cand am scris despre Elisa am folosit cuvinte mari…Nu stiu daca am folosit cuvinte mari s-au mici….marturisesc ca in ceea ce am scris nu m-am gandit de loc la marimea cuvintelor…Am scris ceea ce am crezut ca este corect, indiferent de felul cum unii ar califica cuvintele mele…De mult timp de cand navighez prin blogosfera evanghelica ma socheaza combinatia de cuvinte profunde si poezie pe de-o parte, si rautate vitriolica pe de alta parte..Aceasta senzatie nu se aplica doar in cazul de aici…intamplator doar mi-am spus acest ‘of’ cu referire la unele din postarile de pe blogul tau…As putea face aceste observatii cu usurinta si cu privire la multe alte persoane care bloguiesc: apropo de disputa Oradea-Bucuresti-etc, cu siguranta aceasta senzatie o am legat de persoane din ambele tabere…
PS…Scuze ptr confuzia Petru-Isus…a fost o greseala de tipar…
@ Am citit trimiterea la site-ul cu pricina, si inteleg ceea ce vrei sa spui cu Lazar…sunt total de acord cu interpretarea ta…
Atunci problema e rezolvată. Restul discuţiei te rog să o porţi pe un blog pastoral. Eu sunt de profesie moaşă.
@ De mult timp de cand navighez prin blogosfera evanghelica ma socheaza combinatia de cuvinte profunde si poezie pe de-o parte, si rautate vitriolica pe de alta parte..Aceasta senzatie nu se aplica doar in cazul de aici…
Vali, nu este o postare despre securişti, turnători, Oradea sau Bucureşti. Nu e vina mea că ai dispute cu Elisa pe tema asta. Eu am încercat să îi pledez cauza. Am scris un comentariu extrem de lung. Mai mult nu pot. Dacă ai nemulţumiri referitor la felul cum arată blogosfera evanghelică, nu mă interesează, pentru că nu pot rezolva problema. Nu sunt stăpîn decît pe blogul ăsta. Regret şi repet: nu sunt decît o moaşă comunală.
Vali,
@care afirma ca cei ce cred in El nu vor veni la judecata, ci au trecut din moarte la viata? Ma indoiesc”
Te indoiesti de ceea ce este scris?
Nu ma simt jignita…poate am avut tonul cam aspru; asta nu inseamna ca nu doresc ca toti sa vina la pocainta (inclusiv eu)de faptele rele..de care ma pocaiesc zilnic…
Mai de mult cand Razvan era foarte suparat pe DM
ii scriam ca nu-l inteleg…si cautam sa-l fac sa “uite”cele ce le vedea scrise acolo…
Acum ma indignez ca are doua feluri de masuri:una pentru fostii informatori si alta pentru cei care au ramas drepti…
De ce nu vezi acest lucru?
DM are “voie”sa-l atace pe fr.PN.;eu nu am voie sa vorbesc de atitudinea necorespunzatoare a lui D>M.fata de NP ?
Ce sa inteleg?
Daca am gresit o sa ma uit inapoi; iubesc adevarul si nu doresc sa ma abat de la el, mai ales cand vorbesc despre altii.
Este Calea pe care mi-am ales-o si spersa fiu atenta
la greseli ca sa nu le mai repet.
Nu urasc pe nimeni, dar mi-e sila de “uite popa, nu e popa”.
De ce-l condamn ca a trecut la anglicani?
a- pentru ca am inteles ca acolo femeia e oridinata impotriva Cuvantului si ca se hirotonisesc homoscarbaosi, ca anglicanismul e un amestec intre catolici si neoprotestenti, un fel de zacusca teologica (asa am primit informatia de la un teolog pe care l-am intrebat)
b- de ce-l condamn? ca il vorbeste de rau pe fratele Paul N.cu care era obligat sa se impace acum multi ani, cand a plecat de la Oradea, si sa nu-i pastreze “o vesbica ura”
c- maturitatea spirituala nu arunca cu vitriol in cei care sunt impotriva, asa cum am vazut pe blogul dansului de atatea ori, cand cineva a indraznit sa aiba alta parere.
Nu vreu sa fiu lipsita de dragoste, dar mierea din cuvinte nu este intotdeauna dragoste, mai ales aici, unde poti sa pari ca o ai si de fapt sa fie invers.
Cunosc doua cazuri reale unde doi tineri au fost inlaturati de fosti informatori, care sunt mari si tari pe la amvoane,,,
Da, am file de dosar(copii)in legatura cu P.O.D.B>
in care scrie clar ca a fost de acord cu demolarea bisericii baptiste unde predica (Gaujani _Valcea) si unde era asteptat cu mare dragoste de catre fratii care nu credeau ca dupa ce pleaca de la predicare da rapoarte.
Fiul acelui frate a fost la noi anul acesta si ne-a lasat dosarul de urmarit al tatalui sau.
Si sa nu ti se faca sila , cand vezi ca unii sunt eroi desi au fost tradatori?
De asta nu e iubit fr.PN>pentru ca a cerut la CNSAS
cand a fost presedinte situatia unora.
Nu pastrez in inima mea nicio farama de ura..insa daca ei nu se pocaiesc public, retragandu-se in smerenie..nu ramanem decat o “adunatura care pofteste doar castraveti” si nu Adunarea sfintilor spalati
prin Sangele Sfant al Domnului Hristos.
Vali:
Tu spui.
“De mult timp de cand navighez prin blogosfera evanghelica ma socheaza combinatia de cuvinte profunde si poezie pe de-o parte, si rautate vitriolica pe de alta parte..Aceasta senzatie nu se aplica doar in cazul de aici…intamplator doar mi-am spus acest ‘of’ cu referire la unele din postarile de pe blogul tau”
Ai dreptate. Si eu ma gasesc in contradictia asta… chiar daca nu e chiar vitrioloca. Cred ca motivul e ca suntem fatarnici. Iar in scris e mai usor sa fii fatarnic decit fata-n fata. Doamne, ai mila de mine, fatarnicul.
@ Cred ca motivul e ca suntem fatarnici.
Doru Radu, vă rog să definiţi termenul de “făţarnic” şi să vorbiţi doar în numele dvs., dacă “făţarnic” e ceea ce se înţelege în mod curent şi credeţi că vă defineşte cuvîntul- eu mă îndoiesc de asta, din cîte vă cunosc-.
Critica şi autocritica face parte din vechea mentalitate comunistoidă. Unii îi spun pocăinţă, dar nu este. Ţine de omul vermicular. Cînd este îmbrăcată în ţoale “sfînţoase”, arată ca un papagal vorbitor. Comentatorii nu sunt niciodată făţarnici, mai ales dl. Vlad. Niciodată… Depinde de cine i-a turnat mei, cît şi de ce…
Elisa, Vali e un cal troian… nechezatul e de lemn
Pierzi vremea. Nu-l va convinge niciodată, dacă nu vrea el. Şi el nu vrea. Dacă eu l-am rugat să nu comenteze legat de mama mea, să-şi verse teoriile în alt manej, şi totuşi a făcut-o, dîndu-mi o copită de final, nu mai am nimic de aşteptat. E “dresat” şi “ţesălat” în altă parte… 
Dacă la dl. Mănăstireanu apreciez inteligenţa, nu acelaşi lucru se poate spune cînd e vorba despre apărătorii săi. Cred că “plăteşte” prost, altfel mi-e greu să-i înţeleg… echipa
Accept să rabd, să mă fac că nu înţeleg, dar toate au o limită.
Razvan Cristian:
M-ati prins; despre fatarnicie se poate vorbi doar la singular.
Eu nu m-am referit la comentatorii acestui blog, ci mi s-a parut corecta observatia lui Vali: pe de-o parte cind scriem poezii, sau meditatii din Biblie parem duhovnicesti, dar cind ne suparam putem deveni rai. Care-i statul nostru original? In ce ma priveste, nu cred c-am fost vitriolic dar am fost dur, “nesimtitoriu” fata de sensibilitatile altora, etc.
Probabil raspunsul e in a “spune adevarul in dragoste”, cum zice Scriptura. Prin dragoste nu-nteleg ceva siropos, ieftin, ne-barbatesc..
RW spunea: “adevarul fara dragoste e teroare; dar dragostea fara adevar e cea mai mare inselatorie”.
Doru Radu, poate mă înşel, dar dl. Vali, căruia îi daţi dreptate, nu se referea la poezie şi satiră în general, ci făcea trimitere la blogul pe care tocmai punea comentariul.
După opinia mea, el a încercat să provoace o reacţie cît mai dură şi discuţii inutile, nepotrivite momentului şi pregătirii celor în cauză, din motive care îmi scapă.
Este o bădărănie ca, după ce încerci să produci alergie, să acuzi organismul că se apără. Nu ştiu de ce tocmai cei ce au o mască groasă pe figură se tem de vitriol. Oricum ei scapă cu… faţa curată.
Bunătatea dvs. vă trimite mereu în tabăra leproşilor: vă doresc să aveţi de Sus harul să-i vindecaţi pe cei mîngîiaţi cu vorba. Mă bucur că sunteţi imun la această maladie dezgustătoare, prin îndelungă răbdare…
Multumesc de apreciere. N-am urmarit dialogul ci m-am legat doar de-o simpla afirmatie a lui din comentariu, adica nu i-am urmarit traseul anterior.
Rasvan,
bine ca esti aici…ne scoti din gura leilor…
Vali este deci lipsit de delicatete, dar vrea dragostea pe care nici superbul domn DM pe care il stimeaza
nu o are fata e cei care intra pe blogul sau sau fata de fostii colegi.
Bine ca nu suntem fatarnici..ba daca unii nu ar fi rai, as scrie si slabiciunile mele cerand ajutor in rugaciune, dar…..nu vreau sa dau apa la moara celui rau.
Speram ca vom ramane langa Domnul vesnic..sa ne rugam pentru cei care nu au putere sa se mai pocaiasca…poate impietrirea lor,,,sper sa nu-i fi impietrit Domnul..pentru ca lipsa harului pocaintei e jalnica.
Elisa, mă bucur să te pot ajuta, pentru că de provocări nu ai dus lipsă.
Ceea ce spui tu legat de problemele personale şi nevoia de a te confesa, într-un fel, pentru a ne ruga împreună, cei ce citim, unii pentru alţii, este o idee nepotrivită cadrului public.
Chiar şi în biserică, pînă şi cei mai rugativi dintre membri, se adună în grupuri mici, cîteva surori sau cîţiva fraţi, cu care au “părtăşie”, un cuvînd greu de înghiţit pentru mulţi.
Din ceea ce văd pe net, lucrurile cu caracter personal atrag cititorii, care maculează cu picioarele virtual nespălate, intimităţi cît se poate de concrete şi destul de curate.
Marius mi-a spus că mărturia mea ar face mult bine celor ce o vor citi şi de aceea, pe vremuri, am acceptat să transforme un şir de trei mail-uri în trei postări pe care acum nu le-aş mai aproba, ştiind cu ce fel de lume aşa-zis evanghelică stăm de vorbă, adică extrem de amestecată, de pestriţă şi dornică de senzaţional. El a ştiut şi totuşi a făcut-o.
Evident, sunt şi multe excepţii, iar cei de la blogroll-ul meu fac parte dintre acestea. Mai sunt şi alţii.
Despre făţărnicie.
de mult şi o iau cu verbul pe arătură.
aşa încît detest să fiu alintat, lăudat, agreat, pomădat şi pus în raftul cu scorpioni îmblînziţi.
Un cuvînt cu conotaţii extrem de grave, însemnînd prefăcătorie, ipocrizie, falsitate, duplicitate.
A fost folosit de către Doru Radu, după ce a citit un comentariu al dlui Vali. Un lucru firesc, de altfel, ca un anumit text să determine astfel de reacţii, din bun senin. Este şi unul din motivele pentru care-l consider pocăitul pervers ideal pe dl. Vali.
În general cei de peste ocean nu pot fi acuzaţi prea sever cînd folosesc aceste cuvinte, pentru că au scăpat “frîiele limbii”
Partea proastă este că unii din aceşti domni acuză de scris acid, de vitriol, neînţelegînd prea bine nici ce citesc, nici ce scriu ei înşişi. Despre nuanţe nici nu mai vorbesc.
Eu nu am fost dus prea des la şcoala duminicală şi căutăturile severe ale celor din comitetul bisericii le-am pierdut.
Mi-am făcut ucenicia în mahalaua clasică a limbii române, acolo unde cuvîntul e ca piatra pe care o arunci de după colţ sau cu praştia, în capul celui ce te scuipă.
E mai colorată, dar eu zic că e mai proaspătă. Nu mă pocăiesc călcînd în lături- aici fiecare poate pune accentul unde crede, în funcţie de cît acid poate filtra pe nara fină-,
Cu alte cuvinte, de orice m-ar putea acuza cineva, dar de fariseism, de făţărnicie şi alte etichete primite gratis şi la pachet la ieşirea din biserică, nu.
Acelea le recomand să şi le lipească pe frunte cei ce colecţionează versete ideale, adunate din pietrişul minţilor pseudosfinte.
Asa gandesc si eu..
pentru ca nu stiu sa fiu”diplomata”pierd mereu;
sper ca sa devin mai inteleapta; urasc fatarnicia , de aceea devin vehementa fata de toti”politrucii” crestini….insa daca Domnul ii cerceteaza trecandu-i prin foc, mi se face mila si ma rog pentru ei, sa le dea harul pocaintei.
Ii putem pacali pe oameni, dar nu si pe Atotinteleptul Dumnezeu:”grozav lucru este sa cazi in mainile Dumnezeului Cel Viu”.
Mila Domnului sa se reverse peste toti, sa ne ajute sa fim cu bagare se seama, ca nu cumva sa nu ascultam de glasul Celui care ne vorbeste din ceruri.
Rasvan,
Pentru cateva ore, din motive obiective nu am mai raspuns la postari. Observ insa ca pe masura ce ai postat referitor la mine, limbajul tau a devenit tot mai agresiv, incredibil de agresiv…
Sper ca motivul principal al agresivitatii tale este presupunerea ta ‘Vali a comentat legat de mama mea’…Din cate stiu eu, nu am comentat nimic legat de mama ta…Nu o cunosc, dar banuiesc ca este crestina serioasa si nu as avea nimic ce sa-i reprosez…Afirmatiile mele legate de ‘cei multi’ s-au referit insa punctual la o fraza dintr-o postare anterioara a ta: ‘ Vali, eu nu sunt teolog, cred aşa cum am apucat şi nu mă tem de Judecata Lui’.
Daca am vorbit despre ‘rautate vitriolica’ cu referire la blogul tau, am facut-o pentru ca, evident, aici am intalnit acest fenomen…L-am intalnit si pe alte bloguri, si am facut si acolo aceeasi observatie…Desigur, nu toate postarile tale, sau ale altora, contin afirmatii vitrolice…despre Danut Manastireanu, pe care intr-adevar il apreciez din multe puncte de vedere (asa cum si pe Paul Negrut il apreciez din multe pcte devedere), pot sa spun aceleasi lucruri pe care le spun despre formularile de pe blogul tau: unele postari ale sale contin rautate vitriolica. Insa afirmatiile care le-ai facut cu referire la mine in cele scrise mai sus m-au socat: sunt un ‘cal troian’ care ‘da cu copita’, un ‘pocait pervers ideal’, si din cate inteleg, referitor la ‘aprecierea inteligentei lui DM’ ma consideri un prost… Acum poate sunt un prost – desi probabil numai Dumnezeu imi cunoaste perfect IQ-ul…Insa a intalni acest calificativ din partea unui crestin, ma lasa ‘masca’ – cel putin ptr. faptul ca Isus nu spune cuvinte prea frumoase referitor la cei ce pun astfel de calificative… In plus, as vrea sa fac precizarea ca nu traiesc dincolo de ocean, ci dincoace…In America am facut doar ceva studii. Cred ca pui destul de usor calificative celor pe care ii antipatizezi…si nu fac referire doar la mine: as face trimitere si la faptul ca ‘nu crezi o iota din anecdotele referitoare la N. Gheorghita’ pentru ca provin de la el. Si daca provin de la NG, trebuie in mod necesar sa fie minciuni? Poate sunt, poate nu, dar cand fara sa clipesti treci de la banuieli la certitudini, ceva cred ca nu este in regula…Ceea ce mi se pare grav in certurile dintre crestini pe bloguri, este tocmai aceasta lipsa de nuante…Foarte usor sarim la certitudini, foarte usor ne credem de partea luminii in lupta cu intunericul, foarte usor ceilalti sunt fiii Diavolului in timp ce noi suntem fiii luminiii…
Vali,
Nu cred o iotă din amintirile unor oameni care au falsificat adevărul pe vremuri. Aşa este.
Cînd ai colaborat cu forţele întunericului, starea normală de decenţă este tăcerea. Cînd spui, referitor la zicerea lui Richard Wurmbrand, “mă, nu fii prost” de două ori din două fraze, ceva nu e în regulă.
Or îi vîri tu în gură o expresie favorită de-a ta, or aminteşti de un tic verbal pe care, eventual, l-ar fi avut Wurmbrand, dar care nu merita reprodus cu “repetiţie”.
Nu demonizez pe nimeni pentru partizanatul faţă de dl. Dănuţ Mănăstireanu.
- am înţeles că vă deranjează, dar tot atît de bine aţi fi putut să vă daţi seama că nu prea dau mulţi bani pe gusturile dvs., şi cu cît insistaţi, cu atît glanda cu care produc sus-numitul produs chimic, se hiprtrofiază şi se bucură 
Nu în funcţie de asta v-am spus ce cred despre dvs.
Într-un final fericit, măcar v-aţi recunoscut afinităţile elective. Nu e rău, dar e uşor tardiv. Oricum, n-a avut şi n-are importanţă.
Cît despre vitriol, faţă de care aţi făcut o adevărată fixaţie, căutîndu-l pe net, – deşi puteam să vă asigur numai eu o cantitate suficientă să vă ajungă toată viaţa, ba să mai daţi şi la prieteni
Măcar am francheţea să vă spun asta încă din prima repriză, nu alergîndu-ne prin ringul blogului unul pe altul, cu prosopul aruncat la fiecare cuvînt mai bărbătesc, care vă dă o stare de perplexitate.
Ce să vă mai spun? Că m-a amuzat conversaţia? că nu mă supără să bătem cîmpii cu graţie pe tot felul de teme, excluzînd însă anumite persoane, pe care nu le-am văzut în viaţa mea- cume este cazul pastorului Paul Negruţ? că voi răspunde în locul Elisei, de cîte ori veţi avea tendinţa să o atrageţi într-o discuţie în care să aibă toate şansele să se piardă cu firea şi să spună vorbe care să amuze presupuse şi distinse persoane faţă de care aveţi veneraţie, prostraţie şi fixaţie?
Nu fiţi supărat pe mine, sau dacă sunteţi, vă doresc să fiţi la fel de tare cum sunt eu pe dumneavoastră.
Şi Domnul ştie că nu sunt!
Rasvan,
Eu nu m-am referit la Wurmbrand cand am adus vorba despre prostie…Wurmbrand a spus, cu stilul lui sugubat: ‘Ma, nu fi prost!’, nu ‘Ma, esti prost!’ E o diferenta de nuanta, e adevarat, dar una nu chiar nesemnificativa…Insa pana la urma asta nu e chiar asa de important…Apropo de Wurmbrand, care a fost un prieten foarte apropiat al bunicului meu, si fata de care am, asa cum si tu ai, un mare respect, poate nu ar strica sa amintim ca era pastor lutheran…Ori, dupa cum bine se stie, lutheranii (unii) tolereaza homosexualii in biserica si sunt de acord cu ordinarea femeilor…De ce oare unii il judeca extrem de dur pe Danut M pentru ca a aderat la o biserica anglicana (care are aceleasi pacate ca si cea luterana – desi din nou, si aici exista exceptii), dar judeca cu o total alta masura pe Wurmbrand, care si-a afirmat pana la sfarsitul vietii lui aderenta la luterani?…(Si sincer vorbind, oridecateori mi-a fost dat sa asist la un serviciu divin intr-o biserica anglicana de genul celei a lui John Stott, am fost extrem de entuziasmat de calitatea predicarii si inchinarii de acolo…Desi nu sunt de acord, personal, cu toate doctrinele lor, tare mi-ar place sa am in biserica mea calitatea care exista acolo…).
Nu am scris pe blogul tau deloc cu intentia de a da lectii…Putea sa fie vorba despre DM sau despre altcineva…oridecateori cred ca se fac afirmatii fara acoperire care arunca o lumina proasta asupra unei persoane despre care stiu cate ceva, am ‘pacatul’ sa intervin (si asta chiar daca e vorba despre o persoana dintr-o ‘tabara adversa’)…Daca nu cunosc destul de bine situatia insa, nu ma bag…Povestea cu informatorii din biserici si cu reactia deseori violenta a unora la adresa lor este veche… S-a scris si se scrie inca mult pe tema asta…Vreau de aceea sa nu (mai) discut la general, ci sa ma refer doar la un caz despre care am citit si despre care am avut ocazia sa discut direct cu persoane apropiate pastorului respectiv. Este vorba despre Petru Dugulescu…; dupa cum se stie, el a colaborat timp de doi ani cu securitatea, in speranta naiva, asa cum a recunoscut mai tarziu, ca ar putea obtine ceva drepturi pentru baptistii din Romania. Cand a inteles ca nu realizeaza nimic, si ca respectivii doresc sa-l faca agent sub acoperire, a rupt legatura cu ‘baietii’. A avut apoi de indurat ani de-a randul sicanarile lor, uneori au incercat sa-l omoare; inclusiv sotia lui, cu ocazia unei inscenari de ‘accident’, a fost grav ranita (despre mai multe detalii vezi cartea lui autobiografica). Mai mult, chiar daca a avut destule de indurat din partea securitatii, intr-una din cartile scrise dupa revolutie isi cere iertare pentru acei (doi) ani de ratacire. Trist este insa faptul ca, dupa toata aceasta poveste, intr-una din zile, ziarul local ‘Renasterea Banateana’ il ‘demasca’ drept informator al securitatii. ‘Baietii cu ochi albastri’ vorbesc doar despre notele date securitatii despre alti pastori (note, despre care stiau insa si pastorii respectivi, pentru ca el ii anunta pe ascuns ca trebuie sa dea informatii despre ei…). ‘Baietii’ din spatele articolului nu soptesc, bineinteles, nimic despre mizeriile pe care i le-au facut dupa ce el a hotarat sa le intoarca spatele…Acest lucru l-a durut mult pe Dugulescu…L-au umilit in ochii intregului oras, cu alte cuvinte, l-au ‘lucrat’ atat de bine (cum numai ei se pricep), incat bietul om, pe acest fond, a avut un atac de cord, si a murit…Acum, unii tineri doritori de ‘justitie’, au aruncat sau continua inca sa sa arunce cu pietre in (memoria) fratelui Dugulescu, pe motiv ca ‘a fost informator’… Intrebarea mea este: e acest drept? E corect ca, in loc sa fim de partea bietului om, care s-a pocait si a suferit din cauza securitatii, sa facem jocul ‘baietilor cu ochi albastri’ (care se bucura nespus de mult ca ‘le-a reusit gheseftul’), si sa aruncam si noi cu pietre in el? Nu stiu care e cazul altor pastori. Asa cum afirma fratele Talos, intr-un articol foarte relevant pe aceasta tema, pe care sper sa-l fi citit ( daca, nu ofer aici linkul respectiv: http://vasilealexandrutalos.files.wordpress.com/2008/01/bisericasisecuritatea.pdf ), au existat diferite tipuri de informatori…Nu stiu unde se incadreaza fratele N. Gheorghita, pe care il judeci atat de dur..numai notele pe care le-a dat securitatii si cei apropiati lui ar putea face lumina in aceasta privinta. Insa ceea ce doresc, este sa incercam sa fim corecti, pe cat de mult posibil, in cazul fiecarui informator – presupus sau real…Si spun asta ca unul care n-are nici o simpatie pentru ideea de informator…bunicul meu, prieten cu Wurmbrand, a murit intr-o inchisoare comunista, tatal meu a fost degradat din functia pe care o avea in fabrica, umilit in fata intregului oras si apoi sicanat in mod continuu de securitate (dupa ce s-a ‘apropiat mai serios’ de biserica), mama a fost data afara din invatamant din cauza convingerilor sale ‘mistice’, lucrand apoi ca muncitoare la o fabrica de textile, iar fratele meu mai mare a fost umilit si sicanat in armata in toate felurile…
Cu asta inchei acesta lunga postare si-ti doresc o zi buna…
N-am timp sa comentez. I-am cunoscut si admirat pe tatal si mama lui Vali si pot confirma cele spuse de el despre dinsii. Daniel Brinzei are -cred ca nu ma-nsel- amintiri cu D-na Martha Teodorescu, mama lui Vali.
Vali, spui ca esti enutuziasmat de predici si de inchinarea de la unii cu care nu esti de acord in toate.
Daca Duhul nu este acelas; cum poti sa te entuziasmezi?
Este sentimentul ..nu duhul….
Problema este ca cei care au gresit, nu se resemneaza stand in umilinta si smerenie..cam asta ar trebui..dupa ce s-au marturisit.
Nu cred ca ne putem juca cu Dumnezeu care poate lua harul pocaintei;mandria ne joaca cele mai dure feste.
Domnul sa aiba mila de toti.
Vali,
Referitor la “cazul Dugulescu”: sunt perfect de acord cu dvs.
Cred că a fost o piesă complicată pe o tablă de sah jucată ” cu spatele” de securitate.
Cînd a avut loc “dezvăluirea” din presă, au fost discuţii pe blogul “Pătrăţosu”, al lui Marius Cruceru, pe tema asta.
Nu am făcut niciun comentariu legat de acest caz.
Nu ştiu cine l-a “lucrat”.
“Băieţii cu ochii albaştri” nu mai existau demult, jocurile erau altele, poate doar metodele să fie împrumutate de la ei. Dugulescu va fi o enigmă multă vreme, mai ales pentru participarea sa la Revolta de la Timişoara, din’ 89.
Apoi, s-a amestecat în jocurile politice. E o lume cam ciudată pentru un pastor, nu credeţi?
Cred că el ştia regulile şi la ce să se aştepte.
A fost nedrept, murdar şi dureros ceea ce i s-a înscenat. Nu mai vorbesc despre deces. Dar, e o vorbă în popor, “cînd te amesteci în troacă, vezi să nu te mănînce porcii”…
Despre Nick Gheorghiţă nu am afirmat nimic prin care să-l acuz de ceva. Nu am încredere în amintirile foştilor informatori, atîta tot. E o chestie de principiu.
Despre anglicani nu am făcut comentarii niciodată în mod serios.
Nu mă interesează că au avut probleme cu homosexualitatea şi nici că pun femeile să predice la amvon.
Cine îl acuză pe dl. Dănuţ Mănăstireanu că a trecut la ei este stupid.
Nu aşa au scăpat baptiştii de o “gură mare”? Să spună merci!
Stott, care a fost scos de multe ori la înaintare, de cînd cu “trădarea” moldoveanului, a scris una din cele mai bune cărţi pe care le-am citit, “Crucea lui Cristos”. Sunt perfect de acord cu dvs. şi aici.
Trecutul familiei dvs. Îl slăveşte pe Dumnezeu şi vă obligă pe dumneavoastră. Mă bucur că aţi rămas pe calea Lui, că aţi onorat chemarea şi… că mi-aţi scris.
Cu respect.
@ N-am timp sa comentez.
Doru Radu, am timp să aştept.
Sunt convins că toţi cei care amabilitatea să intre pe acest blog se bucură să vă citească.
Pingback: Declarația zilei – 27 iunie 2010 « România Evanghelică
Eliza,
Eu n-as spune ca Duhul nu e acelasi…Oare duhul fratelui Wurmbrand nu era acelasi cu al multor frati din cultul baptist pentru care ai un deosebit respect? Parerea mea este, ca dincolo de anumite doctrine crestine pe care trebuie sa le avem cu toti pentru a putea fi numiti crestini (cum ar fi Trinitatea, Intruparea, mantuirea prin credinta), exista si alte doctrine in privinta carora Dumnezeu permite o ‘marja de toleranta’. De exemplu exista multi evanghelici care cred in liberul arbitru (si sunt crestini deosebit de seriosi), dupa cum exista si multi crestini care cred in predestinare (si sunt la fel de seriosi)…Un caz celebru este a doi din cei mai mari evanghelisti ai lumii, ambii buni prieteni: John Wesley – adept al liberului arbitru, si George Whitefield, care credea in predestinare…La mormantul lui Wesley, Whitefield a spus ca nu a intalnit in intreaga sa viata un om mai sfant ca Wesley…(in ciuda faptului ca in privinta doctrinelor respective cei doi aveau ‘ciocniri’ serioase)
Pingback: Teologice (3) « România Evanghelică
Vali,
Cred ca teologia este o disciplina care trebuie aplicata la viata de zi cu zi si nu ceva inchis intr-un limbaj prafuit si fara viata.
Domnul nu ne vrea teologi;ci iubitori de adevar..si lucru mai greu,,sa iubim pe fratii Sai…
Cred ca cea mai apropiata doctrina este cea baptista; ea respecta Biblia care se explica doar prin Duhul Sfant; nu are dreptul nimeni sa o interpreteze, dupa “lumina proprie”, poate fi Wesley sau oricine altcineva; cum poate un om care Il cunoaste pe Dumnezeu sa creada ca El L-a dat pe Domnul Isus numai pentru unii sa moara, apoi e Nedrept si le mai si cere socoteala ca nu s-au intors…
Dumnezeu este DREPT , El a spus ..pentru ca oricine crede …..atunci de ce sa facem noi teologie, cand Duhul ne invata toate lucrurile si nu trebuie sa intrebam pe niciun om.
.Daca il admir pe R.Wurmbrandpe care mama
l-a cunoscut cand traia la Chisinau,
nu ma pot pronunta asupra crezului sau, pentru ca
nu-l cunosc ;apoi s-au facut si multe speculatii in legatura cu “ecumenismul sau”.
Mi se pare f.gresit ca plecand de la o confesiune sa ne varsam ura nemasurata , dupa ani si ani, impotriva fratilor …cum a apus soarele peste inima lui DM care n-a iertat pe fratele sau…
Vezi..de la asemenea oameni, nu am ce invata.
Nu vreau sa discut de NG,a fost in zona acu ceva vreme; a predicat stand cu un cot pe amvon intorcandu-se in spate….mereu,,,cat despre putere,,NU AVEA.
De ce sa nu-l lasam sa se smereasca….are nevoie…
ma mir ca acum se face apologia informatorilor..oare asa ar fi facut Domnul?
De ce atâta …tevatură pe “Apocrifele memoriei”?
Cel puţin un argument pertinent există: subiectul nu e încheiat (încă)!
Apoi, ar mai fi “pericolul numit DM”.
De ce D M se poate constitui într-un pericol pentru mulţi în general şi pentru naivi în special?
La o psihanaliză mai atentă, argumentele pentru afirmaţia de mai sus s-ar putea rezuma cam aşa:
-“ amestecă borcanele”- după ce îşi publică file din propriul dosar ( care în trecăt fie spus, unele nu au nici o valoare estetică, istorică ci poate doar una sentimentală) ,introduce câte un articol “reparatoriu” al unui (fost şi actual) controversat evanghelic cunoscut (ŢI, GN, Doru M.). E o tactică destul de rafinată, dar evidentă. E folosit de cineva sau plăteşte el nişte “poliţe” cuiva? Încă nu ştim…
- profound jignitor- aşa cum afirma şi Ryan. Ca unul pe care îl cunosc pe DM din ’75, nu îmi vine să cred ochilor, pardon urechilor, ce limbaj foloseşte. În paranteză fie spus, DM are ceva tangenţe în acest sens are cu ŢI şi cu GN (nu la vulgarităţi de genul:cretin”, “câine” ş.a- astea doar la DM le-am întâlnit) pe care încearcă să-i reabiliteze.
- face “clasificări” de valori (cine-i pe locul unu, doi,trei în ierarhia baptiştilor) după criterii taxonomice doar de el ştiute. Mai grav e că le face cam “după ureche”, adică de la distanţă…cam măricică! Că nu-i aşa: Iaşul nu-i “poartă-n poartă cu Deva sau Oradea sau Cluj sau Ploieşti?
Cât de des a stat DM în umbra lui ŢI sau GN (sau vorba românului- “câtă sare a mâncat cu ei”) ca să poată afirma că unul este al doilea după WR iar despre altul că e în printre primii baptişti din ultimii 50 de ani?
- este profund inconstant în principiile pe care le-a formulat în Avertizarea de pe blogul lui.Unul des întâlnit, e că dintre mai mulţi anonimi (printre care şi subsemnatul) ,pe cei care-i pun întrebări incomode, sau mai rău, pe cei care îndrăznesc să-l critice, îi pune la…index. Pe anonimii „aplaudalnici” …dimpotrivă!
- abordează evenimente/personaje /fenomene cu predilectă tentă emoţională. Ca un bunic ce e, ca un doctor în teologie cum se recomandă, ca preşedinte al WVI pentru Europa de Est cum îl cunosc unii…, cred că e impardonabil un astfel de comportament emoţional. Ce să mai zic de relaţia lui cu AC?
- nu gustă umorul şi critica…fină. După atâta expunere la cultura britanică , mă aşteptam să guste puţin mult din stilul umorului englezesc.
Şi din nefericire, lista nu e încheiată…
Ca atare, DM are un rol de trigger pentru noi: ne ascute discernământul… Ar trebui să-i mulţumim pentru asta…
Pingback: Teologice (4) « România Evanghelică
Cu referire la ce spuneai mai sus, despre bloguri, top-uri, clasamente și mai ales acei care dau liber glăsuirii lupilor pe blogurile lor. Eu am ”primit” un răspuns de la o gazdă, împăciuitoare de meserie, a unui asemenea blog:
ha, ha, ha, haaaa!”
”Tu nu ai înţeles nici până acum cine sunt eu? dacă merg de mână cu duşmanii lui Cristos, nu înţelegi că fac voia Sa? Prefer să existe dezbinări între fraţi decât să renunţ la tovărăşia cu lupii! Eu sunt o oaie puternică, port armura credinţei şi de aceea nu mă tem de nimic. Îl iubesc şi pe Papa chiar dacă el nu îl iubeşte pe Cristos! Pe fraţii mei însă îi iubesc prea puţin, nu cred că e nevoie să îi menajez în vreun fel, îi menajează Cristos! Eu am misiunea să-i menajez pe duşmanii Cuvântului, prietenia lor e importantă pentru mine, şi chiar dacă tu biet ucenic te vei aprinde de mânie şi vei cădea, eu nu am să renunţ la prietenia lor… şi ştii de ce?
Ştii de ce? Pentru că eu sunt LUPUL ÎN BLANĂ DE OAIE! Vezi, nici nu ai simţit că ţi-am vărsat maţele, ai crezut că sunt în aceeaşi biserică cu tine, prostule! Misiunea mea se cheamă distrugere… construiesc distrugerea…
Isus nu i-a dat afară de la predici pe farisei, pe învățați, pe marii teologi ai vremii.
Ar trebui măcar un efort de a vedea ce dialog se poartă, dacă se poartă unul… înainte de a pune etichete distrugătoare.
Există multiple feluri în care Dumnezeu lucrează. Dacă avem o schemă în cap și ceva nu se potrivește cu schema noastră, musai să fie Anatema… Păcat.
Era un om care făcea vindecări, dar nu mergea după Isus. Și ucenicii s-au scandalizat. Și Isus le-a zis să-i dea pace, că știa de ce duh era călăuzit omul…
Totuși, în loc să punem etichete, mai bine am sta în așteptare… „După roadele lor îi veți cunoaște…” Sigur că dacă s-a pus sămânța, nu te aștepți ca a
doua zi să mănânci fructe. Va veni vremea roadelor. Și atunci li se va închide gura celor care au împroșcat vorbe nechibzuite.
Rasvan,
Parerea mea este ca ‘baietii cu ochii albastri’ exista si astazi. Probabil ca jocul nu mai are pentru ei aceleasi mize, probabil ca unii din ei sunt aliati cu o parte a zonei politice, altii cu alta parte a zonei politice. Eu cred ca, dincolo de toate, ei sunt niste personaje deosebit de pragmatice. Ceea ce i s-a intamplat lui P.D. ar putea intr-adevar, asa cum spui, sa aiba legatura atat cu implicarea lui in politica cat si in revolutia din Timisoara. Dar asta nu inseamna neaparat ca ‘baietii’ nu au avut nici o legatura cu articolul din ziar. Am avut ocazia, in varii situatii, sa am de-a face cu asa-zise ‘demascari’ ale ‘coruptiei’ sau ‘perversitatii’ ‘pocaitilor’ prin diferite ziare, situatii pe care le cunosteam foarte bine; in toate cazurile respective autorii articolelor sustineau un amestec de adevaruri in mod tendentios trunchiate combinate cu minciuni fanteziste. Stiind care este ‘stilul’ general al ziarelor cu pricina, am sentimentul puternic ca ‘baietii’ trebuie sa fi avut o legatura cu asta.
Despre implicarea lui PD in revolutia de la Timisoara pot fi opinii diverse. Eu insa am un prieten apropiat, membru pe atunci in biserica lui Dugulescu, si participant activ la toate evenimentele. Mi-a spus ca, cel putin la inceput, cand unii membri ai bisericilor baptiste si penticostale au venit, incurajati si de PD, in sprijinul lui L.Tokes, nimeni nu se astepta la ceea ce avea sa urmeze. Era un protest pasnic legat de evacuarea lui Tokes, si nimic mai mult. De aceea, sunt tentat sa cred ceea ce afirma si PD, ca totul a fost la initial natural si spontan; n-a fost vorba de nici o conspiratie. Poate mai tarziu lucrurile s-au schimbat, dar asta e altceva…
Daniel,
nu cred ca cineva a putut da un asemenea raspuns..e
doar o gluma sper.
Elisa, e vorba de gluma iezuită.
A.Dama, la vremea despre care vorbești tu, lupii vor fi puși pe tăciuni mai aprinși decât aceia pregătiți de capra din povestea lui Creangă: e drept că și frații Grimm au vorbit despre capra asta, numai că acolo ea avea iezi mai mulți; probabil că din acest motiv Germania de azi numără peste 80 de milioane de suflete în timp ce România se duce la vale… în valea avorturilor! Și, mă gândesc, ce bine ar fi fost ca în loc de iezi capra să aibă iezuiți iar lupul să fie oaie!
@ Pentru că eu sunt LUPUL ÎN BLANĂ DE OAIE!
Daniel, cum spunea Rodica- cît timp uşa harului este deschisă, trebuie încercate toate căile- sau A. Dama- chiar dacă simţi că are un duh necurat, ai răbdare cu el pînă la capăt- trebuie menţinută o punte de dialog între oi şi lup.
Nu o punte a suspinelor, ci una în care să laşi Păstorul cel Bun să te călăuzească. E o chestie de echilibru. Dacă te uiţi în jos, cazi…
Poate că blogurile dau întîietate lupilor. Aici suntem de acord. Poate că blogurile sunt făcute pentru urletul lor… atrăgător- din nou, de acord.
Lumea se dezice de oi. Blana de oaie nu mai e la modă. Sunt prea puţini păstori la cîte oi aiurite şi pierdute sunt prin scaieţii lumii.
S-au înmulţit lupii, iar vocile de care vorbeşti tu admit, după coduri ce ţin de ştiinţa lumii, că echilibrul ecologic din zilele noastre tinde spre refacerea vechilor legături. Toleranţă şi ecumenism, despre asta vorbim.
@ Totuși, în loc să punem etichete, mai bine am sta în așteptare…
A. Dama, cred că pe Daniel îl supără că-i radem etichetele de pe unde le lipeste el.
Cînd eram mic, trebuia să fac sticlele curate şi banii mi-i dădeau ai mei şi cumpăram cărţi cu ei. Cînd razi etichete, mereu eşti în cîştig. Pînă şi de la o sticlă goală ai ce învăţa, dacă-i ştii preţul…
Vali,
Băieţi cu ochi albaştri există în toată lumea. Să nu-mi spui că ăia de la CIA sau FBI îi au roşii, ca iepuraşii de angora, făcînd vînt din codiţe democraţiei pe cale să se împută
La noi şi preşedintele are ochi albaştri- fizic vorbind 
- şi tot s-au găsit cinci milioane de votanţi să-l aleagă…
@ De aceea, sunt tentat sa cred ceea ce afirma si PD, ca totul a fost la initial natural si spontan; n-a fost vorba de nici o conspiratie. Poate mai tarziu lucrurile s-au schimbat, dar asta e altceva…
Iniţial natural şi spontan nu a fost decît la Malta, Vali…
Ce-a urmat după aceea, a fost… curat spontan.
Nici eu nu cred că Dugulescu a fost marele spion plantat în ţinuturile bănăţene. Partea proastă cu el a fost că pastorii nu prea fac revoluţii iar el a făcut puţin din toate. Poate doar în America de Sud să mai fie aşa.
Ce a păţit la sfîrşit e ceva mai curat decît ce li s-a întîmplat unor dizidenţi ruşi din cauza lui Putin.
Nu e singurul caz: aminteşte-ţi de dna Mona Muscă.
@ Ca atare, DM are un rol de trigger pentru noi: ne ascute discernământul… Ar trebui să-i mulţumim pentru asta…
Barthimeu, aferim de comentariu…
Să ştii că nu eşti singurul din cei care-l cunosc şi care se miră că l-au prins cu mîţa-n gură. Oricum, e mai cinstit decît să o fi pus în sac.
E grozav de transparent, nu ştie să comploteze, altfel ajungea departe- “departele” ăla care-l doare pe el, rana din pulpă, planul cu Paul Negruţ.
Cînd spune cîte unele, să ştii că eu îl cred: este suficient de inteligent ca să nu mintă în libertate, după ce a făcut pe prostul douăzeci de ani şi nu a spus adevărul securiştilor.
Şi-a văzut mătuşa internată într-o clinică de psihiatrie, în mijlocul unei laşităţi deplorabile a bisericii. Amintiri? De-ar fi numai atît…
Barthimeu, Dănuţ Mănăstireanu nu prezintă vreun pericol decît pentru cei care aleargă spre el să-i ajute să intre la belea. O belea nu tocmai neplăcută, trebuie să recunoşti… Iar ei sunt fericiţi că o… capătă. Pericolul este să nu-i vadă…
Tot ce scrie el este exact pe dos decît ce cred eu: asta continuă să mă amuze, pentru că am prilejul să rîd cînd de convingerile sale, cînd de iritarea mea.
Despre legatura dintre revolutii si pastori se poate discuta…poate neoprotestantii nu prea au facut asa ceva, dar preotii polonezi si pastorii luterani din fosta DDR sigur au facut…Eu nu ma simt insa deloc jenat ca evanghelicii au dat, mai mult sau mai putin constient, un impuls schimbarii din Romania…dimpotriva, deseori ma incearca in acest sens o anumita mandrie…Stii ce explica secretarul de partid din orasul meu natal intr-o sedinta de urgenta organizata cu mai multi reprezentanti ai fabricilor in timpul evenimentelor din Timisoara? La intrebarea unor curiosi: ‘cine sunt cei care produc tulburari acolo?’, raspunsul prompt al secretarului a fost : ‘sectantii’. Imediat toti cei de fata au intors capul spre tatal meu, care se afla si el acolo…Tatal meu a venit acasa speriat si ne-a pus pe toti pe genunchi…Nu-ti imaginezi ce bucurie am avut, cand pe 22 decembrie am vazut ca totul s-a schimbat…Ca a fost acolo Ialta, Malta sau mai stiu eu ce loc ? Tot ce se poate….desi cred ca si pe tema asta exista mai mult legende decat certitudini…Probabil schimbarea se dorea, dar nu stiu daca la fel de bine se cunosteau si detaliile….Credinta mea insa e aceea ca, dincolo de oameni si planuri, Dumnezeu este cel care a schimbat cu adevarat lucrurile…
Petrica Dugulescu a fost baiat simpatic si talentat; motiv pt care l-au recrutat. a fost in slujba lor cam cit dura armata. Dupa care l-au dat ei afara (vorbesc de ce s-a publicat). El a fost curajos si a fcut multe pt baptisti atit inaine cit si dupa.
Dupa parerea mea pastorii n-au ce cauta in politica; trebuia sa demisioneze -desi nu scrie in Biblie. Dugu fost pe punctul sa deschida biserica tocma’ in timpul congrseului XV. A chemat un senator american-scandal mare. Se pare c-a fost speriat ca a aminat deschiderea. L-au speriat atit de tare incit pastoru nostru ne-a spus s-ave grija ca pina si la Dugu ii e frica. Au deschis biserica fara senatori si in Dec ’89.
Sotia mea a cintat Joi seara (16? Dec. ’89)la casa lui Tokes impreuna cu tineri de la biserica nr 1. Nu i-a trimis Dugu; da’ se poate ca pe unii sa-i fi trimis.
Duminica a fost o chestie complicata pe care unii nu i-o iarta, desi ar trebui pt ca a ajuns in fata Dreptului Judecator. Era evanghelizare cu Negrut; a aparut si corul de la Arad si corul de tineret din Oradea. In oras era tensiune; s-a tras la primarie. Atit Dugu cit si Paul au sfatuit de la amvon oamenii sa nu se amestece cu huliganii (sic). Nu-i condamn! As fi facut la fel. Geamuri s-au spart la Timisoara. Cine le-a spart? Revolutinarii adevarati au vrut sa dea foc operelor tovarasului. Provocatorii diferitelor aripi ale Securitatii le-au spart cu diverse motive. Altii au furat putin alcool. Confuzia era totala; zvonurile incredibile; de la Arad plecau coloane de tancuri spre Timisoara. Si eu as fi sfatuit fratietatea sa stea pe fund. Si sa stiti c-am participat la Arad in primele rinduri.. Dar aceasta bilbiala nu i se iarta lui Dugu. A mai facut un gest pe care nu-l pomenesc pt ca… de morti numa’ de bine. Dupa ce armata a fost retrasa in cazarmi si revolutionarii dominau scena, Dugu a aparut, probabil Miercuri, in balconul operei unde i-a ‘nvatat “Sfirsitul veacului traim”, devenit slagar. Pe chestiunea asta a devenit revolutionar; si pe drept. Fiind insa foarte bun la self-marketing a exploatat-o la maxim si putin mai mult decit atit, ceea ce i-a iritat pe unii. Si pastorul meu la Arad a vorbit multimii Joi, inaite de caderea lui Ceausescu si nu si-a scos certificat de erou… ma rog, chestiune de stil.
La vreo 10 ani dupa rev., la radio Timisoara, Dugu povestea amintiri de la Revolutie. A sunat netrebnicul de Radu Tinu- fost adjunct al sefului Secu si condamnat in procesul de la Timisoara, apoi eliberat- si l-a facut mincinos pe Dugu pt ca, zicea el, in zilele revolutiei Dugu l-ar fi cautat si i-ar fi cerut pasaport ca se temea pt viata sa.
Probabil securistu’ mintea; Dugu ne-a povestit “inainte’ ca tizul meu l-a interogat. M-a intrebat daca nu suntem neamuri…Probabil a vrut sa-l defaimeze in timpul emisiunii. Dugu a tacut milc. Sa zicem totusi ca securistu’ n-a mintit. Nu l-as condamna pe Dugu. Au fost si-n Arad pastori dizidenti care s-au ascuns la Revolutie ca sa nu fie ridicati ca instigatori. Si cred ca aveau motiv. Singura lectie care ramine pt noi; nu-i bine sa ne ridicam meritele prea sus; s-ar putea sa se vada si goliciunea bilbiielilor! In rest, Dugu a fost simpatic, bun evanghelist, a facut multe pt baptisti… dar a profitat putin prea mult pt propria-i imagine… si parca ar trebuie sa ne preocupe mai mult slava Domnului. Sau teologia mea-i eronata…
Foarte interesanta povestea ta, Doru…Si eu banuiesc ca, majoritatea revolutionarilor, dincolo de curajul incontestabil, luau in calcul si fuga peste granita…Pentru ca, daca revolutia nu invingea, represaliile puteu fi intr-adevar salbatice….cum de altfel au si fost cu unii din cei care au fost prinsi atunci de militie-securitate…Vezi in acest sens si cartea lui Patapievici (Politice)…
O rezerva as avea, totusi, in legatura cu problema implicarii in politica…Oare intr-adevar n-au voie sa se amestece crestinii in politica? Poate as putea fi de acord ca n-ar fi indicat ca pastorii sa faca asta, pentru ca eventual (unii) nu se pricep (si mai ales, nu e foarte clar daca in aceste conditii mai au timp de propria turma)…Insa Biblia nu specifica nici o interdictie in acest sens…Si, prin forta lucrurilor, clericii fiind formatori de opinie, fie ca vor sau nu, fac politica…vezi in acest sens cazul preotului din nu-mai-stiu care tara din America Latina, Romero…Insa e indicat ca laicii sa nu faca politica? Poate da, daca prin definitie politica ii va corupe, le va rupe coloana vertebrala…Dar e obligatoriu sa fie asa? Ce parere ai de William Wilberforce, care a fost motorul principal in abolirea sclaviei (din Parlamentul englez)? A facut bine sau nu ca a facut politica? Sau ce putem spune despre Ioan Botezatorul care l-a acuzat in mod public pe Irod de imoralitate? Sau de profetul Amos – si alti ca el – care condamnau public coruptia mai marilor zilei din vremea sa? Poate Isus n-a facut in mod direct politica (desi a afirmat in mod public despre Irod ca e ‘o vulpe’, ceea ce nu-i chiar joaca…cati dintre noi inainte de revolutia am fi avut curajul sa spunem asta in gura mare despre Ceausescu?). Insa nu trebuie uitat ca fariseii si saducheii din vremea sa erau, dincolo de oameni religiosi, oameni politici…Regatul Iuda din acea vreme era condus de Romani (prin procuratori) si, in mod secund, de Sinedriu (care in general se supuneau ‘sugestiilor’ romanilor – si care era compus din saduchei si unii din fariseii mai cu vaza)…deci orice atac al lui Isus impotriva lor (si nu au fost putine), era, – fie ca Isus intentiona sau nu asta – si un protest politic…
Vali,
Dar despre Oliver Cromwell ce părere aveţi?
Despre Isus: credeţi că i-a spus lui Irod că e “o vulpe” în sensul unei afirmaţii politice?
Politică s-a făcut la radio “Europa Liberă”, cred că pastorul Iosif Ţon ar fi meritat să fie citat în acest context. A afirmat că le-a spus celor de acolo că regimul Ceauşescu va cădea încă de prin 1986, dar nimeni nu l-a crezut.
Consideraţii politice fac surprinzător de mulţi pastori, deşi a fost o vreme în care preoţii ordodocşi erau principalii acuzaţi că influenţează electoratul “pe sub sutană”.
La alegerile pentru europarlamentare, un candidat liberal pastor făcea campanie pe bloguri nu numai pentru el ci, implicit, pentru întreaga listă din care făcea parte.
Din punctul meu de vedere, apariţia pastorilor în politică este un dezastru.
Vali:
De-acord cu cei spui tu. Eu vorbeam de pastori. As include aici si lideri de biserici. Cele spuse de tine sunt in favoarea implicarii. Ia insa in considerare cazul in care un pastor candideaza pt un partid. Biserica se poate distanta de el doar teoretic. Un partid este, teoretic, cel ce apara interesele unei clase/grup social; practic apara o gasca ce-si cauta avantajele ei. De ce s-ar remorca o biserica la asa ceva? De ce-ar sluji ea interesele unor oportunisti. Metodele folosite in campania electorala sunt inacceptabile, cel mai adesea, etc. Daca vrea sa faca politica ar trebui sa se retraga din pastorire -timpul e-o alta problema. In AMerica, evanghelicii au fost cam cu republicanii. Impopularitatea razboiului din Golf i-a atras intr-o situatie indezirabila. Legal, in SUA, bisericile isi pierd avantajele fiscale daca sustin cauze/partide/lideri politice. Exemplele date de tine sunt grozave. Crestinii ar trebui sa sustina intotdeauna pe cei nedreptatiti, sa fie de partea adevarului, a moralitatii, justitiei -stii tu mai bine ca mine. Unul din lucrurile ce m-ar fi amuzat, de nu era tragic, a fost ca unii crestini au intrat in politica pt a aduce moralitate in societatea civila romaneasca. Ciudat era ca ei eau acuzati de coruptie in activitatea pastoral/bisericeasca. Cum o puteau aduce printre pagini? Orice asemanare cu PD e absolut “intimplatoare”. Imediat dupa Rev. pocaiti au fost lideri in diferite pozitii, inclusiv politice… erau idealisti si au fost devorati urgent. Pt politica trebuie sa fii putin parshiv. E oare acceptabil?
Razvan Cristian:
Exemplu’ cu Ton e perfect. Credeti-ma, printre pocaitii sinceri, chiar educati, el era acuzat ca face politica, deci nu putea fi dupa voia lui Dumnezeu. Ne spalasera creierul comunistii si liderii bisericesti. Iar ALRC a sfirsit fiind acuzat de asta de insusi Ton… Ma pot lauda ca aici n-am fost dus de nas.
Bine ca D.M> nu e tigger-happy .
uite ca mi-a si pistolat un”r”.
trigger-happy
De acord ca Isus nu prea a venit in lume pentru a face politica; va face candva politica, dar asta la a doua venire…Dar daca eu sau altcineva in Romania dejista am fi spus ‘Dej este o vulpe vicleana’, intr-un loc de unde sa pot fi ‘auzit’, as fi putut infunda lejer puscaria…Si stii ce mi-ar fi spus fratii din biserica? ‘Asa-ti trebuie! Cine te-a pus sa faci politica?’…Opinia mea e aceea ca ideea de ‘Imparatie a lui Dumnezeu’, intr-o zona unde se afla crestini autentici, ar trebui sa atinga toate domeniile vietii, inclusiv pe cel politic…Cred ca Wilberforce a realizat ceea ce a realizat in Anglia si pentru ca a reprezentat, in plan politic, un fel de varf al aisbergului Marii Treziri. Tind sa fiu si eu de acord cu ideea ca un senator crestin nu ar trebui apara in Parlament in calitate de reprezentant al vreunei biserici…Oare Dumnezeu e PNL-ist sau PDL-ist? Of course not…mai ales ca nu prea poti pune – in special in politica romaneasca – stampile de genul: ‘astia sunt bunii, ceilalti sunt raii’…Sau, mai bine zis, mai poti uneori afirma: ‘aia sunt rai’…mai greu e sa spui care-s aia buni…Totusi, nu cred ca biserica trebuie sa stea cu orice pret departe de politica. Poate uneori sa-si spuna doleantele asociindu-se cu societatea civila, sau ceva de genu’ asta. In Germania nazista o parte a bisericii luterane a protestat impotriva politicii lui Hitler, si a avut serios de suferit…Multi evanghelici, spre rusinea lor, ori au tacut, ori, si mai rau, au fost in mod deschis de partea nazistilor…Chiar daca Dumnezeu nu e PNL-ist sau PDL-ist, cu siguranta este anti-nazist…Intr-o alianta contra lui Hitler, eu nu m-as fi opus ca toti pastorii sa devina, daca ar fi fost calificati, parlamentari…
Vali,
Nu m-aţi înţeles: nu era vorba despre partidul din care făcea parte domnul pastor, ci de şmecheria la care a recurs. A cerut să fie votat, că e nevoie de oameni ai credinţei în politica înaltă, dar a uitat să spună că se vota pe listă, nu nominal. Cu alte cuvinte, odată cu el, votai şi pe alţii.
Aţi vorbit despre evanghelici şi luterani şi Hitler. Aţi uitat să spuneţi ce poziţie a avut biserica catolică faţă de Mussolini, despre aceea a Papei Pius al IX-lea. A fost mai mult decît laşitate, nu? Erau vremuri tulburi… Oricum, modul dvs. de a vedea politica împletită cu religia se calchiază conceptelor şi apetitului pentru istorie ale Vaticanului.
Răsvane, să nu judec ca să nu fiu judecat… și totuși, am vorbit despre acei care îmi inspiră silă și care singuri și-au pus eticheta! Sticla e spartă, nu se mai vinde! Sângele multora va fi cerut din mîinile lor nelegiuite, apologeți ai minciunii! Eu nu am fost obișnuit niciodată cu jumătăți de măsură, am iubit mult, am tolerat mult și am căzut și mai mult din cauza asta: e doar un semnal de alarmă, atât, nu o etichetă pentru sticlele sparte în sute și milioane de cioburi! Vorbesc despre acei însemnați cu ferul roș în însuși cugetul lor; vorbesc despre acei care îndrăznesc să facă metafore proaste din Acela care s-a răstignit pentru lume! Vorbesc despre scârba mea pentru cărturarii mincinoși, care se adapă în Valea Lupului, și cărora li s-a albăstrit ochii de ciroza UE.
Îți mulțumesc că ai mai îngăduit și comentariile mele.
Daniel, eu aleg modelul lui Horaţiu, tu pe al lui Juvenal. Ce te superi?
Pingback: 100 de comentarii la: Apocrifele memoriei « România Evanghelică