Două picături strecurate în orice fel de băutură. Trec cinsprezece minute şi omul îşi pierde complet controlul.

Din acel moment poţi face ce vrei cu el. Este gata să-ţi spună cu cine s-a întîlnit, ce a spus, ce s-a întîmplat cu el şi cu alţii. Afli  de toate. Nu poate opune nicio rezistenţă. Dacă e necesar, îi poţi da atîtea picături cît să povestească tot ce ştie.

După ce ai terminat, îi dai să bea două pastile dizolvate în apă sau cafea. Ele reprezintă o componentă importantă a  produsului, pentru că, după ce le ia, omul nu-şi mai aminteşte nimic din ce i s-a-ntîmplat. Este denumit serul adevărului şi, asemănător altor substanţe psihotrope, acţionează asupra unor structuri ale creierului.

Citind despre substanţa SP 117, folosită în ultimii ani de FSB- urmaşul KGBului sovietic- în situaţii speciale, din cele care intră în categoria luptei cu terorismul, am răsuflat uşurat: asistăm la dispariţia oamenilor de caracter, a martirilor care, pentru un colet de Biblii răspîndite într-un colţ de ţară, să fie întemniţaţi ani în şir, batjocoriţi, mutilaţi, ucişi, doar pentru că au excepţionalul dar de a rămîne muţi în faţa terorii, a torţionarilor.

Informatorii, turnătorii de bunăvoie, colaboratorii şi angajaţii serviciilor secrete, vor fi adevăraţii eroi naţionali, salvatorii patriei şi ai credinţei. Să ştii cui şi cînd să dai elixirul adevărului nu e- şi nu a fost niciodată- o treabă uşoară.

Metoda cea nouă poate revoluţiona istoria, pentru că poate distruge, poate compromite pe mulţi din liderii incomozi actuali. Există pericolul ca, la un moment dat, întrebat ce ai în minte, să nu spui versetele cu care toci pe toată lumea pe bloguri, ci lucruri mult mai lumeşti; să te prezinţi într-un fel, şi să fii, de fapt, cu totul altul decît vrei să pari. E un fel de test al judecăţii de apoi avant la lettre, ajuns în mîinile demonilor, pentru detronarea „sfinţilor”.

În faţa acestui pericol, nu avem altă cale de scăpare decît învăţătura biblică, după care ce cultivi în minte, acele roade faci. Picăturile adevărului sunt riscante nu atît pentru cei din jur, cît pentru imaginea ta în lume. Dumnezeu oricum te ştie, ce mai contează dacă te ştiu toţi?

Denzel Washington, în „The Book of Eli”, este deţinătorul ultimei Biblii de pe pămînt. Ştiţi unde o ascundea, nu?

Wurmbrand ştia Biblia pe de rost. Steihardt avea mintea plină nu numai de cultura lumii, ci mai ales de Dumnezeu.

Cîţi din liderii spirituali actuali pot rezista testului cu substanţa adevărului? Pentru că despre tabletele de uitare ştiu deja…

BIBLIOGRAFIE Despre SP 117, în “Jurnal rusesc”, Anna Politkovskaia, Meteor Press, 2010, pag. 116.

UPDĂTURA.  Nu e scopolamina. E un produs nou, despre care a pomenit ziaristei Litvinenko, spionul rus care, ulterior a fost otrăvit cu poloniu radioactiv la Londra din ordinul lui Putin. Citeşte şi cartea lui Steve LeVine, “Labirintul lui Putin” şi “Rusia lui Putin” de Anna Politkovskaia.
Se presupune că a fost folosită asupra lui Rîbkin, un adversar declarat al lui Putin şi om al lui Berezovski. Din momentul în care FSBul a ştiut tot ce gîndea Rîbkin, l-a putut şantaja şi l-a făcut mieluşel.
În postare atrag atenţia asupra falşilor lideri, care pot cădea în aceeaşi plasă a şantajului ca şi vechii colaboratori ai serviciilor secrete, atîta doar că vor fi necesare doar trei picături într-un pahar. Iar dacă omul nu e ceea ce vrea să pară, poate fi manipulat. Nu are antidot, omule. Pastilele de la sfîrşit îi fac pe cei drogaţi iniţial să uite absolut tot ce s-a petrecut cu ei de la “otrăvire” pînă la trezire. NU RĂMÎN DOSARE, NU TU CNSAS, NU GROAPA DE LA BEREVOIEŞTI.
Morala: fiţi sinceri cu voi, pentru că diavolul se va folosi de pseudo- sfinţenia voastră cît de curînd. Iar noi, care căscăm gura la lideri de tot felul, cînd vedem că unul a luat-o razna, să ne dea de gîndit.
Acum ai priceput ce-am vrut să spun, gaspadin S? Tî panimaieşi, tavarăşci? Nu-i aşa că n-ar strica nişte cursuri de spionaj la şcoala duminicală? :)