Ce este dragostea? Dar nu dragoste, ci DRAGOSTE?
Ştiţi, cum să nu ştiţi!
Cele mai frumoase cuvinte spuse vreodată pe tema asta le-au citit, prima dată, cei din Corint. Lor le-a trimis Apostolul Pavel epistola cu textul de la capitolul 13.
De ce tocmai lor şi nu altora? Asta chiar nu ştiu. Dar versetele le-am învăţat pe de rost şi de atunci ne-am făcut toţi corinteni.
Nu! Cum nu?! Cum să nu? De ce nu? Unii sunt de la Oradea şi alţii de la Bucureşti? Hmm… aveţi dreptate. Doar şi corintenii au fost 1 Corinteni şi 2 Corinteni…
Montesquieu scria, prin veacul al XVIII-lea- un timp nu prea cald credinţei prin Franţa-
E o nenorocire că există un prea scurt răgaz între timpul cînd suntem tineri şi timpul cînd suntem bătrîni.
Dragostea aceea o înghesuim, spun eu, exact în acele lungi răgazuri: copilăria inocentă şi bătrîneţea înţeleaptă.
În scurtul răgaz, apar: scoala bărbaţilor, strigătele de ajutor ale părinţilor, ocheadele copiilor, bosumflarea moşnegilor şi brambureala babelor din jurul lor. Atunci tinerii adulţi învaţă care sunt cele trei feluri de dragoste şi toată lumea pledează ca ei să o exercite pe ultima, Agape, iar ei, spre disperarea comitetelor şi comiţiilor, le experimentează pe toate.
Ionică a Petrei are şase ani şi mîine- poimîine va merge la şcoală, va încăleca pe calul bălan şi va face cunoştinţă cu cucul armenesc. Vine într-o zi la tată-său şi-i spune:
Tată, vreau şi eu să merg la biserică!
Tatăl, raţionalist convins, din specia ateilor cu vagi urme agnostice, aproape că se înecă:
Tu, tocmai tu, fiul meu? De ce?
- ştiu, sună a tragedie antică, dar aşa a fost. Aţi observat de cîte- nenumărate- ori pun adulţii această stupidă întrebare: de ce? mai ales lui Dumnezeu şi lui Marius Cruceru?-.
Pentru că Smărăndiţa a spus că nu mai vorbeşte cu mine dacă nu vin.
Smărăndiţa, de aceeaşi vîrstă cu el, este fata popii Oşlobanu- spun asta pentru (re)Amintirile voastre din copilărie-.
De ce credeţi că a spus Domnul, „lăsaţi copiii să vină la mine”? Şi cum se face că Pavel a scris că dragostea e mai importantă decît nădejdea şi credinţa?
Eu cred că s-au vorbit, Domnul cu Pavel, să-i rupă cumva pe copiii vremurilor noastre din faţa calculatoarelor, şi să-i ducă la biserica din sat, în acel lung răgaz în care, în Moldova, Ionică o va iubi mereu pe Smărăndiţa.
“Eu cred că s-au vorbit, Domnul cu Pavel, să-i aducă cumva pe copiii vremurilor noastre, la biserica din sat, în lungul răgaz în care, în Moldova, Ionică va iubi mereu pe Smărăndiţa”…-
Mda Smarandita e buna la adus baietii la biserica.
Poate dragostea-i mai mare decit nadejdea si credinta pt ca Dumnezeu e dragoste. Frumos spus ca noi vrem sa vedem copii cu agape si ei le au pe toate formele… sper ca si agape.
Copiii si biserica? Mi-am dus copii la 2 vacation bible schools; n-a lipsit sa-i trimit si la a-3-a. Lor le-a placut iar nevasta a avut ceva timp liber. N-am mare incredere in VBS. Nu situ daca merita ca biserica sa faca efort atit de mare pt copii mici. Ar trebui sa intreb expertii. Totusi, bisericile respective s-au pregatit extraordinar cu o armata de voluntari ce si-au luat zile libere si au pus ceva agape: jos palaria! Cred ca copiii pot crede-n Domnul (ne-a spus-o chiar El). La 4 ani, baiatul nostru L-a invitat/primit pe Domnul in inima din inititativa proprie, jur. 3 zile a fost pocaitu’ Pamintului. Totusi, nu-s de-acord sa botezam copii de 8- 10 ani pt ca de la copii obtii mai usor un agajament… Dar VBS pare o solutie ca sa-i aducem macar temporar in biserica.
In America evanghelica se-ntimpla o drama. Copiii parasesc biserica la 15 ani; multi sunt botezati/confirmati deja. Pe la 30, se-ntorc inapoi; divortati si eventual cu copii din flori, robiti de tot felul de adictii, si alte lucruri triste. Si bine fac ca se-ntorc! Faptul c-au crescut la biserica-i face ca stie ca au unde se intoarce, precum fiul risipitor. Da’ mai bine-ar fi fost sa nu fi plecat de loc! Se predica azi de parca plecarea-ar fi obligatorie; mor de nervi. Poate daca iubesc pe Domnul si noi avem agape nu pleaca, macar ai nostri… Da’ n unele cazuri, copiii mai intii trebuie lasati sa vina in lume; altfel cine-o veni la VBS?
Doru Radu, copiii la cinci/șase ani se iubesc ca fluturii, sau ca îngerii. Nici măcar Agape nu li se potriveşte. Creangă a iubit-o pe Smărăndiţa, aşa cum Eminescu a iubit o fată cu ochi de levănţică. Ar trebui să fim autişti, să rămînem ancoraţi, sentimental, la vîrsta acelor copiii, ca să înţelegem că dragostea nu este o obligaţie, ci o bucurie. Că cel (Cel) iubit face parte din lumea ta, iar tu din a lui (Lui).
Fetiţa condiţionînd împărtăşirea dragostei nevinovate de venirea băieţelului la biserica ei este o scenă a balconului fără balcon.
Razvan:
Fara sa te lingusesc chestia asta ar putea fi pusa de Alin la citatul zilei. Ma las de scris…
Doru Radu,
Nu e corect deloc: tocmai reciteam ceea ce scriaţi mai sus. Am găsit în cîteva fraze o sinteză a ceea ce ne aşteaptă şi pe noi, în România. Nu ştiu cum se face că tot ce e rău, trece oceanul iar tot ce e bun se îneacă în el.
Alex are dreptate. Vă facem balanţă dar, obligatoriu, vorbitoare
Pus-am…
Cum să nu țin cont de… contragreutate?
Uitindu-ma inapoi la copiii mei, daca as mai trai odata si as avea conditii prielnice , as face ce face Cristina (The homeschooling lady)…as invata alaturi de copiii mei si am face o scoala de pomina. Cu tot cu nazbitii!!!
Un al lucru care l-as face…i-as lasa sa faca unele greseli si sa suporte si consecintele. Copii nostrii crescuti in casele credinciosilor sint tot timpul supravegheati sa nu faca greseli si daca le fac…parintele sare imediat si salveaza, scapa, repara, acopere…si copiii nostrii nu stiu ce este sa suporti o consecinta. Si cind ajung mari si sint liberi sa faca singuri alegeri si nu mai este nimeni sa-i salveze ca greselile lor sint din ce in ce mai mari si tatuca si mamuca nu mai pot sa sara atita de inalt sau de adinc ca sa-i scape…ajung de aproape isi fring gitul…
Cred ca as mai face si altele dar astea doua – lucru sigur!!! Rau destul ca pe cind invatam cum sa fim buni parinti…sintem bunici si nu ne mai baga nimeni in seama…
@ Rau destul ca pe cind invatam cum sa fim buni parinti…sintem bunici si nu ne mai baga nimeni in seama…
Dragă Rodica,
Ba cum să nu! Arta de a fi bunic este la fel de importantă ca şi cea de părinte. Victor Hugo a ratat-o pe una, dar a fost admirabil în cealaltă. Evident, exemplul nu l-am dat din biserică, ca să n-avem vorbe…
Alin Cristea:
Multumesc. V-am multumit si pe RE.
Domnule Doru Radu, eu vă mulțumesc.
Dacă nu mi-ați fi semnalat formula, inspirată, a lui Răsvan Cristian Stoica, aș fi ratat-o, din pricina stilului alambicat al autorului.
@ stilului alambicat al autorului.
Alchimic chiar…
Da, amestecă organe, organisme, organizații și orgasme (conversaționale) că uneori totul pare… anorganic.
Ştergeţi-vă la gură, Alin Cristea, pentru că simt un val cacosmic pe canalul de unde vă emană ideile.
E momentul să faceţi o pauză de relaxare cu o eventuală purgaţie de idei pe unul din blogurile personale. Asta mă scuteşte să fac curat după ce treceţi pe aici. După ce înghiţiţi prea multe texte pe care le digeraţi greu, mintea dvs. devine flatulentă, iar măştile le-aţi luat pe toate la România Evanghelică.
Veţi defila, cît de curînd, în travesti, prin mahalaua virtuală, aşa încît oamenii se vor putea lipsi de complexa(ta) dvs. prezenţă. Vine sosia, domnule Alin Cristea.
Poate doar aşa o să înţelegeţi de ce Kagemusha este un film bun şi pentru cei ce nu ştiu să vorbească japoneza: va încasa sosia ce meritaţi dvs.
Razvan:
Daca nu te superi, lasa link-ul de mai jos. Cred ca ne face mai buni. Daca nu ti se pare potrivit sterge-l.
Thanks.
http://damianion.wordpress.com/2010/08/28/nicolae-moldoveanu/
PS-nu situ de ce nu mi-a reusit. Poate-l activezi tu.
Razvan:
Inca un link. Daca n-aveti rabdare sa urmariti filmul, plingeti cu mine la poezia “Chiar daca”…
T. Dorz a fost inchis 17 ani, in prima detentie si vreo 2 in a 2-a (la aproape 70 de ani). Ce-s fleacurile bisericilor moderne pe linga marturia asta?
La un moment, dat i s-a oferit pozitie si bani sa scrie viersuri pt partid. Atunci a scris: “Psalmistului ispita lumii i-a zis: frumos mai cinti..” Poezia din filmul de mai jos e asemanatoare ca ideie dar nu situ in ce imprejurare-a fost scrisa. Filmul e neprofesional dar Duhul care-a inspirat poezia&viata lui T. Dorz a fost Cel Sfint si Adevarat iar poezia sa e scrisa cu singe de martir.
Multumesc pt atentie.
http://damianion.wordpress.com/2010/08/28/traian-dorz/
Nu Kagemusha m-ar interesa, ci Zelig (de și cu Woody Allen).
“Ce înseamnă să fii un simbol a ceva cînd acel ceva vrea numai să fie altceva decît ceea ce este?” (Linda Hutcheon, Politica postmodernismului)
Răsvane dragă!
Chiar la subiectul despre Dragoste „te dai la” Alin?
De ce-i joci „în strună”? Eşti puţin instinctual în replici.
Şi nu-ţi şade bine „ca gazdă”!
Cu prietenie,
Barthimeu
De ce tocmai lor şi nu altora? Asta chiar nu ştiu.”
Cum nu ştii Răsvane? Păi e cât se poate de simplu!
Problema Corintenilor, ca a tuturor creştinilor dintotdeauna (dar mai ales a celor contemporani), a fost una tensionată. O tensiune activă între îngâmfarea generată de „cunoştinţă/e” şi edificarea spirituală zămislită de/din Dragoste.
Practic noi ne luptăm cu o iluzie. Cu iluzia implinirii profundei nevoi de semnificaţie prin apariţii scenice cât mai dese şi mai zgomotoase. Asta în detrimentul căutării asidue de împlinire a aceleiaşi nevoi, prin renunţare la sine, ca formă a dragostei.
Mi se pare extraordinară paralela dintre teologia paulină şi cea ioanină pe tema cunoştinţă-dragoste. Ioan, în epistolele sale, pare mult mai radical ca Pavel. Merge până acolo încât afirmă (aici parafrazez şi adaug eu): că cine nu iubeşte (pe Dumnezeu şi pe semen), nu cunoaşte (pe Dumnezeu şi pe semen)
Aşa să ne ajute Dumnezeu
@ Nu Kagemusha m-ar interesa, ci Zelig (de și cu Woody Allen).
Alin Cristea, sosia nu exclude obligatoriu cameleonul. Ea are trăsăturile unui singur om, pierzîndu-şi-le pe ale sale, proprii, ca să apere originalul. Dar dacă omul este cameleon, cum spune Woody Allen? Nicio problemă, nu vă îngrijoraţi, găsim o sosie- cameleon şi pentru dumneavoastră
Şi mie îmi place Woody Allen, şi ca scriitor, deşi nu eram tentat să recunosc asta tocmai acum.
@ Chiar la subiectul despre Dragoste „te dai la” Alin?
Barthimeu, dragostea nu stă doar într-o postare. Domnul spune să iubim mereu şi să vorbim în consecinţă. Ar însemna să nu-l mai ciupesc niciodată pe Alin Cristea, iar domnia sa să nu mai dea mofete pe unde se plimbă? Aşa ar trebui…
Lucrurile spuse între noi nu poartă amprenta urii, fiţi liniştit.
De ce am reacţionat aşa? Ştie ‘mnealui…
Dragă Doru Radu, mulţumim pentru trimiteri. Au venit în timp ce scriam postarea cea nouă. Mă odihnesc în ele…
Problema tuturor timpurilor ..si a mea (mai ales)..este dragostea….
….si smerenia…daca am avea cele doua…Oh!
@ daca am avea cele doua…
Dragă Elisa,
Am sta în casa smereniei şi n-am mai scrie pe blog, la blog şi pe bloguri, unde ispitele sunt mari şi dragostea cam… sufoca(n)tă
@ cam…sufoca(n)tă…
Ce bine însă că putem “alege” ce să ne sufoce şi ce nu… aşa-i? Şi că putem evita cu un singur click şi cu multă graţie toate “scrierile de dragoste” pe care le considerăm prea… sufocante.
Frumoasă postare – aici da, o dragoste adevărată, nesufocantă. Felicitări, Răsvan!
@ Şi că putem evita cu un singur click şi cu multă graţie toate “scrierile de dragoste” pe care le considerăm prea… sufocante.
Ai dreptate, dragă Oana. Cu biblioteca din Alexandria a fost şi mai simplu: au dispărut dintr-un foc peste două sute de mii de cărţi
Mulţumesc pentru felicitări. Nu eu le merit, ci Smărăndiţa şi preotul care a educat-o atît de bine.
Alin Cristea:
Cu regret, dar cred ca trebuie sa va cereti iertare de la noi pt chestia cu organe si organisme, etc. Pacat totusi sa mergem atit de departe cu jocurile de cuvinte.
Domnule Doru Radu,
1. De la care “voi” ar trebui să cer iertare? Replica mea se referea la un singur personaj: Vindecătorul.
Oricum, dacă e cineva care trebuie să-și ceară iertare de la “voi”, acela e Vindecătorul.
Dacă nu pentru altceva, pentru faptul că a afișat așa… rușine mare!
Dar, dacă e vorba de ceva urît care vi se adresează “vouă”, atunci Vindecătorul ar trebui, vreo 100 de zile la rînd, să vă ceară iertare pentru jegul de pe acest blog.
2. Ciudată logică pe acest blog: cică ar trebui să se ceară iertare pentru niscaiva cuvinte care nu v-au sunat “vouă” bine la ureche.
Dar pentru minciuni cînd se va cere iertare pe acest blog?
3. De fapt, domnule Doru Radu, pare-se că nu prea ați înțeles despre ce era vorba (în doar o frază).
S-a mai întîmplat și la… mahalale mai mari. Pătrățosu, călcat fiind de hoți, s-a simțit “călcat” și de mine. Și, bineînțeles, haita de pătrățoși a sărit la gîtul meu.
Dar Pătrățosu nu pricepuse despre ce e vorba. Pînă la urmă și-a dat seama…
Citiți încă o dată ce am scris și… luminați-vă!
4. Formula pe care am folosit-o e cea blîndă.
Am schimbat formula inițială, care putea fi înțeleasă altfel.
Oricum, la cît schimbă semnificațiile cuvintelor Vindecătorul pe aici, și dacă scriu înger (de lumină?) s-ar putea să mă trezesc că ar trebui să-mi cer iertare că l-am amintit pe… Necuratul!
5. După cum fac de obicei în astfel de cazuri în care “voi” nu faceți eforturi de înțelegere, îmi voi înăspri exprimarea.
@ îmi voi înăspri exprimarea
Jupîneselor, acundeţi copiii că iar îl apucă…
Alin Cristea, Alin Cristea:
Se poate sa nu fi inteles si sa gresec; mi se-ntimpla des. De ce sa va razbunati pe dvs pt asta? Inasprindu-va exprimarea?
Stiti ce ma sperie vazind dosarele securitatii? Ca la judecata de apoi cind voi da socoteala pt orice cuvint nefolositor. (vazind ce-au scris ai nostri pe ascuns in delatiunile lor ma simt cca la judecata de apoi. ce n-ar da ei sa ia cuvintele inapoi?).
Faceti-va timp si uitati-va pe filmele (cele 3) trimise de mine mai sus. Ma asteptam sa fi rectionat dupa ele. Stiu ca ati vazut mai bune… dar cei pe care-i laudam atita (Moldoveanu, Dorz, Wurmbrnad) n-ar fi vorbit ca mine. Iar RW nu se sfia sa fie dur cu prostia.
Imi cer eu iertare pt multele prostii/lucruri neintelepte scrise pe blouri.
Domnul sa fie cu dvs.
Jupîneselor, aduceţi copiii înapoi, că vorbeşte Doru Radu…
(Ascundeti iar copiii… ca tre sa vorbim pre limba Rotundului! Prov. 26:5))
Deci Alin ne promite ca-si va inaspri vorbirea!…
M-am tot gindit la expresiile colorate si limbajul de … folosit de el fara nici un fel de jena impotriva lui Marius Cruceru si a altor oameni decent din blogosfera.
Asa ca venim cu intepatura de rigoare…
… Rotundului
(lui Alin Cristea, care ne-a promis ca-si va inaspri exprimarea pe net)
Alin – bolnav de logoree -
Ne-a zis ca vin “inaspriri” mari,
Si deci, verbala-i …
Va fi doar … …tari!!!
Bizdicu-i zice… „exprimare”
Si se exprima peste tot…
Pe unde trece insa dinsul
In urma-i pute ca …la mort.
Si mi-a venit azi o idee
Si-un gind se cere ca vi-l spun…
Cind ii dam loc de exprimare
Luptam doar- lupta de nebun.
Ce-ar fi sa nu-l lasam sa intre
La noi pe bloguri…nicidecum?
Sa punem lacat cu …parola…
De-amu…baiete… “Noroc Bun!”
Dragă Alex, sunt convins că forma cea mai potrivită este asta…
Mulţumesc pentru înţelegere.
Dragă Rodica, eu nu-i voi bloca accesul la comentarii. Pe de altă parte, faptul că a terminat o facultate tehnică şi că a lucrat ca topograf în Valea Jiului, nu e nimic rău în asta. Ca să cîştig un ban cinstit mă făceam şi gunoier, dacă trebuia. Vorbesc foarte serios. Fratele Cornel Almăşanu a fost trimis de comunişti în mină, deşi era profesor de română, şi a mărturisit credinţa în Dumnezeu în fundul pămîntului. Alin Cristea foloseşte des aceleaşi sintagme, lucru destul de plictisitor şi de… molipsitor, după cîte văd.
Cu drag.
Razvane…de-acolo vin…din Petrila. Si tatal meu tot acolo a lucrat. Nu spun mai mult…ca vor veni comentariile…si am nevoie atunci si eu de ceva “noroc bun!”
Draga Rasvan, you’re right!
Sorry… mea culpa!
Probabil am neglijat Prov. 26:4 fiindca mi-a placut prea mult 26:5…
Si manastirea Golia,aia unde Creanga facea penitenta si tot felul de “ghidusii”,era transpusa in contextul nostru,la Oradea,sau la Bucuresti?
A,l-am informat si pe O.Bunaciu de initiativa de a ctitori o manastire baptista,in zona Orazii, de model atonit,calvino-conservatoare.Se va ocupa de muzica,manuscrise,plastografii si cresterea viermilor de matase.Cine va fi egumen nu se stie???Si nici econom.
Cert este ca se va recompune imnul academic Gaudeamus pe muzica psaltica(cred ca glasul 7 strigat),spre a fi de folosinta la urmatoarele intilniri de la Salonta.
Revin cu detalii!
Bătrînule, nu mă interesează domnul Otniel. Pentru mine este un om despre care se vorbeşte, dar nu are chip. Faptul că a plecat de la Arad, cînd cu conferinţa cu informatorii sau că a cîntat Gaudeamus în biserică, îmi ajunge. Poate să facă, metaforic, orice altceva, tot nu va reuşi să egaleze realitatea. La el aceasta din urmă bate ficţiunea. Nu cred că ţi-e simpatic, dar te foloseşti de el ca să-i mai atingi cu o floare pe amicii de peste dealuri.
Razvan,
acest comentariu ar putea fi pus la :
,,comentariul zilei”
-nu sunt sigur daca va fi pus … poate nu este interesant sau se vor gasi ceva greseli…[?]… sau ca nu am dat sursa… etc.
In cazul in care intruneste conditiile voi da si sursa de unde l-am gasit … [daca mai e cazul ]
,,Să nu confundăm CURAJUL de a spune ce gîndeşti cu LIPSA DE DISCERNĂMÎNT de a spune tot ce gîndeşti. De asemenea, contează cum, unde, cine spune.
La ora actuală asistăm la o defilare, sub pseudonim sau nu, în spaţiul public virtual a “curajoşilor”, care e mai indecendetă decît Parada homo.
Nu de libertatea de expresie trebuie să ne fie teamă, ci de faptul că aceasta nu e însoţită de responsabilitate.
Discernămîntul însă se formează în timp, iar nerăbdarea multora de a-şi exprima opiniile în public e violentă, pur şi simplu.
Comunităţile creştine ar trebui să aibă o atitudine corespunzătoare faţă de aceste noi provocări ale timpurilor noastre, nu doar liderii lor. Comunitatea trebuie să îşi asume responsabilitatea de a lua hotărîri în acest sens. Dar dacă, precum se ştie, mulţi lideri nu rezistă tentaţiei de a manipula în cadrul comunităţii de credincioşi, atunci nu e de mirare că apar destule bloguri ca reacţiune, nu ca… acţiune.
Ca să fiu însă concret, la întrebarea ridică, dacă am curajul să spun ce gîndesc, răspunsul e evident pozitiv. Da, am curajul să spun ce gîndesc. Dar nu am curajul să spun tot ce gîndesc, şi nu am curajul să spun orice oriunde oricui. În primul rînd pentru că mă tem de Dumnezeu şi ştiu că din cuvintele mele voi fi scos vinovat sau nevinovat.
Apoi mă gîndesc şi la consecinţe. A-mi exprima (neînţelept) punctul de vedere poate să aibă consecinţe asupra mea, dar şi asupra familiei mele sau a celui la adresa cărui fac comentariile.
Încerc să mă gîndesc, de asemenea, la cei care citesc ceea ce scriu sau comentariile pe care le îngădui pe blog. Sînt comentarii care nu sînt violente, dar sînt lipsite de conţinut.
Oricum, cred că este evident că odată cu înaintarea în vîrstă ar trebui să ne maturizăm, să ne înţelepţim şi să discernem între ce zideşte şi ce nu zideşte. Discernămîntul însă nu e doar la nivel raţional, utilitar sau estetic, ci mai ales la nivel spiritual.
Să fim desăvîrşiţi, după cum şi Tatăl nostru este desăvîrşit – iată o provocare uriaşă în faţa căreia nu putem sta decît cu ajutorul Duhului care ne învaţă cum să ne rugăm şi cum să avem curaj sau reţinere să spunem ce gîndim.
Rugaţi-vă pentru fratele [...] şi pentru fratele [...] şi pentru toţi cei care se găsesc, în plus faţă de situaţiile cotidiene, şi în aceea de a spune (sau nu) ce gîndesc pe Internet.”
{-singurele modificari fata de comentariul original sunt in ultima fraza -parantezele [...]}
-ce zici ?
Dragă Mitică, comentariul este a lui Alin Cristea, postat pe blogul lui Laurenţiu Balcan în 2008, 24 mai.
Ce să mai zic?
,,Ce să mai zic?”
-esti TARE ! cum de ai reusit ?
… zic si eu ceva.
-Ne facem ori mai buni, ori mai rai … odata cu trecerea anilor .
@ cum de ai reusit ?
Dragă Mitică, am luat o frază cheie şi am dat să caute Google.
Restul a fost o joacă, iar blogul lui Laurenţiu este blog prieten, aşa că i-am făcut o vizită şi el habar n-a avut