Unii beau pe rupte, alţii fumează în pauzele de la tineret; cei mai şmecheri fac ochi dulci femeilor prin adunări,   încît te întrebi dacă mai există vreo deosebire între ceea ce Biblia numeşte “lume” şi tot ea, “biserică”. Oare aceasta să fi fost taina ascunsă proorocilor? cenuşăreasa asta cu haine pestriţ colorate, duhnind a alcool şi tutun, bîţîindu-se spasmodic în ritmuri de rock, asudată şi extrem de lejer îmbrăcată? Tabloul oferit spre meditaţie de pastorul Daniel Chiu poate avea pentru unii accente suprarealiste. Mulţi vor spune: “Tataie, ştii ce? mai lasă-ne!” Alţii vor găsi cine ştie ce intenţii ascunse, semnele unor conspiraţii prin care conservatorii pun la cale o adevărată “noapte a Sfîntului Bartolomeu”, vînînd pe bietul pastor liberal prin cluburile unde, de frică, s-a ascuns să asculte muzica Holografului…  Cred că pot spune un singur lucru: biserica îşi va merita păstorul,  iar acesta va face totul pentru ca biserica să semene cu el.

Astăzi, în rezumat:  Spectacolul,  nou tip de închinare. Consoarta se recunoaşte la pipăit. Pastorul de lux şi femeia Izabela. Libertinism în loc de har.

 

Noul tip de predicator din România postrevoluţionară

de pastor Daniel Chiu

(ultima parte)

 

Noul tip de predicator ştie să organizeze activităţi pentru tineri şi pentru familişti. Acestea seamănă ca două picături de apă cu distracţiile lumii. De exemplu, fetele sunt îndemnate să ofere masaj băieţilor obosiţi de atâta închinare. Când se organizează întruniri pentru familişti, aceştia nu mai sunt plictisiţi cu studiu de texte, ci sunt îndemnaţi să fie practici. Bărbaţii sunt invitaţi să se lege la ochi şi să pipăie mai multe femei până îşi găsesc consoarta în mulţime, şi femeile să încerce acelaşi lucru când le vine rândul. Cum să nu ai participanţi la asemenea activităţi şi la asemenea închinare? Vezi, noua închinare nu este plicticoasă cum era vechea închinare!

Iată de ce noul tip de predicator, care nu vrea să fie confundat cu vechea ordine, îţi oferă o listă a caracteristicilor sale.

Eşti un predicator al timpului nou dacă:

-          Ai renunţat la costum, la veston, la cravată, la pantalonii la dungă, la cămăşile călcate, la tot ceea ce ar putea intimida pe unii închinători.

-          Te îmbraci la serviciile divine cu pantaloni de doc, cu pulovere colorate sau cu cămăşi proletare tărcate, sau cu tricouri cu inscripţii şi imagini ce te identifică cu vagabonzii (această regulă nu se aplică nicidecum dacă mergi la un concert  sau la o întrunire publică nereligioasă!).

-          Ţii discursuri despre teme interesante care sunt în atenţia publicului. Despre Domnul Isus  (Îl vei numi simplu, Isus, nu Domnul)  pomeneşti numai dacă este relevant pentru temele interesante ce le-ai abordat.

-          Nu vorbeşti despre sfinţenia lui Dumnezeu care ne copleşeşte şi ne duce la mărturisirea păcatului, despre dreptatea lui Dumnezeu care pedepseşte păcatul, despre reverenţa ce trebuie să o manifestăm faţă de Dumnezeu când venim în prezenţa Lui, despre închinare cu frică şi cutremur, sau despre orice alt lucru ce îl deranjează pe ascultător.  În schimb poţi vorbi tot timpul despre lucruri ce îl fac pe ascultător să se simtă bine la închinarea de tip spectacol. Închinătorul este persoana cea mai importantă la o astfel de închinare!

-          Ai desfiinţat orele de rugăciune ale bisericii pentru că erau prea plicticoase.

-          Ai o maşină luxoasă, casă luxoasă, haine luxoase  (pe care le foloseşti în orice ocazie, dar nu la închinare),  te plimbi prin Apus tot mereu (cum să menţii respectul enoriaşilor altfel?), etc. În aceste puncte nu trebuie să te identifici cu ascultătorii cari au case modeste, maşini modeste, haine modeste şi care nu îşi pot permite un concediu.

-          Studiezi „credinţa creştină” din alte ţări apusene pentru a dovedi credincioşilor că în cultura acestora nu e nici o problemă să pretinzi că eşti credincios şi în acelaşi timp să îţi permiţi să bei, să te îmbraci sumar, să urmăreşti moda, să porţi idoli la urechi sau să ţi-i anini de alte părţi ale trupului, să fumezi, să dansezi, să frecventezi cluburi şi baruri şi alte locuri asemănătoare unde poţi „vesti” Evanghelia, etc.  Aceştia au învăţat mult mai înainte ca noi să se identifice cu ascultătorul şi au o experienţă bogată din care putem învăţa!

-          Ai adoptat metoda simbolică de interpretare a Scripturilor pentru a putea epura orice cerinţe ale Cuvântului care nu îţi sunt pe plac.

-          Ai adoptat ca strigăt de război cuvântul „legalist” pe care îl aplici tuturor celor ce nu sunt de acord cu pervertirea Evangheliei.

-          Eşti inovativ în felul în care organizezi închinarea oferind oamenilor ceea ce le place. Ca să îşi liniştească conştiinţa îi convingi pe ascultători că ceea ce le place este tot una cu ceea ce au nevoie. Dacă doresc circuri şi pâine, le oferi din belşug: spectacol, atmosferă de discotecă, distracţii, etc. Totul este să pretinzi că aceste lucruri sunt închinare!  Dacă enoriaşilor le place chipul veacului ce propune o reîntoarcere la barbarie: incizii în trup, tatuaje, părul vâlvoi, încâlcit şi nespălat, muzică sălbatică, primitivă, etc., eşti de acord şi cu acestea. Dacă femeile sunt îmbătate de curentul feminist care promovează revolta faţă de rolul tradiţional ce l-au avut în societate în conformitate cu Scriptura, eşti de acord din nou. Important este să le ţii pe femei în biserică, chiar dacă sunt îmbrăcate şi sulemenite ca Izabela şi au pretenţii ca Izabela să conducă lucrarea lui Dumnezeu.

-          Nu ai nici un loc în biserică pentru bătrânii anchilozaţi în concepţii şi practici legaliste. Oamenii aceştia cari ţin la orele de rugăciune, la decenţă în închinare, la păzirea Cuvântului, la abstinenţă de la băutură şi de la practici păcătoase, la cântările duhovniceşti, la reverenţă, la modestie, etc., sunt o piedică pentru dezvoltarea unei biserici ce este interesată de număr şi nu de calitate.

-          Eşti înamorat de teologia arminiană care îţi permite să îţi arogi merite şi să te mândreşti, deoarece totul în această teologie depinde de om.

În concluzie, suveranitatea lui Dumnezeu în acordarea mântuirii şi în menţinerea credinciosului în mântuire nu poate fi suferită de noul tip de predicator deoarece astfel de doctrine slăvesc pe Dumnezeu şi umilesc omul. Antropocentrismul este esenţa noii teologii şi a noii închinări. Autoritatea Scripturii a fost înlocuită cu autoritatea interpretării.  Slăvirea lui Dumnezeu a fost înlocuită cu distracţia omului. Harul lui Dumnezeu, care ne învaţă să o rupem cu păgânătatea, harul (despre care noul tip de predicator are o înţelegere defectuoasă), a fost înlocuit cu libertinismul. Cu noul tip de predicator am ajuns departe! Şi vom ajunge şi mai departe dacă nu ne trezim. În curând vom avea biserici care nu se mai deosebesc cu nimic de lume şi în ele vom avea rata divorţurilor din bisericile din Apus luate ca model, rata concubinajului, rata sinuciderilor la tineri, imoralitatea, homosexualitatea, folosirea alcoolului şi a altor droguri de către tineri, dependenţa de alcool şi alte „binefaceri” pentru care vom putea mulţumi noului tip de predicator.