ULTIMA ORĂ Dacă ceea ce afirmă articolul din Timişoara Evanghelică este adevărat, că dl. Beni Fărăgău susţine un partid politic- indiferent care ar fi acela- iar numele său este folosit ca brend sau slogan de genul “Şi Beni e cu noi”, propun înfiinţarea de urgenţă a unei Academii de “Ştiinţe Politico Pocăieşti Beni Fărăgău”, care să facă uitată una de tristă amintire, ce purta numele de “Ştefan Gheorghiu” şi era al comuniştilor atei. Vă daţi seama cum ar suna, cînd ar cînta guşterii în cor: “Şi SPP-ul e cu noi!”?
Dacă fraza sa dispreţuitoare cu referire la bloguri a fost făcută în faţa unor viitori politruci- pocăiţi sau nu-, atitudinea sa e cu atît mai gravă şi nu are legătură cu gînditorul evanghelic Beni Fărăgăiu, ci cu omul Fărăgău care ar fi putut să o fi luat razna cu politica.
Dacă ceea ce am citit la Timişoara Evanghleică e adevărat, atunci şi reacţia absolut grotescă şi disproporţionat de agresivă a celor care mi-au sărit în cap că le deranjez idolul se explică şi, de ce nu, se justifică. Doar aşa-i în politică, frăţiorilor, nu? unii dau micii pe gratis, alţii dau versetele. Totul e să ne vedem în parlamentul ăsta, că de cel veşnic, are grijă Dumnezeu.
Asta să fie ideea?
TRĂIASCĂ LUPTA PENTRU… PACE!
Eu zic că n-ar fi rău să avem, la noi, la pocăiți, o școală de studii politice. E greu de întemeiat, dar se poate. Problema cea mare, cum o văd eu, e la absolvenți. În politica de oriunde, dacă pocăiții se țin de principiile Scripturii (nu fura, nu favoriza pe cutare și cutare în detrimentul altora, luptă pe față împotriva mafioților de tot felul etc.), eu cred că am începe să avem martiri (pe bune). Împușcați pe străzi, asasinați în fel și chip, și tot tacâmul. O școală care să producă astfel de absolvenți e de dorit, dar știm cu toții că cei mai mulți n-ar fi așa. Unii, puțini, poate că s-ar încadra în profilul de mai sus, iar ceilalți ar fi ca restul lumii… In concluzie, mai bine nu sau, cine știe?, putem încerca…
Shifu, să-ţi spun în două cuvinte de ce politica nu are ce să caute alături de biserică.
,
Orice partid politic are un program şi cînd ia puterea, doreşte să-l aplice.
Dacă intră în parlament, încep alianţele politice.
Ştii care e cel mai urît partid politic din kneset- parlamentul Israelian-? cel al ultrareligioşilor. Sunt urîţi şi de unii, şi de alţii dar au nevoie de ei ca să obţină majoritate.
La musulmani- unde numai democraţie nu este- să te ferească Dumnezeu să ia puterea un partid fundamentalist islamic. Uită-te la ce se petrece acum în Egipt, la demonstraţia de ieri a Fraţilor Musulmani: mă tem pentru statul Evreu din ce în ce mai mult.
Revenind la noi: cum ar apărea un partid de pocăiţi în parlament, cînd noi nu suntem în stare să avem o dispută cît de cît decentă pe bloguri? Vom legaliza baticul? vom lupta împotriva homosexualităţii? a avorturilor? Păi asta trebuie să o facă societatea civilă, nu partidele politice- şi cu atît mai mult religioase!-.
Măsura democraţiei unei ţări nu stă în partide şi parlament, ci în puterea societăţii civile.
Ce a făcut Alianţa Civică în momentul în care a devenit partid politic, PAC-ul lui Manolescu? Un… aia a făcut! Şi-au proptit un fost secretar de partid ca preşedinte- la Emil Constantinescu mă refer-, susţinut de Blandiana şi Rusan, în timp ce PNŢCD- alt partid cu conotaţii religioase pe siglă- îşi aranja rudele, nepoţeii şi mătuşile prin tot locul. Unde a ajuns democraţia? Unde o vezi azi…
Shifu, multe n-am învăţat eu în viaţa asta, dar de văzut i-am văzut pe toţi, de la vlădică la opincă şi-ţi pot spune: politica e o CURVĂ care corupe tot. În politică trebuie să MINŢI- se cheamă negociere-, să accepţi compromisuri peste compromisuri- adică să dai mîna dimineaţa cu satana şi să-i zîmbeşti dulce, ca să-ţi treacă nu ştiu ce lege prin parlament sau să pui o pilă pentru cineva-.
Politica CORUPE iar puterea te face din om neom.
Ştii de ce au căzut FSNiştii la alegerile din 1996? Nu-ţi spun, că mă doare mîna de la scris şi mai am treabă că am zgarda pe bot pînă mîine
Regula e asta: popa să facă slujbă, doctorul să vindece, politicienii să facă politică iar carismaticii să intre la balamuc. Unde încep să încurce borcanele, apar nenorocirile: baptisto-carismaticii, beni e al nostru, doctorul cu zgardă, etc
Când am zis că putem încerca, n-am zis și că sunt de acord cu experimentul. În dreptul meu, NU cred că s-ar vedea mare lucru în politica românească dacă cineva, undeva, printre pocăiți, ar înființa o facultate de studii politice. Nu se vede mare lucru în societatea românească la 20 de ani de când nu ne mai suflă nimeni în ceafă întrebându-ne ce credem, ce facem și ce nu facem. Mă uit la Universitatea Emanuel, la Institutul Biblic Baptist din București și la Facultatea de Teologie Baptisă din București (pe care n-o suport din capul locului fiind plătită de stat – am și eu fixurile mele…): fiecare instituție scoate câțiva absolvenți pe an de care nu ți-e rușine – restul, sunt restul… Asta nu-i o problemă în sine, oriunde în lume e la fel… Unii, foarte puțini, sunt buni, credincioși, harnici și așa mai departe. Restul, cum dă Dumnezeu. Iată de ce NU am nici o speranță vizavi de implicarea în politică a pocăiților. Mă uit la Nelu Tuțac și-mi vine să arunc în aer orice facultate de politică a pocăiților (chiar dacă nici una n-a fost înființată… încă). Pe de altă parte, se poate încerca, iar la faza asta o să fiu Iudă: mulți bani s-or arunca pe apa sâmbetei, bani care ar putea fi folosiți la alte cele…