MOTTO: “Nu vă uitaţi la cîţi oameni sunt pe stradă? Alături de ei este şi eu!”- un menifestant USL

Misterele Bucureştiului, toate cîte sunt, le vedem în stradă. Oameni pe care sărăcia nu putea să-i mai încapă au răsucit coada de la promoţii şi au pleznit-o peste faţa politicienilor de toate culorile.

Dragonul caliciei pare scăpat de sub control şi masoneria umblă la simboluri ca dresorul după zahăr kubrick. Marele kitsch  a fost corul robilor din opera Nabucco, pus în scenă la Cluj- operă de mîna a doua, dacă e să-l puricăm pe Verdi la talent-. Verdi, mason şi ateu la vremea sa, luptase pentru dezrobirea Italiei din imperiul Austro-Ungar şi povestea avea chichirezul ei.

Ce legătură avea însă SMURDUL arabului cu drapelul României şi ce libertate mai voia România mie-mi scapă, dar poate descoperiţi voi. Oricum, am înţeles: masoneria e cu noi!

Unirea Principatelor şi Alexandru Ioan Cuza sunt alte mazete pe care le agităm în luna ianuarie. Parlamentul portocaliu e mort să ne facă în dar o unire neagră. Unirea cea veche a fost opera masonilor, domnitorul era mason şi afirmaţia lui Mircea Diaconu, simpaticul actor PNList, că ar fi bună o horă a unirii care să cuprindă tot Bucureştiul, de la vlădică pînă la opincă, cu bogatul şi săracul la un loc, mi s-a părut genială. Cu ea poţi să răstorni nu doar pe Băsescu, ci şi Bastilia a doua oară. Cu înţelepciunea lui  Ion Roată şi  curul coanei Chiriţa, totul e posibil.  Oricum, masonii sunt cu noi.

Relu Fenechiu, masonul liberal de la Iaşi, s-a repezit la avion să nu piardă manifestaţia, dar se pare că aripa din dreapta lojii s-a oprit: ceva la motor s-a gripat ca şi legea sanitară. Deh, nu toţi masonii sunt cu noi…

Răzmeriţa calicilor a transformat din nou Bucureştii în Micul Paris, doar că nu ăla al lui Voltaire, ci al lui Eugene Sue, cu chiorii, cu şchiopii şi cu misterele lui cu tot. Întrebare: va fi ea la fel de lungă ca  romanul  fluviu?