Fireşte că ar trebui să mă rog pentru cei de la putere: să plece de acolo,  să le dea vieţii alt curs,  mai puţine femei, mai puţină băutură, mai uşor cu furatul  şi, de ce nu? o găletuşă de cenuşă pentru fiecare cap.

Da, o astfel de rugăciune merită astăzi Băsescu şi oamenii lui.

Şi mă  rog să să nu reapară cei vechi, căpuşele triumfătoare.

Să nu-l mai văd pe Năstase-nu-ştiu-cîte-case la externe, pe tanti Coca Andronescu la învăţămînt, pe Tăriceanu la economie. Şi, dacă s-ar putea, să nu-l mai văd pe Ponta deloc.  E, evident, o utopie…

Pe Antonescu îl vreau înapoi, ministru la sport.

Credinţa e o nădejde în lucrurile care nu se văd. Cu alte cuvinte, atunci cînd ţara piere,  merită să ne rugăm lui Dumnezeu pentru himere şi mai puţin pentru… putere.