Din păcate sunt prea departe de Piaţa Universităţii. M-aş fi dus în fiecare seară la manifestaţie, mai ales după ce jandarmii s-au dovedit o forţă de represiune demenţială în mîna unui regim de impostori.
Evident, n-aş fi ieşit să lovesc, ci să încasez. Să văd cu ochii mei pînă unde a ajuns ticăloşia acestei puteri din România.
Conferinţele de presă ale coloneilor de după măceluri mi-au amintit de filmele si cărţile despre hunta militară din America de Sud. Aceeaşi mulţumire de sine, aceeaşi încredere în bulan şi aceeaşi aroganţă prostească şi incultă ca în regimurile de dictatură militară.
Asta mi s-a părut sfidător. Pentru asta aş ieşi în stradă.
La modă e să pupi mulţimea în fund şi să-i găseşti nuri pe care nu-i are: imaginaţie, inteligenţă şi talent. Oamenii nu-şi strigă foamea, ci fac mişto de lumea bună, aia pe care au ales-o de la Revoluţie încoace. Temele sunt puţine. Perechea Băsescu-Udrea este meticulos reprezentată din toate punctele de vedere.
Masa este încurajată să scrie tot soiul de trăznăi. Tîmpeniile apar pe ecran, iar impresia de kitsch domină o manifestaţie pornită dintr-o tragedie profundă şi rău exprimată: foamea, frigul şi înstrăinarea.
Mulţimea jovială şi urlătoare nu va convinge niciodată Puterea că a venit momentul să dea socoteală. O masă periculoasă este una mută, încrîncenată, în care s-a acumulat o forţă mocnită, gata să radă tot ce-i stă în cale, precum norul piroclastic.
Inteligenţa manipulării este evidentă.
Marx n-a fost tîmpit iar Capitalul lui nu e o carte proastă, ci o utopie folosită rău. Conştiinţa de clasă pe care se baza Lenin nu mai există. A dispărut odată cu platformele industriale ale marilor oraşe din România de care s-a ales praful. Coloanele acelea de muncitori de la 23 August sau Republica nu mai sunt. Spaima a trecut, acum e doar mimată. Sindicatele? aceste sinecuri ale Puterii? să fim serioşi…
Aşa se face că Piaţa Univesităţii a ajuns un soi de cimitir vesel tip Săpînţa, în care îngropăm, în fiecare zi, speranţa.
Iar Duda joacă din nou prost cu Regele, expunîndu-l în mijlocul pionilor de la mutarea a zecea a străzii, în loc să facă rocada la damă, la Principesa Margareta.
Răsvan,
de ce ti-ai dori să te amesteci cu o mulțime care nu gîndește la fel ca tine?
Vor pleca unii, vor veni alții, și la vremuri Noi…tot ” noi cei mulți ” vom trage ponoasele și greul.
Dragă Lia, pentru că şi eu sunt sărac, pentru că şi mi-e mi-e scîrbă de Băsescu, Udrea şi gaşca lor, pentru că mi se pare imoral să mă uit la TV şi să-i compătimesc pe oamenii aceia că îngheaţă şi răguşesc iar eu să-mi beau liptonul fiebinte, pentru că forţele de ordine au dovedit că sunt duşmanii românilor care-şi spun necazul în piaţă. Pentru că aş fi vrut să văd cu ochii mei ce e acolo, cu toate riscurile. Pentru că am riscat şi în ’89, cînd am dat foc steagului partidului în faţa dispensarului unde lucram, pentru că m-au “gazat” minerii la a doua mineriadă, etc. Pentru că am fost în greva foamei în urmă cu vreo opt ani împotriva hoţiei din sectorul meu. Probabil pentru că sunt un exaltat şi sătul să stau la vatră
Răsvan, Si eu sunt sătulă de nedreptăți, de toți politicienii spoiți ….de toate nedreptățile.
Dacă ies în stradă ce aș cîștiga inafară de o pneumonie sigură?
Crezi că oamenii din Romînia de astăzi mai sunt ca cei de la Revoluție?
Crezi că studenții de acum seamănă cu cei din vremea mineriadei?
Să presupunem că oamenii se vor unii si va avea loc o nouă ”revolutie”(politic vorbind) mai avem noi românii oameni demni de a conduce țara? mai avem scopuri demne si concrete pentru traiul nostru si al copiilor?
Am vrut libertate, democrație, alegeri libere, am vrut legi vulnerabile și iată le avem din plin.
Sunt (vorba copilului meu)” la sigur sută convins că oamenii o să pleacă de acolo fiindă țipă la poze”.
Sună hazliu…dar mie mi se pare prea real ceea ce vede un copil.
Dragă Lia, ai dreptate să pui întrebările de mai sus, care au răspunsul subînţeles, prins în întrebare: Piaţa Universităţii de astăzi nu are nicio legătură cu cea din 1990.
Tocmai aici e tragedia: că nu mai sunt intelectualii din balconul Universităţii- s-au risipit, au plecat, s-au blazat, au îmbătrînit, au trecut cu puterea, etc.-, din care s-a cristalizat Alianţa Civică şi, ulterior, PAC-ul; nu mai sunt politicienii carismatici- Coposu, Raţiu, Diaconescu, Ioan Alexandru-, nu mai e regele capabil să ocupe tronul ţării- din cauza vîrstei, evident-, nu mai există filonul de aur al Timişoarei- cu Proclamaţia ei şi mai ales punctul 8-; nu mai e speranţă, nu mai e avere naţională, nu mai e nimic.
Totuşi, e ceva în sufletul meu care-mi spune că merită să fiu acolo. Sunt un sentimental, Lia
Şi am uitat să-ţi spun: stai acasă că ai copii de crescut!
Ai văzut Nostalgia, filmul lui Tarkovski? E acolo o scenă, la sfîrşit, dintr-o piaţă, cu o adunare de oameni cărora le vorbeşte un disperat, şi oamenii aceia se risipesc, şi rămîn în urma lor manifeste, afişe, bătute de vînt… E ca un sfîrşit al lumii, în mic… Cam aşa e şi Piaţa de astăzi… Dar mă simt solidar cu ea…
Răsvan,
Hai să-ți fac o descriere a Bucureștiului văzut mai ieri.
Cum stai așa cu privirea la spitalul Colțea (pe care l-au renovat si arată impecabil) ai două ”Orizoante” spre stînga piața Universității care după părerea mea NU are NIMIC universitar în ea sunt înghesuiți oameni ce țipă așa cum ti-am scris..la poze. Vis-a-vis de Universitate o mare groapă in care ulterior vor intra mașini pe trei etaje…au scos statuile le-au mutat in parcul Izvor si sunt așezate în ”grămadă intelectuală” la intrearea dinspre ”Casa Poporului care nu e a poporului”, de dă impresia de chici” urban de cea mai proastă calitate. Să revenim în punctul initial si privim spre dreapta în jos pînă la Piața Unirii ce a fost invadată de huligani, acum curățată ca și cînd nimic nu s-ar fi intîmplat un alt orizont de care cetățenii se bucură in liniște și pace. Bulevardul liniștit, oameni ce intră pe la Biserica Sf. Gheorghe sau in Cocor ce arată acum precum magazinele din New York, sau pe Lipscani, pe la Unirea unde sunt mari branduri si reduceri de 70% in perioada asta. Cam așa e Bucureștiul în zona ZERO . Cu două orizonturi prea bine delimitate, cu oameni prea săraci sau prea bogați, cu bune și cu rele…DEPINDE pe unde vrei să mergi, ce mijloc de trensport alegi, si mai ales…ce vrei să vezi.
Dragă Lia, foarte sugestiv tabloul tău. Să ştii că ai talent (şi) la ziaristică.
Răsvan mulțumesc dar stim bine amîndoi că io” nu am niciun fel de stil literalicește” vorbind si nici măcar o direcție clară in scriere
dar sincer spun mi-ar plăcea să fiu poapă că nu degeaba am luat notă bună cănd mi-am scris predicile pentru examen.
Ti-am descris ce se vedea prin ochii mei, mai ieri”, inainte de 24 Ian fiindcă ai spus că dacă ai fi fost mai aproape ai fi mers in PiațĂ. Eu cred că tu ai compensa PiațA cu mai multe gărzi efectuate. Azi…nu stiu ce sa-ti povestesc despre.. nu am iesit din cartier. Si cum spuneai. Nu prea am ce căuta prin zona Zero, fiindcă copii ocupă mult timp.
Oricum. Ce se vede la Tv nu este tot una cu ceea ce este in… Marele București.
Oamenii tipă, se vaită Acolo in PiațĂ si ceva mai sus de parcul Izvor se înaltă maiestuos macaralele ce construiesc viitoarea minunată Catedrală a maintuirii poporului care de fapt nu va mîntui pe nimeni nici măcar pe prăpădiții din canale ce au inceput să se înmultească. Ies de unde nu te aștepți, iși injectează in plină stradă drogul si intră la loc.
Ceea ce se vede la televizor este o mare manipulare. Oamenii de rînd merg la servici in același 385, in aceeași inghesuială așteptînd aceleași minute multe,înșirate în stație sau alții merg și petrec in cluburi de lux. Cei mai credincioși intră in biserici si se roagă.
De-altfel multi iși dau seama din știrile abramburite despre realitatea realității. Aci e Piața, mai peste cîteva secunde Luciu și silicoane, apoi iar piața, iar crime…și uite așa oamenii au trecut de la Confuzie la claritate și știu sigur ce mai e nou prin Capitala țării, mulțumiri fie aduse știriștilor.
Că doră”, nimeni nu a văzut maidanezi imbrăcați la Armani.
Dragă Lia, în primul rînd vreau să-ţi mulţumesc că ai fost “ochiul” meu acolo!
Apoi, sunt de acord cu ceea ce scrii:
“Ceea ce se vede la televizor este o mare manipulare. ”
dar asta a fost şi în urmă cu 20 de ani, doar că acum avem de unde alege imaginile. Atunci luam doar ce primeam de la TVR.
Tabloul pe care-l decrii tu este pe cît de real, pe atît de trist.
“… prăpădiții din canale ce au inceput să se înmultească. Ies de unde nu te aștepți, iși injectează in plină stradă drogul si intră la loc.”
Mă întreb: oare de ce Antenele nu au arătat niciodată imagini de genul acesta? de ce nicio televiziune românească nu o face?
Dacă aş număra cîţi “vizitatori” au tomberoanele cu gunoaie din tîrgurile mele te-ai îngrozi.
Luxul Bucureştiului se opreşte acolo: dincolo de el e o mare de sărăcie, de jale şi de foamete.
E trist ce scrieti si doresc romanilor sa scape cu bine de gerul ce bintuie acolo.
O stire simpatica ce ne leaga cu dvs cei din tara doar print trecut. (Revolutia a fost si.. revolutie este. Dumnezeus a aduca romanilor o viata buna!)
Un fotbalist nascut in Romania, Mesko Zoltan, joaca duminica in finala campionatului de fotbal american, super bowl 2012. Frumos ca-si aduce aminte de Romania.
http://edition.cnn.com/2012/02/03/sport/super-bowl-mesko-nfl/index.html
Dragă Doru Radu,
Sper să nu greşesc, dar pe bunica omului au dat-o la ştiri în urmă cu vreo două săptămîni. O doamnă de modă veche. Îşi pusese speranţe că nepotul va deveni tenisman şi fusese surprinsă de cariera nepotului într-un sport care nu e cunoscut în România.
Bătrînica spunea că se uită pe You Tube la cîte meciuri prinde cu el.
Se poate..
Parintii l-au crescut foarte sever.
Sunt ardelean. Mi s-a parut charmant ca nu se da ungur. Am fost la o biserica baptista maghiara din Detorit. Toti erau veniti din Ro; nicio problema! Doar ca a trebuit sa vorbesc englezeste cu o doamna de virsta mea care a parasit Timisoara la 19 ani… si nu putea vorbi romaneste.
Ma rog… de-ale lumii etnicilor.
Baiatul pare bine crescut; ori usor smecher. Lauda integrarea in America si atitudinea lor favorabila etnicilor (un fapt real). Mi s-a parut cheste de marketing faza cu gloantele. Dar nevasta-mea care a fost la Revolutie in Timisoara mi-a amintit ca militarii (sau ce-or fi fost) intrau pe sacara blocurilor si trageau ca sa sperie lumea. Undea ajungeau gloantele?…Mila Domnului. Un prieten mi-a amintit c-a avut 2 verisoare -surori- impustcate impreuna in timp ce mergeau la adunare. Pe una n-au mai gasit-o. Fusese arsa… pe cealalta si-au ingropat-o parintii singuri; pastorul s-a temut sa mearga la groapa…
Doamne, ce-am uitat! Si ce grozavii…!
“Un prieten mi-a amintit c-a avut 2 verisoare -surori- impustcate impreuna in timp ce mergeau la adunare. Pe una n-au mai gasit-o. Fusese arsa… pe cealalta si-au ingropat-o parintii singuri; pastorul s-a temut sa mearga la groapa…
Doamne, ce-am uitat! Si ce grozavii…!”
Şi niciun condamnat, Doru Radu!
@”Doamne, ce-am uitat! Si ce grozavii…!”
Şi niciun condamnat, Doru Radu!”
..>Asa e, dar de judecata lui Dumenzeu n-au scapat de tot..
-Am ascultat tot procesul de la Timisoara la radio; nopti pierdute. Mi s-a imprimat disperarea unui tata: “macar sa stiu unde e ingropat copilul s-am unde plinge. N-a vazut nimeni nimic?”… Frustrat judecatorul il intreba pe medicul legist: “chiar nimic n-ati vazut?”… Disparusera foile de inregistrarea ale certificatelor de deces. Certificatele fusesera emise in batjocura: hepatita pt decedati prin impuscare; apoi incinerati.
Socant -vindecatorule- dar peste vreo 4 ani, medicul legist moare in conditii ciudate si sotia -fosta directoare la dir. Sanitara – si ea moare la fel. Disperat, baiatul medicilor intreba in presa: “n-a vazut nimeni nimic? Nu se poate! Va rog frumos…”… Baiatul medicilor avea dreptate sa fie indurerat si sa ceara dreptate… Dar dreptate avusese si tatal baiatului sa ceara medicilor sa spuna ceva… Judecata lui Dumnezeu vine chiar daca dupa o vreme..
- Invatasem din proces numele ofiterilor de Secu: Radu Tinu si Sima (asta parca fusese adjunct la Secu). Fostul securist Sima face insa puscarie pt implicarea in afacerea cu benzina in embargoul cu Serbia… Nu stiu cita si poate si-a salvat milioanele, dar pirnaie a facut pina la urma…Deci nu toti securistii s-au descurcat atit de bine in post-revolutie… In businesul unde fusei implicat am intilnit un fost securist ce-l sicanasae pe un coleg. “Sunt un rahat, financiar vorbind” -se smeri, el in fata colegului… Poate nu doar financiar, gindi-i eu. L-am ierat pt ca si colegul l-a iertat; eram crestini…
-Peste ani si vremi cineva intilneste in Detorit un emigrant care cic-a suferit de pe urma afacerii “Tigareta”… ZIcea ca nici el nu-i vinovat doar ca iubea tigarile si n-a dat spaga unde trebuie…Asa o fi!…
Vinovat nu e nimeni, doar eu! Nu vreau sa fiu justitar; constat doar fapte de viata. Eu sunt vinovat si mi-e teama de judecata lui Dumenzeu. Singura mea nadejde e harul lui Dumenzeu si faptul ca pt pacatele mele multe a platit Mintuitorul meu. Pedeapsa care-mi da pacea a cazut peste El… Binecuvintat sa fie numele Sau!
..Iertare pt aceste reflectii peste timp si peste mari si tari; reflectii triste, mai ales, dar si cu nadejde…