Vindecătoru

Blogul lui Rasvan Cristian

La plecare

cu 17 comentarii

 

Written by rasvancristian

ianuarie 11, 2008 la 12:57 pm

17 Răspunsuri

Subscribe to comments with RSS.

  1. te-ai dus?

    dilEMA

    ianuarie 30, 2008 at 9:09 pm

  2. Dilema, m-am lasat dus :)

    rasvancristian

    ianuarie 30, 2008 at 9:20 pm

  3. Acum chiar ca te-ai dus pe undeva ; sau ai fost de garda si acum dormi.

    Livius

    martie 11, 2008 at 3:05 pm

  4. Iti urez mult succes in continuare! ;)

    Daniel

    martie 17, 2008 at 1:20 pm

  5. Daniel, multumesc pentru urare!

    rasvancristian

    martie 18, 2008 at 1:00 am

  6. ce multe variante naste tacerea. interesanta pagina asta :)
    cu gandul la plecare
    pe punct de plecare
    inainte de plecare
    sa plec asa si sa nu spun nimic? :)

    macar GOOD (bye) !

    calatorru

    aprilie 3, 2008 at 3:09 pm

  7. Călătorrule, semnez şi eu pe foaia ta de parcurs, pagina mea de plecare am şters-o altă dată, din motive care sunt la fel de actuale şi astăzi. Cred că de la culoarea verde a Profetului de la gîtul tău am convenit cu Vlad să te monitorizăm noapte trecută. :)
    Cred că fără un studiu amănunţit al ADN-ului tău, operaţiunea va continua… :)
    Ai tu o poezie din care citez:

    “Precum columna lui Traian, simţind din veacuri biruinţa/
    De la-nceput pân’ la sfârşit/
    Primul pilon este credinţa.”

    trebuie să-ţi amintesc de faptul că nea Traian a fost unul din împăraţii romani care au declanşat un oribil val de ucidere a creştinilor, unul din cele zece, dar probabil asta nu are nici o importanţă pentru noi, ca daci :)

    rasvancristian

    aprilie 3, 2008 at 3:40 pm

  8. O scriere curata!

    ascultareacredintei

    mai 20, 2008 at 9:29 am

  9. Mulţumesc. Domnul să fie cu noi toţi!

    rasvancristian

    mai 21, 2008 at 2:24 am

  10. imi place blogul..cred ca am sa te pun la blogroll :d

    beheader69

    octombrie 5, 2008 at 5:45 pm

  11. da..fain Domnul sa te binecuvanteze…la cat mai multe articole care sa schimbe lumea.Dumnezeu sa ne foloseasca la aceasta.
    p.s te adaug in blogroll

    Cris

    octombrie 21, 2008 at 9:21 pm

  12. Stimate domnule Rasvan Cristian,

    In acel comentariu, Danut Manastireanu spunea ca dumneata ai fi animat de un spirit asemenea aceluia care-i anima pe turnatori (banui ca se referea la postarile in care scrieti despre el). Asa scrie, asa ar trebui inteles. Nu v-a acuzat ca ati colaborat cu “serviciile”. E o diferente care trebuie sesizata, desi nici “aprecierea” originala nu va incalzeste mai mult.

    Sanatate.

    Vasile Tomoiagă

    noiembrie 19, 2008 at 8:23 pm

  13. Pentru Vasile Tomoiagă:

    Nu este prima dată cînd domnul amintit de dvs. face referire la această perioadă a vieţii mele. Nu fiţi naiv, chiar nu aveţi idee despre felul în care se citesc astfel de texte? Sunt exact ca cele de ziar, sunt anumite cuvinte cheie, şi acelea se reţin, nuanţele se pierd, se uită. Credeţi-mă că ştiu despre ce vorbesc. Dar, pentru a fi mai pe înţeles, ca să vedeţi cum reţine cineva după citirea unui text, am să-l reiau pe al domnului Mănăstireanu, îngroşînd cuvintele cheie. Ştiu ca la modă e să fie totul sfînt, dar eu nu mă pot obişnui cu “sfînta naivitate”. Oricum, apreciez demersul dvs. de a mă lămuri într-o problemă care ţine de imagine, a mea sau a domnului DM.
    Textul citit corect arată aşa:
    “Cu câtva timp în urmă îi spuneam unui prieten că un anume personaj controversat al blogosferei evanghelice de la noi (”nu spui cine, persoană însemnată”), şi-a venit în simţiri. Tipul nu este chiar lipsit de talent, trebuie să recunosc, dar, din păcate, este complet lipsit de caracter şi este animat de un spirit-frate cu al celor care au făcut pe vremuri servicii anumitor… “servicii”.
    Amicul meu îmi spunea să nu fiu naiv (ce să fac? nu mă pot abţine), căci “lupul îşi schimbă părul (din când în când), dar năravul ba”.
    Trebuie să recunosc că, din păcate, amicul a avut dreptate şi că tiradele lui – evident, IP-ul lui este la spam, aşa încât pinkback-urile care vin de la el nu vor ajunge niciodată la mine pe blog – au revenit la “normal” (desigur, normalitatea lui anormală), nu numai în ce mă priveşte pe mine şi pe un alt blogger pentru care are slăbiciuni (qui s’aime, se taquine), dar şi la adresa celui din pricina şi la îndemnului căruia se află în blogosferă (avem de-a face, am putea spune, cu un soi de paricid). Mai bine îl lăsa în sărăcia lui. Cel puţin nu-i mai polua şi pe alţii. Dar, aşa cum spune zicala populară, “de-ar şti omul ce-ar păţi, dinainte s-ar păzi”.
    Asta îmi aduce aminte de un banc de pe vremuri.
    Se zice că Bulă a ajuns să fie prizonier politic la Canal. De acolo a scris o scrisoare acasă în care se plângea de condiţiile din lagăr. Securistul l-a chemat la raport, i-a tras o bătaie bună şi l-a pus să rescrie scrisoarea, ceea ce Bulă a şi făcut. Iată cum suna acum mesajul lui Bulă: “Mamă, aici este foarte bine. Avem program de sport, mincare bună şi muncă din când în când. Mamă, mai bine mă dădeai de mic… la canal.”

    Că veni vorba, cum puteţi să mă stimaţi după ce citiţi un astfel de text, ca acela al dl. Mănăstireanu? Păi, dacă pe mine mă stimaţi, bănuiesc că pe acest domn îl veneraţi, gustîndu-i semiotica?
    Hai să fim serioşi, dl. Vasile Tomoiaga, DM este greoi la manipulare, dar tenace!

    rasvancristian

    noiembrie 19, 2008 at 9:39 pm

  14. Apelativul “Stimate” este justificat dat fiind ca ma adresez dvs. pe blogul dvs., adica, la dvs. acasa. Apoi, simpatizez atitudinea curtenitoare britanica, unde chiar oponentii isi spun “onorabile”, chiar daca au opinii sau convingeri diametral opuse.

    Aceste fiind spuse, v-as fi recunoscator sa nu faceti presupuneri despre subiectele stimelor sau veneratiilor mele.

    In schimb, cred ca suspiciunea este prea adesea adesea folosite ca tehnica de intelegere a unui text. Observ asta inclusiv in domeniul meu de interes, apologetica, mai ales in disputele dintre naturalisti (atei evolutionisti) si cei are permit un “picior divin” in prag (ID sau creationisti).

    O zi senina.

    Vasile Tomoiagă

    noiembrie 20, 2008 at 10:54 am

  15. Vasile Tomoiagă, aşa este, “stilul e omul” şi preferinţa dvs. pentru cel britanic m-a convins.

    Nu era vorba de dispute, ci de un atac la credibilitatea unui om, la acel “ucideţi-l cu vorba” al lui Ieremia, atît de des aplicat de cel pe care l-aţi apărat aici.

    Îmi exprim surprinderea că nici un om nu a comentat în apărarea mea pe blogul lui DM, că nu aţi făcut oficiile de mediator britanic şi acolo de unde au venit expresiile pe care le-am întărit în comentariul anterior.

    Nu ştiu cum am numai eu parte de englezi, iar DM de turci, de plocoane, de sarailii, indiferent ce scrie şi ce valori promovează. Are o echipă de ducători de tavă cu răvaşe de mediere, de sezizări, e plin de “moralitici” care se ocupă de secretariatul de imagine al măreţului personaj, şi ştiţi de ce cred asta, Vasile Tomoiagă? pentru că orice ar face sau ar spune, “el e de-al nostru, verificat, urmărit de securitate, fost baptist de frunte”. E ca la comuniştii care plimbau aceleaşi care alegorice în fiecare 1 mai sau 23 august, sau de ziua recoltei, cu poza tătucului în vîrf, împinse englezeşte sau mitocăneşte, nu conta, totul era să nu pătrundă duşmanul de clasă şi să rupă partidul în două- atunci comunist, acum ecumenist, liberalist, obamanist.

    Sper să nu vă fi călcat pe “piciorul divin” şi să vă fi pricinuit o “sfîntă bătătură” şi să nu vă sfiiţi să-mi călcaţi pragul blogului, dar cu fereală la cap, că uşa e mai joasă.

    Cu stimă pentru munca şi demersul dvs. de a mă face să înteleg semiotica scuipatului în faţă, vă doresc zile minunate.

    rasvancristian

    noiembrie 20, 2008 at 11:29 am

  16. Ce se întâmplă de nimeni, din noiembrie fostul an nu-şi mai lăsă amprenta pe aici? Să-i fi zăpăcit cuvinte ca: semiotica, apologetica?! Spre rușinea mea, eu abia acu’ dădui de pagina asta. Şi îmi las amprenta modestă aici, nu pentru că am de gând să plec, “scuturându-mi praful de pe picioare” (a nu se înțelege greșit!) ci pentru că am de gând să revin. Mereu. Obsesiv. Până mă dai afara. Sau mă pui la spam! :) )

    elena reinerth

    august 24, 2009 at 12:26 pm

  17. Elena, greşeala a fost a mea, pentru că multe din comentariile de la început le-am şters, lucru extrem de urît, de altfel. Asta s-a petrecut la trei luni de la prima postare, cînd unii din cei care mi-au scris de bine, au regretat că au făcut-o. Pentru că atitudinea acelor oameni se schimbase, nu mi s-a părut corect să îi confrunt cu vorbele frumoase, pe care le regretau, aşa încît le-am dat uitării. După mult timp am înţeles că nu aşa se procedează, că nimeni nu face aşa, dar era prea tîrziu ca să mai dreg lucrurile.

    rasvancristian

    august 24, 2009 at 6:59 pm


Lasă un Răspuns