Glissando

Trebuie să-l priveşti pe Rembrandt ca să înţelegi cum poate un om să transmită, după sute de ani, căldura unui chip scăldat într-o lumină ca o pulbere de aur.

Trebuie să priveşti cum Dumnezeu a binecuvîntat acest om, cu dragoste pentru El şi pentru creaturile Lui cele mai umile.

Aceasta este mama sa citind Biblia. El spunea că numai aşa si-o amintea, cu Sfînta Carte pe genunchi. Aşa folosea ea puţinul răgaz pe care-l lăsa Domnul, după o zi de muncă grea.

hanna-copy.jpg

În cămăruţa ei, netulburată, simplă, săracă: e mărturia lui despre mama sa. O învăluie cu dragoste, o dezvăluie prin clarobscur.

Cînd se apropie de lume, este fascinat de culorile ei, de bogăţia ţării sale, ţară de negustori, de doctori, de militari, de pictori mari şi de mulţi, de atît de mulţi oameni sărmani. Sunt mulţi evrei, unii din ei foarte săraci. I-a pictat ca personaje biblice, popor ales… poporul Lui, care se va întoarce la El. Rembrandt i-a iubit, evreii l-au iubit pe el, iubeşte-i şi tu, pe pictor şi modelele sale.

rembrandt_prodigal-son1.jpg

A spus în artă ce a văzut în sufletul său, a regîndit plastic societatea, ordinea societăţii, şi a fost alungat din mijlocul celei ce se numea “pătura de sus”, pentru că a pictat adevărul. Lumea aşa cum era ea, nu cum voiau unii să pară că este.

Tablourile sale vor defini relaţia sa cu omul simplu, sărmanul pe care îl roagă să-i fie model.

Aşa ai ajuns tu să vezi cum a fost întîlnirea fiului risipitor cu tatăl său, aşa ai privit gravura unor cerşetori care primeau pomană, dar mai ales ai putut vedea cea mai minunată reprezentere grafică a răstignirii Domnului Isus: Cele trei cruci…

the3cros-copy.jpg

Nu încercaţi să desluşiţi faţa Domnului, o vom vedea curînd, dar nu acolo şi nicăieri în lucrul făcut de mîna omului.

Toată viaţa sa de pictor, s-a studiat în oglindă, cu atenţie şi fără milă, cu o cruzime de care ne-a mai amintit, cumva, Van Gogh. Cu puţin înaintea morţii, Rembrandt a realizat cel mai zguduitor autoportret din arta plastică mondială din toate timpurile.

slfprtrt_as_zeus-copy.jpg

Cînd privesc Biblia veche a străbunilor mei, îmi amintesc de Rembrandt, cînd văd pe mama citind Biblia, o revăd şi pe acea bătrînică olandeză care citea ca mama mea, aceiaşi Carte.

Şi mama mea se pierde, încet-încet, în clarobscur…

 Mîinile privite-n rugăciune, mîini în gravură, Albrecht Durer…

05prayin.jpg

 

 

8 gânduri despre “Glissando

  1. si totusi……oricat de minunate ar fi operele de arta …nu pot avea aroma mirosului din „lemnul ars in soba bunicii”.. „mirosul dintr-un trandafir galben ca aurul” nimeni nu va reusi vreodata sa redea „sunetul iubirii „din sufletul indragostitului sau „gustul „unei lacrimi din ochii tristi …ce vedem este doar aroma de „har de penel”….si totusi ne place si vrem sa vedem….oare de ce??

  2. Lorelei,

    imaginile se recompun in mintea mea, fie ele figurative sau abstracte… la un moment dat nu mai stii ce e al tău şi ce e al altuia, sunt semne, ca şi cuvintele, ti se pare ca nu trebuie să citeşti, dar dacă te opreşti, nu mai poţi simţi nici „lemnul ars… ” , nici trandafirul… Malraux spunea de un muzeu imaginar, Elie Faure multumea bolii care l-a ajutat in tinerete sa stea la pat un an, privind imagini de arta.
    Cred ca trebuie sa fii putin bolnav de frumos…
    Ai scris minunat, multumesc, ai fost ca un semn de binecuvintare, Lorelei!

  3. Albrecht Durer,pictor german ,a avut o tinerete grea. Locuia cu un prieten tot pictor . Fiindca nu aveau bani din ce trai s-au hotarat ca alternativ unul sa picteze iar celalalt sa lucreze orice munca ivita. Primul la munca a fost prietenul lui Durer care a gasit de lucru intr-o gospodarie la taiat de lemne, carat de apa si ingrijit caii. Asa a muncit din greu pana cand mainile si-au pierdut abilitatea de a mai lucra cu pensulele. Venise randul lui Durer si prietenul lui incepu sa picteze dar mainile nu-l ajutau . Seara cand se intoarse Durer de la munca isi vazu prietenul in genunchi intinzand mainile aspre si noduroase spre Dumnezeu .A ramas socat si si-a zis : ,,Lumea trebuie sa cunoasca ce a facut prietenul meu pt mine „. Si sub un acoperis a schitat mainile unite in rugaciune ale prietenului sau..
    Ele sunt si azi pline de putere in mesajul lor . Au fost ale Domnului Isus in Ghetsimani .Pot fi ale bunicilor ,parintilor , a fratilor si surorilor pt tine si mine . Pot fi ale mele si ale tale pt altii.

  4. Hm. O glisare într-o cămăruţă cu Biblia e mai pe înţelesul meu decât una cu vaca scăpată în sfeclă. 😀

    Nu-mi rămâne decât să iau mâinile de pe tastatură şi să le împreunez a rugă!

    Doamne-ajuta!

  5. Wes, din cîte am văzut eu în arta plastică, mîini cu o mai mare putere de sugestie nu am văzut. Durer, un om profund religios şi ataşat Reformei lui Luther si poate cel mai mare desenator, dupâ leonardo, pe care l-a cunoscut lumea. Dacă vrei să vezi cît de talentat este un pictor, pune-l să desenaze o mînă. Acum nu stiu dacă testul este valabil si pentru cît de credincios poate fi, reprezentîndu-le în rugăciune, în tot cazul pentru Durer se pare ca a fost…
    Wes, mulţumsc pentru vizită!

  6. A.Dama, bine ai venit cu macul păcii! 🙂
    O rugă deplină şi un mesaj subliminar, ce-mi pot dori mai mult?
    Glisarea-n sfeclă poate fi numită „sfecleală”? 🙂
    Să ştii că uneori şi testul la sfeclă arată cît de dulci sunt ispitele, refuzurile şi comentariile… unele din ele 🙂

Comentariile nu sunt permise.