O amintire despre mama

Înainte de a citi fragmentul de mai jos, vreau să vă povestesc ceva. Cu ani în urmă, mama lucra la Institutul de Cercetări pentru Economia Agrară din Bucureşti. Cercetătorilor alături de care lucra le vorbea despre Cristos, le dădea Biblii… pînă şi secretara de partid a primit o carte de la ea! Şeful de sector o invita la el şi îi interzicea „tovarăşei S” să mai facă propagandă „obscurantistă”, ştiind perfect de bine că era o amărîtă de „sectantă” baptistă. Şeful acesta avea un frate care era conferenţiar la dermatologie şi trebuia să dau examen cu el în acel an.

M-a privit plin de curiozitate şi mi-a spus că auzise despre mama mea. „Poate de tata aţi auzit…! „ – tata era imunolog şi ateu, lucrînd în acelaişi clinică în care era dermatologul… „Nu, nu, de mama dumneavoastră vorbeam!” Eram deja „bătrîn” în examene- dermatologia se facea în ultimul an- şi mă aşteptam să văd un stil de examinare „roşu”- amîndoi fraţii erau comunişti hotărîţi. Nu numai că nu a fost aşa, dar vă pot spune că despre puţine examene îmi amintesc cu atîta plăcere, aşa cum îmi amintesc de acela. M-a studiat cu multă curiozitate, dar era cunoscut drept un om de la ţară, fără fasoane. Aveam să aflu peste o vreme că ceea ce voia să vadă era dacă ceva din curajul mamei mele mi s-a transmis şi mie…

Curajul… Mama venea acasă şi-mi spunea că nu se poate opri din vestirea Evangheliei, că doar de bătaie îi este frică, dacă o arestează pentru credinţă. Nu credea că va rezista. Dumnezeu nu i-a dat să bea paharul acela, ci altul, pentru că El ştia cît poate suporta mama…

Eu spun că acestea sunt minuni, pentru sunt imposibil de expilcat reacţiile oamnilor pe care îi consideri atei sau călăi, în faţa mărturisirii pe care o faci despre Cristos. Nu, mama şi alţii ca ea nu făceau „prozelitism”, ci „creştinism”.

Despre acest „-ism” scrie Soljenityn în „Arhipelagul” său, iar despre rus poţi să spui orice, dar că a fost baptist cînd a scris asta, în nici un caz.

Cînd anchetatorul Goldmann i-a dat Verei Korneeva să semneze articolul 206, ea a înţeles care îi sunt drepturile şi s-a apucat să aprofundeze cazul tuturor celor şaptesprezece membri ai „grupului lor religios”. El s-a înfuriat cumplit, dar nu a putut s-o refuze. Ca să nu se plictisească, a dus-o într-o cancelarie mare, unde se aflau vreo şase salariaţi de tot felul, iar el a plecat. La început Korneeva a citit, pe urmă nu ştiu cum, din plictiseala funcţiona­rilor, s-a stîrnit o discuţie. Şi Vera a început, cu glas tare, să le ţină o adevărată predică religioasă. (Trebuie s-o cunoaşteţi. Este o fiinţă luminoasă, cu o inteligenţă vie şi cu darul oratoriei, deşi în libertate nu a fost decît lă­cătuş, grăjdar şi gospodină). Toţi o ascultau, ţinîndu-şi răsuflarea, din cînd în cînd punînd întrebări. Pentru ei toţi era ceva neobişnuit. Se umpluse încăperea, veniseră şi din alte birouri. Chiar dacă nu erau anchetatori, ci doar dactilografe, stenografiste, legători de dosare, făceau parte din mediul lor, tot Organe, în anul 1946. Aici nu se poate reconstitui monologul ei, a izbutit să le spună feLurite lucruri. Şi despre trădătorii de patrie: de ce n-au existat şi în timpul Războiului de Apărare a Patriei din anul 1812, în epoca iobăgismu-lui? Atunci era firesc să existe! însă cel mai mult a vorbit despre credinţă şi credincioşi, înainte, spunea ca, la voi se miza totul doar pe pasiunile dezlănţuite: „Jefuieşte ce a fost jefuit”, şi atunci, fireşte, credincioşii vă deranjau. Acum însă, cînd vreţi să construiţi şi să fiţi fericiţi pe lumea asta, de ce îi prigoniţi pe cei mai buni cetăţeni ai voştri? Ei constituie pentru voi cel mai preţios material: căci credincioşii nu trebuie controlaţi, un credincios nu fură şi nici nu se eschivează de la muncă. Voi credeţi că veţi construi o societate dreaptă cu hoţii şi zavistnicii? La noi totul se prăbuşeşte. De ce scuipaţi în sufletele celor mai buni oameni? Lăsaţi Biserica să se separe cu adevărat de stat, nu vă atingeţi de ea, şi cu-aceasta nu veţi pierde!! Sunteţi materialist!? Atunci bazaţi-vă pe dezvoltarea învăţămîntului, care, cică, va spulbera credinţa. De ce să arestaţi? în acest moment a intrat Goldmann şi a vrut s-o întrerupă brutal, însă toţi au strigat la el: „Tacă-ţi gura! Las-o în pace! Vorbeşte, vorbeşte, femeie!” (Cum să i te adresezi? Cetăţeană? Tova­răşă? Toate astea sunt interzise, sunt încurcate în convenţii. Zi-i femeie! Cum s-a adresat şi Hristos, nu vei greşi.) Şi Vera a continuat de faţă cu anchetatorul ei!! Oare de ce acestor ascultători din cancelaria securităţii le-a mers atît de viu la inimă cuvîntul unei deţinute neînsemnate?

Soljenityn lasă fără răspuns întrebarea, dar eu ştiu că voi îl ştiţi şi mă bucur pentru asta!

Anunțuri

8 gânduri despre &8222;O amintire despre mama&8221;

  1. Intodeauna s-a simtit diferenta dintre cei care sint doar oratori buni si cei care traiesc ce vorbesc. Acesta cred ca a fost si secretul acestei femei.
    Si inevitabil, ajungem la acelasi subiect; daca au fost atitea persoane care nu au facut compromisuri cu vechiul regim, ce sa facem acum cind ii stim printre noi pe cei care au ales sa colaboreze atunci, si sa ne predice acum si sa se mai si erijeze in victime. Chiar trebuie sa inghitim si sa ne facem ca ploua? Traim intr-o lume stricata si corupta, dar cel mai trist este sa vezi ca bisericile noastre au probleme si sa vezi ca nu se face nimic, se merge inainte in virtutea inertiei…… desi recunosc cu durere ca ce schimbare sa astepti cind cei din fata nu au nici o dorinta de schimbare, multi sint oratori buni dar intre ce spun si ce fac,…… e asa o prapastie….. si atunci ce putem face noi,….. ori taci si suporti si pleci acasa amarit de multe ori, sau iti spui parerea si pleci oricum ca atunci esti recalcitrant si faci tulburare in biserica,….. si e foarte grav sa tulburi amorteala si traditia in care se scalda cei mai multi. Din nefericire nu exista cale de mijloc, nu mai exista rugaciunea care poate muta muntii si aduce rezolvare.
    Rasvan, slava Domnului pentru cei ca mama ta si multi altii care au stiut sa traiasca evanghelia si sa o predice cu viata. Asta ne lipseste azi, ca in rest,….. se negociaza salariile in functiie de doctorate si diplome, ca de har,……..cine sa mai vorbeasca cu har si sa se increada in Domnul ca va avea grija de nevoile fiecaruia. Sa se indure Domnul de noi, sa nu ne furam singuri caciula.

  2. Un frumos exemplu mama ta Rasvane .
    Parerea mea e ca ai mostenit curaj de la ea , si dorinta de a marturisi la altiiu despre Hristos .
    Asa cum spunea si Mia , sunt multi care predica ihn lumea asta , dar foarte putini traiesc ceea ce predica.

  3. Dragă Mia, tu sigur ai dreptate, pentru că poţi face comparaţia între ce e azi şi ce a fost ieri, ai „permanenţă”, şi lucrul ăsta e preţios. Să ştii că „memorii” au şi femeile şi, uneori, un car de bun simţ şi modestie mai mult decît bărbaţii, aşa încît ai hîrtie, ai desktop- totul este să ai curaj şi binecuvîntare de la Dumnezeu. Azi vei începe un prim capitol, sau mîine. Să nu-i spun „adevăr contra minciună”, ci „adevăr contra adevăr”, ca să fie constructiv. Poate fi ideea asta un leac pentru amărăciune?

  4. Pot spune ,cu mina pe cord,
    ca iti citesc blogul
    si din cauza umorului
    cu care e imbibat.
    Ajuta la sanatate,relaxare,detoxifiere,samd
    Pot zice chiar
    ca are ceva de tip antioxidant,free…

  5. Adica la anul pe vremea asta?
    Hmm,incurcate is caile blogaresti…
    Mare si diversificata
    e gradina noastra si a Lui.
    Unitatea e ok in diversitate.
    Plicticos ar fi sa gindim toti idem.
    Ii fain sa zicem cite ceva,
    nu conteaza ce,
    numai sa nu ne pierdem exercitiul epistolar.
    Pina e voie,
    pina nu ne cipuieste,
    vegheaza,
    privegheaza,
    imbalsameaza,samd.

  6. Ehee,se vede ca ai lucrat la aia,
    nu te temi tu de ,,mintile obtuze
    de bondari si buburuze”.
    Sa stii ca eu ma rog
    si pentru baietii cu ochi albastri,
    parca asa erau numiti tovarasii sirguinciosi
    in ale apararii statului .
    A statului :
    degeaba,
    de vorba,
    cu mina in sin,
    de drept,
    de fapt…
    Nici eu nu mai inteleg bine ce scriu.
    Dar,oare,scriu?
    Sau visez…
    La castele in Spania,
    cai verzi,ecologici,
    asta da,limbaj eclectic,
    criptic,
    codat de numa-numa.
    Contribuie la incalzirea globala a sferei blogaresti.

Comentariile nu sunt permise.