Adrian Fochi, Omul Mioriței

Printre amintirile mele, una din cele mai frumoase este legată de marele cerecetător şi om de cultură,  Adrian Fochi. Marea sa operă este culegerea  exhaustivă a variantelor baladei “Mioriţa”, într-un volum de aproape o mie de pagini, comentate de acest mare prieten al lui Mircea Eliade, cu care avea în comun geniul, puterea de muncă şi o corespondenţă de care Adrian Fochi era foarte mîndru.

L-am cunoscut cu mulţi ani în urmă, în împrejurări triste pentru savant, la patul de suferinţă a fratelui său mai tînăr, Stelian, lovit de o hemoragie cerebrală de care a şi murit în cîteva zile. Pe vremea aceea îmi era foarte greu să concep că oamenii mor tineri, mai ales aceia  pe care îi cunoşti şi la care ţii în mod deosebit. Eram coleg de meserie şi prieten cu fiul lui Stelian, deci cu nepotul lui Adrian Fochi, şi am încercat, zile şi nopţi, să-l salvăm pe om, deşi stiam că inundarea trunchiului cerebral nu iartă.

În acele nopţi, în răstimpul unor pauze “furate” de la patul muribundului, îl ascultam  vrăjiţi pe bătrînul Fochi, depănînd o altfel de istorie, o alt fel de critică literară decît aceea pe care regimul comunist ne-o prezentase ca adevărată. Conversaţia sa era ca o plutire peste un tărîm vrăjit, interzis. Ore intregi de sperantă deşartă, transfigurate în vis.

Într-o astfel de noapte, ni s-a făcut foame. Pe masa au apărut cîteva bucăţi de brînză, pîine şi felii fin tăiate de salam de Sibiu, care pe vremea lui Ceauşescu se găsea greu şi era foarte scump.

Adrian Fochi a mîncat brînza, pîine, dar de salam nu s-a atins. L-am întrebat, din curiozitate, care e motivul repulsiei sale greu ascunse.

“-Pentru că e facut din carne de cal şi eu carne de cal nu mănînc.  Am fost cavalerist  şi  dacă trăiesc acum, e pentru că m-a salvat calul meu, Fuior, care m-a scos din linia frontului. Dacă aş mînca acum salamul ăsta, e ca şi cum l-aş mînca pe Fuior, armăsarul meu alb.”

Au trecut zilele şi, cu toate eforturile şi speranţele, cu toate rugăciunile  soţiei şi ale fiului, amîndoi ortodocşi,  Stelian s-a dus. Eram dărîmaţi cu toţi, de jale şi de oboseală, iar pentru a recompensa cumva munca mea, Adian Fochi se gîndea să-mi dea bani, să mă plătească, pentru că pe vremea aia eram mai sarac decît sunt acum.  Noroc cu nepotul său, prietenul meu, doctorul, care i-a spus ca o mai mare jignire pentru mine nu putea găsi.

După o săptămînă de la înmormîntare, am primit din partea savantului un pachet. Înăuntru am găsit toate cărţile tipărite de el, iar pe fiecare din ele erau scrise, cu multă căldură,  cîteva rînduri de mulţumire.

Îmi amintesc ziua înmormîntării fratelui său, cînd Adrian Fochi s-a întors de la biserică avînd o faţă cenuşie şi expresia mohorîtă, fiind şocat de cuvintele preotului care oficiase slujba, un cunoscut al familiei, care adăugase floricele intimiste discursului. Cea mai “rară” dintre ele fusese remarca legată de vîrsta decedatului:

“În planul numai de El ştiut, Dumnezeu a hotărît să-l ia la El mai întii pe fratele cel mic, lăsindu-l în viaţă pe fratele mai mare”.  (Adrian Fochi era cu vreo 6 ani mai mare decît fratele său, Stelian)

Bietul om,  care nu-şi putea mînca, “în rate”,  armăsarul, se simţea vinovat, într-un fel, de alegerea Divină şi  ar fi vrut să fi fost el primul ales.

Gafa de la slujbă a căpătat, din păcate, sens: nici la trei ani, Adrian Fochi  s-a petrecut din viaţă, lăsînd în urma sa o bibliotecă imensă, plină de cărţi rare, devenită subiect de dezbatere succesorală la care a avut “şansa” să nu mai asiste.

…Cînd mă gîndesc la viaţa unei biblioteci, îmi fuge involuntar gîndul la biblioteca lui Mircea Eliade, prieten cu Adrian Fochi, cu acele cărţi şi însemnări care au ars sub ochii stăpînului lor octogenar. Dar cele mai dureroase pierderi sunt bibliotecile vii care se duc…

Anunțuri

42 de gânduri despre &8222;Adrian Fochi, Omul Mioriței&8221;

  1. Razvane, n-am auzit de Adrian Fochi, dar sunt tanar, mai am de invatat. 🙂 si nici nu stiam ca a fost prieten cu Eliade; a facut parte din generatia „de aur”?

    a fost interesanta postarea aceasta, referindu-ma la povestire…doar ca finalizarea cu „indigestia” nu cred ca e potrivita, e un piculet fortata.Fara suparare: cred ca te indrepti spre zone periculoase – spiritual vorbind!

  2. Cind ai asa amintiri frumoase, cind ai trait asa experiente de viata, ce mai conteaza niste aberatii scrise de cineva? Diferenta dintre Fuior calul si DM….. este ca DM nu te-a salvat, a facut-o jertfa de la Calvar dar tocmai pentru mirosul ala de baptist din tinerete, lasa-l in plata lui. Uite ce lucruri frumoase ai trait si ce experiente poti impartasi cu noi. As citi despsre astfel de subiecte ore in sir.

  3. Ciprian, am să scanez saptămîna viitoare, cînd voi fi la Tîrgu Neamţ, coperta monografiei lui, evident fară dedicaţie, ar fi culmea să mai dau şi asta. Dar, vorba lui Mănăstireanu, pentru tine scanez si pagina aia şi o trimit 🙂
    Chestia cu mîncatul este cu adevărat un lucru nepotrivit, dar nu are conotaţii transcedentale: după ce am citit chestia cu „securistul”, în timp ce mă pregăteam să mănînc şi să „o tai” la gardă, am spus: „De acum îl mănînc, cu fulgi, cu pene!” (era şi în contextul citatelor sale din bancuri şi folclor) La servici, mi-am amintit de bătrînul Fochi, şi am plecat departe. Asta e cu „mîncatul” şi „înghiţitul”- sunt un reflex urît a ceva frumos. Ai dreptate! Dar numai „Pătrăţosu” avea măreţia de a şterge strachina cu urmă cu tot 🙂 eu, dacă ar fi să fac aşa, aş şterge jumătate din blog, sau, mai degrabă, aş „şterge-o” de tot! iar eu sunt ca inima, legea mea e legea ei: totul sau nimic! 🙂
    Am căutat pe net, după ce am citit comentariul tău, şi am găsit „Femeia lui Putiphar”, o carte a sa de vînzare. Mi-o trimisese şi pe ea, săracul! Nu femeia, cartea… 🙂
    Au corespondat, erau din altă lume. Dar, peste ani, fetiţa ta nu o să-i privească la fel pe Dnii Cruceru şi Bădiliţă? Sau pe tine, că îi cunoşti, că ai corespondat cu ei? Au fost oameni normali, eu- şi alţii ca mine- sub comunism, eram o generaţie mutilată, tu n-ai nici o scuză…

  4. Dragă Mia, dacă el va fi convins că eu nu sunt securist, că nu am fost, că nu mă va provoca, în văzul lumii, spunînd apoi că tot eu sunt un fel de tembel care nu înţelege semiotica lui, va fi foarte uşor să trec peste alte si alte damfuri de superioritate pe care mi le suflă în faţă. Sunt tot atît de securist cum e şi el agent al serviciilor secrete ale Vaticanului- oricum, cele mai „tari” din lume!… Deşi, mai ştii…, dacă o fi, ce mă fac? 🙂
    Vezi cum sună prostia scrisă mai sus? Arunci o vorbă, unul, mai neatent, o prinde din zbor, o transmite mai departe şi, gata, asta se cheamă „fascinaţia minciunii”.
    Dragă Mia, manipularea nu a inventat-o Dănuţ, dar mă „omoară” pe mine cu ea.
    Apoi, din moment ce e un agitat, iar blogosfera evanghelică, de la plecarea „Pătrăţosului”, este ca o staţiune de tip Sovata pentru neuroni, vlăguită, ternă, fără nerv, fără adrenalină, exact ca fanfara aia de puşti trişti care cîntau la înmormîntare spre „ambetarea” bunului „Ambasador”- o tragi-comedie…
    Recunosc, i-am ciupit 🙂 dar reacţia lui Mănăstireanu mi-a arătat că sunt „sărac”, „paricid” şi securist.
    Aşa l-au terminat pe „Pătrăţosu”, cu Beni Lupi, cu „Agore”- chiar, unde o fi mincinosul ăla de Beni Lup? – şi, tot aşa, au torpilat cercetarea de la CNSAS a lui Mitrofan.
    După un an, blogosfera este dominată, ideologic, de Mănăstireanu şi oamenii lui şi, cazută în letargie, are şansa să se înece în plictiseală, falsitate şi- marota mea!- ecumenism.
    Uite, Mia, o întrebare de categorie grea: de ce a fost nevoie să plece Dănuţ Mănăstireanu de la Oradea, după „îmbălsămarea Londoneză”, deşi era şi un fel de rudă cu rectorul şi fuseseră împreună acolo? Ce încerca el să facă la Oradea şi nu a fost lăsat? Ce face el acum aici, pe web2, citit de toţi, combătut de nimeni? Oare nu acelaşi lucru?
    Postările sale sunt pline de mici „cărlige”, pînă şi asta cu Bădiliţă- Cruceru, practic o carte reeditată, „remaniată”, nu apare întîmplător- aluzia, despre care nu scrie negru pe alb, ci insinuant, ca de fiecare dată- la scandalul Badiliţă- Pleşu, trecînd pe la colegiul „Noua Europă” şi poziţia lui Bădiliţă faţă de mişcarea „Rugul Aprins”. În sfărşit, asta e părerea mea, pot greşi, dar dacă nu sunt sincer 100% şi dacă nu gîndesc cu voce tare, ce mai caut eu aici? Bun, să vii să spui că am greşit, că figura de stil cu „măncatul” nu e potrivită, şi sunt de acord cu tine. Dar viaţa nu e doar poveste, şi tu ştii asta!
    Domnul Jemna era invocat acum un an ca un tip obiectiv, demn de a discuta despre securitate, de a-l apăra pe Mănăstireanu de cele ce i-am scris, legat de „semnătura musulmană”. În acelaşi timp, Jemna era- sau este- prezbiterul bisericii din Iaşi la care se duce Mănăstireanu. Iar ceilalţi trebuie să ia lecţii de obiectivitate de la cei doi, clar subiectivi. Nu au spus nimic atunci. Poate şi Pătrăţosu ştia, dar a tăcut şi el, lăsînd lucrurile să evolueze cum o fi. Dacă e aşa, de ce e aşa?
    Exemple sunt cu nemiluita şi mi-e tare greu să văd pe acest (aceşti) vînzători de iluzii de dragoste, manipulînd o generaţie de oameni care cred cu uşurinţă orice.
    Nu crezi că merită, uneori, să pui întrebări, să tulburi apele? Chiar dacă asta însemnă să gîndesc greşit… „Uneori” nu înseamnă „tot timpul”… 🙂
    Cu drag.

  5. Amintiri faine ai, cu oameni mari. Pacat ca nu sint mai multi, ca sa avem si noi, restul lumii, noroc de ei. As vrea si eu sa „citesc” o asa biblioteca.

  6. Doar ca raspuns la ce i-ai scris lui Mia: sa sti ca sint destui care nu vor sa se lase dusi de alde DM et co. Dar unde sa-i gasesti pe acei oameni care stiu sa gindeasca? Care stiu sa inspire? Acei „ciini” care duc turma unde vrea Pastorul?

  7. Dragă Cristina, eu nu-mi doresc un astfel de „cîine ” de turmă, pentru că trăim vremurile în care cel ce pare că păzeşte, că adună, că iubeşte turma, este un potenţial deţinător al tehnicilor de manipulare celor mai sofisticate, iar „turma” nu este altceva decît o populaţie captivă, la discreţia lui.
    Acum plec la garda, dar am în minte de mai multă vreme să port o discuţie pe marginea blogurilor evanghelice, a cititorilor lor, încercînd să văd cîte din ideile enunţate de Culianu în cartea sa, „Eros şi magie în Renaştere”, se regăsesc, aplicate, fie şi instinctiv, în aşa-numita noastră lume a sfinţilor. Eu spun că multe şi, poate că începînd de luni, cu tot riscul de a provoca un scandal, voi începe să postez ce gîndesc eu despre blogurile care „iubesc” la cerere sau „urăsc” la comandă.
    Aş vrea ca, în Cristos, să avem singura Cale şi singurul Păstor, să medităm şi să nu ne lăsăm amăgiţi de nimeni. Să gîndim totul, în Cristos, cu mintea înţelepţită pe care ne-a dat-o El şi să ne ferim de puzderia de lideri, oricît de greu ne va fi la început. Cu drag.

  8. Ai dreptate ca sint multi de astfel de oameni. Si totusi, sint multi care nu l-au citit pe Eliade sau pe Fochi, nu-i inteleg sau nu au sansa sa-i descopere. Eu, cel putin, as avea nevoie de mentor/i. Liderii adevarati care indruma catre El au rolul si locul lor si acestora le duc eu lipsa si dorul.

  9. Cristina, ceea ce spui tu este adevărat, dar eu nu mai vreau lideri, ci parteneri de dialog, flori într-un buchet. Mai poate să se nască astăzi un nou Spurgeon?

  10. Lia, iertăciune, cu atît mai mult cu cît tu scrii cel mai frumos blog despre flori.
    Da, cred că acela era Beni Lup, oaia de comando care, după cîteva provocări lanste de la „centru”, a reuşit pentru prima, şi sper ultima oară, să reclame un bloger (Pătrăţosu) la „patronatul pastorilor”, precipitînd, probabil, retragerea lui din blogărit. Oaia Lup se caracteriza prin confuzia de date, locuri şi activităţi, toate legate de biografia sa, reuşind să lupte cu securitatea nemiloasă, deşi avea vreo 6-7 ani. După ce şi-a îndeplinit misiunea, s-a „pierdut”, precum măgarul turmei, adică în ceaţă, rumegîndu-şi, poate, şi la ora asta, coroniţa de lăptucă pe care „ispravnicii” i-au dat-o pe viaţă, în semn de lauri.

  11. Rasvane,
    Beni Lup e sanatos si bine, slava Domnului.
    Nu am cautat sa lupt cu nimeni si nici nu voi cauta vreodata.
    Fiindca eu sunt un slujitor… la Stapanul meu care ma iubeste.

    Si sa sti ca am un respect deosebit pentru pastori fiindca sunt slujitorii aceluiasi Stapan.

  12. Beni, am vreun motiv să mă întreb, „Pentru cine bat clopotele”? 🙂
    Slavă Domnului că eşti bine, da’ poate îmi spui continuarea de la povestea cu Scrisoarea deschisă. Să nu spui c-ai pierdut-o, că nu ştii despre ce vorbesc. Aia de-o citeai cu popa Pripici, la Iuniune… Ei, vezi că ştii 🙂
    Cum a fost la Rivuluţie, mon cher dumitale?
    Cu drag.

  13. Stimate domnule RC,
    Va salut cu respect. Nu sunt baptist, dar singurul baptist pe care l-am cunoscut personal este un om pe care mi-aş dori să-l pot imita. Sunt nou în blogosferă, dar mă interesează foarte mult ce se întâmplă. Dacă nu vă supăraţi, vă cer ajutorul să mai înţeleg şi eu câte ceva, pentru că, mai ales în regiunea dumneavoastră, sunt foarte multe aluzii pe care nu le poţi pricepe decât cu informaţie din interior. Vă rog să plecaţi de la premisa că nu fac altceva decât să întreb, ca să înţeleg, fără să judec pe cineva, fără să-mi aleg vreo tabără.
    Dacă pun vreo întrebare indiscretă sau prea stupidă, pur şi simplu ignoraţi-o, că doar oricum mergem cu toţii mai departe pe ce cale credem mai bună.
    Îmi pare că am înţeles că dumneavoastră, fiind de partea Pătrăţosului, pe care indirect, pe căi hollywoodiene, domnul DM l-a făcut să dispară din blogosferă, aveţi resentimente faţă de toţi care „au pus umărul” la această treabă. Nimic de zis. Pătrăţosul e uriaş – pe mine nu m-au interesat decât gândurile sale despre Dumnezeu, pe cele despre oameni nu le pot judeca. De asemenea, dl. DM dă semne că ar utiliza tehnici de manipulare. Nu ştiu, dar aici nu aş putea decât să zic: să dea Dumnezeu să o folosească cu inima curată, şi să capete iertare alminteri. Şi acum întrebările:
    -De ce este rău ecumenismul, dacă reuşim să facem abstracţie de cei care îl susţin?
    -Putem aprecia un astfel de demers şi altfel decât după (eventualele) roade?
    -Una din aceste roade poate fi şi apropierea între oameni, nu neapărat între doctrine? (scuze pt. nivelul de şcoală generală)
    -Putem condamna demersul dlui DM pentru că aduce discordie în toate taberele?
    -Cum consideraţi că este fundamentalismul, în general, presupunând că nu e greşit „fundamentat”? (NOTĂ: eu am ajuns de curând să mă consider fundamentalist.)
    -Cum ar putea un fundamentalist să ştie dacă are o fundaţie corectă, şi nu cumva e stăpânit de un duh înşelător?
    -O predică a unui pastor baptist ar putea fi totdeauna privită ca manipulare spre mântuire? Dar a unui preot ortodox sau catolic (când nu bat prea mult câmpii cu sfinţii şi fecioarele)?
    -O predică a unui pastor sau preot fost informator, nepocăit, poate duce pe cineva în direcţia bună?
    -Dacă judecăm doar intenţiile altuia, şi-l iertăm, nu ne putem însuşi părerile lui care ni se par corecte?
    Vă cer din nou iertare, neipocrit, dacă vi se pare că atac pe unii şi ţin partea altora. Eu, unul, am o obsesie de tip inchizitorial, să încerc să-mi dau seama ce ar spune Domnul Isus dacă ar fi aici, acum. De fapt, este, dar mie nu-mi vorbeşte, încă.
    Vă mulţumesc oricum

  14. Domnule pseudoBecali, ar trebui să vă dați seama că ”naivitatea” dvs în ale blogosferei nu-l poate păcăli pe Răsvan Cristian. Întrebările dvs., nu sunt nici măcar provocatoare: sunt o tentativă agresivă de satisfacere a unui narcisism patologic! De unde atâta nevoie de metodologie statistică în așezarea unor argumente în așteptare? Sunteți nou în blogosferă, doar atât, sau sunteți și prost? Întrebarea aceasta o lansez eu, fie-mi iertată îndrăzneala, în locul celui pe care-l respect… adrisantul dvs., adică! Și aș merge mai departe, rugându-vă să renunțați la psihologia păguboasă care vă animă atât de violent sărăcia unei firi meschine și intestine! Domnule, logica elenă nu are nimic a face cu Cristos, dar dumneavoastră nu aveți nimic a face nici cu logica nici cu Cristos! Apoi, înșiruirea nevionovata(?) a intrebarilor, denota o metodologie antropocentrista de analiza, adica matale nu esti crestin, sau nu esti un crestin autentic: ar fi doua variante – doar o frunza batuta de vant sau doar un provocator care crede care crede ca trebuie sa i se raspunda politicos la siretenie in numele axiomei crestine in care el insusi nu crede!

  15. Domnule Dancos,
    Mulţumesc pentru răspuns, deşi mă cam sperie reacţia. Prefer frunza bătută de vânt. De altfel, tocmai ce căzusem peste blogul Bătăiosului, şi eram năucit de pumni. Mai sper încă să nu vorbească Isus prin dumneavoastră, cel puţin pentru moment, sau nu către mine. Logica chiar nu mă interesează, o consider prea înşelătoare. Nu am spus niciodată ce sunt, că nu prea ştiu, am spus că vreau să fiu creştin. În rest, niciodată nu strică să te dea cineva cu capul de pereţi, chiar dacă nu prea ştii ce ai făcut de fapt. Când îţi revii, eşti un pic mai deştept. Am pus întrebări care stârnesc ceva care poate părea sfânt pentru dumneavoastră – o mânie justificată, ca fundamentalist vă înţeleg raţional, dar eu nu aş fi reacţionat chiar atât de violent, sau da la primul impuls, dar aş fi moderat puţin înainte de Submit. Şi când conduci maşina se întâmplă la fel, ai fi în stare să-l şi omori pe cel care ţi-a greşit, până te dai jos şi te uiţi în ochii lui. Dacă vezi ceva, poate nu mai scoţi levierul.
    A cunoaşte argumentele dumneavoastră văd că a devenit inutil. Îmi pare rău că am îndrăznit, am intrat ca un prost într-o adunare care nu-mi poate fi decât ostilă, din moment ce nu vrea să ştie cine sunt.
    Degeaba cred că v-aş ura de bine, că nu m-aţi crede. Regret chestia cu nea Jiji, el mi se părea doar un om prost dar curat la inimă.

  16. Pentru cel ce semnează Teleiosepithimia, încerc să răspund parţial. Mi se par ciudate afirmaţiile dvs. :

    1. fiind de partea Pătrăţosului, pe care indirect, pe căi hollywoodiene, domnul DM l-a făcut să dispară din blogosferă, aveţi resentimente faţă de toţi care “au pus umărul” la această treabă

    – unde am spus eu că a plecat „Pătrăţosul” din cauza lui DM, frăţioare?
    – de ce credeţi că Pătrăţosul ar avea nevoie să fie răzbunat? Nici vorbă, se apără singu excelent, dacă el consideră că merită. Şi nu merită!

    2. Nimic de zis. Pătrăţosul e uriaş.

    – de unde ştiţi că e uriaş, dacă tot dvs. afirmaţi că

    „Sunt nou în blogosferă, …, vă cer ajutorul să mai înţeleg şi eu câte ceva, …, sunt foarte multe aluzii pe care nu le poţi pricepe decât cu informaţie din interior”

    Păi nu „din interiorul” acela îl ştiţi pe Pătrăţos ca fiind uriaş? Sau v-a spus cineva, din „alt interior”? Parafrazînd pe Capote, „alte glasuri, alte încăperi”. Dvs. la care aţi tras cu urechea?

    3. De asemenea, dl. DM dă semne că ar utiliza tehnici de manipulare.

    – care tehnici de manipulare, dacă nu sunt indiscret, pentru că tocmai încerc să văd dacă ele pot fi aplicabile în mediul evanghelic în general.

    Singurul gen de manipulare pe care l-ar putea face domnul despre care aţi amintit ar fi să se dea drept ceea ce nu este, iar asta este de discutat doar în cazul dvs., din motivele evidente mie, de la 1 la 3.

    4. O predică a unui pastor sau preot fost informator, nepocăit, poate duce pe cineva în direcţia bună?

    – la ce pastor faceţi referire, dacă nu vă cer prea mult? Oricum, este întrebarea cea mai ciudată dintre toate. Dacă-mi spuneţi la cine vă gîndiţi, promit să nu rămîn dator.

    Dar să nu fiţi supărat pe mine: eu nu sunt un bun „comunicator” şi nu răspund la întrebări legate de comunitatea de oameni din care fac parte, oricît m-aş fi sfădit cu unii dintre ei, pentru că acestea nu sunt subiecte de discutat cu cei din afara cîmpului evanghelic. Îmi pare rău, dar bărfă joasă eu nu fac!

    Cît despre ecumenism, citiţi şi singur, pentru că exprimarea dvs. are ţinută, miez şi gramatică, deci Vatican 2 este un fleac pt. dvs.

    Dar la o întrebare tot am să vă răspund, poate la cea la care vă aşteptaţi cel mai puţin:

    „O predică a unui pastor baptist ar putea fi totdeauna privită ca manipulare spre mântuire? Dar a unui preot ortodox sau catolic (când nu bat prea mult câmpii cu sfinţii şi fecioarele)?”

    Cînd este predicată Evanghelia, sau în general cînd este vorba despre un discurs teologic, indiferent de religia la care face referire, nu se poate vorbi despre „manipulare”, ci de împătăşirea unor idei religioase unei mase de credincioşi. Manipularea se exercită doar pentru promovarea ideilor laice, nu religioase, în ciuda a ceea ce exprimau Marx şi Engels cu „opiul popoarelor”. Doar Giordano Bruno a afirmat ferm că „totul este manipulabil, nimic nu scapă de manipulare”, dar nici Culianu, care aproape că s-a identificat cu Bruno şi ideile sale, nu a fost de acord.
    Deci, mai pe scurt: nu, nu este manipulare!

    Cu drag şi Domnul să fie cu dvs.

  17. Draga Rasvan,
    Simt ca nu mai inteleg nimic.
    Continui sa te admir in cele bune.
    Ma mir de partea vindicativa din tine.
    Inca nu imi revin.
    Iar te umple minia.
    Intr-o vreme ai fost sublim
    Ceresc
    Acum…iar dihonie,prietene?
    Ramii cu inima plina de iertare si iubire.
    E tot ce le doresc dragilor mei
    Si mie

  18. Pax, am să te înveselesc cu un fragment din piesa „O noapte furtunoasă” de I.L. Caragiale. Iată-l:

    Ipingescu: (citeşte greoi şi fără interpunctaţie) „Bucureşti 15/27 Răpciune. – Amicul şi colaboratorele nostru R. Vent. …, un june scriitor democrat, a cărui asinuitate o cunoaşte demult publicul cititor, ne trimite următoarea prefaţiune a unui nou op al său. I dăm astăzi locul de onoare, recomandând cu căldură poporului suveran scrierea amicului nostru. Republica şi Reacţiunea sau Venitorele şi Trecutul. – Prefaţiune. – Democraţiunea romană, sau mai bine zis ţinta Democraţiunii romane este de a persuada pe cetăţeni, că nimeni nu trebuie a mânca de la datoriile ce ne impun solemnaminte pactul nostru fundamentale, sfânta Constituţiune…”

    Jupân Dumitrache: (mulţumit) Ei, bravos! Aici a adus-o bine.

    Ipingescu: (căutând şirul unde a rămas) „… A mânca… sfânta Constituţiune…”

    Jupân Dumitrache: (cam nedomirit) Adică, cum s-o mănânce?

    Ipingescu: Stai să vei… că spune el… „Sfânta Constituţiune, şi mai ales cei din masa poporului…”

    Jupân Dumitrache: (nedomirit) E scris adânc.

    Ipingescu: Ba nu-i adânc deloc. Nu pricepi? Vezi cum vine vorba lui: să nu mai mănânce nimeni din sudoarea bunioară a unuia ca mine şi ca dumneata, care suntem din popor; adică să şază numai poporul la masă, că el e stăpân.

    Jupân Dumitrache: (lămurit) Ei! aşa mai vii de-acasă. Bravos! Zi-i nainte.

    Cam ăsta e sensul pe care l-am dat şi eu „mîncatului”, între amintire şi comedie, în sensul verbului francez „manquer”, pe care junele Rică l-a tradus cum s-a priceput. Cu alte cuvinte, nu că nu pot să-l „mănînc”, ci nu pot „să mă lipsesc” de el.
    Ce e aşa de trist şi de rău în asta? 🙂

    Ciprian dusese pe Mănăstireanu pînă în faza digestiei sale complete 🙂 similar cu aruncatul pieptenelui din basm, în spate, nu ca să crească o pădure, nu ca să te aperi de zmeu, ci ca să o tai să să o vinzi cherestea Babei Cloanţa şi apoi să-ţi alunece dealul peste Ileana Cosînzeana, ca pedeapsă că nu se mai spijină în pieptene. Trist basm şi ăla, nu-i aşa, Pax? 🙂
    Tare mi-e teamă că scriu degeaba şi tare mă mai sîcîie chestia că foloseşti nume diferite, pentru aceiaşi persoană. Şi nu puţine nume, ci o listă întreagă. Cu drag.

  19. Rasvane…cred ca exagerezi de data asta.
    Ai grija ca nu cumva bisturiul cuvantului sa se transforme in cutit de taiat porci – si aici ma refer la operatie in sine si nu la natura victimelor.
    Ar fi pacat de dar si asta mai mult de dragul Datatorului decat al posesorului („administratorului” ar fi fost un cuvant mai potrivit).
    Cred ca „teleiosepithimia” a pus niste intrebari sincere si a folosit un limbaj mai mult decat decent. Nu ma mira ca l-a „hacuit” dancos, dar nu prea inteleg reactia ta. Sa stii ca nu esti tot timpul printre dusmani, prietene…
    Despre personajul „Dancos” pe care-l gazduiesti cu o generozitate exagerata, am afirmat la un moment dat ca are ceva probleme la „mansarda”.
    Mi se confirma..

  20. Dane, cred că lumea a început să ducă lipsă de avocaţi. Cu ce am greşit în răspunsul către „teleiose…etc” nu ştiu, cred că poate spune el dacă am exagerat. Ca să fiu în nota metaforei tale, „l-am porcit” cumva? 🙂 I-am răspuns punctual, atît!

    Ce ai tu cu Dancos? Fratelui tău poţi să-i spui „nebun”? Nu-ţi fac morală, mai ales nu ca răspuns la morala administrată mie. Chiar nu mă simt vinovat! Poate am şi eu ceva la „mansardă”, mai ştii… 🙂

  21. Stimate domnule RC,
    Vă mulţumesc pentru răspuns, şi pentru tonul mult mai blând decât al persoanei Dancos (mi-am dat acum seama că poate fi şi o doamnă, femeile pot fi extremist de fundamentaliste uneori).
    Chiar îmi pare rău de ce am stârnit fără să vreau. Nimeni nu poate demonstra foarte uşor ceea ce este de fapt, sau ce încearcă să devină, dar mă puteţi cerceta (şi verifica data deschiderii site-ului) la iovintreaba.wordpress.com, unde tocmai ce am terminat astăzi pagina despre mine. Nu sunt chiar atât de interesant pentru dvs. dar, oricum, nu am altă formă de a mă apăra de suspiciune. Pe blog nu puteţi verifica şi trecutul meu, dar nu este interesant nici din acele puncte de vedere care par să agite atât de mult colţul acesta de lume. Nu. Sau mai bine zis, nu, nu.
    Încercaţi să mă credeţi că am descoperit blogul Pătrăţosului pe data de 12.11.2008, şi am fost şocat. Eram la începutul căutărilor prin blogosferă, şi am căzut exact peste ce nu mă aşteptam, un articol despre Iov, de care sunt obsedat de vreo 3 ani, scris la modul superlativ şi etalând în toată splendoarea o mare parte (&+) din ce mă frământă şi pe mine, cel care sunt pe undeva sub glezna Pătrăţosului (şi sper să nu ajung sub talpa dumneavoastră) la toate capitolele, inclusiv studiile. Mi-am făcut penitenţa pe blog, şi era cât pe ce să mă las, dar probabil că tot mândria m-a oprit, şi vreau să mai încasez şi alte lovituri creştineşti (dar în faţă, nu sub centură). Nu sunt în competiţie cu nimeni, decât cu timpul şi cu propriile-mi limite şi, dacă tot m-am apucat de ceva, crezând că fac bine, am să merg mai departe încă o vreme.
    După şoc, am scris repede un post („Nu mai are rost…”), pe care-l credeam ultimul, şi am continuat cercetarea la Pătrăţosul, intrând în nişte hăţişuri din care cu mare greutate am înţeles ceea ce am rezumat mai sus. Pe domnul DM nu mai ştiu cum l-am găsit, oricum nu făcând recensământul taberelor adverse, şi am văzut ca are o aplecare spre ecumenism. Ştiam că acesta este privit ca un demers negativ de la adventişti, singurii pe care-i pot asculta în Bucureşti.
    Nici eu nu am spus că dumneavoastră l-aţi legat direct pe dl. DM de plecarea dlui Cruceru, dar dânsul scrisese undeva că DM a publicat, oarecum neelegant, nişte informaţii care puteau să mai aştepte (şi, dacă mă întreabă cineva, puteau să lipsească cu desăvârşire, date fiind roadele publicării lor). Tot restul nu prea l-am înţeles, dar pentru ce mă interesa pe mine am presupus un resentiment, şi mi se pare normal să mă alătur nu acestuia, ci părerii de rău pentru pierderea suferită de noi, toţi ceilalţi, plin tăcerea dlui Cruceru. Iar de la resentiment la răzbunare nu ar trebui să treacă nici un creştin. Răzbunare eu nu văd nicăieri, căci nu mi se pare decât că fiecare îşi face foarte mult rău sieşi, iar Adversarul se bucură. Dar vă spun drept că nu doresc să irosesc timp preţios pentru cercetarea prea amănunţită a acestor dispute care nu mă privesc, dar mă şochează. Şi nu pentru că sunt „catolic” şi dumneavoastră baptişti.
    Aveţi mare dreptate când observaţi labila consistenţă a mesajului meu, care parcă cere o mică bârfă la început, şi apoi trece brusc la nişte întrebări care nu pot fi desprinse de tot contextul ceţos amintit. Îmi asum în totalitate această alunecare, nu a făcut decât să sporească efectul negativ al intervenţiei mele. Totuşi, ceea ce vă rugam să mă ajutaţi să înţeleg nu erau detaliile sordide sau sublime ale acestor bătălii, ci de ce ecumenismul are o problemă majoră în viziunea dumneavoastră. Nici măcar nu am avut timp să cercetez părerea dlui Cruceru, dar pe dânsul nu-l pot întreba. Nici nu ştiu dacă la dumneavoastră există tabere opuse în privinţa ecumenismului, sau e o luptă solitară a dlui DM.
    În privinţa manipulării, nu pot spune altceva decât că termenul este extrem de vag, şi mi se pare conturat numai în relaţie cu intenţia manipulatorului; din păcate termenii aceştia mi se par laic-contaminaţi în mod nejustificat de o tentă peiorativă. Şi cred asta din cauza versetului cu şerpi şi porumbei, şi a mesajului său – cel puţin în tălmăcirea mea – se pare că nu numai personajele negative manipulează. Mama făcea asta frecvent ca să mănânc mai hrănitor. Sigur, roadele contează – căci iată că am crescut mare…
    Eu nu aş vrea să „mă dau” în nici un fel, ci nu am altceva de făcut decât să folosesc ceea ce am cu un randament acceptabil pentru mine şi pentru lucrarea pe care ar trebui s-o fac – şi vă spun drept că am mari îndoieli în privinţa acesteia din urmă, dar merg înainte încă o vreme.
    Nu făceam referire la un anumit pastor sau preot din lumea reală. Aici mai bine întrebam dacă Duhul Sfânt se poate manifesta şi prin păcătoşi nepocăiţi (în piaţa publică), dar răspunsul este destul de cunoscut şi are majuscule. Nici nu prea cunosc alt nume decât dl IT, pe care-l ascult la radio; la catolici şi ortodocşi s-au spălat rufele mai discret, căci nu prea se dedau la bloguri, sau au o disciplină de fier.
    Nu am citit V2, şi am venit mai întâi la dumneavoastră, poate nu mai e nevoie, nu am destul timp. Dar nu cred că aş afla la Vx decât părerea catolicilor, care se înnămoleşte probabil în probleme administrativ-teritoriale şi de management, lăsând mai la urmă ceea ce au înţeles ei din Biblie. Pe mine mă interesează ce aţi înţeles dumneavoastră, cei care sunteţi ferm împotriva ecumenismului (sper să nu fie o eroare, de fapt de aceea v-am şi deranjat).
    Predicarea Evangheliei şi discursul teologic, mie, ca diletant setos de a mi se predica pentru inimă, nu mi se par apropiate. Dacă dumneavoastră ştiţi ce este Trinitatea şi puteţi scrie o carte despre ea, pe mine nu mă interesează decât o frază prin care să intuiesc Trinitatea şi ce să fac împreună cu ea peste 5 minute. Mă îndoiesc că între teologi, farisei şi cărturari Isus nu ar putea găsi puncte comune, doar dacă nu cumva lasă totul şi se duc la proşti, prostuţi, şi chiar porci (cu grijă să nu fie sfâşiaţi mai apoi) să le predice ceea ce au înţeles. Din păcate nici cine a înţeles multe nu le aplică chiar pe toate, d-apăi să le mai transmită şi altora din afara cercurilor înalte. Nu mă refer la nimeni în mod special, nu vreau nici un nume, şi s-ar putea să fie o generalizare inutilă şi falsă. (Dar nu m-am putut abţine…) Iar ideile religioase sunt foarte preţioase când nu simţi harul, ca să-ţi aduci aminte de ceea ce ar trebui să simţi şi să faci, şi de ce ar trebui să te pocăieşti chiar acum, dar eşti puţin ocupat cu delicii intelectuale. (Mamă!!! Le-am zis-o!)
    Iar eu, unul, aproape că aş aproba orice metodă, chiar umbrită de etichete nefaste, dacă are roade bune. Credeţi că Isus chiar dorea să usuce smochinul, că doar era mult mai nevinovat decât alte fiinţe pe care le-ar fi pârlit alţii cu mare plăcere (nu fac nici o aluzie)?
    Mulţumesc mult pentru partea a doua a ultimei fraze, prima parte vă rog să mi-o demonstraţi intuitiv.

    Cu oarece enervare (nu mi-aţi răspuns decât la o singură întrebare), dar şi speranţă că mai putem comunica pe viitor, rămân al dumneavoastră etc.

  22. Teleiosepithimia (n-am mîncat vreo literă? 🙂 )

    Nici dacă aş fi avut timp cu carul nu aş fi răspuns la majoritatea întrebărilor dvs. În general, cînd intri într-o casă, cu atît mai mult într-o lume, nu întrebi pentru prima dată „unde ţine gazda cheile şi banii”, pentru că dai de bănuit că, de fapt, altceva te interesează. Reacţia lui Dancos, om păţit, asta a reprezentat.

    Întrebări care privesc relaţia dintre DM şi mai ştiu eu cine, despre IT şi securitate, sau despre ce au spus şi ce nu au spus catolicii şi ortodocşii despre securiştii lor sunt subiectele care nu vă lasă să dormiţi, de dragul Cuvîntului lui Dumnezeu? Dacă pe mine nu mă priveşte ce fac alţii în curtea lor, nu văd de ce aţi venit să mă întrebaţi pe mine.

    Din tot ceea ce aţi scris aici, fraza pe care o citesc mai jos scurtează orice dialog:

    „Dacă dumneavoastră ştiţi ce este Trinitatea şi puteţi scrie o carte despre ea, pe mine nu mă interesează decât o frază prin care să intuiesc Trinitatea şi ce să fac împreună cu ea peste 5 minute.”

    pentru că nu vreau să scriu o carte, pentru că nu sunt teolog şi pentru că vă priveşte felul în care „fuşăriţi” în general, problemele.

    Al doilea pasaj în care dvs. mă călcaţi pe picior, iar eu îmi muşc limba să nu vă spun cine-ştie-ce, este acesta:

    „Nu am citit V2, şi am venit mai întâi la dumneavoastră, poate nu mai e nevoie, nu am destul timp”.

    Păi dacă dvs. nu aveţi timp să citiţi, am eu timp să scriu? Apoi, V2 nefiind racheta germană de atac asupra Londrei din al doilea război mondial, ci o temă greu de discutat şi stufoasă, mi-e teamă că m-aţi pierdut, pentru că educaţie nu se face pe bloguri, ci în bibliotecă, şi pentru asta îţi trebuie, într-adevăr, timp, pe care îl ” furi” de la somn, de la televizor, de la meci sau de la plimbări prea lungi. Era un îndemn la citit, nu o luare peste picior.

    În sfîrşit, şi cu asta închei, aveţi şi fraza asta:

    „În privinţa manipulării, nu pot spune altceva decât că termenul este extrem de vag, şi mi se pare conturat numai în relaţie cu intenţia manipulatorului; din păcate termenii aceştia mi se par laic-contaminaţi în mod nejustificat de o tentă peiorativă.”

    Eu ce să vă recomand? Poate să citiţi cartea despre care tocmai vorbesc zilele astea? Sau cartea de peste o mie de pagini a lui Bogdan Teodorescu, tot despre manipulare? Nu, pentru că nu aveţi timp, aşa este… Riscurile celui care nu citeşte dar are păreri despre orice, este cel mai mare de a fi manipulat. Sunteţi prada perfectă, serios vorbesc.

    În general, pe bloguri, şi mai ales în comentarii, am învăţat să răspund cît mai puţin, pentru că, departe de a fi paranoic, toate inadvertenţele, toate vorbele spuse în glumă sau la supărare, sunt tocate mărunt de oamenii care chiar au timp şi nu ştiu cum să şi-l piardă, apoi sunt luat în derizoriu, cu tema la care se găseşte comentariul respectiv. Nu acuz pe nimeni, evident.

    Ce pot să vă spun? Vă recomand să citiţi Biblia, să discutaţi cu duhovnicul dvs., pastorul, sau preotul confesiunii din care faceţi parte, pentru că acolo veţi găsi atît răspunsurile, cît şi leacurile de care avem cu toţi nevoie.

    Din păcate, astăzi intru iar în gardă şi nu mai pot citi sau răspunde comentariilor de pe blog.
    Vă doresc o zi minunată şi Dumnezeu să fie cu dvs. în tot ce faceţi, călăuzindu-vă şi ferindu-vă de toate relele. Dar, pentru asta trebuie să vă rugaţi şi dvs., şi poate că o faceţi. Vă doresc numai bine!
    Cu drag.

  23. Ai un real talent scriitoricesc
    Scrii atit de profund
    Ma refer la postarile neutre
    Acelea,sensibile ca o pictura de Van Gogh
    La acelea voi mai comenta
    Restul polemicilor ma depasesc
    Ma iarta daca te-am suparat
    N-a fost cu intentie
    Imi pare rau sa constat ca te ambalezi pentru orice atac la persoana
    Nu merita
    Esti medic
    Adica,asa cum imi spuneai initial,esti membru al unei caste
    Nu se cade sa te cobori la toate acuzatiile calomnioase
    Cine il vede in tine pe Dumnezeu[cind Il vede,evident]nu te judeca dupa opiniile altora
    Am trecut pe unde treci tu
    Am invatat ca,uneori,tacerea e solutia
    Ma rog spre binecuvintarea ta,prietene.

  24. Razvane, ce-ai vrut sa spui in pasajul asta in care mi-ai folosit numele?
    „Ciprian dusese pe Mănăstireanu pînă în faza digestiei sale complete 🙂 similar cu aruncatul pieptenelui din basm, în spate, nu ca să crească o pădure, nu ca să te aperi de zmeu, ci ca să o tai să să o vinzi cherestea Babei Cloanţa şi apoi să-ţi alunece dealul peste Ileana Cosînzeana, ca pedeapsă că nu se mai spijină în pieptene.”

    si in legatura cu apararea luata pe blogul lui DM, cui ii spuneai lui Tomoioaga – nu stiu ce s-ar rezolva! voi ar trebui sa dicutati deschis, nu in „oglinda” , prin blog. Iar eu am spus ca nu esti mai putin zdravan la cap decat un alt personagiu care are trecere in blogosfera (si la DM si Vaisamar, cu toate ca pe acesta din urma l-a cam „scrofalit”).

    asa ca, stimate coleg, cu respect inainte!

  25. Ciprian, dacă nici tu nu mai stii de gluma, eu ce să mai spun! Ai început să ai şi tu reflexe de genul „contextului” in care ţi-e folosit numele?

    Expresia cu „stimate coleg” este tot de sorginte britanică? aţi revenit voi, ardelenii, la patria mumă, Englitera, sau ce? 🙂

    La Vasile Tomoioagă „stmate” a durat doar preţ de vreo cinci cuvinte, pentru că a continuat cu „dumneata”, care face pe stimate să devină ceea ce şi este, adică „stimabile”, folosit adeseori de nenea Luca Caragiale; dar ce să-l mai amărăsc pe dom’ Vasile, că britanic te naşti, sau nu, altfel te „scrofalesc” toţi neica nimeni, vorba ta 🙂

    Am văzut că ai socializat cu Vaişamar, din spiritul de sportivitate caracteristic ţie, şi după aia nu ştii de unde ţi se trage şi unde ţi se trage 🙂

    Tot mai sti(g)matul tău coleg te salută cu un respect stabil!

  26. Dragă Pax, ştiu că sunt agreabil cînd sunt neutru. Cei mai drăguţi oameni sunt „oamenii- celofan”- mai ţii minte filmul „Chicago”?- dar eu sunt acid şi mă „fumans” cînd mă destupă şi mă varsă toţi mocofanii din sticluţă. E adevărat, îmi cam pierd uneori baza, aşa încît, combinaţia cu acidul din mine nu mai iese şi-mi pierd sarea, adică rezultanta amestecului.
    Totul e chimie, Pax, nu talent! 🙂

  27. Dle pseudobecali, indicand fundamentalismul spre sexul feminin, nu faci decat sa iti relevi nimicnicia masculina, au sa iti relevi tot nimicnicia masculina… stiu ca la unii barbati, impotenta, se traduce prin furie. Furia dumitale este ieftina, si nicidecum V2 nu e o solutie de vindecare, pentru mataluta, poate ca doar de osanda, vesnica! Batjocura disimulata ”abil” sub forma unui chestionar nevinovat si etapizat, nu este decat expresia unei unei prostii binevenite pentru toti dusmanii Scripturii.

  28. Asa, cine e la rand? Dan.H? ii raspund: mansarda mea este cam cat locuinta mariei sale… :)))
    Problema „grava” este ca eu mai am si altele afara de mansarda! :))))) Am, par example, un palat!

  29. eei, Razvane, ne raspundem intre garzi! 🙂
    stii bine ca nu m-am suparat, dar n-am prea inteles „metafora” cu peria, padurea, etc. N-am fobia contextului in care mi-e pomenit numele, nu m-am molipsit, doar ca n-am intels nimic de-acolo! (sau asta era ideea? 😀 )

    chestia cu „stimabile” am luat-o din mers, nu era peiorativa!
    Deci, te consider rational, informat (fara a face alte referiri tendentioase), dar cred ca uneori dai prea multa importanta unor oameni care, oricum,nolens-volens, isi iau masura de centricitate (universala, sau daca nu, macar de ghetou evanghelic 😀 ).

    Cat despre sportivitate, da! nu mi s-a parut corect sa dea in cineva „cazut” pe Persona, mai ales ca altcineva il „altoise” im prealabil pe Vaisiamar.

    in rest, cu respect egal!

  30. Ciprian, ai modificat tu ceva la adresă, cum o să te pun la… nici nu mă pot gîndi!
    Mă bucur că eşti bine şi că nu tai firul în patru. Dă-l încolo de resprect, eu zic aşa: cu drag!

  31. Dragă Dancos, crezi tu că Dan H. ar face vreun rău cuiva? Cu mîna pe inimă îţi spun că eu nu cred că s-ar întîmpla asta. Are alt fel de a gîndi despre anumite lucruri? Şi ce-i cu asta? Parcă tu sau eu sau alţii n-au luat-o pe arătură? Sau nu gîndesc altfel? Am plugul înfipt în brazdă permanent, tu nu vezi… 🙂
    Nu vă mai spuneţi vorbele alea, că trebuie să mi le asum şi eu, prima fiind chestia cu „mansarda”, dar dacă lucrurile evoluează aşa, mai ştiu eu cum ajung? 🙂

  32. Rasvane, lasa neica, am sa comentez mai rar, dar am sa continui sa te citesc. Nu voiesc sa-ti creez neplaceri, si la urma urmei nici nu conteaza parerile mele, doar Dumnezeu cunoaste ce se afla indaratul cuvintelor noastre! Shabat shalom!

  33. Dancos, nu fugi! Îndură, muşcă-ţi limba, mîngîie-ţi „mansarda” 🙂 dar nu fă şi tu ca turcii la Plevna. Stai pe redută, aruncă de acolo, dar încearcă să lupţi dulce, chiar dacă uneori şi zahărul frige, cînd e ars…
    Ce am vrut să spun e că amîndoi aveţi Armătura Efeseană… Ce neplăceri? Ce citeşti pe blog, asta e, mai mare presiune nu există. Cu drag.

  34. Ce faceţi aici – pe net – copilaşi? Braconaj în ape tulburi? Păi, e frumos?! Sau ca să fiu în ton cu „registrul” inserţiilor sau parascoveniilor de mai sus – unele, nu toate! – pe cine vreţi voi să prostiţi cu „pieptenul” unor încâlcite cuvinte goale? V-a scos Tataia – Păstorul la produs?!

  35. Cârcotaşu, am spamul plin de tembelisme de genul celor din comentariul tău: agramaţi, inculţi, agresivi, abulici şi neamuri proaste, zombi şi zen, şi mă întreb: cum puteţi trăi, măi frate, cu mintea în spate? Şi mă mai întreb, dacă treaz fiind, unul ca tine poate scrie, adică asta e tot ce poţi da tu mai bine- ce fel de vise vei fi avînd? tu, care treaz fiind, eşti totul un coşmar? 🙂

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s