Tehnici de manipulare(IV) Schisma sufletului

Trăim în plin New Age, într-o lume Globalizată, cu o Nouă Ordine Mondială instaurată, şi ne mai mirăm că ecumenismul prinde tot mai mult teren?  Că sincretismul este noua religie propusă pînă şi copiilor? Ecumenismul nu este altceva decît trecera problemei din domeniul politicii, în cel spritual.

În perioadele de dezintegrare ale societăţilor umane, ale naţiunilor şi culturilor, se produc rupturi, falii, între barierele care despart o religie de alta, sau o filozofie de altă filozofie.
Arnold J. Toynbee observă, în monumentalul său “Studiu asupra istoriei” că, în final, se produc forţe de atracţie de ambele părţi, apropiind o religie de cealaltă. Nu cu multă vreme în urmă am asistat la identificarea lui Dumnezeu cu Alah, deşi atributele lor sunt total diferite. O religie care a “reinventat” după 500 de ani de la Cristos un dumnezeu şi un profet, apare acum cu pretenţie de a uni invenţia sa, cu Adevăratul Dumnezeu. După cum ştim, au fost mişcări de apropiere de ambele părţi, din ambele tabere, cu motivaţiile cele mai diverse.

Trăim o perioadă istorică de mari transformări, cu încercări de a amalgama rituri, culte şi credinţe din cele mai diverse, toate acestea reprezentînd ceea ce Toynbee definea drept

“manifestarea exterioară a simţului lăuntric de promiscuitate care ia naştere în urma schismei sufletului, atunci cînd începe epoca dezintegrării unei societăţi.”

Trăim o perioadă în care concepţiile filozofice ale unei minorităţi cultivate, aparţinînd păturii dominante a societăţii, din punct de vedere politic şi financiar, se sădesc în “răsadniţele” religiei creştine, dînd formă unei noi religii. Filozofia a simţit întotdeauna o preferinţă pentru elitele intelectuale, singurele care se consideră apte să o priceapă, dar filozofia nu s-a putut măsura niciodată cu marea forţă pe care o are religia asupra unei mari mase de oameni. În momentul în care cei ce se găsesc în fruntea naţiunilor au părăsit calea spre inimă, făcînd apel aproape exclusiv la intelect, bătălia a fost pierdută. Încetînd să mai fie sfinţi, au ajuns nişte simpli extravaganţi.

Problema fundamentală cu care se confruntă creştinismul actual este încercarea minorităţilor dominante de a impune supuşilor lor o altfel de formă de credinţă religioasă, bazată pe o filozofie păgînă, acţionînd printr-un sistem de presiune politic eficient.

Polibios a fost un istoric roman, care a trăit între anii 206- 131 î.d. Cr. În cartea sa “Historiae”, el enunţa cîteva idei ce par scrise astăzi, perfect valabile şi în politica actuală, de un cinism pe care nu l-aş fi crezut posibil cu peste două mii de ani în urmă.

“Dacă ar fi cu putinţă, ar fi de preferat să se înjghebeze un corp electoral alcătuit exclusiv din oameni înţelepţi

Muţimile sunt întotdeauna şovăitoare şi întotdeauna pline de patimi josnice şi de mînii năprasnice

“Nu-i nimic de făcut decît să le ţinem în frîu prin născociri bune de scenarii dramatice…

POLIBIOS – HISTORIAE

“În zilele noastre, interesele politice se ascund sub o mască religioasă, dînd naştere unui ritual pseudo-religios.

În aceste condiţii, un cîrmuitor care a apucat să cucerească inima supuşilor săi, în ipostaza de mîntuitor cu chip omenesc, poate izbuti să întemeieze un cult în care funcţia lui înaltă, fiinţa lui şi familia lui să ajungă să fie obiecte de cult religios.”

ARNOLD J. TOYNBEE

Iluminismul francez a distrus, practic, mulţimi de oameni. Astfel, în sec. al XVIII-lea, un episcop englez scria fraze care par desprinse din actualitate. Astfel, mulţi oameni din epoca lui considerau deja creştinismul o ficţiune,

“… principalul subiect de batjocură şi de ridiculizare… de parcă s-ar răzbuna pe credinţa creştină, fiindcă atîta amar de vreme n-au făcut altceva decît să-i împiedice să se bucure de plăcerile lumii.”

EPISCOPUL BUTTLER (1736)

Se vorbeşte tot mai în batjocură de fundamentalismul creştin, considerîndu-l periculos prin fanatismul potenţial al credincioşilor. Actual, se încearcă zdrobirea fundamentalismului, cu preţul asumat al înăbuşirii credinţei.

O asemenea atitudine constituie primejdia supremă pentru sănătatea intelectuală şi chiar pentru existenţa materială a societăţii occidentale.

“O primjdie de moarte, cu mult mai cumplită decît diferitele racile economice sau politice, despre primejdia cărora se discută cu atîta aprindere şi pe un ton atît de ridicat. Această racilă spirituală este prea flagrantă astăzi, ca să mai poată fi trecută cu vederea. Căci credinţa nu este o marfă standard, aflată în comerţ, şi pe care am putea-o căpăta la cerere.”

ARNOLD J. TOYNBEE

În sufletul occidentalului de astăzi este un vid spiritual, obţinut prin întunecarea progresivă a credinţei în Dumnezeu, începută în urmă cu peste 250 de ani, şi pe care cei ce conduc lumea, slujitori ai celui rău, se străduiesc să îl ocupe cu forme subtile de sincretism şi, aparentul benign, ecumenism. Pentru execuţia unui asemenea plan diabolic, teoriile lui Giordano Bruno se dovedesc perfect actuale. Cine se oferă oare să le pună în aplicare?

*

Într-o postare viitoare aş vrea să vorbim despre viziunile evanghelice şi ceea ce matematicianul (şi sufistul) Rene Guenon definea drept epoca “domniei cantităţii”.

2 gânduri despre “Tehnici de manipulare(IV) Schisma sufletului

  1. Sfinx, am citit la „Roxania” că ai „fluierat în biserică” şi că te-au mazilit la servici. Tot Roxana Iordache- presupun că este vorba tot de ziarista de la „România Liberă” din anii ’90- îţi dădea un răspuns la care, dintr-o convingere comodă 🙂 subscriu: la ce te puteai aştepta, în momentul în care incalci nu- mai- ştiu- eu ce consemn interior? Oricum, să ştii că atunci cînd te pui cu „nedeştepţii”, teme-te, pentru că ei au mereu mintea odihnită!
    Sunt, oricum, alături de tine, din principiu. Şi la noi e la fel, pentru că cel mai bun bloger al nostru a părăsit „arena” din motive asemănătoare.
    Curaj,
    Rasvan

Comentariile nu sunt permise.