Șpaga după Hipocrates

Ai intrat în primul an al facultăţii de medicină. Ce trebuie să faci?,  care este prima ta mişcare?

“Să depui jurămîntul lui Hipocrates!”- parcă vă aud… Cred că aveţi un “fix” cu jurămîntul ăsta! Pentru România, cel puţin, el a fost înlocuit cu o testare mult mai eficientă a capacităţilor viitoare, socio-profesionale.

Prima lecţie pe care o primeşti în facultatea de medicină este cea informativă, pentru că de-aia s-au inventat preparatori şi asistenţi, ca să ştie ce vrea el, sau ea- conferenţiar sau profesor. Poate că nu poţi învăţa fiziologia organismului dacă nu ştii că, în acel moment, este urgentă nevoie de o maşină de spălat, sau de un set de bijuterii (evident că de aur!), şi bobocii strîng banii pentru a remedia lipsurile, pentru a împodobi găurile.

Deoarece organismul uman nu are numai fiziologie, ci şi anatomie (care e, de fapt, baza, mai ales din punct de vedere material… ; vă rog, despre suflet, mai încet, şi numai la biserică!),  a doua lecţie, care se poate întinde în primii doi ani,  este preţul, pentru că, de data asta, tu, student care ai adunat “cu grupa” banii pentru obiecte de uz gospodăresc sau podoabe pentru doamne, mese şi serveală zilnică, te loveşti  de cursa cu obstacole individuale: dacă eşti “tămîie”, dai două mii de coco (“coco” sunt numiţi, în argou, monedele euro; dezmierdat bancar, li se mai spune şi “bănuţi”);  dacă “mişti, dar nu eşti sigur”, dai o mie de coco. Există legende despre ţărani- taţi care şi-au vîndut pămîntul ca să acopere “lapsusurile” studentului.  Evident, organele de anchetă se tot sezizează, de 18 ani ele asta fac, din asta trăiesc, din prea multă vigilenţă.

După primii doi ani, totul pare simplu: preţurile scad, devin “umane”, ajungînd la 350 coco bucata examen luat cu nota 5. E adevărat, dacă vrei să joci la loterie şi să pici examenul, există oameni care vin şi-ţi spun să nu faci greşeala asta, pentru că “la toamnă” preţul e dublu, pentru acelaşi produs: examenul luat cu nota minimă. Vara este nevoia mare de bani, atunci pleacă domnii şi doamnele în vacanţe, în locaţii exotice, sau la congrese, atunci odraslele lor ajunse la majorat îşi cumpără prima maşină de lux, în timp ce părinţii,  bietele cadre didactice ale facultăţii de medicină, se bat pe locurile  de parcare, pentru că nu mai au unde expune, în curtea instituţiei, ultimele mărci aduse din afară. Şi numai ce vezi că te invită domnul X să vii la el în maşină şi să dai, ca un înţelept ce eşti, suma “de vară”. Tu ascultă-l, pentru că numai el îţi vrea binele!

Se spune că preţurile au luat-o razna din cauza studenţilor străini, care, pe lîngă faptul că sunt “tămîie”, sunt şi doldora de parale şi ridică potul la cote nesimţite.

Încă din facultate, studentul vede cum, începînd de la praparator şi continuînd ierarhic, posturile se dau, nu pe pile sau mormane de bani- sau nu numai pentru astea!– ci pe bază de ereditate. Plozii cadrelor didactice sunt “marcaţi” cu geniu încă de la început, şi nu termină bine facultatea, evident numai cu 10, că şi încep lucrarea de doctorat, cercetînd într-un domeniu cum e medicina românească, moartă şi plagiată din acest punct de vedere încă de pe vremea tatălui meu, cu vreo 15 ani în urmă.

Să presupunem că n-ai bani, că te umfli de citit, că termini facultatea, în care au avut tot timpul să te reeduce  “bieţii profesori, conferenţiari, şefi de lucrări, cu amărîtul lor salariu”;  că ai învăţat cît de utilă este ereditatea pentru “selecţia socială” ; că  vine răndul să te prezinţi la un nenorocit de examen de rezidenţiat. Dacă eşti în jumătatea care “a luat”, mai stai 5 ani la reeducare, unde nu te bagă nimeni în seamă,  dacă “nu cotizezi”; dacă nu iei postul, poţi muri liniştit de foame. Nu ai drept de practică medicală, nu ai parafă, practic nu exişti! Ai muncit 6 ani degeaba!

Dar Ministerul e bun şi a inventat pentru tine, amărîtule, un aşa-zis stagiu de maximum 3 ani, pe lîngă un doctor primar, prin vreun spital necăjit ca şi tine, plătindu-te cu 800 de roni pe lună- ţie nu-ţi dă statul coco!- din care jumătate dai pe navetă, iar restul, pe gazdă, presupunînd că spitalul nu e chiar în satul tău. După trei ani, dacă nu ai luat examenul, poţi să iei la citit “Mitul lui Sisif”, poate Camus te lămureşte unde ai greşit în viaţă şi ce te aşteaptă pe viitor, pentru că de un şut definitiv în spate, te-ai asigurat.

Dacă iei examenul cu postul în cea mai triluliru comună a ţării, unde n-au văzut ăia doctori de pe vremea lui Ceaşcă, faci 5 ani de rezidenţiat şi încă 5 ani la locul de muncă, unde nu trece internetu’ decît cu 2kb pe secundă, insuficient pentru a trimite în timp util, iubitei tale familii,  un mail cu mioriticul mesaj de “mamă, luaţi-mă de aici,  că mor”…

Nu mă întrebaţi despre ce facultate e vorba, din ce oraş este, care sunt iubiţii noştri confraţi, respectaţii noştri profesori, conferenţiari, şefi de lucrări, asistenţi şi preparatori care fac din facultatea de medicină o afacere… privată.

Nu mă întrebaţi de ce nu mai vrea nimeni în România să facă medicina din pasiune…

Nu mă întrebaţi de ce este o atît de mare lipsă de doctori şi de asistente în ţară şi de ce pleacă, înjurînd, toţi tinerii medici, cei fără selecţia socială la zi, oriunde în lume, numai aici nu…

Nu mă întrebaţi de ce nici o facultate din România nu se numără printre primele 500 de facultăţi ale lumii…

Dacă mă întrebaţi de ce tac studenţii, de ce toată societatea românească se face că plouă, de ce niciodată astfel de excroci nu au fost condamnaţi, de ce corupţia a ajuns ca o căpşună într-o ţesătură de pîslă, eu vă spun că mămăliga e de vină, aşa galbenă şi aburindă cum e ea,  cu efectul ei cald, sedativ.

Şi dacă e făcută cu malai unguresc, la pungă de 3 roni kilul, e clar că suntem otrăviţi de iredentiştii maghiari!

Anunțuri

9 gânduri despre &8222;Șpaga după Hipocrates&8221;

  1. Si mai vine lumea la spital si mai da si bani, parca ma apuca groaza,…. si eu care tot cred ca medicii din Romania sint foarte buni si pregatiti….. poate e tot nostalgia si departarea. Credeam ca asta se intimpla la celelalte facultati, nu la medicina. Trist, nespus de trist si foarte periculos sa cazi pe mina unui doctor pregatit dpar cu „coco”.

  2. Dragă Mia, în general trebuie să treci, mai întîi, pe la cabinetul particular al „personajului”, unde tu ştii că altfel se uită la tine, alte aparate are şi, evident, alte preţuri, de data asta afişate pe uşă. Abia după ce-ţi dai obolul în privat, te internează la stat, unde dai peste toată echipa făcută din rudele foştilor, mai toţi nişte nătîngi cu ifose.
    Te mai miră că tot în acelaşi centru universitar au fabricat diplome false? Că, deşi se cunoaşte filiera, profesorul ăla e bine merci?
    Se întreabă cineva de unde îţi poţi face casă, vilă la munte şi lux afişat?
    Din nefericire, învăţămîntul a încăput tot pe mîna fanarioţilor ăstora.
    Ca să faci un diagnostic diferenţial şi ai nevoie de examene de laborator de imunologie ceva mai speciale, alea nu se lucrează în spital, ci „în privat” şi te costă enorm. Dar nici alea nu se fac toate, multe se lucrează doar la Bucureşti… alţi bani, altă distracţie.
    E un dezastru, eu spun că niciodată nu a fost România atît de adîncită în nimicnicie, lehamite şi laşitate.
    Rezolvarea nu este poliţienească… „umflă-l pe ăla”, ci analiza morală a societăţii medicale, făcută de către societatea civilă. Dacă o universitate vezi că tot rău merge, desfiinţeaz-o! Dă-i afară un an, doi, zece!… Dar a continua în stilul ăsta, ştiind că există riscul să produci, nu doctori, ci hoţi, vei adînci decalajul şi aşa enorm, faţă de medicina adevărată din Vest.

  3. Sora mea a fost saptamina trecuta internata in spitalul judetean din Constanta sectia cardiologie .Mi-a spus ca au fost 6 persoane intr-o camera,medici daca nu dai mita nici nu te baga in seama ,dela femeia de servici ,asistenta ,medic .Erau persoane care nu le vizitase niciun medic de trei zile .O femeia avea dureri,cind a chemat asistenta , a intrebat-o ce vrei si ia trintit usa in nas .Sora mea fiind mai instarita a putut da mita ,plus mincare zilnic de acasa care o impartea cu cele din salon.Acum 2 luni de zile un frate de 44 de ani a fost internat tot in acelasi loc cu un cheag de singe la picior ,a fost internat joi ,vineri seara vorbeste la telefon cu sotia spunindu-i sa-i aduca cind vine pijamaua iar simbata e anuntata ca sotul ei este mort . Un om cit bradul voinic in doua zile moare pe patul de spital ,pentru neglijenta medicilor .Daca dadea mita omul avea sansa sa traiasca ,nu a avut bani,medicii nu sau inpins sa-l ajute si a murit omul cu zile .Cea mai mare mafie este in Romania in cadrul medical ,mor sarmanii romani din lipsa de respect din partea cadrului medical .O mai fi printre ei si medici corecti dar astea sint prea putini .

  4. Groaznic sistemul din tara noastra.

    Cred ca si daca trec 5 generatii tot rau va fi atat timp cat fiecare generatie este scolita cu coco. Procedeul coco se transmite eficient noilor efective de studenti.

    Nici nu stiu ce ar fi de facut pentru a se schimba situatia.

    Cel mai rau este ca pacientii fara coco sunt trimisi in bratele doamnei cu coasa pe gratis.

  5. Viorica, nu ştiu pînă la ce nivel este corect să extindem ideea de dezastru în medicina românească. Cazurile menţionate de tine şi, mai ales cel al fratelui de 44 ani, sunt probabil frecvente.
    Dar nu de asta am vrut să scriu, ci de sistemul pervertit încă din facultate.
    Tot ce am scris mai sus mi-a fost povestit de un recent absolvent de medicină, date pe care nu aveam de unde să le ştiu, şi pe care mi le spunea de faţă cu asistentele, fără nici o reţinere. Probabil că le ştie toată lumea!
    Treptat, ţara devine o colonie unde se experimentează medicamente, vaccinuri… Bogaţii vor avea acces la sănătate, săracii mai puţin, deşi Casa de Asigurări de Sănătate percepe impozit de la toţi.

  6. Pety, aşa am spus şi eu. Cînd am început să-i plîng pe absolvenţii defavorizaţi, un coleg mai tînăr m-a temperat: mulţi dintre aceştia fac facultatea ca să se afle în treabă, bat discotecile şi barurile, nu-şi dau examenele şi nu citesc nimic, dar în final, au pretenţii de protecţie socială. Am rămas la fel de şocat aflînd asta. Îţi dai seama?
    Ce e de făcut, pentru început? Simplu: să justifice fiecare de unde are banii de maşini de lux, de vile şi de excursii şi congrese peste mări şi ţări. Din ce salariu? Ce impozite au plătit pentru astea? Legi există în ţara asta, dar nu sunt oameni să le aplice.

Comentariile nu sunt permise.