Gastronomice (II) Cum îngrăşăm, ademenim şi (ne)preţuim rotunzii

Metoda europeană este complet alta decît chinuitul dacic al rotundului. Oricum ai încerca să maschezi intenţia de a-l ataca, de a-l domina sau domestici, fiind inteligent, te recunoaşte şi a doua oară nu-l mai prinzi. Nici cu drăgălăşenii nu obţii un rezultat mai bun, mai mult chiar, poate ieşi un tărăboi de te-or şti vecinii ca de popă tuns, alergînd rotundul  dintr-un mess în altul.

Metoda europeană, deci, este abordarea muzicală a subiectului. Cît timp îi cînţi, cu sau fără text, vei avea surpriza să-l vezi cum se relaxează, cum tace şi poţi executa pe pielea sa, planurile despre care am vorbit în prima parte. Cărţile spun că muzica de Mozart este folosită de elveţieni, dar eu cred că şi o tocată de Bach  nu-i va strica frăgezimile, ba dimpotrivă, îl va obişnui cu ideea.

Nu este bine nici să-l îndopi prea tare cu castanele dulci ale vorbelor coapte, pentru că la un moment dat i se face rău şi fuge în blogul lui şi de acolo nu-l mai scoţi pînă la primăvară, mai ales dacă apucă să-şi fixeze îndărătul de portiţa comentariilor.

La sfîrşitul toamnei este bine să-l hrăneşti cu multe clikuri, pentru că asta îl face să devină obez de sine însuşi şi-ţi  face bine la vedere, cînd îl scoţi prin clasamente să vadă vecinii ce-ai crescut tot anul. Nimic nu e mai jalnic decît un rotund cu blogrankul tîrît prin toate alea.

După ce închegi caşul valorii, rămîne zerlistul, un fel de zeamă lungă de care rotundul este îndrăgostit, din care ar bea cu ştire şi în neştire. Îi poţi da oricît din el: nu-l îngraşă cine ştie ce, dar prinde un gust parfumat, care va fi de mare folos la mizilicurile despre care vom vorbi în postarea viitoare- despre jambon, osînză pentru cornuleţe umplute cu miez şi tobă de carte, fiartă mult cu gelatină de gafe.

25 de gânduri despre “Gastronomice (II) Cum îngrăşăm, ademenim şi (ne)preţuim rotunzii

  1. Ce să-i fac, dacă veneaţi mai devreme, tranşam toată halca. Aşa, trebuie să vă mulţumiţi cu ideea că mai am agăţate în cîrlige vreo două carcase, dar se strică marfa dacă o expun pe toată în vitrină, la căldura comentariilor de afară 🙂

  2. Domnule Răsvan Cristian Stoica, trebuie să recunosc că nu pricep la ce vă folosește un astfel de ton pamfletar dat la mic.

    Tocmai am citit un comentariu al cuiva pe blogul unui pastor, în care sînt numit „căprița de serviciu”, dimpreună cu dezinformări precum: „Nu uită să se dea EDITOR de site-uri, ca să fugă de orice răspundere.”

    (păi nu am pus peste tot lista cu blogurile mele?, ceea ce mi-a adus altă etichetă, de lăudăros)

    Fiertura dvs. rotundă e zamă lungă, față de cîte mi s-au aruncat mie anii ăștia în față…

    După cum vedeți, nu am pățit mai nimic.

    Ce nu mă omoară mă fortifică.

    HA HA HA

  3. Domnule Răsvan Cristian Stoica, nu înțeleg de ce mi-ați recomandat Tocata în re minor (văd că numai eu mai sînt pe-aici, la ora asta înaintată din noapte, deși mîine am o droaie de chestiuni în program, începînd cu programarea la frizerie la 08.30).

    Am ascultat-o sîmbătă la orgă cu tuburi într-o biserică catolică din Oradea (unde am ajuns după ce am rătăcit puține pe strada indicată greșit de Marius Cruceru), dar mi-a plăcut mai mult Tocata de Th. Dubois, am pus-o (de pe YouTube) pe Rotundu și i-a plăcut și fetiței mele de 7 ani:

    http://rotundu.wordpress.com/2009/12/12/concert-de-orga

  4. O, domnule Răsvan Cristian Stoica, dacă vă referiți la confratele meu pătrățos, eu am tot felul de discuții în gînd cu dumnealui. Ba uneori mai și îi trimit o depeșă, chiar dacă nu o pune să o citească toți. Mă refer la depeșe scurte: Ravi Zacharias nu se scrie Zaccharias, cum nici Wurmbrand nu se scrie cu t la sfîrșit, cum se scrie Steinhardt și alte astfel de chestii care pur și simplu îmi sar în ochi. Alții corectează și îmi mulțumesc, cum a fost ieri cazul lui Emi Pavel.

    Poate ați observat că și Pătrățosu mi se adresează pe la comentariile dumnealui, deși a zis de nu știu cîte ori că nu mă mai bagă în seamă, că nu îmi mai răspunde și că, desigur, mă iubește. 🙂

    Chestiunea pe care eu o tot pun în discuție nu ține însă de vreo persoană, este vorba de necesitatea de a oferi informații corecte și, mai ales, responsabilitatea de a corecta greșelile atunci cînd cineva ne atrage atenția.

  5. Domnule Răsvan Cristian Stoica, comentatoarea Elisa nu pare a-și da seama despre importanța procedurii de a ne corecta greșelile.

    Pare a fi mult mai interesată de chestiunea oglindirii.

    Da, e o diferență mare între cei care se uită în oglindă (pe care le-o pun alții în față), văd greșelile dar NU le corectează și cei care se uită în oglindă, văd greșelile și LE CORECTEAZĂ.

    Am liste lungi de exemple publice și de o parte și de alta.

    Diferența între cele două categorii se numește ÎNDĂRĂTNICIE.

    Uneori ține de vîrstă – tinerii au o tendință agresivă de a se lua la harță, alteori bătrînii cad în sindromul fuduliei de a nu accepta să li se spună lor ce să facă și ce să nu facă, alteori ține de poziție (azi comentam cu soția faptul că aseară, după concertul de la Universitatea Emanuel, cînd am căzut cu o roată a mașinii într-o groapă, primarul și doi băieți mi-au împins mașina, și azi spuneam: ți-l poți imagina pe Paul Negruț împingîndu-mi mașina? Sigur că nu!), alteori ține de temperament sau vocație (unii poeți, scriitori, regizori) sau, culmea, de partea feminină – vezi Shakespeare: Îmblînzirea scorpiei.

  6. @ după concertul de la Universitatea Emanuel, cînd am căzut cu o roată a mașinii într-o groapă, primarul și doi băieți mi-au împins mașina, și azi spuneam: ți-l poți imagina pe Paul Negruț împingîndu-mi mașina? Sigur că nu!

    Nu aveţi de unde să aflaţi adevărul decît dacă, la reconstituire, îl veţi invita să vă împingă maşina. Pînă la proba contrarie, afirmaţia că dl. PN nu v-ar ajuta să regăsiţi calea cea bună aş putea-o considera tendenţioasă. 🙂

  7. …aseara si eu ti-as fi impins masina daca erai singur in ea…dar nu-ti spun directia. M-am pocait astazi . Vezi…pe mine gramatica ma intereseaza mai putin ca alte greseli de alta natura care le fac. Si n-am nevoie sa-mi tot bagi tu degetul in ochi. Chiar te rog sa-ti ti degetul in …ma rog. N-o sa spun ca nu-i frumos; chiar daca din punct de vedere gramatical o sa fie corect. Am si eu pretentiile mele de la un text, ce crezi…ca numai tu ai pretentii?

  8. D-le rotund, „ce nu te omoara te fortifica”, se vede… cred ca creierul( numai pun virgula ca nu merita) e „fortificat” sau mai bine zis pietrificat acum si o simitim toti care trecem pe aici din plin. Esti plin de ifose si pretentii de parca toata omenirea nu are alta treaba decit sa te multumeasca pe tine. De ce nu discuti tu, daca ai cu cine pe blogurile alea ale tale si stai si converseaza-te cu aia care iti multumesc ca ii inveti gramatica. Pe mine ma lasa chiar rece pretentiile ale dramaticale si chiar ma doare in cot de moftuirle tale. Esti iremedial pierdut, esti un frustrat care nu isi gasesgte locul nicaieri. Cu atitea activitati pe paginile tale goale ar trebui sa te simti multumit si implinit si sa lasi ograzile altora in pace. Poluezi pe unde treci. Craciun fericit daca poti sa simti vreun pic de fericire, desi eu nu cred ca mai poti percepe vreo unda de bucurie sau liniste.

  9. Domnule Răsvan Cristian Stoica,

    Privesc, ca și altă dată, cu mult dispreț încercările unora de a băga legiunea de draci într-un singur om.

    Comentatoarea Mia consdieră că sînt „iremediabil pierdut”, „frustrat” și că „nu pot percepe vreo undă de bucurie sau liniște” !?!

    Dar ce mai contează astfel de etichetări totale, categorice, de amplitudine maximă (sub rînjetul imoral al anonimatului), cînd altădată, tot pe blogul dvs., am fost făcut „pui de Satan”!

    Și cînd ne gîndim că discuția pornise de la chestiuni gramaticale, moduri de adresare, nici măcar de la chestiuni politice!

    Dacă nici asta nu considerați că e jeg, ștampilarea oamenilor pe blogul dvs. cu injective de către mahalagioaice, că nu mai pot să le mai spun gospodine, atunci e limpede că aveți mari probleme de evaluare și că v-ați pierdut busola. Etică? Spiritual-culturală? Duhovnicească?

    Precizez, încă o dată, că nu mă trag de șireturi nici cu comentatoarea Mia (oare primii 7 ani pe unde i-o fi petrecut, o fi fost pe-acasă sau pe coclauri?), nici cu alte asemenea mahalagioaice care mi se adresează pe un ton inadmisibil.

    Este evident că nu de gramatică mai poate fi vorba.

    Și, iarăși, văd că se pune problema… OGRĂZII.

    Domnule, e ograda dvs.? Poate oricine să comenteze aici sau nu? Și puii de Satan?

  10. @ Dacă nici asta nu considerați că e jeg, ștampilarea oamenilor pe blogul dvs. cu injective de către mahalagioaice, că nu mai pot să le mai spun gospodine…

    Dle. Alin Cristea, îmi este foarte greu să vă urmăresc. „Mahalagioaică”: cum definiţi acest termen?
    Dacă „mahalaua” este acelaşi lucru cu „maidanul”, dacă maidanul este piaţa mahalalei sau estrada ei? Ograda nu merge aici, spun eu…

    Da, poate comenta oricine. Este greu să discreditaţi un blog, indiferent cîte încercări aţi făcut în acest sens în ultimele zile, prin agresivitate şi bădărănie.

    Mi-e greu să cred că nu realizaţi cîtă iritare produceţi celor cărora vă adresaţi. Dacă aş îngrădi comentariile, aş începe cu ale dvs., de asta puteţi să fiţi convins. Dacă aveţi ceva sfînt, aceasta este naivitatea…

    Există unii oameni care au greşit, din punctul meu de vedere, atacînd persoane la care ţin, cum ar fi injuriile adresate lui Daniel Mitrofan. Pe aceia îi ţin la moderare şi nu dau decît comentariile în care sunt eu cel înjurat. În acei oameni nu mai am încredere.

    Am să vă reproduc fragmentul „politic” care v-a deranjat la Mia.

    Pînă atunci, luaţi o pauză şi în ce priveşte naivitatea de a încerca să mă convingeţi că nu ştiţi cine este Mia, că vă cunoaşte şi că un om ca dvs., care urmăreşte cu atîta atenţie aproape orice comentariu de ani de zile, mai ales la „Pătrăţosu” de pe vremuri, nu vă mai amintiţi despre poziţia Miei legată de turnătorii la securitate sau de comentariile adresate de ea unui vechi sau fost amic al dvs., dl. Dănuţ Mănăstireanu…

    Nu e treaba mea de ce şi cînd s-a spart gaşca de la „Agora Christi”, dar fîstîceala uitucă pe care o mimaţi nu denotă un IQ prea fericit.

    Iar dacă ÎNTRADEVĂR nu faceţi pe niznaiul şi chiar nu vă mai amintiţi mare lucru, nu eu sunt cel ce ar trebui să-mi fac grijuri pentru memoria pierdută sau selectiv obsesivă care v-a mai rămas…

    Înercaţi să purtaţi un dialog exclusiv cu mine şi o să aveţi satisfacţii pe măsura dvs.

  11. Pentru împrospătarea memoriei dvs., dle. Alin Cristea:

    MIA către mine:

    „Rasvan, nu uita ca totusi Dumnezeu e in control. EL e singurul care cunoaste viitorul. Multa pace(poti crede ca am stat pina la 1 nopatea sa vad ce se intimpla in Romania?) Desi nu am votat totusi sint multumita de rezultat. Parerea mea. Din diaspora, uneori vezi mai clar si te lasi pacalit mai greu de discursuri sforaitoare. Poate ca Basescu e drumul mai lung spre acelasi final. Geoana cred ca ar fi fost o scurtatura spre finalul pregatit de Dumnezeu pentru noi. Nu te necaji ca nu merita.”

    ALIN CRISTEA: @ “Din diaspora, uneori vezi mai clar si te lasi pacalit mai greu de discursuri sforaitoare.”

    Dacă nu era cuvîntul “uneori”, o puneam la Tolba cu tîmpenii.

    Comentariile se pot găsi la Postare specială şi mobilă II.

  12. Domnule Răsvan Cristian Stoica, cred că aveți prea mari așteptări de la mine, ca să îmi aduc aminte și de ceea ce scrieți dvs. și de ceea ce comentează unii.

    Lucrez în fiecare zi cu foarte multe informații (în Google Reader îmi intră ZILNIc peste 100 de titluri produse de blogosfera evanghelică de peste 550 de bloguri). Ca să nu mai vorbesc de celelalte activități pe care le am. Și pe care încerc să mi le ordonez în cîteva agende, tabele și tot felul de hîrtii (KILOGRAME).

  13. Pe cuvant daca n-as fi crezut ca omul acsta nu are nimic de facut,ca serviciu nu…(treaba lui ca n-are)nici altele..Cat despre blogurile alea multe si marunte multa bataie de cap ii mai dau….cum de mai rupea din timpul atat de pretios sa ne administreze
    cate o portie de „nuielusa”?
    Scuze ca nu am apreciat volumul imens de „munca” si alte preocupari serioase pe Google.
    Cred ca de acum o sa fiu o admiratoare a celui mai mare blogger din Europa. 🙂
    Crede si el cand spune?
    Unde dai si unde crapa.

  14. Domnule Răsvan Cristian Stoica, comentatoarea Elisa are o poziție ciudat de deplasată în altă etichetare la adresa mea, ironică: „cel mai mare blogger din Europa”

    (de ce nu din lume?, dacă tot o lățește așa, din gură, ca o mahalagioaică de marcă. Cum nu obosesc să spun, oamenii mici discută despre oameni, oamenii mari discută despre IDEI).

    Mă tot întreb ce aș putea să comentez aici, în mahalaua Vindecătorului, fără să fiu spurcat în fel și chip…

    Greu cu resentimentul (și ce jeg produce!)…

    Domnul cu mila!

  15. Comentatoarea Ica amintește… zicala: „A fi om e lucru mare ,a fi domn e o intimplare !”

    Nu e… invers?

    A fi om e o intimplare, a fi domn e lucru mare.

  16. Evolutia invata intradevar ca omul are originea intr-o „intimplare”. Creationismul insa spune ca Dumnezeu l-a creat si nu l-a creat la intimplare ci l-a facut dupa „chipul si asemanarea Lui”.

    In Mahalaua asta sortam altfel informatia.Si noi pe aici avem un singur „Domn”.

  17. Ia-o usor domnule Alin Cristea,nu-ti ambala motorul prea tare,ca numai….fum iese.
    Zicala nu este inveres ,sau va considerati „domn”?
    Dati dovada si nu jigniti doamnele .

  18. Ajutoarele tale,”simpaticele”colaboratoare si comentatoare,stiind ca femeii nu ii sade bine sa vorbeasca in adunari,isi „tureaza”motoarele aiurea, uitind ca totusi femeia e datoare sa respecte,si de cind ai lansat provocarea cu gatitul”rotundului”isi dau cu presupusul,cautind eventual noi retete culinare.

    Probabil,unele dintre ele,au veleitati de pastori neintelesi,si lerecomand cu caldura sa caute biserici din tarile pe unde locuiesc si unde femeile sint pastori.

    Sa nu uitam ca noi spiritual sintem sub autoritatea teocratiei,si nu a democratiei,cu atit mai mult a miscarii sufragetelor blogarite.

    Si ce-i interesant ca insusi Mintuitorul Hristos,pe Cruce a catalogat-o simplu pe Maria,mama Lui ca”femeie”si atit!

    Domnul cu voi!

  19. Blogarite,scuze,cu „t”de la tintar,sau poate ar fi mine sa fie bulgarite ca zapada ne-a dat Domnul.

  20. Eu mai vin pe blogul lui Răsvan, ca să mă binedispun. Recunosc că au fost postări – cea cu măgarul spre secţia de votare, de exemplu, unde comentariile erau foarte savuroase.

    Ceea ce remarc însă în ultima vreme nu e de râs, nici de binedispus. În fond, e enervant.

    Nu am citit toate comentariile, fiindcă o astfel de lectură ar însemna pierdere de vreme.

    Însă m-am întrebat cât de des ne amintim că vom da seama de orice cuvânt nefolositor pe care-l vom fi rostit…

    Eu zic că mărturia noastră are de suferit dacă ceilalţi vin şi asta găsesc drept „hrană”.

    O simplă părere… printre atâtea altele (simple şi complicate).

Comentariile nu sunt permise.