Mica publicitate (43) Boala ghearelor de pisică

Fraţilor Gigi din toată lumea, m-aţi liniştit, într-o oarecare măsură, privitor la  intenţiile dvs.

Din păcate, pentru ca o asemenea discuţie să se desfăşoare în bune condiţiuni, este necesar un mediator, un om care să fie tobă de carte în teologie, ceea ce eu nu voi fi niciodată. Dacă vreţi, sunt asemenea unui individ din societatea civilă, care comentează activitatea politică din ţara lui, referindu-se în special la oamenii care se ilustrează în acel domeniu- sau altul, justiţia să spunem-.  Eu nu sunt de acord cu personajele mele din postare 🙂 , dar nici nu le contrazic.

Dacă aveam de gînd să-mi exprim o părere anume, personală şi fermă, nu recurgeam la Străjderi. Cu alte cuvinte, un gen de pamflet sau povestioară cum am scris de obicei la Mica publicitate, mă împiedică să revin cu clarificări, pentru că anulez tot ceea ce mi-a venit în minte să scriu ieri, de exemplu.

După ce am buchisit toate comentariile legate de subiectul presupusei erezii a pastorului Iosif Ţon, din postările de pe „Trezirea spirituală„- un blog pe care-l apreciez în mod deosebit, în treacăt fie spus, pentru dezvoltările ulterioare, posibile şi necesare- apoi din materialele apărute pe „Creştinul azi„- un alt blog de ţinută, după părerea mea-, am dormit o noapte şi dimineaţa m-am trezit cu voci în cap   🙂   ,  pe care nu am făcut altceva decît să le las slobode la gură aşa cum aţi citit.

Vă rog să mă credeţi că, deşi iniţial am simţit cum mă încearcă furia văzînd cum se distrug creştinii unii pe alţii pentru tot felul de idei sterile, de parcă am încerca să reînviem epoca scolasticilor din Parisul de acum sute de ani,  ulterior m-a lovit rîsul, dar şi teama- teama ca o promisă discuţie de pe acelaşi blog „TS” să nu se transforme în ceea ce a fost o masă rotundă de acum cîţiva ani.

Dacă totuşi acest lucru va avea loc, poate voi comenta, dar nu idei- care sunt vechi şi prăfuite şi date la-ntors, ca hainele roase şi lustruite pe la coate de sute de ani-, cît atitudini, gesturi, exprimări, multe din ele trădînd incultura celor tineri- ador zecile de „dumneata” pe care Florin Moţiu le aruncă, politicos, în obrazul „iubitului frate” IŢ-  sau enervarea obosită a unui leu bătrîn şi hărţuit de pomană şi fără milă, asta ca să mă refer la pastorul Iosif Ţon.

Cu alte prilejuri am să scriu cît de mult m-au ajutat (sau nu m-au ajutat)  unii sau alţii- spiritual vorbind-, dar şi despre ce pericol prezintă astfel de discuţii pentru cei care încă bîjbîie în întuneric.

Din fericire, dacă unele din controversele de pe bloguri, pe teme de gramatică- şi aici nu la admirabilul  „manual” în derulare  al A. Damei fac referire!- , ifose şi tot felul de inexactităţi, unele monitorizate, altele aruncate tocmai pentru a întreţine atmosfera la temperaturi înalte, nu lasă urme reale, ci zgîrieturi ca de mîţă şi cel mult „boala ghearelor de pisică” la unii 🙂 ,  din păcate,  confruntările teologice din blogosfera românească sfîrşesc, iremediabil, în scandaluri şi atacuri la persoană, care- abia acelea!- sunt grave pentru biserica Lui.

Prefer să mă amuz, să trec, să uit şi să mă zgîrii,  uneori…

Atîta  tot.

8 gânduri despre “Mica publicitate (43) Boala ghearelor de pisică

  1. Oare „boala ghearelor de pisica”e incurabila? Persoanele care il acuza pe fr Iosif Ton de erezie sa ia aminte sa nu cada si ei in aceiasi” boala a gherelor de pisica ” .Noi vedem paiul din ochiul altuia dar barna din ochiul nostru nu o vedem .Esti cea ce lasi in urma ta…Fr Ton a lasat multe fapte bune in urma .Dumnezeu sa-l binecuvinteze!

  2. Viorica, poţi citi aici dacă este sau nu incurabilă:
    http://www.emcb.ro/article.php?story=20030113221157000&mode=print

    Cei despre care vorbeşti ar putea să ia boala mustrărilor de conştiinţă sau ar putea să devină celebri în turmă. „Ştiţi, domnul acela este cel ce l-a descoperit eretic pe X…” „Vai, domnule, ce curaj! ce minte sclipitoare!… minte cu adevărat” …

    Cît despre fr. Iosif Ţon, am un comentariu la moderare la „Trezire spirituală”, în care i-am răspuns dlui Moţiu, care mă acuză de unele şi altele. Iată ce i-am scris:
    Domnule Moţiu, vă asigur că fac deosebire perfectă între spaţiul privat şi cel public. Am făcut o remarcă legată de un cuvînt, am argumentat, am propus altul- atîta tot. Este părerea mea şi i-am împărtăşit-o public moderatorului acestui blog. Cît despre atacurile de care mă acuzaţi, nu cred că au depăşit limita decenţei, atît în limbaj, cît şi în conţinut. Asta tot din punctul meu de vedere. Nu vreau să mi-o luaţi în nume de rău, dar aţi fost de acord ca lumea să-şi spună părerea- mă rog, moderatorul a scris asta-, fără să vă atace personal. Recunosc că, după ce am citit prefaţa scrisă de pastorul Iosif Ţon în integralitatea sa şi răspunsul domniei sale către dvs., sunt cucerit, ca şi în tinereţe, de farmecul, cultura şi limpezimea domniei sale. Credeam că s-a zaharisit: m-am înşelat! Nu m-am rătăcit după acest nou impact cu această minte strălucitoare şi cred că multă lume gîndeşte la fel.
    Al dvs. Stoica Răsvan Cristian- Vindecătorul

    Postarea o poţi găsi AICI

  3. Ei, si acum pe dvs de ce va pune la spam firțelu? Morcov!
    cei care scriu rau despre fratele Iosif Ton au loc pe acolo, dar cei care indraznesc sa scrie ceva „urat” despre idolul lui firițelu și corceluș,ptiu, la spam cu ei.
    Ce sa mai…

  4. Razvane…tu esti pentru sau contra la gramatica…ca inca n-am inteles…pozitia ta!!!
    🙂 Nu…Nu-i adevarat – am priceput; si am priceput si de ce se da in scrinciob, domnia sa. Cind nu mai are cititori, umbla prin bloguri cu biziiala…sa mai adune ceva. E vina mea insa ca nu ma pot abtine. De multe ori ma gindesc ca-i lipseste o urecheala buna. Dar fiecare lucru la vremea lui…si nici de mine nu se mai prinde invatatura …ori nu vreau, ori nu-mi pasa…inca nu stiu care e raspunsul adevarat.

  5. Ali, pînă la urmă a apărut comentariul. Pastorul Iosif Ţon a considerat „eseul” dlui Moţiu un atac ( „Draga Andrei, Abia acum am reusit sa pun totul laolalta.
    Iti trimit raspuncul meu la atacul lui Florin Motiu si atasat de ele este Prefata incriminata, in forma electronica Poti sa le postezi si pe blogul tau
    Cu stima, Iosif Ton”). În răspunsul său, IŢ dezvoltă această idee: „Un tinerel de la Oradea mă acuză de pelagianism și cere Uniunii Baptiste să mă declare eretic și sa-mi interzica sa mai predic în Bisericile baptiste din România.”
    Cu alte cuvinte, nu a fost şi nu este vorba despre „o implicare în controversă„, ci de cu totul altceva.
    În postarea de pe Trezirea spirituală mai scrie:
    „Florin Motiu a scris un articol in care sesiza ca fratele Iosif Ton il promova pe Pelagius si o parte a invataturii acestuia in scrierea sa.” ceea ce este inexact, deoarece dlui Moţiu i se părea -îşi dădea cu părerea- că IŢ promovează pelagianismul, pentru că el nu putea să sezizeze ceea ce nu exista decît în mintea sa. I s-a părut că sezizează o cădere în erezie- asta mai degrabă. Orice neadecvare de limbaj- „băieţel”, „tinerel”- din partea lui IŢ este taxată imediat şi speculată la maximum. Eu nu cred că „s-au grabit sa il batjocoreasca” oamenii pe dl. Moţiu, iar afirmaţia sa că eu „vin in public cu toate criticile si morala pe care o aduc de cateva saptamani” mi se pare o acuzaţie lipsită de realism.

  6. Dragă Rodica, am amintit despre acel gen de controverse pentru că ele sunt benigne pentru cei implicaţi. Nu face nimeni infarct dacă îi spui că a pus cratima unde nu trebuie şi nici nu este excomunicat din biserică. Pe de altă parte, nici omul cu pisica nu va avea coşmaruri la cîte i se transmit pe cale cultă şi- Doamne fereşte de ocultă 🙂 -. Spre deosebire de toate astea, discreditarea teologică a pastorului Iosif Ţon e cu adevărat morbidă şi incultă.

Comentariile nu sunt permise.