(3) „Despre ceartă şi alte fleacuri…”

Cu Oswald Chambers am vorbit de foarte multe ori, dar niciodată atît de…  tare. (1)

Discuţiile de pe bloguri par explozii emoţionale, indiferent dacă subiectul postării trimite sau nu la o astfel de stare. E adevărat, unele par înadins făcute să stîrnească asemenea reacţii. Am uneori senzaţia că, de la un timp, se petrece ceva cu noi, că cineva face un experiment şi mă tot aştept să apară concluziile de undeva, ca şi cum ar fi vorba despre selectarea unor anumite linii genetice care răspund favorabil, în timp ce altele, care nu o fac, să fie date la o parte…

-Multe dintre suferinţele prin care trecem noi, creştinii, vin nu ca urmare a păcatului, ci deoarece nu cunoaştem legile propriei noastre naturi. De exemplu, singurul test pentru a afla dacă trebuie să-i permitem unei emoţii să ne cuprindă este să vedem care va fi rezultatul acelei emoţii. Vezi care sunt concluziile logice şi, dacă rezultatul este ceva condamnabil în ochii lui Dumnezeu, nu-i permite să te cuprindă. Trebuie să învăţăm acest secret al inimii care arde.

În ceea ce mă priveşte, rareori reuşesc să citesc sau să scriu neimplicat emoţional…

-Eşti certăreţ, te tulbură toate fleacurile? „O, dar cine este creştin nu este aşa!” Pavel ne spune că există astfel de creştini şi el asociază aceste lucruri cu trăirea în carne. Există vreun adevăr în Biblie care-ţi provoacă imediat o stare de iritare? Aceasta este dovada că încă mai eşti carnal. Dacă se realizează în tine procesul sfinţirii, nu mai rămîne nicio urmă din acest spirit.

Cu alte cuvinte, să aştept să se realizeze cu mine acest proces al sfinţirii?

-Chemarea noastră nu este în primul rînd de a fi oameni sfinţi, ci de a fi vestitori ai Evangheliei lui Dumnezeu. Singurul lucru care este cu totul important este ca Evanghelia lui Dumnezeu să fie trăită ca o realitate permanentă.

Atunci să caut evlavia?

-Tot ceea ce faci trebuie să se bazeze pe o perfectă unitate cu El, nu pe hotărîrea îndărădnică de a fi evlavios. Acesta va însemna că se poate trece uşor peste tine, că poţi fi uşor trecut cu vederea sau ignorat…

Sunt postări deschise pe unele bloguri, unde oamenii pun sumedenie de întrebări. Dacă ar fi să aleg, ce întrebare ar fi mai nimerită să pun unui astfel de blogăr înţelept?

-Nu cere niciodată sfatul altuia cu privire la un lucru pe care trebuie să-l hotărăşti tu singur înaintea lui Dumnezeu. Dacă ceri sfaturi, aproape întotdeauna vei lua partea lui Satan. „Nici nu m-am suit la Ierusalim la cei ce au fost apostoli înainte de mine, ci m-am dus în Arabia. Apoi m-am întors din nou la Damasc.”- Galateni 1:17 Spune: „Vorbeşte, Doamne!” şi fă-ţi timp să asculţi. Pe măsură ce ascultăm, urechile noastre devin sensibile şi, întocmai ca Isus, Îl vom auzi pe Dumnezeu tot timpul.

Peste noi trec vremuri din ce în ce mai grele iar timpul petrecut cu Dumnezeu s-a scurtat. Criza economică, inundaţiile, grija zilei de mîine…, chiar dacă vrem să le alungăm, ele vin mereu peste noi. Blogurile capătă culoare politică, se comentează tot felul de lucruri care n-au legătură cu menirea despre care vorbeaţi… Ce e de făcut în acest sens?

-Trebuie repetat mereu avertismentul că grijile acestei lumi, înşelăciunea bogăţiilor şi poftele după alte lucruri, odată intrate în viaţa noastră, vor înăbuşi tot ce pune Dumnezeu în noi. Nu scăpăm niciodată de valurile repetate ale acestei năvăliri. Dacă atacul nu vine pe linia hainelor şi a mîncării, va veni pe cea a banilor sau a lipsei de bani, a prietenilor sau a lipsei de prieteni sau a circumstanţelor dificile. Aceste lucruri năvălesc insistent şi continuu asupra noastră şi, dacă nu lăsăm ca Duhul Sfînt să ridice o barieră împotriva lor, ele vor veni peste noi ca un potop.

Cu alte cuvinte, să nu mai păstrez nimic din ce-i „al meu”?…

-Aruncă peste bord orice altceva- muncă, haine, mîncare, orice de pe pămînt-… „Îngrijiţi-vă numai de un singur lucru”- ne spune Domnul- „de relaţia voastră cu Mine.”

De multe ori mă simt la capătul puterilor, gata să abandonez o lucrare începută. Ce e de făcut?

-Epuizarea înseamnă că forţele noastre vitale sunt terminate. Descurajarea este dragostea de sine înşelată. Epuizarea spirituală nu este niciodată urmare a păcatului, ci a lucrării; a fi sau nu epuizat depinde de sursa din care te alimentezi. Isus i-a spus lui Petru: „Paşte oile mele”, dar El nu i-a dat nimic cu ce să le hrănească pentru că… „toate rezervele mele sunt în Tine.”

Îmi place să ascult poveşti adevărate, nu mă mai satur să citesc despre vieţile unor oameni biruitori în Cristos…

-Ne place să ascultăm mărtiurii personale, dar nu dorim ca Dumnezeu Însuşi să ne vorbească. De ce ne este atît de frică să ne vorbească Dumnezeu? Deoarece ştim că dacă vorbeşte Dumnezeu, ori trebuie să facem acel lucru, ori trebuie să-I spunem lui Dumnezeu că nu vom asculta de El. „Doamne, de ce am fost atît de greu de cap şi de îndărătnic?” Acesta este întotdeauna rezultatul atunci cînd Îl auzim pe Dumnezeu.

Mulţi se plîng că nu văd dragoste pe unele bloguri, dar cuvintele cu care-şi exprimă nemulţumirea sunt de cele mai multe ori, în mod paradoxal, o perfectă pledoarie pentru limbaj intolerant, o provocare în sine…

-Izvoarele dragostei sunt în Dumnzeu, nu în noi. Este absurd să credem că dragostea lui Dumnezeu se află în mod natural în inima noastră; ea este acolo numai după ce „a fost turnată în inimile nostre de către Duhul Sfînt”. Dacă suntem siguri doar de credinţele noastre, vom ajunge să fim plini de noi înşine, tăioşi şi să avem verdictul finalităţii în legătură cu convingerile noastre.

Ce ar trebui să fac eu ca să plac lui Dumnezeu?

-Ţi-a vorbit Cuvîntul lui Dumnezeu cerîndu-ţi să renunţi la vreun domeniu din viaţa ta în care eşti foarte bogat?- temperament, preferinţe personale, dorinţe, legături ale inimii sau ale minţii? Domnul nu va veni după tine, nu te va ruga, dar de fiecare dată cînd te va întîlni în acel loc, El îţi va repeta pur şi simplu: „Dacă eşti sincer în ceea ce spui, acestea sunt condiţiile.”

Dar blogul? cum trebuie să-l scriu?

-Este nevoie de inspiraţia lui Dumnezeu pentru a face ca o muncă de rînd să strălucească de lumina lui Dumnezeu aflată asupra ei. Unii oameni fac un lucru anume într-un mod care sfinţeşte lucrul respectiv pentru totdeauna. Poate că este lucrul cel mai comun, dar după ce îl vedem făcut de ei, el devine diferit. A visa la un lucru, pentru a-l putea face cum trebuie, este bine; dar a visa la el, în loc să-l facem, este rău. Cînd eşti îndrăgostit, nu stai şi visezi tot timpul la persoana pe care o iubeşti, ci mergi să faci ceva pentru ea. Aceasta este ceea ce aşteaptă Isus Cristos de la noi.

(1) Oswald Chambers, „Totul pentru gloria Lui”, ed. Lampadarul de Aur, 2002

Reclame

7 gânduri despre “(3) „Despre ceartă şi alte fleacuri…”

  1. Ce lecţii transpui tu aici… prin acest dialog. Cât miez…
    Îţi mulţumesc pentru această unică ocazie.
    Ştii cumva dacă (sau unde) aş mai putea găsi aceste cărţi?

  2. Dragă Oana, le poţi găsi dacă faci comandă online la ed. Kerigma. În general sunt în stoc. Cînd citesc pe Chambers, de exemplu, simt cît de străin sunt de ceea ce vrea Dumnezeu de la mine. Redau parţial aceste texte nu cu un sens moralizator, ci aproape ca pe o exorcizare, pentru că am o teamă teribilă să nu cad într-un fel de dedublare, pentru că nu pot scrie pe blog tot ce gîndesc, dar ceea ce aleg să nu fie o minciună frumoasă, ci să arate cît mai veridic sufletul meu, aşa cum este în acel moment.
    Paler spunea că „nu se poate iubi, cu adevărat, decît o singură dată” şi că „dragostea e un motiv suficient pentru a trăi”, dar vorbea despre Don Quijote, care nu era nebun, ci noi suntem nebuni dacă că nu gîndim aşa… ca tine, cea de pe blogul tău. 🙂

  3. Mulţumesc, Răsvan, pentru informaţie.
    Le percep eu drept „lecţii”, chiar dacă nu acesta e scopul lor… Ştii tu – prisma aceea subiectivă a fiecărui cititor. Ce simte că îi lipseşte sau că îl priveşte, acel lucru îi sare mai întâi în ochi. În orice cuvânt. Sau rând.
    Demersul tău este, oricum, de mare folos. Mulţumim pentru asta.
    Cât despre „cea de pe blogul meu”… crede-mă, nu vrei să „gândeşti” ca ea… nici măcar o clipă 🙂

    Toate cele bune – ţie şi doamnei tale! Să vă ţină Domnul în sănătate!

  4. Am fost intr-o expeditie organizata de niste lideri crestini, si lectiile se bazau pe unele scrieri ale lui Oswald Chambers. Si eu am avut aceasi impresie….Ca sunt departe de ceea ce El vrea ca eu sa fiu. Mulrumesc pentru ceea ce ai scris aici. Domnul sa te binecuvanteze!

  5. Terezia,
    Mulţumesc şi eu, cu atît mai mult cu cît numele tău este o anargramă a trezirii- amintind şi de Maica Tereza, ceea ce nu e rău, trebuie să recunosc 🙂

Comentariile nu sunt permise.