Răscumpărarea uitării

Vasilică Croitor este omul zilei. La poarta blogului său lumea se îndeasă. Unii scriu, comentează, aprobă, dezaprobă.

Lumea îşi dă cu părerea. Oameni de pe stradă, care nu au mirosit niciodată praful de pe vreun dosar, par bolnavi de boala faraonului. Un mucegai la fel de periculos ca acela găsit în mormîntul lui Tutankamon,  îi atinge pe oameni, dar nu la plămîni, ci la creier. Primul semn al maladiei este limbuţia.

Cercetătorul este obligat să le răspundă. Dacă nu o face, e frate rău. Dacă o face, dar nu cum aştepta gloata de cască gură, e sau prea tînăr, sau prea îngîmfat, sau manipulat. Sau nu-l duce mintea.

Dacă la cumpărarea şi citirea cărţii va fi aceeaşi îmbulzeală, succesul autorului va fi deplin. Vor urma noi valuri: cele de invidie. Celebritatea e înghiţită greu de mulţi.

De cîte ori casc gura printre postările lui Vasilică Croitor, îmi fuge mintea la Daniel Mitrofan. Astăzi am trecut în vizită pe acolo. Nici ţipenie.

S-au risipit toţi amorezii adevărului şi glamoroasele fecioare ale curatei conştiinţe.

S-a aşternut pacea baptistă, o variantă nu a lui pax vobiscum, ci a lui pax romana. Au construit oamenii apeducte, au adus apă de la munte cu prea- cădere naturală de la Dumnezeu şi au spălat trecutul în băile publice de la Arad. L-au înecat, mai bine zis.

Au împietrit drumurile care duceau de la Roma comunistă la barbarii zilelor şi nopţilor noastre şi au pus garnizoane în fiecare oraş-biserică şi popindăi la fiecare filă de dosar.

Poate doar umbra lui Daniel la arhive să mai dăinuie. Poate a zărit-o Vasilică Croitor, în anii de nelegitimă uitare a celor din cultul penticostal, care l-au scăpat la oala cu smîntînă.

Răscumpărarea trecutului a fost înlocuită, în mintea mea, de răscumpărarea prezentului. De romanul romanului, de cartea cărţilor. Nici măcar Vasilică, Croitoraşul cel Viteaz nu va avea curajul să o scrie vreodată.

Cine i-a dat aprobarea să facă cercetările în arhive? Care au fost motivele şi cine a dat comanda unui pastor pierdut în secetoasa Dobroge să facă cercetări asupra otrăvurilor trecutului? Cum poate un pastor să devină, brusc, un soi de Soljeniţîn al penticostalilor, la numai treizeci de ani ai săi? Este o minune a lui Dumnezeu, sau o făcătură a oamenilor, apariţia acestui David în luptă cu cel mai perfid Goliat, cu monstrul trecutului imediat? Cine a investit în el, cine a citit în el şi cine sunt cei care se bucură de rezultatele muncii sale?

Înainte de a citi cartea, încerc să-mi imaginez cum a cercetat Vasilică Croitor arhivele. Care e romanul lui? Călinescu primise comanda de la Rosetti şi a scris o Istorie a literaturii cum nu se mai află alta în lume. Editorul a corespondat cu scriitorul. Cartea există. Ambele cărţi pot fi citite.

Istoria curge din trecut, prezentul se trece în istorie cu fiecare clipă. Aş vrea să atest curajul unui om nu văzîndu-l dezgolind morminte, ci dezbrăcînd oameni în carne şi oase, de umbra lor.

Tovarăşii de drum, angosele, ameninţările, temerile, îndoielile, visele, coşmarurile sale…  Pentru mine sunt la fel de  importante ca fratele ciuşcă, care a ars gura bisericii.

Vasilică Croitor pozînd în Sfîntul Gheorghe omorînd balaurul nu este o icoană făcătoare de minuni, ci o mazetă făcătoare de omisiuni. E pericolul care-l pîndeşte, prietenul  de lîngă el.

În brambureala de la uşa omului în vogă, am auzit glasul perfid al vechii glume. Cea despre libertatea prezentului. Nu l-a contrazis nimeni. Nici nu ştiu cine a spus-o, din moment ce este o masă care o crede.

Va fi şi Vasilică Croitor un om venit de niciunde şi plecat încotro?

Celebritatea sa va dăinui  o clipire de repaus, cît să-şi mai tragă minciuna lumii sufletul să spună alta nouă.

Se vor găsi mereu pietre, prin carierele oamenilor,  de omorît ştefani.

Reclame

46 de gânduri despre “Răscumpărarea uitării

  1. Răsvan 🙂 Pe Daniel şi Daniela Mitrofan, împreună cu copii lor, i-am avut invitaţi ieri. Am petrcut un timp minunat, am vorbit despre multe lucruri printre care, libertatea exprimării ideilor . Sunt convinsă că Daniel va mai apărea cu cărţi bune .
    Ieri mă întreba Dan ce voi face acum cu diploma mea de „teolog”-i-am răspuns glumind :
    Popă nu, deoarece urăsc inmormîntările. 🙂
    Îmi pare rău că nu am mers la celebrarea ce a avut loc în Ardeal .
    Oamenii care scriu despre trecut, nu dispar „încotro ” .
    Poate că există în viaţa fiecăruia, un moment cînd nevoia de linişte spirituală este mai puternică decît nevoia de căutare.
    Oamenii ca Daniel şi Daniela sunt foarte RARI. Sunt fericită că am onoarea să fiu prietenă cu ei.

  2. Dragă Lia,
    Mă bucură ce spui… Liniştea lui Daniel Mitrofan este ameninţarea de mîine a lui Vasilică Croitor. Eu sunt convins că găsirea unui nou Arad e chestie de zile… 🙂
    Şi Daniel Mitrofan ar trebui să scrie o carte: cartea lui… Mulţi s-ar cutremura. În primul rînd cei care i-au interzis accesul la documente, aşa cum scria recent Vasilică Croitor. Aş încuraja tinerii să scrie nu numai despre trecut, ci şi despre prezent, despre prezentul lor. Nu există societate care să nu fi încercat să corupă valorile, să le cumpere tăcerea sau colaborarea. Slăbiciunile celor de astăzi sunt la fel de vinovate, din punct de vedere moral, ca şi cele ale colaboraţioniştilor de ieri. Ca să poţi schimba lumea, ar trebui să fii un fel de Erasmus modern şi să nu ai o familie de hrănit şi de apărat. Vîrsta nu contează. Cu cît mai tînăr, cu atît mai bine…

  3. Dincolo de morga pe care o afişaţi în acest articol, vorbiţi ca omul de pe stradă care n-a mirosit niciodată praful de pe vreun dosar. Întrebările dvs. trădează ignoranţă şi tendenţiozitate. S-o luăm pe rând:

    „Cine i-a dat aprobarea să facă cercetările în arhive”? Aprobarea o dă Colegiul CNSAS. Oricine se poate acredita ca cercetător. Există peste 800 de cercetători acreditaţi de CNSAS şi lista continuă să crească. O scrisoare de intenţie, copie după diploma de licenţă + C.I. şi o cerere standard sunt suficiente pentru a obţine acreditarea. (Vedeţi site-ul CSNSAS, informaţii publice de ani de zile). Prin urmare, întrebarea cu aură de praf tutankamonic pe care aţi lansat-o în blogosferă e găunoasă ca teoria despre blestemul faraonului mort înainte de soroc.

    Dar întrebările pline de suspans toxic continuă. S-auzim:

    „Care au fost motivele şi cine a dat comanda unui pastor pierdut în secetoasa Dobroge să facă cercetări asupra otrăvurilor trecutului?”

    Motivele sunt prezentate în Argumentul cărţii (postat şi pe blogul R.M.). Motivaţia cea mai evidentă e următoarea: lipsa de reacţie a Cultului la sesizarea făcută de Comunitatea Constanţa acum 4 ani, la Congresul de la Timişoara, l-a determinat pe Croitor Vasilică să pună cărţile pe masă. Autorul a terminat ITP în 1997, deci are vreo 35 de ani acum, nu 30. Ideea că o carte de istorie trebuie scrisă neapărat la comandă e o jignire a bunului simţ. Aproape că îmi vine să mă întreb cine vă plăteşte să scrieţi astfel de postări, dar n-o s-o fac, de teamă că în următoarea postare o să vă întrebaţi cine mă plăteşte pe mine să-l apăr pe autorul cărţii!

    Nu l-a comparat nimeni cu Soljeniţîn până acum, prin urmare întrebarea dvs. „Cum poate un pastor să devină, brusc, un soi de Soljeniţîn al penticostalilor, la numai treizeci de ani ai săi?” e şi ea găunoasă. Nu poate să devină, deci nu este şi nici nu cred că are această pretenţie. Daţi-mi voie totuşi să întreb şi eu: cum puteţi să aveţi o „logică” atât de perfidă? Nu ştiu cum faceţi, dar reuşiţi!

    Şirul întrebărilor-mumie nu se sfârşeşte aici: „Este o minune a lui Dumnezeu, sau o făcătură a oamenilor, apariţia acestui David în luptă cu cel mai perfid Goliat, cu monstrul trecutului imediat?”

    Dihotomia pe care o propuneţi e artificială. Nu e nici una, nici alta. E vorba de pasiunea pentru istorie şi pentru adevăr, dorinţa de a face cercetare, coalizarea unui nucleu de oameni interesaţi de subiect. Eu însumi am făcut cărţii o lectură (editorială) „la cei 29 de ani ai mei”. Şi eu sunt pasionat de istorie, de avatarurile Cultului Penticostal în perioada comunistă, de evoluţia lui după Revoluţie etc. Nu mă plăteşte nimeni pentru asta. „Banii e în altă parte.”

    „Cine a investit în el, cine a citit în el şi cine sunt cei care se bucură de rezultatele muncii sale?”
    Dumnezeu a investit şi a citit în el, şi cred că mulţi dintre cititori se bucură de rezultatele muncii sale.

  4. Vaişamar, nu vă supăraţi că vă deranjez: la toate întrebările pe care mi le-am pus, nu mi-am dat un răspuns.
    În al doilea rînd, nu văd de ce să-mi fi ales un răspuns rău- în cazul în care mi l-aş fi dat…
    În al treilea rînd: nu am mai întîlnit pînă acum un asemenea gen de cenzură: a-ţi pune întrebări este interzis? Tocmai dvs., care păreţi foarte implicat în procesul de dezvăluire a trecutului, acuzaţi într-o manieră pur stalinistă, condamnîndu-mă înainte de a înţelege, crucificîndu-mă înainte de a vă răspunde.
    În al patrulea rînd: nu vă supăraţi, dar articolul nu este împotriva lui Vasilică Croitor, ci pentru el.
    Nu ştiu ce înţelegeţi prin morgă, iar insinuarea că aş fi plătit de cineva să scriu pe blog îmi mănîncă degetele să vă răspund într-un anume fel pe care, probabil, l-aţi fi dorit.
    Recitiţi postarea mea şi, dincolo de ranchiuna mai veche şi de poliţele pe care mi le plătiţi de cîte ori se iveşte prilejul, încercaţi să nu coborîţi mojicia sub limita unei minţi nu cu colţi, ci abia încolţite…

  5. Tot pentru Vaişamar:

    Am făcut legătură cu ultima postare de pe blogul lui Vasilică Croitor, pentru că am realizat acolo, mai dureros decît oriunde, ce înseamnă tragedia unei familii, a unei femei cu tatăl descoperit ca fost informator. Femeia aceea a scris într-o mare disperare, dar a primit un răspuns ştiinţific, din care Vasilică Croitor să iasă bine, cel frumos, cel corect. Mai mult decît atît, am citit tot acolo cu oroare „mărturia” unui alt domn, care aduce noi argumente, de data asta anecdotice, despre cît de oneros a fost tatăl acelei femei.
    Este o meserie cumplită aceasta de a cerceta adevărul care ucide, dar cred că pe mulţi trufia de a fi de partea lui îi poate usca, în timp ce mimează dragostea de frate şi îndrugă versete.

  6. Tot lui Vaişamar:

    Logica perfidă şi Soljeniţîn: Vasilică Croitor vrea să reconstituie trecutul cercetînd probele pe care le are la dispoziţie. Marele scriitor rus se plîngea că oamenii care au avut de suferit au tăcut, că documentele au fost făcute pierdute şi că frica îi paralizează pe cei din ziua de azi. Prin ce se deosebeşte, în esenţă, demersul celor doi? Că unul are mai mult geniu iar celălat e mai tenace în arhive? De ce să nu-i compar?- deşi n-am făcut-o, nu în sensul acela-…
    Chiar nu văd… Dacă v-ar compara cineva cu autorii pe care îi traduceţi şi ar face-o atribuindu-vă calităţi asemănătoare cu ale acelora, ar fi tot perfid? 🙂

    Spuneţi:
    „Ideea că o carte de istorie trebuie scrisă neapărat la comandă e o jignire a bunului simţ.”
    În primul rînd n-am spus-o! 🙂 Aţi sărit ca ars degeaba!
    În al doilea rînd: nu vi se pare ieşit din comun că un om care a terminat o facultate de teologie, care este pastor al viilor, să cerceteze istoria documentelor, aprofundînd „morţii”? Nu un absolvent de istorie ar fi fost mai nimerit?
    Mă scuzaţi că vă jignesc în continuare bunul simţ. Aşa este cînd sunt plătit de securişti, nu?… Vaişamar… 🙂

  7. Atunci ar trebui să scriu şi eu despre unele chestiuni ? 🙂
    Problema tăcerii mele asupra faptelor trăite de curînd, constă în preocuparea pe care o am pentru lucrurile cu adevărat importante. Despre faptul că mi s-au băgat beţe în roate în finalizarea studiilor, despre faptul că vreau să creez multe şi nu mi se permite…îs multe trăite de mine. Dar, un pic mai tîrziu cu scrierea lor. Pînă atunci, citesc unele, altele ce se mai scrie pe net, sau prin carţi şi gătesc de zor papanăşi cu smîntînă pentru băieţii mei, a căror vacanţă, se apropie de sfîrşit.

  8. Dragă Lia, aşa sunt scrise memoriile, dar de obicei oamenii la care autorul face referire sunt duşi demult într-o lume mai dreaptă.
    Dacă scrii un roman despre tine, e normal să mă faci să sufăr ce-ai suferit tu. Dar nu e mai puţin adevărat că nu e nicio chestie să faci portretul unui om, spunînd clar: ăsta e o besie, sau un poltron, sau mai ştiu eu cum… Sigur că merită scris, dar e tare greu… 🙂
    Cu Vasilică Croitor e cu totul altceva. Cum să începi? Într-o frumoasă zi de primăvară, cînd aveam o cumplită durere de rinichi, am primit un telefon de la un vechi amic care mi-a spus: Mă, Vasilică, n-ai vrea tu să dai în gît pe nesimţiţii ăia bătrîni, turnătorii ăia care ne mănîncă posturile şi frupturile?
    Există şi varianta a doua. Vasilică, la fel de tînăr, dar cu o durere cumplită de spinare, este chemat de sus să facă ordine în lume. O voce îi spune- ceva similar celei din afacerea Watergate, cavernoasă, securistică, CIAeistică-: Croitoru, asta e misiunea ta. Nimeni nu te va iubi, nimeni nu te va plăti, nimeni nu te va publica. Dar tu nu te lăsa: fii îngerul dreptăţii şi ani de zile, neştiut de nimeni decît de mine, scrie tot ce vezi, ca-n „Numele trandafirului”.
    Există şi varianta oficială, cea amintită de Vaişamar. El spune că eu pun întrebări tîmpite. Păi dacă erau aşa, de ce au răspuns ei înainte la ele, ne-ntrebaţi? 🙂
    Acum, există şi speranţa ca un Vasilică- nume de basm rusesc- să nu aparţină sistemului actual şi să aibă o criză de sinceritate şi talent şi, la bătrîneţe, să povestească ce şi cum a fost cu toată cartea. Dar n-o va face!… Şi ştii de ce? Pentru că un glas bisericistic îi va şopti, nu cavernos, ci uleios: „Tăcerea e de aur, e biblică, Vasilică, moşule… Ce-a fost a fost… Ai răscumpărat destul memoria, acum e timpul să răscumperi uitarea…”
    Lia, cîte n-ar mai fi de povestit…

  9. Tot pentru Vaişamar- sunt de gardă şi, printre picături mă delectez cu ce mi-a scris el-: 🙂

    Am spus că Vasilică Croitor este un Soljeniţîn de 30 de ani. Fals, spune Vaişamar. Are 35!. Bun, dar cînd a început cercetarea, acum cîţiva ani, cîţi avea? tot atîţia cît şi astăzi, am înţeles, şefu… Dacă-i ordin, cu plăcere… E ca la chinezoaice, la gimnastică: le făceau mai bătrîne ca să fie primite în concurs 🙂

    Toţi au posibilitatea să cerceteze arhivele. Sunt peste 800 de „cercetăreţi”, scrie Vaişamar. Vasilică Croitor spunea, mai ieri, că lui Daniel Mitrofan i s-a interzis accesul. Măi să fie!… Belea cu băieţii ăştia: dacă la cele mici nu se pun de acord, măcar la cele mari să o dea cum trebuie…

  10. Dacă la mine mintea abia încolţeşte de crudă ce e, la alţii pare-se că încolţeşte (ca la cartoful bătrân) de mult ce a zăcut în cavernele întunecate ale teoriilor conspiraţioniste.
    Dacă postarea era pentru Vasilică, să mă iertaţi. Mi s-a părut mai degrabă că era pentru contra.
    La celelalte comentarii nu răspund, ca să nu periclităm sistemul de sănătate publică (doar sunteţi de gardă).

  11. Vaişamar, măcar cartoful bătrîn nu e hibrid. Dacă-l pui în pămînt, dă rod, nu mustăţi. Spre deosebire de cei tineri şi ţinuţi prea la lumină, care au solarina la suprafaţă: sunt verzi şi toxici. 🙂

    Problema stă aşa: un demers cum este cel al lui Vasilică Croitor naşte discuţii şi suspiciuni. Sunt convins că viaţa lui s-a schimbat radical din momentul în care a trecut la arhive. Am atins dosare… vii, după revoluţie şi m-am înfiorat de greaţă, de oroare. Trebuie să fii plămădit anume pentru a le cerceta. Romanul vieţii lui ar fi la fel de instructiv, pentru cei tineri, ca şi dezvăluirile sale. Recunosc: succesul său mă doare pentru că Daniel Mitrofan „al nostru” nu a fost lăsat să termine treaba. Şi Vasilică face referiri la el, şi nu o dată… Am convingerea că dincolo de scriptă există viaţă: a autorului, a timpului său, a influenţelor exercitate asupra sa. Apoi, dacă au fost oameni- nu le spun forţe oculte eu, ci ele sunt aşa, pentru că nu au curajul să o recunoască, ci acţionează ocult- care i-au interzis lui Daniel Mitrofan accesul la dosarele securităţii, nu este normal să mă întreb cum a fost posibil ca în cazul lui Vasilică Croitor situaţia să fie exact pe dos? Este cultul penticostal mai curat? cei care deţin puterea şi banii au interes să scoată adevărul la lumină?
    M-am întrebat ce va urma… E greu să rezişti la o scrisoare cum a apărut pe blogul lui Vasilică Croitor… Dar acolo am văzut cum scriitorul, cercetătorul a început să ucidă mila, simplitatea… Ce text a scos din el Vasilică Croitor, nu? Ce sublim ar fi fost să spună, aproape ca Isus: Femeie, eu ştiu toată viaţa ta, dar te iubesc şi-mi plînge inima că a trebuit să condamn trecutul şi păcatul…
    De-asta am scris postarea…
    Cu respect al punctului dvs. de vedere, Vaişamar…

  12. Rzvan & vaisamar:
    Cer si eu scuze pentru ca intru in discutia altora. In dialogul celor 2 inteligente evanghelice, una tinara, celalta matura „peste poate” e si mult orgoliu smerit, cum sta bine evanghelicilor. Dar cele 2 caracteristici, inteligenta si orgoliu, nu conduc intotdeauna spre un rezultat fericit si nici macar corect. Desi invidiez talentul lui Razvan, nu-s de acord cu felul in care scrie, barbateste dar cu prea mult sarcasm. Incurisunile in cultura sa remarcabila il fac uneori confuz. Cred, vaisamar, ca articolul era pro-Vasilica. Razvan e un anti-informatori notoriu. In privinta acreditarii, raspunsul lui vaisamr e mult prea formal. CNSAS nu-i usa de biserica. In raspunsul dat multora, inlcusiv mie, dl. Croitoru chiar asa se apara: daca n-ar fi tinut secret putea fi oprit. Acelasi lucuru, Razvan, l-a acceptat si D. Mitrofan, dupa ce la inceput a pretins, ca si vaisamar, ca totul e sa te acreditezi- vezi websitul CNSAS- bla, bla, bla. In final, a recunoscut ca i s-a retras acreditarea. Deci, de la distanta unde ma aflu, concluzionez ca, fie legal ori ilegal, insitutia unde lucrezi te poate opri ori ajuta cu acreditarea la CNSAS… Deci, mai putin orgoliu nu strica.
    Oricum, Vasilica, e ajutat avind un aparator precum vaisamar, exact, inteligent, si loial. Exagerind insa, cei ce-l ajuta risca efectul contrar. Iar, Razvan e de garda si la figurat nu doar la propriu.
    PS- chestia cu cartoful e totusi lipsita de respect, desi e-un pic in stilul lui Razvan… si eu sunt la visrta lui Razvan…si chiar de n-ar fi…

  13. Îmi pare rău, dar nu înţeleg acest discurs semicabalistic. Forţe oculte i-au blocat accesul lui Mitrofan la dosare? Care forţe? Cine, mai exact? Oameni din aparatul de stat? Oameni din ierarhia cultului baptist? Unde a relatat Mitrofan despre asta? Vreau să citesc şi eu negru pe alb, mărturia scrisă de mâna lui. Mi se pare firesc să nu dai cu trompeta înainte („Scriu o carte, vă voi deconspira pe toţi”). Nu mi se pare normal să scrii o carte numai despre deconspirare. Titul cărţii lui Mitrofan e „Pigmei şi uriaşi”. Numai că uriaşii nu prea să văd de pădurea pigmeilor… Unde sunt uriaşii? Promisiunea din titlu nu este onorată. Dacă veţi citi cartea lui Vasilică veţi vedea că nu e setată pe „colaboratori”, ci are o perspectivă mult mai amplă.
    Blocat sau nu, văd că Mitrofan a mai scris un tom, rămas deocamdată în format digital. Acela nu cu documente CNSAS a fost scris?
    P.S. Deocamdată nu se văd decât mustăţile. Rodul unde-i? 🙂 Ce-i verde şi toxic s-ar putea să facă bine în cantităţi mici.
    P.P.S. Ehei, apropo de „solarina”: cât sunt eu de filolog doftoricit, am ajuns să-l caut prin decs-uri, să văd ce înseamnă şi voi avea insomnii cumplite noaptea asta, fiindcă n-am găsit. Iar DLR-ul Academiei e departe… O fi vreo armă lingvistică secretă pentru intimidarea adversarului. 🙂

  14. Vaişamar, cartoful face parte din familia solanaceelor. Partea verde a unui cartof care nu a fost bine îngropat în pămînt are un conţinut de otravă foarte toxică, solanină. Despre aceea era vorba. În loc de n am scris r. Iertare, otrava e oricum aceeaşi… Şi nu intimidează adversarul, ci-l ucide 🙂

    Ocult: Daniel Mitrofan a spus că a fost oprit să mai cerceteze dosarele. Vasilică Croitor spune acelaşi lucru despre asta. Cine sunt aceia? Păi aici e toată povestea: că nu a îndrăznit nimeni să-i numească. Asta nu înseamnă că nu există, din moment ce ordinul a fost dat. De ce nu spun băieţii ăştia totul? Poţi să ai pretenţia să acuzi pe alţii că au fost obedienţi unui sistem, din moment ce tu nu dezvălui din prezent decît ce ţi se permite să faci? sau să spui? V-aş ruga să faceţi pe inocentul cu mine şi să mă convingeţi că fără pile şi protecţie, fără înregimentarea într-un anumit sistem, te publică vreun cotea, fratele lui nodea, că mustăcesc aici pînă dimineaţa.

    Vasilică Croitor a spus o chestie foarte onorantă pentru dînsul, femeii îndurerate: el nu poate ascunde nimic lui Dumnezeu. El nu, dar pot exista şi dosare la care nu are acces, sau care conţin oameni încă activi în servicii, şi pe care iar o să-i vadă nodea, fratele lui cotea. Poate fi manipulat fără să-şi dea seama. Unul din cei care-l susţin poate fi lucrătorul său activ. Asta nu e teoria conspiraţiei, ci e în logica oricăror servicii speciale 🙂

    E adevărat, acum realizez că există o deosebire între Soljeniţîn şi Vasilică Croitor: unul din ei a fost în Gulag şi a scris, celălalt nu. Cînd am făcut asocierea între ei, nu am vrut să spun asta. Nu era revelator.

  15. Rasvan, am inteles din care unghi te intrebi cu privire la Vasile Croitor si ca o faci cu mare interes, nu cu rautate.
    Intradevar mai zilele trecute vorbeam cu Vlad despre asta: cite ite nu s-au tras cind cu informatorii baptisti; noi puseseram totul la suflet, dar cine stie in spate ce jocuri, ce interese minau inainte desconspirarile.
    Poate se urau intre ei(fostii cu fosti-actuali)..ci cite si mai cite.
    Nu se stie Mitrofan ce mai poate scrie, ori face de aci inainte; dar eu am gasit acolo „urme” sigure ca unii pastori renumiti au colaborat, au mintit pina in pinzele albe cu multa nerusinare chiar pe Dumnezeu.
    Cel Sfint vrea pocainta tuturor; inclusiv a lor; insa cei care au avut si functii publice si au persistat in minciuna au primit(unii) deja pedeapsa, fiindu-le atacata mintea si nici acum nu vor sa recunoasca adevarul.
    Ma intreb atunci ce se va intimpla la penticostali,
    daca urmarile sunt negative(sora Dia) ce rost mai are sa spunem lucrurilor pe nume?
    La baptisti se acopera unii pe altii; pastorul nostru a fost mintit in fata desi vazuse personal dosarul cu pricina; apoi respectivul pastor nu si-a mai recunoscut nevasta(cumplit lucru) si totusi biserica cirmuita de el atitia ani il acopera; lucru total gresit:
    e vorba de vesnicia omului,daca nu de istorie; cum se pot juca asa de usor cu acest lucru?
    Atunci cind eram foarte aprinsi toti cei care comentam, lasam acolo si o parte din suflet; si ….ce am facut??
    N-am miscat macar o broasca si n-am speriat un soarece. 😦

  16. # „ce interese minau inainte desconspirarile.
    Poate se urau intre ei(fostii cu fosti-actuali)..ci cite si mai cite.”
    Păi ELISA, dacă şi despre Daniel Mitrofan spui „subtil” că a fost mînat de „interese”, mai bine iei tu o pauză de net că ţi se toceşte interesu’.
    DECI, concluzie ;)…Dacă eu voi scrie curînd, cele trăite de mine, înseamnă că urmăresc un „interes”- măi să fie !
    Ce gîndire de 23 August, sugerată de Elisa! Trăiască interesu’ !

  17. Elisa, pe oameni aşa cum sunt Daniel Mitrofan sau Vasilică Croitor eu îi admir. Nu ştiu ce mă face să cred că şi într-un regim totalitar ar fi fost nişte revoltaţi. Poate pentru că ceea ce fac ei nu este tocmai istorie, ci o formă de revoltă morală, atestată cu documente. E mai mult o dizidenţă fără obiect, împotriva unui regim pe care nu l-au cunoscut sau l-au cunoscut prea puţin. Împotriva unor vremuri care nu au avut timp să-i mutileze. Legitimitatea pe care le-o contestă unii este similară cu tinereţea de care îi acuză alţii.
    De aceea, Daniel Mitrofan- poate şi Vasilică Croitor- sunt, la început admiraţi, trezesc entuziasm, apoi invidie pentru ca, în final, ca mai toţi conducătorii unei revoluţii fie ea şi spirituale sau morale, să aibă parte de cupa amară a ostilităţii şi contestării făţişe.
    Vasilică Croitor are în spate un cult penticostal extrem de activ spiritual şi de prosper material.
    Are în Vladimir Pustan un Savonarola al tinerilor. Au blogări de valoare, şi bărbaţi şi femei.
    Am comandat cartea lui Vasilică Croitor şi sper să o mai găsească cei de la editură şi să mi-o trimită, să o pot citi.
    Domnul să-i ajute, lui şi familiei sale.
    E adevărat, în postare am făcut, la un moment dat, rol de avocat al diavolului- Doamne, iartă-mă!- dar personalitatea acestor băieţi se împleteşte intim cu acest ev bătrîn şi puhav de păcate, încît interesul şi teama se împletesc, în mintea mea, ca şi în discuţiile tale cu Vlad, cu teama de a nu greşi- şi eu, şi ei-…

  18. @ Dacă eu voi scrie curînd, cele trăite de mine, înseamnă că urmăresc un “interes”- măi să fie !

    Fireşte că urmăreşti un interes: acela de a fi citită, Lia! 🙂
    Tu scrie, tipăreşte sau dă-o online, şi eu voi fi acolo, „la interes” 🙂

  19. Răsvan , atunci cînd voi porni scrierea, motivaţia, va fi pornită din dorinţa legitimă de a arăta anumite neclarităţi, nedreptăţi şi modaliţăţi de a pune „beţe-n roate” – nicidecum urmărind un interes personal „subtilizat” . Părerea mea, este că cei ce demască unele neguri ale trecutului, o fac pentru ai ajuta pe tinerii şi pe-aştia mici, să nu repete greşelile istoriei. Din păcate, tinerii nu văd şi nu învaţă nimic din istorie.
    Hai să exemplific:
    Ca profesor la Rut, am conceput un proiect de parteneriat între scoala Rut şi ITB. A fost parafat, aprobat, ştampilat… – Ce s-a ales de munca mea? PRAFUL. O sigură activitate a fost efectuată. Restul de 5, au fost interzise pe motiv că… AŞADAR…
    Interes mie ? NICIODATĂ!
    Poate cîndva, istoria se va scrie AZI.

  20. Votez și eu ca Elisa să ia pauză de net…

    Că i se toceşte…

    Mă și simt complex cu atîția sfînțoci prin preajmă… 🙂

    Dacă nu îmi regăsesc echilibrul necesar activităților mele zilnice în spațiul public?…

  21. Lia, am înţeles. Dar nu întrevăd ce formă literară vrei să dai acestui conţinut. Jalba lungă n-o citeşte nimeni. Găndeşte-te la literatura contemporană. E greu să mai şochezi pe cineva. De o sută de ani nu mai scrie nimeni „pe şleau”. Viaţa e întortocheată. Nici tu nu ştii ce va fi mîine cu oamenii de azi, cum te vei relaţiona, cum vor evolua lucrurile…

  22. Rasvan, Nu ştiu cum vor evolua lucrurile. Ştiu ceea ce trăiesc. Ce formă literară mai poate primi adevărul trăit înafară de naraţiunea simplă ? Mai ştiu că, tinerii studenţi- viitori pastori, TREBUIE să se implice în lucrare, nu să pupe „mîini de Papă” pentru note, sau „posturi de popă la oraş”.

  23. Bun, Lia: atunci cu ce sunt mai buni cei de astăzi decît cei de ieri? Dacă tot nu dezbatem lucrurile vitale din sistem…, corupţia, laşitatea…

  24. 😦 Vreau să cred că, măcar unii dintre ei, vor urma „dreptul la libertatea de gîndire”, că vor acţiona în bisericile unde vor păstorii, doar conform cu legile lui Dumnezeu, că vor rămîne 100%credincioşi voii lui Dumnezeu. Altfel…laşitatea va deveni Regina evanghelicilor.

  25. Lia, mereu au existat şi oameni aşa cum îi doreşti tu. Nu ştiu cum este în mediul universitar teologic. Dacă aş şti, aş spune-o. Cred că şi blogurile au o importanţă în transmiterea unor semnale. Nu sunt esenţiale, dar sunt la vedere. De prietenie, obedienţă, de respect aproape cultic. De vasalitate. Pleacă într-o tură pe bloguri şi ai să găseşti greţoşenii, ipocrizii şi ochi daţi peste cap să te saturi.
    Într-o astfel de lume, tu te-ai trezit să ataci unul- două piese bine unse. Am mai vorbit despre asta…

  26. Răsvancristian, n-au uitat de la biologie că pe cartof îl cheamă ştiinţificeşte “solanum tuberosum” şi că e rudă cu roşia, cu vânătaia sau cu cocheta belladonă, pe numele ei mai de mahala “mătrăgună”, cea pe care şi-o picurau sub pleoape junii renascentişti ca să aibă ochii mari, deci frumoşi. Dar “solarina” m-a introdus în eroare.
    Dacă există forţe oculte care împiedică tot ce mişcă, râul, ramul, atunci cred că Vasilică le-a scăpat printre degete, că doar n-o fi baiazidul comunistoid atât de gros încât să nu se poată face breşe în/sub el.
    Deci da, voi face pe inochentistul cu dvs. şi vă voi spune că n-a folosit pile. Ce să fac ca să mă credeţi? Să-mi torn un pic de atropină în ochi ca să fiu mai convingător?
    Reflecţiile dvs. despre “femeia îndurerată” sunt foarte înduioşătoare, mai ales că vin de la cineva pe care profesia l-a făcut sensibil la suferinţele şi îndurerările acestei lumi. Mie “femeia îndurerată” mi se pare mai mult revoltată, dacă nu chiar furioasă. Intenţia pare a fi de a-l băga la “cremenal” pe autor.
    Nu puteţi să vă aşteptaţi să scrie Vasilică totul. Şi dacă publica 10 volume, nu unul, i se putea reproşa: Bun, da’ cu ceilalţi rămaşi, cum rămâne? La genul ăsta de reproşuri ce poţi răspunde? Astăzi, când fiul de împărat cere luna de pe cer, mai bine îl pui în rachetă şi îl trimiţi pe lună. E mai simplu. Pe cei care cer noi capete de moţoci, îi faci pachet şi-i trimiţi la CNSAS, să mai înghită şi ei praf de dosare şi să mai aibă vreme să-l arunce altora în ochi.

  27. @ Să-mi torn un pic de atropină în ochi ca să fiu mai convingător?

    Doamnelor li se măreau pupilele, dar deveneau proporţional lipsite de vedere- temporar, evident-.
    La bărbat pupila se măreşte în cu totul alte condiţii, dar nu vreu să aprofundez subiectul 🙂 Evident, puteţi încerca alternativ şi cu atropa belladona… măcar în public 🙂

    Vă cred că n-a avut pile, pentru că mi-aţi spus. Din fericire, n-au fost nici din aceia care să stea la ieşire cu parul în mînă la uşa lui. Sunt gata să cred tot ceea ce e mai frumos legat de Vasilică Croitor şi cartea sa, dar un roman al cărţii tot ar fi nimerit. Dar nu acum, ci mai tîrziu. Reacţiile sale pur umane, impresiile, atitudinea familiei, prietenilor… ceva de genul ăsta, nu fantasmagorii conspiraţioniste, cum v-am lăsat să credeţi… 🙂

    Reacţia femeii este similară cu aceea a unor fii şi fiice de foşti criminali nazişti, descoperiţi mult după terminarea războiului. Pînă şi aceia/acelea m-au impresionat. Cu atît mai mult cînd fata povestea de biblii date, de sacrificarea familiei pentru Dumnezeu… Aşa l-a văzut ea pe tată-său… Fireşte că era revoltată! şi eu aş fi la fel…

  28. Nu e nevoie să aprofundaţi. Dar situaţia de care vorbiţi e doar una dintre posibilele cauze care duc la mărirea pupilei
    La ultimul control oftalmologic mi-au dilatat pupilele încât am fost toată ziua ca o mâţă în faptul serii. Ştiu deci senzaţia „pe propria-mi pupilă”.

  29. Sa nu uitam ca Assemblies of God si Church of God au fost mereu rivale. Faptul ca un colaborator al lui Cameron Wilson un american pornit impotriva romanilor din America, da cu parul in ei prin orice ocazie in care i se da microfonul ” Locul vostru este in Romania nu in America, ce cautati voi aici ? Case si masini multe, afaceri de batrini…” una din frazele folosite de Cameron Wilson. Cine l-a lansat pe V.C. in America ? Wilson l-a dus prima data in Americi si apoi aiurea. Personal cred ca este folosit de cineva ca sa il reduca la tacere de tot pe Nicky Pop, altfel nu imi explic de unde atita inversunare impotriva unui singur om. De ce tocmai Nicky Pop ? De ce nu se pomeneste nimic de „mina de fier” din vestul Romaniei ? De ce nu se pomeneste nimic de cei care pensionati din Cult inca se tin cu amindoua mainile de scaunele cu functii ? De ce nu se dau pe fata si alti turnatori, alti „pastori” in blana de lupi care inca inca sunt la putere ?
    Una din marile semne de intrebare este cum tocmai John Tipei participa la Lansare si scrie si prefata cartii ? Ce are de zis presedintele Cultului, celalalt Tipei ? Sunt multe semne de intrebare !!!

  30. Medre,
    Îmi dau seama că nu pe mine mă întrebaţi, dar că tot veni vorba de John F. Tipei şi pentru că de astăzi am început să citesc cartea, vă pot spune ceva ce m-a contrariat în „Cuvînt înainte”.

    1. J.F.T îi ceartă pe cei din cult că, după ce au avut numai de cîştigat de la cei din Occident, acum le întorc spatele şi dacă o să mai vină o prigoană cum a fost cea comunistă, cum se vor mai descurca? Mi s-a părut că ce spune domnia sa nu se potriveşte cu tematica acestei cărţi.

    2. J.F.T scrie o frază cu care nu pot fi de acord, cunoscută mie şi de la baptişti:
    „Apoi, mai este necesar ca împreună, oficial, prin reprezentanţii noştri, să ne asumăm greşelile şi păcatele trecutului şi să ne dezicem public de păcatul colaborării.”
    În faţa cui să facă penticostalii chestia asta? În faţa lumii din afară? Păi nu era vorba să ne judecăm în sînul bisericilor noastre? Nu aşa spune Biblia? Las la o parte ideea de răspundere colectivă care mă nedumereşte cu totul…

    Pînă la pagina 20 :), cartea e tributară lui Tismăneanu şi face smerenie la Băsescu. Numele preşedintelui nu avea ce să caute într-o astfel de lucrare. E la fel ca pe vremea comuniştilor, cînd poza tov. Secretar General apărea şi în Almanahul Anticipaţia.

    De Nicky Pop scrie la pag. 220 şi n-am ajuns încă 🙂

  31. @În faţa cui să facă penticostalii chestia asta?
    Penticostalii (şi ceilalţi evanghelici) au făcut sluj faţă de un regim comunist în mod public, nu în propria chilioară. Liderii noştri (evanghelici) au susţinut public că exista libertate, au felicitat pe conducătorul mult-iubit în mod public. Penitenţa pentru astfel de idolatrie publică trebuie să fie tot publică.
    .
    Comparaţia dintre Ceauşescu şi Băsescu arată că, la nivel de perspectivă, aţi rămas tot la picturile egiptene care înfăţişează omul din profil, dar cu ochii văzuţi din faţă. De bine de rău, „comunistul” Băsescu a găsit tăria să condamne comunismul în faţa unui parlament în care încă „figura” incontinentul verbal Vadim Tudor. Intervenţia „comunistului” Băsescu a deschis totuşi arhivele mai mult decât înainte.

  32. Vaişamar, nu e vorba de comunistul Băsescu, nici măcar de posibilul fost securist Băsescu. Este o reacţie a unui om care s-a săturat de temenele făcute oamenilor puternici „de circumstanţă”. Doamne, nu de Vadim Tudor vreau să discut. Sunt PNList cu acte, aşa încît mă veţi înţelege şi aşa, şi aşa 🙂

    Nu pot să vă contrazic, referitor la prima problemă: fiecare rămîne convins că dreptatea e de partea sa şi rămînem la fel de prieteni 🙂

    Cînd mi-au expediat cartea de la editura din Medgidia, m-au botezat: Stoica Rasvan CIPRIAN. Rugaţi-i să-mi trimită şi un miel 🙂

    Oricum, cu Ciprian, cu Băsescu şi cu dumnevoastră avocat, cartea încă arată splendid şi e scrisă foarte atractiv. Merită disecată cu atenţie. O recomand şi eu tuturor. 🙂

    Cît despre unde şi cum am rămas eu după vechiul regim, mă feresc să vă răspund. Ador arta egipteană, dar prefer să nu descifrez hieroglifele tuturor scribilor obraznici. 🙂

  33. Or fi prins vorbă de persecuţiunile aprige la care sunteţi spus pe propriul blog, de către scribii obraznici, ori, dimpotrivă, bine crescuţi (fizic) şi v-or fi confundat cu martirul Ciprian al Cartaginei. Dar la eleganţa cu care paraţi atacurile obrănicăturilor blogheriste, ar fi trebuit să adauge mai degrabă „Zorro”. 🙂
    Nu ştiu dacă mai aveţi ce recomanda, fiindcă primul tiraj e pe terminate. Aici trebuie să vă recunoaştem un mare merit în popularizarea cărţii. Nici eu n-am fost de-acord cu Băsescu, şi m-am întrebat cine e maestrul-păpuşar din spatele lui, dar în final m-am resemnat să-l votez. Crinişorul din grădină, cel manierat şi binecrescut, ar fi reuşit să mă câştige dacă n-ar fi avut mereu sprânceana dreaptă căzută într-o perpectuă încruntare. 🙂

  34. @Stoica Rasvan CIPRIAN:
    puteau sa va boteze Dambranci, sau Jemnitel, sau Nasturel…., dar erau deja ocupate!

  35. Uite cum incet incet apar detalii despre vizita anterioara a lui Croitor Vasilica in America prin diverse biserici romanesti de unde a primit din donatiile benevole frumoase sume de bani. Din declaratia pastorului Nicky Pop, autorul cartii R.M. a plecat cu suma de 6000 dolari. Oare cu citi bani a plecat in total din America ? si intrebarea majora care se pune de ce numai Nicky Pop, de ce s-au concentrat toate eforturile pe acest pastor ? Care sunt motivele acestei uri inversunate ?
    Din pacate dialogul cu inversunatul autor nu se poate purta atita timp cit ai pareri diferite fata de logica lui. Cred ca prin ceea ce a facut cu cartea asta a dovedit cit de perfida e fata nevazuta a celor care stau la amvoane, pretinzind ca sunt emisarii Cerului pe pamint. Nu stiu daca conducerea Cultului o sa il felicite pe C.V. pentru ce a facut. Poate ramine si fara slujba si i-a calea pribegiei…prin Americi….

  36. ‎”Fara indoiala ca in ziua judecatii nu vom fi judecati pe baza a ceea ce am citit, ci pe baza a ceea ce am facut, nu cat de bine am predicat sau vorbit, ci cat de evlavios am trait”. Thomas de Kempis.

  37. „Cel Sfint vrea pocainta tuturor; inclusiv a lor; insa cei care au avut si functii publice si au persistat in minciuna au primit(unii) deja pedeapsa, fiindu-le atacata mintea si nici acum nu vor sa recunoasca adevarul.” scrie Elisa.
    Mare dreptate are!
    Pot sa spun din ceea ce vad pe viu ca unora le-a fost atacata mintea la propriu.
    Au avut timp 20 de ani sa se pocaiasca. Unii inca mai au…

  38. Lia,
    sa stii ca mi s-a facut o mare teama, cind am aflat ca unul din cei amintiti de Daniel Mitrofan a suferit pierderea memoriei.
    Domnul a procedat ca si in cazul lui Nebucadnetar,
    insa biserica este vinovata ca nu arata lucrarea Domnului, ca astfel sa se pocaiasca si altii.
    Da, bine spui, mintea este atacata la propriu; vai noua daca nu ne pocaim de cele care suntem avertizati.
    Omul acesta a fost prea mindru.
    Mi-e mila de el; orice ar fi, pina la urma nu vrea nimeni moartea pacatosului, nu?
    Dimpotriva.

  39. @mendre: pui multe semne de intrebare!
    dar nu uita ca logica, la fel ca si gramatica, are la baza anumite reguli. Daca le incalci, nu mai intelege nimeni nimic din demersul tau.
    Tu nu intelegi „de unde atita inversunare impotriva unui singur om”. Nici eu nu inteleg inversunarea ta impotriva unui om ca fr. Camerun, care de 20 de ani, dupa ce a iesit la pensie, in loc sa se retraga pe un scaun balansoar sa isi creasca nepotii, face eforturi extraordinare pentru evanghelizarea Romaniei. Eforturi pe care Dumnezeu le-a incununat cu succes: ai idee cate biserici a plantat? cati lucratori a inspirat si propulsat in lucrare?
    Dar inversunarea ta nu se opreste la fr. Camerrun, ci in spirit comunist-securist, incepi sa iei sub lupa pe cei din jurul lui si sa ii improsti cu noroi.
    Unde sunt „detaliile” despre vizita anterioara a lui Vasilica in SUA?
    Cei din biserica lui stiu foarte bine despre vizitele lui in SUA. Stiu si ce s-au facut cu banii, pe care, da, conform unei practici initiate de apostoli, unele biserici din SUA i le-au incredintat.
    Te rog sa imi raspunzi la o intrebare: ai idee cate biserici s-au infiintat in Dobrogea prin efortul direct al lui Vasilica?

Comentariile nu sunt permise.