Hota noutăţilor (11) Întoarcerea Cavalerilor Cruceritori

Despre cele ce voi scrie nu-mi asum nicio răspundere, pentru că le-am primit pe toate de la Nătăfleaţă care, după ce a alergat, alb ca varul şi iute ca diluantul în vopsea, a argăsit un timp degeaba să stea pe sub bloguri şi să aştepte să-i cadă în gură fructele dulci ale mîniei altora şi să i se aprindă din iasca vorbelor am(n)arul veseliei. Am aflat, pentru început, cum că…

Din banii comunităţii mistice, a fost cumpărat un Ţonomobil, cu care a fost  invitat să se plimbe, la a o mie şi una ediţie din admirabila sa carte „Despre misticism, pentru miticism”, nimeni altul decît autorul, Josephus Ţonus. Ţonomobilul este confecţionat din materiale rezistente la proiectile marca „Uciderea lui Ştefan”.

Din surse pe care nu le putem divulga, dar sunt de la sine înţelese şi de toată lumea cunoscute, Josephus Ţonus a fost invitat să-şi rescrie cartea cu mîna lui Paulus Negruţius, acţiune care nu s-a putut petrece pînă în prezent pentru simplul motiv că acesta din urmă nu i-a dat-o.

O veste tristă,  pentru extatici: dacă pînă în mileniul trei le-a mers cum le-a mai mers, mai cu cu spatele la dus- mă refer la biserică- de acum a venit vremea îndărătului  cu faţa, prin credinţă şi pocăinţă. Citez: „Întoarcerea Bisericii mileniului trei la Domnul nu constă în extaz, ci în credinţă şi pocăinţă.” Aferim! Bucuraţi-vă, cît mai aveţi timp, de vorba lui Blaga, bătrînească şi parfumată ca o poamă busuioacă- de pară şi de sezon, nu (neapărat) de Bohotin!- pînă ce va fi postmodernizată cu milănare evanghelică: „Între frunza ce cade şi ramura goală/ moartea se circumscrie cu-n gest de extatică boală. /Un joc îngînînd cu lemnoasele membre,/ sună tîrziul, nebunul, caldul Septembre.”

Din (pro)ştirile (ne)cenzurate, aflu că fetele de pastori beau bere, iar nevestele- nu neapărat din aceleaşi familii- pozează în peisaj cu celulită. Este scandalos, pentru că, în mod normal, cu sexul slab lucrurile ar fi trebuit să se petreacă exact invers, iar cîştigul dublu rafinat: pe de o parte ne-am fi bucurat ochiul, iar pe de alta am fi avut confirmarea pe care o aşteptam de atîta vreme- berea (cu/fără) alcool îngraşă, tîmpeşte şi scade potenţa-.

Dilematică- sau dilimatică- este controversa ivită în jurul unui alt text. Vechea şi prozaica întrebare, cine să-şi scoată ochiul? bărbatul porc sau femeia…- auto-cenzurat-? Un nou prilej pentru a scoate nu un ochi, ci ambii, aceluiaşi Josephus Ţonus, care a avut nefericita inspiraţie să se fi  pronunţat în defavoarea…  porcului:

„Lor, bărbaților, le cere Dumnezeu să-și scoată ochii că s-au uitat la tine, vouă vă cere să vă luați un pietroi și să vă aruncați în mare cu el de gît pentru că i-ați făcut să cadă…. mentalitate de prostituată.”

După acuza de pelagianism, care i-a fost adusă în primăvară, de misticism, în vară, este rîndul toamnei bogate, în care se pare că vajnicul teolog, orb şi înţelept precum Homer, va fi acuzat de feminism. Iliada se simte în scrisul său, nu credeţi?

Închei masa de fruct cu limba română care, ca de obicei, săraca, s-a întrecut pe sine. Vă amintiţi, desigur, fatalele versuri:

„…Şi se duc ca clipele/ Scuturînd aripele,…”?

Ei bine, cînd am citit

„… ca Cheile Bicazului, ca Piscul Moldoveanu, ca Valea Prahovei, ca Cascada Niagara…”?

n-am putut să nu mă întreb dacă acela s-a voit sau s-a  nevoit a scrie clasic sau de neam?

128 de gânduri despre “Hota noutăţilor (11) Întoarcerea Cavalerilor Cruceritori

  1. rasvan:
    La buna revedere.
    Bine ca nu te-a luat blogobilul mistic. Ma temeam c-ai luat-o la vale pe Ozana „cea limpede si frumos curgatoare”; in ipoteza in care Tg Neamt e in apropiere de apa lui Creanga (scuze, au trecut stinjenitor de multi ani de cind am vizitat zona). In ce priveste cronica lui Josephus, se pare ca ne-am mai revenit din sperietura eretica, cel putin eu.
    Zile bune!

  2. Dragă Doru, depinde… Apă la moara lui Creangă a venit şi din Ozana lui Nică, şi din Bahluiul de mai tîrziu al lui „Ionică cel prost”, care se citea la „Junimea” pe furiş, pe cînd Maiorescu făcea curte cucoanelor din înalta societate din Bucureşti, dar cînd venea în Iaşi era pudic mai ceva ca… cine ştiu eu… 🙂
    Depinde despre care Creangă de Aur vorbim… 🙂

  3. Daca tot ai lipsit atit de mult(bine-ai venit; imi veni si mie inima la locul ei) vad ca nu ai trecut la cele vesnice, Doamne -ajuta; si nici pe la Doamna
    Betania, unde amicul nost’comunT.Iosifica a intrat sa apere pe Doinel cel stingacel; strigind si aratind cu degetul in predica cine e vinovatul ca Doinel azi e bolnav, cu pierderea memoriei.
    Ai scapat una din cele povesti despre care se spune ca fac inconjurul lumii;deoarece se transmit online toate serviciile;
    daca i-as stii adresa i-as comunica umila mea parere …de rau chiar,,,ca Doinel a primit de Sus ceea ce a cerut cind a zis: numai peste cadavrul meu veti trece.
    Metoda folosita intrece orice inchipuire; bine ca au fost
    de fata si adormitii si trezitii si musafirii din Betania, nu se mai poate da vina pe nimeni; o lume asista la
    „cenaclul respectiv” Paunescu Adrian imi placea mai
    mult cu :’ enigmatici si cuminti’..o de am fi asa..numai ca noi „suntem frati cu state vechi la Secu;s-apoi corb la corb nu-si scoate ochii”

  4. Dragă Elisa, bine te-am regăsit. Hota duduie- cu accentul pus pe prima silabă a duduii!- 🙂
    Spui că un om a lăudat un necioplit în chip cioplit? Asta pentru că nu numai eroul şi-a pierdut memoria, ci şi istoria însăşi 🙂
    Cît despre Păunescu, pentru mine el nu a fost nici enigmatic, nici cuminte 🙂

  5. Acum la radio Resita luni seara il ascult iar pe necumintele asta; imi plac cintecele alea..au „ceva”….fata de ce se mai adue acum in jur…
    mai ales ruga pentru parinti…si mai sunt citeva…
    Memoria baptistilor trebuie data la-ntors. 😦

  6. Elisa, poetul Păunescu este una, iar omul Păunescu alta. Primul nu-mi place, iar pe al doilea îl detest 🙂 Nu neg că a avut şi sclipiri, dar acestea se pierd în noianul de maculatură versificată. O părere personală, atîta tot…
    Ce vrei să faci cu memoria baptiştilor, Elisa? Îţi recomand cartea lui Vasilică Croitor, pe care mă chinui, cu întreruperi, să o citesc fără idei preconcepute. Aş vrea să-mi placă. Pe de altă parte nu mă pot împiedica să mă gîndesc că, dacă aş fi avut intenţia să devin penticostal, după citirea cărţii m-aş fi lăsat păgubaş. După ce o termin, poate am să mă lămuresc de ce simt asta şi revin. Nu vreau să scrie şi baptiştii aşa ceva. Vreau Daniel Brânzei şi Doru Radu… 🙂

  7. Alexandru, cei de astăzi oare pe cine slujesc? Cine îi tentează cu bani, privilegii? În spatele scenei tot mai tulburate a deconspirărilor în lanţ se desfăşoară un joc secund, mult mai… fecund. Unele gesturi nu sunt greu de decriptat.
    Interesant este că lucrătorii vechii securităţi, cei plătiţi ca atare, îşi mănîncă pensiile liniştiţi, ca persoane onorabile, rîzînd în barbă de toată aşa-zisa goană după adevăr.
    România moare, e o ţară scufundată. Lucrez pe o plută medicală care ia apă. Am prieteni în învăţămînt cărora nu le ajunge salariul pentru a-şi cumpăra mîncare. Au renunţat, din nou, să-şi cumpere o carte… Se sinucid intelectual, în timp ce alţii se exilează fizic sau, şi mai rău, interior…
    Nu mă înţelege greşit, dar eu cred că momentul lustraţiei a trecut demult, iar acum nu facem alteva decît să jucăm, ca ursul ţigănesc, cu belciugu-n nas, la bîlciul altora, pentru o copeică găurită de aramă.

  8. De-a valma peste atita tristete:
    -Am scanat doar linkul lui Alexandru. Poate Klein nu-i vinovat. Nici nu-i din gasca baptista. Nu, nu fac pe avocatul diavolului, da’ pina cineva-i arata angajamentu’ de ce nu l-am crede? Un caz similar la baptisti; pastor cunoscut neaga c-ar fi fost informator. Dupa ce i se publica angajamentul: „da imi aduc aminte c-am fost chemat sa dau declaratii”- transforma el substantivul informator in verbul „a fi chemat”… Povestea-i incurcata, da’ multi au fost, totusi, informatori, prea multi.
    -L-am intrebat pe Croitoru dac-a vazut dovezi de pastori membri PCR. Mi-a raspuns superficial: „am vazut putini pocaiti membri PCR”- n-a clarificat de erau pastori ori ba. A adaugat un amanunt esential: n-au avut interes sa-i bage-n PCR pt ca membri de partid nu puteau fi recrutati decit cu aprobarea secretarului de partid si aveau nevoie de informatori. Ceva esential: pastorii, preotii au fost printrei cele mai vizate categorii sociale dupa distrugerea elitei politice… Tragic pt ca asta explica si de ce, de ex., taranisti si liberali cu puscarie apar informatori iar alde vadim n-a fost. De ce? Era atit de intim legat cu regimul ca nu mai trebuia recrutat. Era in sistem, indobitocit de-a gata. E tragic pt ca fosti detinuti politici au suferit astfel de 2 ori. Mi s-a spus de multi oameni de incredere ca dupa iesirea din puscarii, erau chemati din cind in cind de sectorist ca sa vada daca s-au cumintit si „sa nu dea dracu’ sa se mai tina de prostii ca le arata el”.. Aceste „chemari” s-ar fi putut trasnforma in angajamente pt ca de multe ori participa si un „civil” dar puteau si sa fie doar prezentate ca atare. Nu scuz pe nimeni, dar nici nu vreu sa aduc sufeinta suplimentara celor care au suprvietuit cu greu gulagului romanesc…
    -Pe de alta parte, copil fiind (sub 10 ani) ma temeam orie cite ori vedeam vreun IMS verde parcat pe strada noastra. Nu stiu de unde mi-a venit teama; probabil din povestile soptite ale batrinilor . Concluzia? Nu se poate ca informatorii sa nu realizeze ca i-au ajutat pe securisti sa bage frica-n oase pina si copiilor.

  9. Elisa…iara ai ocupat toata banca? Da-te mai incolo sa stau si eu pe un colt…si sa ciulesc urechile chiar daca nu chiar pricep tot ce spuneti…
    Nu-i tare rau ca nu pricep…citeodata ma felicit pentru lucrurile care nu le-am stiut sau nu le-am priceput. Se adevereste iarasi ca Solomon avea dreptate…”totul este o desertaciune”…indiferent de coordonatele pamintului, inclinarea axei…sau momentul in istoric…

  10. De-a valma si exemple luminoase:
    -Bunicul sotiei, Lucaci pocaitu’ din Zarand, jud. Arad a cazut prizonier la rusi in primul razboi. Dupa 6 ani de Siberia, s-a intors bucuros: L-a primit pe Domnul ca Mintuitor si Domn prin marturia deportatilor nemti, la fel ca multi alti baptisti. A deschis biserica pocaitilor, dispretuit pt credinta dar respectat pt ca trata pe gratis diferite boli ale animalelor de povara din ograda vecinilor ce-l batjocoreau. Prea batrin ca sa mearga in al doilea razboi, Lucaci se inchina impreuna cu sotiile si copiii celor aflati pe front. Cind Antonescu a inchis adunarile pocaitilor, jandarmii i-au ridicat si pe cei din Zarand: „lasati muierile sa plece acasa si luati-ma pe mine”- s-a rugat de ei batrinul. L-au tinut trei zile in batai; a ramas cu ceva complicatii pulmonare dupa aceasta scurta detentie… Peste aprox. 63 de ani, baiatul sau cel mare (84 ani) cara apa cu galeata pe bicicleta la satenii (batrini de 65-75 ani) prea bolnavi sa-si poata aduce apa de la arteziana… „Singele apa nu se face”-zic romanii. Iar Solomon: invata pe copil calea pe care s-o urmeze si cind va fi mare nu se va abate de la ea!
    Pastorul Cure era iubit in Banat; da’ dupa ce l-au condamnat, toti credinciosii mai cu vaza s-au departat de familia detinutului politic. O tiganca credincioasa s-a oferit s-o infieze, juridic doar, pe fiica lui Cure pt a se putea inscrie la liceu. „4 ani am stat cu frica-n sin ca m-or descoperi”- isi aminteste Adriana.
    -Pastorul copilariei/tineretii mele, Cocian, a suferit mult. In cavalcada deconspirarilor am gasit multe surprize. Nu cred ca dinsul sa fie descoperit cu ceva; oricum a murit de mult. Era cunscut ca boteaza si dintre cei „neaprobati” de inspectorul de culte. Fricosii se scuzau ca Cocian era veteran decorat de razboi. La inceput decoratia o fi fost ceva protectie, da’ nu mult timp. Multe marturii ale persecutiei sale au aparut credinciosilior. Poate cea mai dramatica a fost cind la un botez, lume multa in biserica, totul pregatit dar pastorul nu-i de gasit iar familia refuza sa vorbeasca. Pe la 11, pastorul apare alb ca varul; predica si tine botezul de parca nu s-ar fi intimpat nimic. Pina aseara, aveam sa aflam si noi copiii ca fusese ridicat pe la 4 dimineata si inainte de 11 i se daduse drumul ca sa faca botez pt a nu se creia turburare in popor. Comunistii erau fricosi… dar noua ni s-a spus sa ne tinem gura; eram mucosi si nu puteam pricepe…credeau ei, bietii adulti.

  11. Exemple luminoase:
    „da cine nu-l cunoaste, maica, pe nea Haralambie, doar e binefacatorul satului”- ne-a raspuns o batirnia cind am intrebat de Haralambie Ploscaru dintr-un sat (Marasesti?) din jud. Motru. Prin ’78 parca nu-mi venea sa cred ca-s pocaiti pe-acolo. Cautam biserica si stiam ca nea Haralambie-i pocait. A devenit cel mai respectat om din sat pt ca a convins satenii sa faca un baraj la deal si sa aduca apa prin conducta „si acum tot satu’ are apa-n perete”. Ingeniozitatea/populritatea sa a adus ceva protectie bisericii baptiste pt o vreme, dar cind au vrut sa faca botez la riu a fost prea de tot. Am venit si noi, studentii, ceea ce-a atras in plus atentia comunistilor. Secretarul de partid si primar a trimis militianul si un buldozerist sa instaleze buldozerul in singurul loc din piriu unde se putea boteza. Pastorii Cure si Talos -ultimul din Bucuresti- nu s-au lasat intimidati: „Suntem cult legal, eu sunt pastor in Bucuresti si cunosc legile pt ca-s si absolvent al Facultatii de Drept” – s-a indreptat Talos de spate.Incurcat, militanu le-a ordonat sa nu faca nimic pina aduce el ordine noi de la primar. S-a predicat de pe buldozer, deventi amvon, s-a cintat si botezat fara sa se mai astepte ordinele. De s-ar fi asteptat ordinele, inca trebuia sa fie lume pe marginea apei.
    -Dupa citeva zile, studentii au fost purtati din post in post pina la centrul comunal unde li s-a dat drumu: ” da’ sa va bagati mintile-n cap”… Eu am scapat impreuna cu Emil Bartos pt ca ne-au trimis de cu seara, peste deal, sa misionam in alt sat…

  12. Doru Radu, mulţumim pentru evocările dumneavoastră. Cînd Soljeniţîn a scris Arhipelagul său, ororile lagărului au fost văzute prin prisma celor schingiuiţi, pe „ecranul” martirilor…

  13. @ citeodata ma felicit pentru lucrurile care nu le-am stiut sau nu le-am priceput…

    Dragă Rodica, nu e timpul trecut să le uiţi pe cele aflate şi să fii nepricepută ca la început… 🙂

  14. La inceput, cind nevasta-mea uita, sau nu punea destula sare in mincare, imi trebuia o anumita doza de delicatete ca sa-i spun ca ceva lipseste acolo … Eu eram obisnuit cu gusturile mele.
    La fel si in blogosfera – daca nu-mi iau de undeva o portie de umor si satira fina, ceva imi lipseste.
    Acum, ca ai venit inapoi, totul e OK.

  15. Rasvan,
    nu-mi place Paunescu..voiam sa spun ca ai nostrii fac mai ditai decit grandomanul AP..dar imi plac si acum citeva cintece faine:
    Viata noastra unde e?
    Ruga pentru parinti.
    Iubita mea sa ne-aruncam in mare.
    Daca cineva crede ca trebuie..ma las si de ele,,,,. 🙂
    Rodica ,bine ai venit..chiar nu ne-am vazut de mult. 🙂
    mai ales aici.

  16. Radu Doru eu am fost in Marasesti in casa fratelui Haralambie. Mai mult decat atat el a fost parte din familia noastra caci ne vizita des. In Marasesti am facut evanghelizare printre copiii in anii 89-91. Au fost vremuri frumoase si nu odata am mers pe jos de la Marasesti la Motru. (nu-s povesti ! ma dadea militia jos din autobus caci ma stiau ca lucrez cu copii din sat si ca le dusesem prin ajutoare prin prietenii mei din Sibiu. Fiul fratelui Gae Stefan a dus acolo Multe ajutoare iar eu am muncit in rand cu ei.
    NU_I asa ca pare ireal? Da eu am facut voluntariat ani in sir. IAR ACUM, cand am vrut, cand vreau sa implementez proiecte, idei de consiliere spirituala…nu se mai poate.
    De ce? Fiindca is multi care tin de scaune de fotolii. Am vrut sa fac voluntariat la RVE(vocea-mi e buna) dar, din nefericire nu se poate, nu se vrea a se face loc. Am vrut sa lucrez in continuare cu copii romi…la fel nu se mai poate. Nici eu nu inteleg cum se putea atunci iar acum nu e loc aproape nicaieri…dar le stie Dumnezeu.
    Traiesc drama vietii mele la fel ca multi altii. Cui ii pasa? In marea de oameni is un Nimic. Am ajuns sa cred ca totul nu e decat fum iar viata pe care o traiesc e o piesa de teatru pe marea scena a lumii. Privesc la pustii mei, privesc la vremurile imbacsite si ma intreb cum voi mai avea putere sa spun si maine Tatal Nostru la rugaciunea de seara.
    Pentru cateva zile chiar am crezut ca va fi bine ca Dumnezeu mi-a raspuns la rugaciuni…dar si asta a fost doar o pulbere ce a zburat la prima adiere. Cand parea ca voi avea o directoare crestina, un job (in sfarsit un JOB…), parca Dumnezeu mi-a zambit spunandu-mi : vezi se poate…dar nu si pentru tine. De ce? Fiindca nu am acceptat sa URLE la mine, fiindca sunt sincera si fiindca imi place sa-mi respect colegii, sa-mi exprim opinia, parerea… Lucruri care acum pentru cei ce si-au cladit imperii, sunt absurditati.
    Cu comunistii, mi-a fost usor sa indur. A fost chiar placut. Simteam ca lupt pentru o biserica nobila, unita, a carei principii erau trainice.
    Acum , in vremurile acestea, mi-e greu sa primesc „palme” de la crestinii frati ai mei, mi-e greu sa ma simt umilita de mofturile, fitele, averile unora facute din donatii, contributiile membrilor si alte afaceri. Imi este greu sa ma adaptez „noilor standarde si norme” evanghelice, tocmai prin/in pricina faptului ca nu-l regasesc pe Hristos intre ei.
    Uneori, mi-e dor de suferinta sincera pe care am trait-o atunci alaturi de alti frati din biserica in care am crescut. Mi-e dor de dealurile Olteniei, de Km aceia pe care ii meregeam pe jos duminica de duminica vara pe arsita, iarna pe ger.
    Acum ma intreb de ce sufar „persecutiile” fratilor mei? Am gresit oare biserica, calea, cultul sau …ce am gresit?,

  17. @ Acum ma intreb de ce sufar “persecutiile” fratilor mei? Am gresit oare biserica, calea, cultul sau …ce am gresit?

    Dragă Lia, eu cred că ai greşit ţara… 🙂
    Ştiu că nu-ţi arde de glume, dar fundătura în care am intrat cu toţi nu are nume sau religie. Trăim vremuri cumplite, mulţi dintre noi le simţim cu duritate, chiar dacă acest lucru nu se „vede” pe bloguri.
    Dacă, aşa cum spunea Florian Guler, sistemul concentraţionar a fost o şcoală pentru sfinţi, situaţia din România actuală este o grădiniţă pentru monştri. Îi vezi cum se „copilăresc” pe bloguri, dar se înfulecă unii pe alţii, cu maturitate, în viaţa reală.
    „Ţoniada” nu mai e un joc de societate… ocultă. A venit vremea în care valorile sunt (pră)date vulgului la vedere, iar vulgul a fost mereu (in)cult la sfîşiere.
    Au căzut zidurile bastiliei securiste, dar au triumfat eşafoadele revoluţiei „gulerelor albe” liberale.
    Mulţumesc lui Dumnezeu că nu m-a dat hrană cîinilor noştri ci dulăilor lumii, că n-am avut nevoie să pup poala vreunui popă, indiferent din ce cult ar fi acesta, aşa cum, probabil, au aşteptat să faci tu, ca să capeţi un loc de muncă demn.
    Poate că Dumnezeu te foloseşte pentru a ne arăta că, deşi pare greu să faci teolog dintr-o femeie, e la ordinea zilei să faci din ea un Iov.
    Îl rog pe El să te întărească. Sunt alături de tine, dacă asta are vreo importanţă. Cultul e bun, Lia, (in)culţii lui sunt răi…

  18. Draga Lia,

    te inteleg mai bine decat te intelegi tu insati..

    am si o veste buna sau „ne-buna” pentru tine, dar sigur noua..
    ai intrat, de fapt, intr-un sistem al suferintei, etapizat, esalonat pe grade de suportabilitate, in care un individ pe nume „nu mai Pot” va vizita fiinta ta cu o curtoazie si o constanta de invidiat, de manual, chiar, al bunelor si obligatoriilor maniere,

    cateodata acel „individ” negativist-obstructionist , va fi insotit de sora sa ingenua :”pana Cand” si verisoara lor curioasa: „pana Unde ”

    Cortexul tau va fi tatami-ul pe care-i vei primi, caci fara prea multe tatonari vei intelege ca e vorba de o arta martiala pe care va trebui sa o posezi, sa o stapanesti si sa o perfectionezi ..pe tot parcursul acestor vizite de „curtoazie”

    De fiecare data vei avea ocazia sa te convingi ca individul amintit („nu mai Pot”) a mintit, inca de la inceput cand s-au facut prezentarile.. desigur involuntar, cineva i-a strecurat in buletin si prenumele fratelui sau (nascut sub semnul Esao-Cainistic ) printr-o imprevizibila eroare de biometrie a malaxorului de biti.

    Vei observa ca, de fapt, numele sau real este „mai Pot” desi toate evidentele vor incerca sa-l suprime pe acest obraznic si atat de optimist Monsenior „mai Pot” ..

    iar cand te vei convinge ca, acestuia pe drept, i se cuvine aplelativul „Serenisime” deja primele pusee de cardio-suferinta vor fi fost trecute in memorie la categoria „povesti mari pentru cei mici”, nu prea departe de tulburatoarele experiente ale lui Hanzel si Gretel, in cameleonica si dulce-omoratoarea casa de turta inmierita ori de cele invaluitor de periculoase ale Lunei Betilunei si Dorei Minodorei
    in mirifica lume florala.

    Concluziile sunt aceleasi pentru toti cei care au apucat pe calea asta a noncompromisului..

    – exista (si) flori carnivore..

    – exista liane („ane” si „ile-ane”) spanzuratoare sau macar imbraligatoare macar pe la picioare daca mai sus nu pot ajunge

    – exista doine (la feminin plural ori la masculin singular) ucigatoare prin mesajul lor subliminal „Bem-venin”(toti impreuna) ori prin aportul direct al directorului de scena „Ben-venin” (o prescurtare de la „Bine ati venit..musafiri”, frati. in-vitati..)..

    In timp, incet, incet..fiecare angajat prin gratia directorului ba inca si cei neangajati dar ingaduiti prin preajma „Scenei” si imputerniciti de „Scenarist” sa duca, sa tina sau sa stearga microfonul vor exclama admirativ..

    „bun-venin!!”

    si vor aplauda veseli si plini de emotie filiala, la fel ca un „cârd” de catelusi care nu au facut inca ochi dar freamata si misca irezistibil de simpatic din codite la apropierea mesei, fie ea Cina sau dejun(mai mic sau mai maricel) ..evident „masa” este ea, „mama lor”, venita incarcata de lapti (nu de lapte) din iarba grasa de Alicante sau California, iarba de soi..ce mai..cu caractere endemice, creste doar in curti largi si bine udate ..la umbra deasa a unor specii pe cale de expansiune necontrolabila BMW, Oldsmobil, Mercedes sau Dodge

    – exista tot felul de specii, atipice, unele neclasificate inca

    De unele vei intelege ca trebuie sa te feresti, pe altele va trebui sa le tai, iar pe cele mai veninoase dintre ele va trebui sa le incredintezi Antidotului (citeste Adevarului) care le va „dezvinovati” doar dupa ce le va dezvenina
    printr-un proces complex al suferintei privita ca
    fruct a ceea ce au plantat..in ani..zeci de ani..

    PS.
    sfat:
    ai grija insa mare la instrumentul de taiat

    – foarfecii i se rup bratele din prima
    – cutitului praselele
    – satârului îi crapa metalul ( mai rezistenta e sora lui:”satira”)
    – falxul ar fi aproape bun dar nu se mai confectioneaza si in cele din urma se toceste si el
    ramane deci doar
    – Sabia Adevarului

    dar vezi ca e tare ascutita si are doua taisuri intotdeauna daca stii sa o manuiesti fara sa te tai
    ti-o recomand cu drag..

    daca nu fa antrenamente..

    hajime!
    ici, ni, san..

  19. Rasvan iti multumesc mult pentru vorbele tale, pentru incurajari.
    Trec printr-o perioada mai sensibila din punct de vedere spiritual..ma rog sa nu cad, sa raman langa Hristos. El sa nu ma lase din bratele Sale.
    Dumnezeu sa va binecuvinteze!

  20. @ imputerniciti de “Scenarist” sa duca, sa tina sau sa stearga microfonul vor exclama admirativ… “bun-venin!!”

    Sorine, cam scorpionică teoria ta, dar funcţionează… Ce să mai taie biata Lia, măi omule…, dacă nici cînd scrii cu disperare pe bloguri nu te aude nimeni? În schimb, cînd un „Scenarist” a folosit teologicul cuvînt „regulat”, se călcau în picioare ăia cu microfonul să-i spună: bună postare!

    Cînd ai curajul să scrii ca aici,

    http://liapoem.wordpress.com/2010/09/05/danut-manastireanumostra-cu-vorbirea-in-limba-poporului/#comment-38

    vor fi alţii care-i vor pupa mîna popii, ca aici- şi priveşte cu atenţie cine a admirat dejecţiile anglicanului!-:
    http://danutm.wordpress.com/2010/09/21/eu-sunt-alex-prietenul-corinei/

    Lia ce primeşte? Citeşte aici, şi vei înţelege că teoria ta este aplicată la vedere, sfidător:
    http://liapoem.wordpress.com/2010/09/20/ce-fac-eu-cu-o-sarcina-grea/

  21. @”teoria ta este aplicată la vedere”

    he, he.. in ce ma priveste nu mai e demult o teorie ci o traire multianuala…

    oricum
    asa este,
    iata-l
    pe individul „nu mai Pot”
    invesmantat astfel in textul recomandat:

    „de ce Dumnezeu ma pune in fata unor situatii aproape fara limita de suportat?”

    alteori, tot el, va veni si cu sora (pana Cand?) si verisoara lui (pana Unde?) de brat..si vor zabovi..si vor zabovi..pana cand ajngi sa nu mai percepi timpul ca pe ceva trecator..

    In cele din urma, oricine va intelege ca are o singura optiune …caci daca da inapoi Dumnezeu nu-si mai gaseste placerea in el, dupa cum spune Scriptura..

    Doream sa o incurajez pe Lia, cu care sunt frate mai mult decat crede din mai multe puncte de vedere, ca a terminat clasa a intaia..vacanta s-a terminat si va trebui sa se scrie in clasa a doua..
    in scoala suferintei pentru Adevar,

    desi profesorii sunt si mai
    – hidosi,
    – botgrosi,
    – artagosi,
    – ranchiunosi,
    – mincinosi,
    – morocanosi …si mai ales foarte
    – pretentiosi

    nu se vor multumi cu lectia din clasa in care te vor exploata la maxim, vor da teme grele, complexe si pentru acasa..a caror rezolvare cere lungi vegheri in noapte, in rugaciuni (pana cand faci calusuri la genunchi sau la coate daca stai prosternat)

    peste astea se vor adauga prezenta obligatorie (nu ai voie sa spui „azi sunt bolnav, nu ma simt bine”..deci nu pot sa fac fata inca unei ore de suferinta,
    caci boala poate parea un concediu in anume circumstante,
    se impune si o anume tinuta decenta (nu ai voie sa-ti porti suferinta neglijent ci cu demnitate) ba se vor adauga si vizite in locuri in care se revarsa suferinta si de unde o preiei „volens- nolens”,

    la acestea se adauga
    ateliere, lectii deschise in prezenta „Inspectorilor Scenaristi” care-si „dau gradul” pe suferinta ta, degradandu-ti persoana,
    sau isi testeaza catarea sa te puste peindelete de jos in sus pe sitemul tarsului pe roata,
    ori isi testeaza Katana
    doar doar or putea sa te taie dintr-o lovitura

    la toate acestea se mai adauga
    toata gama de metode didactice, stabilite dupa un „Curriculum Compromissum Maximorum” in scop metode si actiuni..
    toate astea ca sa se probeze, sa se vada din cer daca abdici de la principiile valorile si metodele „Curriculumui Crestin Moral” si pentru ca Cineva acolo sus sa zambeasca..sa spuna: vezi..? nu s-a lepadat..!

    iar apoi,
    sa se rasfranga valuri de mangaiere si binecuvantare indoita
    iar adevarul sa rasara si sa aduca rod bogat acolo unde mai intai:
    – s-a taiat,
    – s-a distrus,
    – s-a nimicit
    – s-a daramat

    raul..

    iar apoi
    – s-a zidit
    si
    – s-a sadit

    Binele.

    ehei Lia Lia ..ce sa-ti spun eu tie..? decat ca genul asta de oameni (cei care sufera pentru Adevar) produce in cer bucuria si mangaierea de care are nevoie insusi Dumnezeu din cauza inimii Lui intristate de marile si multele pacatele ale omenirii..si ale Casei Sale..(Isaia 43:24)

    sa te mangaie Dumnezeu e mare lucru..
    dar sa-l mangai tu pe El..e …indefinibil..

    @”cam scorpionică teoria ta”

    da.. da..scorpionica Razvane..

    de aia ne-a dat Domnul putere sa calcam peste scorpii si naparci..ca ne intalnim cu ei la tot pasul,
    caci
    nu stau in gaurile lor..ies la lumina..doar doar s-o face negrul din ei alb prin simpla expunere la radiatia luminii..ori poate ies din alta pricina..cine stie (?) poate vor sa vada bine pe cine sa inghita..

  22. Se spune ca si Campolo a folosit odata, intr-o conferinta de-a sa, un cuvant mai nepocaiesc intr-o fraza in care vorbea despre miile de copii care mor de foame in Africa. Dupa care constata cu amar, parafrazez: „cel mai trist lucru in toata situatia asta este ca sunteti mai scandalizati de cuvantul pe care tocmai l-am folosit decat de soarta acelor copii nefericiti …”.
    Cred ca multi dintre cei ce au citit postarea lui Danut au ratat ideea in acelasi fel: s-au poticnit de un cuvant din scrisoarea lui si au uitat de faptul ca indiferenta asta cu privire la valorile familiale calcate sistematic in picioare pe media ne va ucide pe toti pana la urma. Uite, de pilda, eu sunt un exemplu pentru faptul ca este posibil sa prinzi ideea, fara sa lauzi articolul, si sa aduci o contributie, fie si marunta, la o asanare morala despre care toti vorbesc dar prea putini fac ceva concret. La vorbe suntem buni … si atat.

  23. @ La vorbe suntem buni … si atat.

    Dragă Dyo, nu am ratat nimic din postarea lui Dănuţ Mănăstireanu. Nu pe mine m-a şocat termenul, ci pe Lia şi, alături de ea, probabil şi pe alte cititoare. L-aţi folosit în faţa soţiei dvs? Eu nu! E dezagreabil.
    Atitudinea? La fel de absurdă! să lupţi cu reclamele? cînd televiziunea e plină, la fiecare oră din zi, de trimiteri licenţioase cu mult mai transparente?
    Dar nici asta nu contează. Nu vă surpinde că „omul zilei”, Vasilică Croitor, susţine o astfel de postare, punîndu-şi drăgălaşul său cap la picioarele eşafodului cafelei? 🙂
    Despre genul ăsta de servicii vorbea Sorin în comentariu.
    Spuneaţi „la vorbe suntem buni… şi atît”. Nu e adevărat: postarea aceea recomanda boicotarea consumului de cafea Jacobs. Eu am savurat-o suplimentar, Dyo! am trecut de la vorbă, la faptă 🙂

  24. Oi fi… (la cîtă înțelepciune conține replica!)

    Dar chior n-oi fi…

    Unde apare capul drăgălaș al lui Vasilică Croitor?

    Că nu am reușit să-l găsesc…

  25. Nici nu m-am uitat la… căpșoare (cred că Like o chestie nouă la WordPress), dacă sînteți atît de atent chiar că nu vă mai acord nici un fel de circumstanțe atenuante. Scrieți mari prostii!

    Cînd am deschis eu nu era căpșorul numărul 5, ci Nr. 1. Și după ce mi-am pus și eu căpșorul, acum e Nr. 2.

    Măcar noi avem căpșoare pe care le folosim…

  26. @ Scrieți mari prostii!

    Căpuşorul dvs. este acolo unde trebuie, la picioarele cui trebuie: savuraţi(le)! 🙂
    Apoi, nu Mănăstireanu era problema, ci necazul Liei din viaţa reală, dincolo de mascarada de pe bloguri. Pentru că unui individ care nu are servici, îi este probabil greu să înţeleagă pe altul care suferă că şi l-a pierdut pe al său, în locul dvs. eu m-aş abţine să o mai jignesc pe Lia pe blog. E un sfat, atîta tot…

  27. Nu este vorba despre asta, Alin Cristea, ci de pierderea locului de muncă în plină criză economică. Lia a sugerat în repetate rînduri că ceea ce i se întîmplă în viaţa reală este consecinţa unor discuţii purtate de ea pe unele bloguri- nu e vorba despre dvs., care nu cred că puteţi influenţa mersul vremurilor în sensul negativ dat de ea-. Nu corespondez cu Lia în privat şi nu ştiu mai multe amănunte decît cititorii blogului său.

  28. Alin Cristea, poate că n-a ştiut că e riscant. Dacă va dori să detalieze ce a păţit, cred că o va face, fie aici, fie pe blogul ei.
    M-am gîndit că oricare dintre noi putem avea, la un moment dat, probleme serioase în viaţa reală. Nu sunt avocatul Liei.

  29. De regula…orice om trece prin necazuri trebuie ajutat. Asta-i calea crestineasca.

    Domnul Isus a dat oamenilor sa manince, le-a vindecat bolile si apoi le-a spus sa se corecteze si le-a dat drumul. De cind si de ce aplicam noi alte reguli?

    Sint sigura ca situatia Liei are de-a face cu unele pareri care si le-a exprimat. Interesanta remarca despre femei a lui Alin. Sint sigura ca nu este el singurul care crede ca femeile n-au ce cauta pe bloguri decit sa citeasca si n-au ce sa-si dea cu parerea decit la rintas.
    Si daca respect rinduiala bisericii cu tot ce spune Scriptura, nu sint de acord ca trimiterea „mergeti in toata lumea (si lumea virtuala este tot o lume) …este ceva ce li s-a spus numai barbatilor. Iar daca un barbat are opinii ele sint discutate, indiferent ce opinii are, iar daca o femeie are opinii ea este o mahalagioaica. Vocabularul „domnilor”…este acceptat chiar daca este nepotrivit si nesarat…si cu iz de mahala…dar nimeni nu se sesizeaza…
    Ciudate maniere…

  30. @ Draga Rasvan , Sorin si Alin . Voi sunteti barbati si sunteti creati si formati sa fiti puternici si rezistenti. Daca vi se intampla lucruri neplacute in viata reala, le suportati mai usor(poate). Va multumesc pentru incurajari(de orice forma)
    Eu vorbesc despre ceea ce traiesc fiindca…nimeni nu mai face asta pe bloguri.
    In acel afterschool, lucreaza oameni care probabil nu vor avea Niciodata curajul sa-i spuna directoarei CRESTINE,( !!!) ca nu se cade sa URLI in fata copiilor, la angajatele profesoare -supraveghetoare. Ei bine, eu i-am spus frumos, crestineste, civilizat. Mai mult decat atat … este normal sa ti se propuna sa lucrezi fara NICIUN tip de contract?
    DRAGILOR , oameni buni, Pana cand sa tacem? pana cand sa acceptam ca ni se baga pumnul in gura chiar de la FRATII nostrii? Daca scoala e laica, pot sa inteleg dar, sa nu vrei sa „transpiri” nicio urma de crestinism…e parca prea mult. De ce? – pai „Noi nu ne permitem sa pierdem parintii si cele multe inscrieri”- Vai, ma scuzati nu stiam ca pentru BANI suntem gata sa facem ORICE si Oricum, doar PROGRES sa FIE.
    -Cand eram la RUT, socul meu cel mai mare era… limbajul profesoarelor-colege fata de copii aceia. Si de vina era nu directoarea (care e o femeie Exemplu) ci, „Directorul de program educational” care crestin fiind, nu a impus nici un fel de conduita in cadrul profesorilor necrestini care predau acolo . Cand Maria, eleva de clasa a 8-a a avortat, cine s-a agitat pentru ea???Am vorbit cu fata aceea, am plans pentru drama ei, m-am rugat. A fost putin, dar mai mult nu puteam face. Fiindca „oricum , evenimentul s-a intamplat Inafara…scolii” (asta DA gandire de crestin!)
    Eu i-am propus lui Cipasiu un program de consiliere spirituala (salariul meu insemnand „plata cu ora”)…ei as, ce l-a interesat…?
    Cineva, mi-a propus sa fac ceva pe cont propriu, voluntar. Ei bine, stiind ca EXISTA fonduri pentru sumele INFIME pe care eu l-am cerut …DAR, mai bine ar fi sa tac?
    EVIDENT ca deranjez cand spun lucrurile pe nume. Si cui fooseste daca tac?
    Nu ma intereseaza daca voi fi ironizata pe blogul meu sau pe „langa blogul meu”. E a N’nnnnna-oara cand SPUN:
    Crestinii si-au vandut credinta. Putini is cei care vor intradevar sa fie sinceri si asemanatori cu Hristos. Discut pe blogul lui Rasvan fiindca INTODEAUNA a fost un om echilibrat, cititorii lui au avut intodeauna o vorba inteleapta, asa ca, ma simt bine aici. Iar Rodica , face lucruri pe care doar DUMNEZEU ii poate multumi daruindu-i tot ce este mai bun. Rodica draga, iti multumesc!

    Si da , vremurile sunt de asa vremuri, incat daca nu-mi gasesc Job curand…prea roz..
    Si-apoi, cand vad ca cei ce au ceva functii inalte vorbesc intr-un mod „patat”, scriu, si scriu…

    @ SORIN nu stiu cine esti, dar MULTAM !
    Astazi a sosit si tatal meu (Constantin Mihordea) in vizita , tocmai din MOTRU, orasul unde am crescut. Vizita lui , a sosit la fix.

    Dragostea si Pacea Lui Dumnezeu sa fie nor de indurare peste noi toti!
    Va multumesc pentru gandurile voastre!

  31. Domnule Răsvan Cristian Stoica, cînd ați scris: „individ care nu are servici”, nu înțeleg altfel decît că v-ați referit la mine.

    Iar umblați cu minciuni?

    De la cine ați înghițit hapul? De la Marius Cruceru?

  32. Rasvan,
    gulerele albe ale liberalilor spui…
    de ce avem asa multi liberali printre baptisti?
    fiindca am avut asa de multi informatori, care au stricat
    lucrarea lui Dumnezeu?
    primarii care au fost informatori,acum sunt liberali….ce inseamna cu alte cuvinte toate astea?
    Un „frate” liberal, cu firma; a fost informator(fara firma
    . :),
    il sapa pe pastorul nostru care le poarta simbetele informatorilor….
    Daca noi am amestecat sarea cu intunerecul..ce sa faca
    restul oamenilor?
    @ai gresit tara..
    Lia a gresit tara…
    Vlad zice la fel, ca nu o mai suporta; vrea sa ajunga pe „alta planeta”(Australia) de scirba celor ce se petrec in Rominika noastra…
    si-a bagat actele pentru viza..sper ca Domnul sa nu faca dupa mintea lui; ci dupa a LUI.Nu suport o distanta de 15mii km. 😦
    Ce ne mai asteapta? ca pe linga astea toate auzim vesti despre foarte multe cazuri de cancer, o fi sfirsitul? sau numai inceputul durerilor?

  33. @ Sint sigura ca situatia Liei are de-a face cu unele pareri care si le-a exprimat.

    Rodica, şi eu cred acelaşi lucru. Sunt convins că multe din societăţile şi fundaţiile creştine evanghelice din România ascund nedreptăţi strigătoare la cer.
    Ştiu că în sistemul de educaţie asemănător cu cel descris de Lia se petrec lucruri imposibil de înţeles pentru un om care trăieşte în America.
    De ce tac ăştia de aici? De ce fac teorii despre moralitate şi exhibă false pudori? Pentru că sunt, la rîndul lor, crescuţi într-un sistem al laşităţilor perpetuate. Pentru că au văzut minciuna de acasă şi din biserică prezentată drept sfinţenie.
    Nu e nicio deosebire între domni. În secolul XIX, bărbaţii se retrăgeau să fumeze un trabuc, să bea un pahar de coniac şi să discute politică într-un loc interzis femeilor sau la club. Mentalitatea aceasta de plantatori de trestie de zahăr o regăseşte pe blogurile noastre. Blogosfera este clubul domnilor. 🙂
    Sunt domni chiar dacă nu au spirit, chiar dacă sunt grosolani…

  34. @ EVIDENT ca deranjez cand spun lucrurile pe nume. Si cui fooseste daca tac?

    Dragă Lia, cum ai pierdut serviciul? Unde lucrai? Cum e posibil ca, exact după ce ţi-ai terminat masteratul, să rămîi şomeră? Ce fel de sistem e ăla?
    Pun întrebări ca să vezi că nu ştiu ce se întîmplă cu tine. Eu cred că putem fi solidari şi să arătăm asta, aşa cum scria Rodica.
    Tăcerea nu foloseşte la nimic…

  35. Lucru cu sapa e foarte greu…unii au radacini adinci si trebe sapat mult …

    Aline…iar te alinti peste tot? Spune-i Domnului Manastireanu sa mai scrie ceva de „cazul” tau…ca altfel ai sa te repeti la nesfirsit…si-ti pierzi numaratoarea…

  36. Rasvan,
    in sanitara ni se spunea ca unii bolnavi isi scuipa diagnosticul singuri…m-am uitat sa vad despre ce se vorbeste pe-aici, la Danutm….da,isi scuipa singur diagnosticul..tot prognostic grav, ca si al prietenului sau, cu care isi imparte ideile. 🙂
    @acolo pina si animalele au punga plina…
    dar Domnul se uita cumarata inima nu punga noastra…

  37. Eu încercam să aflu despre ce subiect ar fi vorba…

    Dar, mă rog, dacă vorbim fără subiect, atunci haideți să vedem care scuipă mai multe semințe în capul celuilalt…

  38. @ Este și boala boului nebun?… Eu încercam să aflu despre ce subiect ar fi vorba…

    Alin Cristea, am intervenit cu un comentariu pentru că am sezizat o urmă de îngrijorare în „glasul” dvs., nimic mai mult. 🙂
    Nu e întîmplător că varianta bolii la om, Creutzfeldt–Jakob, are o formă numită pe gustul dvs.- Kuru- şi a fost foarte frecventă în Papua Noua Guinee, atunci cînd triburile se devorau unele pe altele, după bunele reţete ale canibalilor.
    Dacă mai ştiţi pe cineva care mănîncă blogări, în afară de dvs., anunţaţi-l că poate da peste el Kuru, o maladie prionică mortală. 🙂

  39. @ În sfîrșit a găsit un subiect Vindecătorul: Kuru.

    „Subiectul” a dispărut din anii 1950…
    Ştiam că o să vă placă numele bolii, tot aşa cum jucătorul Kaka este porecla unui jucător brazilian, nu una din multele dvs. postări care folosesc termenul mult mai organic 🙂

  40. A primit fiul meu vestea ca Australia vrea dovezi ca ai si tu punga plina..ca nu cumva sa umbli la punga cangurilor. 🙂
    Conturi in banci, acte de firma..etc…pina si cangurii lor o duc mai vesel. 🙂

  41. Am observat multe pe Internet: paranoicii sînt „îngrijorați”, cred că ce le place lor place și altora (da’ de unde!), se uită după căpșoare drăguțele (acolo unde oamenii obișnuiți nici nu au ajuns cu privirea), sînt vigilenți în ceea ce privește traiectoria cojilor de semințe, iar dacă e vorba de o vorbă spusă la vreme, folosesc și scuipatul, să fie vreme rea cu stropi. Au nasul fin – le miroase balega de pe centrul capitalei, nu și din mahalaua proprie, se străduiesc să vorbească ca la oraș, dar au mîinile prea obișnuite cu sînge ca să știe să le spele înainte de biciuiri. Așadar „Iată omul” (zilei sau nopții) nu e în nici o evanghelie, e doar o pictură postmodernă într-un cerebel înghesuit, obosit, fără tihna reflecției și al mărului înghițit pe îndelete. Totul e frugal, la fel ca și unduirea șarpelui ce tulbură, ca întotdeauna, edenul.

    Edenul mahalalei…

  42. Nu a vacii nebune..cum sa fie Danut sau prietenul lui vaci?
    boala lipsei de bun simt, ma tem ca vaca e mult mai faina decit…..chiar daca ar fi sa fie si bolnava
    A, ei tot o maninca ,chiar si atunci.
    Acestia se pretind sanatosi, dar pe bloguri isi desvaluie ce au in inima C….C…etc…
    Manastireanu face de ris acum pe anglicani nu pe noi, ceea ce ne convine. 🙂
    macar ne facem de ris numai cu unul..A. C.
    Rasvane nu vezi ca i-au incuiat poarta mare la Marius
    unde incepuse sa-l ameninte. 🙂
    si s-a bagat sub streasina ta? daca il uda apa ..DE PLOAIE?

  43. Să înţeleg că România Evanghelică este edenul pe care eu, şarpele paranoic, îl scuip şi-l tulbur? Că tot acolo este centrul fără amiroase? Domnu’ Alin Cristea, v-am biciuit eu pe dvs.? am eu mîinile pline de sînge? 🙂 Credeţi-mă, sunteţi în plin delir de persecuţie. Zece picături de haloperidol de trei ori pe zi şi trece şi veţi cînta din nou pe blog romanţe. 🙂
    Apoi, să ştiţi că cerebelul nu foloseşte la actul gîndirii, ci la cu totul altceva. Dacă dvs. reflectaţi cu el, nu mă mai miră nimic. 🙂
    De Kuru oricum nu scăpaţi, de la cîţi mîncaţi 🙂

  44. Prieteni:
    Nu credeti ca acest… dialog (?) a ajuns intr-un punct din care nu mai poate cistiga nimeni? Decit Cel Rau.
    Nu vreau sa faca pe judecatorul de pace. La administratorului sa decida directia in care sa mearga. Ma intreb doar? Nu credeti? Mergind pe fir pot si eu sa trag concluzii; mi se par tardive insa. Parafrazindu-l pe ap. Pavel: si voi aveti Duhul Sfint… ba chiar si eu, netrebnicul. Ramine a ne lasam calauziti de El.

  45. Doru Radu, cînd un bolnav venea cu hipertensiune, pe vremuri, i se lua sînge. Cînd pe Alin Cristea îl loveşte sindromul, trebuie să se defuleze cumva. În felul ăsta mai respiră Marius Cruceru şi comentatorii săi, Dyo şi Dyo :), Lia, Rodica şi dvs., dacă insistaţi să-i mai daţi sfaturi. Mă ofer voluntar şi încerc ca din fiecare comentariu să înveţe cîte ceva: anatomie, istorie, bucătărie, orice. 🙂 Sunt de gardă, aşa încît îl consider pacient şi îl consiliez pe gratis, între picături. 🙂

  46. Păi eu nu mănînc, mănîncă cei ce mănîncă – adică spun minciuni.

    De priceput n-ați priceput nimic, desigur.

    Cît despre direcție, întotdeauna o schimbați.

    Paranoic…

  47. Alin Cristea, e vorba despre mîncatul oamenilor. Era o metaforă, pornind de la cazuri reale. Mîncatul virtual poate da boala virtuală? aici era problema…
    Revista medicală care tratează povestea o puteţi găsi aici. Deci nu avea conotaţii dezgustătoare decît pentru cei care au creierul obsedat de ele. Exact ca şi cu „femeia lui Ţon”- sună ca femeia lui Putifar :)-, cea care a fost atît de analizată pe un alt blog.
    http://www.nejm.org/doi/full/10.1056/NEJMoa0809716

  48. Alin Cristea:
    Mai intii, D. Sfint trebuie sa se vada in dvs. si in mine. Daca nu e pe blogul asta inseamna ca nu e in noi, e vai de noi.
    Apoi, ocazional, putem fi condusi de fire. Chiar daca suntem personalitati diferite, tot fire e. Daca ne lasam minati de ea luptam nu contra lui X sau Y, ci contra Duhului Sfint. „Fiecare sa se cerceteze dar pe sine”…

  49. Iată ce scriam:

    A, metafore?

    Păi atunci ar trebui să încercați să pricepeți metaforele, nu să vă încrîncenați în jurul unui cuvînt sau asociații paranoice de expresii.

    Că venii vorba de expresii:

    A drege busuiocul – aici e vorba de… busuioc?

  50. –a, da, il va spala de mizeriile care ii umplu inima…
    totusi cred ca ar trebui sa ne ferim de tot ce ni se pare rau, evitindu-i prezenta scabroasa.
    –acest individ nu merita sa i se arunce oase de ros, ca le confunda cu gunoaiele de pe maidanele sale, scotind limba si improscind in jur MIZERII.

  51. @ nu să vă încrîncenați

    Nu mă încrîncenez şi nici zbîrcit la vorbă nu sunt 🙂
    Sigur că da! metafora cu busuiocul aţi ales-o bine! Dacă aţi fi scris că Marius Cruceru iar a mîncat busuioc, nu cred că ar fi deranjat pe cineva parfumata metaforă… În teren, însă, lucrurile sunt un pic mai dramatice 🙂

  52. Elisa, numai ce a spus Doru Radu cîteva vorbe înţelepte… gunoaie, scosul limbii şi maidan nu erau printre ele 🙂
    E foarte simplu şi nu pot pricepe un lucru: de ce nu înţelegi că ceea ce spui este ca bumerangul- iar Australia! :)-, se întoarce tot în capul tău.
    Alin Cristea nu poate fi moderat. El e ca o minge spartă din copilărie: unde coseam o bucată de piele într-un loc, ieşea camera prin partea opusă. Niciodată nu era perfect rotundă, dar ne bucuram de ea aşa cum era. 🙂

  53. Așa e, dramatismul nu a fost punctul dvs. tare niciodată (nici a poporului român, în general, predispus spre rînjet caragialesc)

    Vă jucați cu destinul, cu festinul, cu orice puteți roade cît de cît…

  54. Metaforele știu să le aleg, momentele la fel, analizele ziceați că le fac cu acribie.

    Problema e la cititori, că au rămas undeva prin veacul al XX-lea…

  55. Caragiale nu era român, ci aromân, macedonean, deci şi rîsul lui era la fel. Poporul român nu l-a înţeles şi nu l-a acceptat. Zarifopol, grecul franţuzit, l-a înţeles dar l-a dispreţuit, deşi se considerau prieteni- ce chestie, nu?-. În rest, la partea amară vă dau dreptate: aşa am făcut şi, de multe ori, fac şi acum…

  56. Mi se pare mie…sau episodul asta l-am mai vazut cu totii? Dupa mine, Dumnezeu vrea sa ne invete rabdarea …pe unii. Uite o lectie nemaipomenit de grea…Am luat o „gura de apa” virtuala…dar sint gata, gata s-o inghit sau s-o imprastii…

  57. Daca unui om atit de apreciat ca si fr Marius este in stare sa scrie:
    @O să ne ocupăm noi, Rotunjimele-măști, de suflețelul tău, nenicule…#
    Răspunde
    #
    Alin Cristea says:
    septembrie 20, 2010 la 12:39 pm

    Nu-ți fă iluzii, Marius Cruceru, că nu am dat nici un semn că am de gînd în vreun fel să mă cumințesc.

    Strînge din dinți și rabdă, urmează vremuri grele pentru tine.

    La ceva bun ne mai putem astepta noi?
    Cind am spus ca bolnavul scuipa diagnosticul nu marefeream la saliva aruncata ci pur si simplu la faptul ca bolnavul faciliteaza punerea diagnosticului.
    In cazul lui nu mai exista dubii: acesta este foarte bolnav.
    Ar trebui sa-i plingem de mila; regret ca am raspuns.
    Am gresit aici.

  58. Rodica, niciun episod nu seamănă cu celălalt. Cu mici excepţii, pînă şi celulele noastre, în marea lor majoritate, au fost schimbate de la o lună la alta, iar o parte dintre neuroni, inexorabil, a murit. 🙂
    Lucrurile grave nu o reprezintă discuţiile de acest tip, în care dialogul este relaxat de ambele părţi. Înăsprirea tonului dă impresia de răsteală, de sfadă în mijlocul uliţei. Cînd un băiat dintr-un cartier „se ia” de o fată din altul, rîde, se distrează, eventual o mai şi încasează, dar vrăbiile nu mor, fumul se ridică tot în sus, frunzele îngălbenesc şi minerii săraci ai lui Van Gogh tot cartofii ăia fierţi îi mănîncă.
    Ştii unde apar lucrurile grave? Acolo unde se pun în discuţie carierele unor oameni, scrierile lor de o viaţă; acolo unde se rup biserici; sau unde se pierd slujbe, cum a păţit Lia, acolo e grav.
    Mie mi-a îmbătrînit cîinele, iar lui Alin Cristea îi lipseşte pisica. Asta da, asta abia e grav, Rodica… 🙂

  59. Elisa, am urmărit şi eu discuţia la care te referi.
    Era un răspuns din partea lui Alin Cristea, pentru că Marius Cruceru i-a dat de înţeles că ei fac parte din lumi diferite. Şi eu m-aş fi simţit jignit. Afirmarea explicită a segregării conduce la astfel de reacţii de apărare. Nu sunt arbitrul sau avocatul nimănui, dar Marius Cruceru ştia la ce să se aştepte. Alin Cristea este- să mă ierte că-i spun aici, indirect- un mare orgolios. Este o părere care se poate schimba pe viitor, dar acum eu aşa cred.
    Cu alte cuvinte, unele lucruri nu se judecă numai cu inima, Elisa, oricît de mult ai ţine tu la una din părţi.

  60. Domnule Răsvan Cristian Stoica, aici vă înșelați, făcînd legătura între 2 momente diferite.

    Iată care era secvența mea:

    Iată, avem păstorul care nu vrea să se ocupe de… suflețel!

    O să ne ocupăm noi, Rotunjimele-măști, de suflețelul tău, nenicule…

    Ea venea după o replică dată de Marius Cruceru altcuiva:

    „Lasa-mă în plata Domnului cu chestii de genul… pastorul care trebuie să aibe grije de suflețelul care se ascunde în spatele cărnii care se dezgolește deșănțat!”

    Afirmația lui Marius Cruceru: „Ti-am mai spus şi altadată, noi nu sîntem din aceeaşi lume” apare în alt loc (tot în 20 septembrie), după bancul cu elefantul și șoricelul.

    Nu am dat încă răspuns acestei chestiuni cu lumi diferite. Astfel de răspunsuri necesită explicații ample, cercetare – că nu e prima dată cînd a spus-o (e interesant de văzut și alt context în care a făcut afirmația), editarea atentă a răspunsului.

    Am zeci, dacă nu sute, de chestiuni de felul acesta cărora trebuie să le dau răspuns. Probabil anul viitor, după ce voi baleia bloggingul lui Marius Cruceru din 2010.

    Acum doar l-am avertizat că nu există vreun semn din partea mea să mă „cumințesc”. Dimpotrivă.

  61. Vă înșelați și în legătură cu motanul (chiar dacă sună bine formula dvs.), nu-mi lipsește. Sînt urban pînă în măduva oaselor. Am o capacitate teribilă de însingurare. Avînd în vedere că tot timpul NU sînt singur, ci cu mine. Lumea mea interioară are o populație bogată, memoria mea sufletească e mult mai zdravănă decît aș vrea eu, amintirile sînt, cum spuneam cu alte ocazii, niște turme de bizoni care aparent pasc pe pășunile sufletului, dar dacă încep să se miște…

    Sîntem niște îmblînzitori de amintiri…

  62. Domnule Alin Cristea,
    Aveţi dreptate, aşa a fost secvenţa. Ceea ce cred că sperie pe multă lume este nuanţa de ameninţare din promisiunea unei analize amînate.
    Aici ajung eu să-mi amintesc de Caragiale, cu scrisorica lui pierdută. Era o hîrtiuţă de amor. Dar acest tip de dragoste poate distruge un om sau o carieră. Bine, se poate spune: de ce a scris-o şi de ce a trimis-o. Dar oamenii îl acuză pe Caţavencu, nu pe Tipătescu sau pe Zoe. Ei judecă dincolo de morală, în funcţie de simpatii. Apare suspansul: o va afla publicul sau nu? Piesa trăieşte şi din suspans, ca şi blogurile. Pot spune ce am simţit eu de fiecare dată cînd am citit că veţi veni cu analize? cu sentimentul că lucruri pe care nu ar trebui să le vadă ochi străini, vor apărea în spaţiul public. Ştiu că aveţi o teorie diferită de a mea referitor la public şi privat şi accept nuanţarea ca venind din partea unui om cu un trecut indiscutabil în virtual, mult mai bogat decît al meu, dar nu mă pot opri să nu mă tem că intimitatea unor oameni ar avea de suferit, prin dezvăluiri care pot afecta ceea ce adversarul preţuieşte cel mai mult.
    În cazul lui Marius Cruceru, acest „cel mai mult” ar putea să fie ţesătura sa de relaţii sociale.

  63. Rasvan,
    inima mea tine cu dreptatea in primul rind , nu cu Marius, pe care nu pot spune ca nu-l apreciez din multe puncte de vedere; in primul rind ca de cite ori am nevoie de un sfat duhovnicesc, de rugaciune, imi raspunde pe privat; ceea ce nu oricine o face, numai cineva cu inima.
    Cred ca vorbind de lumi diferite Marius a vrut sa spuna mai ales ca altcineva foloseste un limbaj trivial,
    deci lipsa totala de asemanare.
    Fiind un om inimos, a incercat sa faca ceva din dragoste; cind i-am scris pe privat, acu doi ani, mirindu-ma ca accepta un om care-l jigneste
    atit de mizerabil; a cautat sa-l tempereze, sa-l ajute.
    Cel mai sanatos este sa nu lasi sa-ti intre pe teritoriu
    cei carora le place sa jigneasca; asa facea cu noi toti si mai ales cu mahalagioaicele de la Vindecatoru.
    Daca scriai ceva pe blogul sau, nu lasa decit ceea ce-i convenea; insa el vrea sa aiba trcere libera peste tot.
    Daca ar avea un alt limbaj am fi din aceeasi lume, nu crezi?
    S-a delimitat si Marius de el, cum o fac si eu.

    @În sfîrșit a găsit un subiect Vindecătorul: Kuru.

    Totuși, dacă intervine Elisa, cred că o să se refere la taman cealaltă parte.”

    ADICA?la care parte se refera acest pretendent la dialog?la civilizatie” la dialog cu Marius Cruceru?
    Mai pardon! vorba rominului.
    Mi-e rusine sa spun alor mei ce se scrie pe aici;
    de asta ma delimitez total si pentru totdeauna de acest gen de oameni; in casa noastra nu se vorbeste asa
    oribil.

  64. Elisa, eu nu ţin textele la moderare. Doar cu Sorin am aplicat asta şi am să renunţ şi acolo. Nu ştiu cum va evolua un dialog, dar nu-l opresc. Atunci ai citi ce-mi place mie, nu ţi-ai mai face o imagine proprie asupra oamenilor.
    Doru Radu a fost speriat că discuţia o va lua razna. A dat un sfat înţelept tuturor, el nu a spus: cenzurează-l pe X. Asta a fost o lecţie pentru toţi, şi pentru tine, şi pentru mine. Eu am încredere în Alin Cristea că nu-mi va da foc la blog cînd dorm. 🙂

  65. BUNA DIMINEATA…TUTUROR.

    O nouă zi din cortul sfânt răsare
    Şi¬n pragul ei
    Spre Dumnezeu mă¬nchin:
    „O, Doamne,
    Fă¬mi cea mai de preţ favoare
    Să fiu şi eu ca Fiul Tău divin“.
    O nouă zi din cortul sfânt răsare
    Şi¬n pragul ei smerit eu mă închin.

    O nouă zi în pieptul meu răsare
    Şi ceru¬ntreg s¬a luminat deplin
    „O, Doamne,
    Dă¬mi o viaţă iubitoare
    Ca să mă port ca Fiul Tău divin“.
    Aceasta-mi e
    Cea mai de preţ favoare
    Şi¬Ţi mulţumesc în veci de veci,
    Amin

  66. Am citit postarea cu pricina Razvan,

    iata ce cred :
    (am voie, nu? sa cred? sa ma exprim? sa postez?)

    stii ce a facut Danut M.?

    1. a facut un precedent..ultra-util societatii

    2. a atras in jurul unei idei, care apara in speta o valoare a familiei, un grup social, constituit din elemente heterogene

    3. a luat initiativa, ofensiva de pe o pozitie oarecum de forta (pozitia celui ce-si apara avutul sau valoarea, in cazul de fata familia )

    4. a tintit bine mesajul sau si l-a ingreunat cu argumente suficiente pentru ca o firma mare sa-i raspunda

    5. a postat mesajul ei expunand firma

    6. a obtinut un rezultat urias..caci reclama aceea a cam disparut de pe sticla (este una noua acum) schimband astfel un lucru rau cu unul bun.

    7. a lovit, exact la temelia intereselor firmelor, mutinationalelor, organizatiilor, si anume „Profitul”

    Ideea e, deasemenea, ca cineva a actionat exact asupra elementului principal

    – de indobitocire nationala

    – indracire cetateneasca

    – intimidare obsteasca

    – intinare degenerativa a generatiilor

    si anume INFORMATIA AUDIO-VIZUALA PERVERTITA PRIN CONTINUT SI MESAJ (inclusiv subliminal)

    Ca atare, Danut M. este de fapt un precursor al Revolutiei Albe.

    De fapt despre asta e vorba

    Cat despre exprimare, aceasta e eleganta comparativ cu ceea ce a spus intr-o duminica inaintea adunarii (4-5 sute de oameni)
    pastorul colaborator citez

    „fiecare s–e de la tatal sau”

    (in cuvantul nescris mai apareau literea „g” si „u”,

    – gandeste-te cum suna asta in Casa Domnului !!!

    – ce reactii declanseaza in mintile oamenilor..

    – si ce neavenite si nedorite asocieri mentale,

    tocmai datorita hiperuzitarii respectivului verb pe palierul de varsta 9-90 ani si pe care-l auzi pe strada, la piata, la scoala, la vecini, in muzica, in glume, in filme (americanii au chiar un cult al acestui verb transformat in atribut si folosit de foarte multi neoprotestanti americani
    cu semnificatie de „fraier” desi bogata limba engleza ofera desigur sinonime elegante.

    Asadar, doar comparativ vorbind, Danut M. a fost un gentleman in exprimare, care probabil a avut respectiva forma din motivatii de impact
    auditiv si mental, si nu in mod obligatoriu din ratiuni de afectiune fata de o astfel de exprimare golaneasca.

    Probabil termenul „acuplare” i-a parut a fi prea dictionaristic si avand un efect limitat.
    Chestiune de semiotica probabil.

    Pe scurt:

    – intentia a fost buna

    – initiativa buna

    – incrancenarea buna

    exprimarea ?

    indoielnica si chiar condamnabila
    (dar doar de cei care nu gresesc deloc in vorbire)

    De apreciat este atitudinea lui Danut M.

    Acest fel de atitudine trebuie cultivat din scoala.
    Ma refer la reactii in baza drepturilor cetatenesti legale indreptate pentru apararea valorilor nationale, ale familiei, ale crestinismului, ale omului in speta.

    Romanul a ajuns prea pasiv in reactii, atitudini si chiar gandire..datorita unui complex de factori generatori de teama si paralizie sociala.

  67. Domnule Răsvan Cristian Stoica,

    Citesc, cu oarecare uimire, un comentariu al dumneavoastră ceva mai serios, chiar dacă apar elemente caragialești.

    Cum spuneam cu altă ocazie, noi doi avem alte lecturi, eu fiind interesat mai degrabă de trimiteri culturale mai recente, cum ar fi filme precum Brazil, Six Degrees of Separation, În mintea lui John Malkovich, serialul Seinfeld sau cărți precum McDonaldizarea societății, Strategiile fatale, Tentația inocenței.

    Clasicii rămîn clasici, desigur, îmi place Cehov, dar nu l-am citit de vreo 15 ani. Mă interesează problemele lumii contemporane și CONCEPTELE lumii contemporane. Interdisciplinaritate, spațiul virtual, satul global, privacy etc. sînt concepte care nu pot fi vehiculate cu Caragiale sau Dostoievski.

    Dar să tranșăm chestiunea pe care o ridicați:

    „Pot spune ce am simţit eu de fiecare dată cînd am citit că veţi veni cu analize? cu sentimentul că lucruri pe care nu ar trebui să le vadă ochi străini, vor apărea în spaţiul public.”

    Apelul dvs. la chestiunea privacy este ineficient. Pe de o parte, amintiți că teoria mea este cu totul alta decît a dumnevoastră (iar eu oricum procedez cum vreau), iar pe de altă parte ați ieșit de pe tarla.

    De ce? Păi eu nu m-am referit la ceea ce vă referiți dumneavoastră – privacy.

    Iată ce am scris eu:

    „Astfel de răspunsuri necesită explicații ample, cercetare – că nu e prima dată cînd a spus-o (e interesant de văzut și alt context în care a făcut afirmația), editarea atentă a răspunsului.

    Am zeci, dacă nu sute, de chestiuni de felul acesta cărora trebuie să le dau răspuns. Probabil anul viitor, după ce voi baleia bloggingul lui Marius Cruceru din 2010.”

    Așadar, e vorba, în primul rînd, de documente publice – blogul lui Marius Cruceru și comentariile de acolo.

    Mai degrabă ați fi putut aduce în discuție disponibilitatea mea de a-mi face mai întîi temele înainte de a veni cu articole și analize în spațiul public (cu altă ocazie ați amintit ceva în acest sens).

    Nu cunosc nici un alt exemplu de om care să aibă răbdarea mea, capacitate de sinteză și determinare – cînd e vorba de spațiul confesional evanghelic – măcar la jumătatea dinamicii mele.

    Ca și alte calități, consecvența mea a devenit de… temut.

    Ce trist!

    Ca într-o familie în care frații și surorile se tem unul de celălalt din pricina calităților pe care le are… CELĂLALT!

    Am scris ieri că cele două direcții principale pe care acționez public sînt informarea și dezbaterea.

    Am renunțat să mai amintesc că mai sînt două direcții conexe pe care acționez: relaționarea și solidaritatea.

    De-a lungul anilor, am inițiat și dezvoltat o droaie de relații (în revista electronică Confesionala, în 8 ani au scris 100 de persoane), inclusiv Messenger-ul și Facebook-ul le-am folosit pentru așa ceva. Cu Vasile Tomoiagă colaboram ÎNAINTE de a ne fi întîlnit, la fel și cu Dan Surducan (de la Cuvinte la Schimb, Brașovul Evanghelic, Revista Impuls, Concursul Biblia prin Obiectiv), pe care nu l-am întîlnit niciodată. Mie îmi plac oamenii. Îmi plac și evanghelicii. Dar și pentru că am făcut eforturi relaționale. Pot vorbi ore și zile despre oameni frumoși.

    Așadar, cam de fiecare dată cînd cineva a încercat să mă discrediteze în public eu am avut un zîmbet în colțul gurii, căci era evident pentru mine că eu știam mult mai multe despre mine decît cei care își consumau astfel energia degeaba.

    Prin astfel de demersuri nu ați făcut decît să staționați la un anumit nivel public, în timp ce eu mai făceam un pas sau doi.

    SOLIDARITATEA – În mai multe cazuri mi-am arătat solidaritatea cu diverse cauze sau cu anumite persoane în anumite momente. Pînă și cu Marius Cruceru. 🙂

    Amenințările își au rostul lor. Cît timp proliferează amenințările, încă nu e război.

    Dar cei care iubesc pacea trebuie să fie pregătiți de război.

  68. Multumesc Sorine pentru aceasta pledoarie … subscriu celor spuse de tine. Sper ca realitatii ultimei exprimari din comentariul tau sa ii putem raspunde cu o alta atitudine, una molipsitoare … poate se va trezi cu adevarat romanasul nostru …

  69. @ Cum spuneam cu altă ocazie, noi doi avem alte lecturi, eu fiind interesat mai degrabă de trimiteri culturale mai recente… Interdisciplinaritate, spațiul virtual, satul global, privacy etc. sînt concepte care nu pot fi vehiculate cu Caragiale sau Dostoievski.

    Domnule Alin Cristea, ar fi fost bine să fie aşa cum spuneţi. Dar mă întreb: de unde ştiţi care este lista mea de lecturi? Aţi fi foarte surprins să constataţi cît de departe sunteţi de adevăr prin ceea ce aţi afirmat mai sus. Nu mai vorbesc despre filme, unde încerc să mă lecuiesc să văd aproape tot 🙂
    Sigur, din sutele (miile) de cărţi care apar în fiecare an, probabil citim lucruri diferite, dar „anticariatul” nu s-a mutat la mine :). Revenirea asupra marilor lecturi este, pe de altă parte, extrem de utilă. V-o recomand. A spus-o recent Manolescu şi Dan C. Mihailescu, a afirmat-o, în ultima sa carte, Paler. Şi ştiţi de ce? Pentru că în această perioadă extrem de delicată, în care pătrund în limba română tot felul de neologisme, de englezisme, pericolul de agramatism, de expresii stîlcite, creşte…- nu e vorba despre dvs., evident-.
    În ceea ce priveşte teama mea, ea nu era strict legată de pasajul citat de dvs., ci se baza pe amintiri mai vechi, în care aduceaţi în public conversaţii de pe mess avute cu Marius Cruceru.
    Ceea ce mă şochează în comentariul dvs. de mai sus este părerea excepţională pe care o aveţi despre propria persoană. Vă mărturisesc că, în afară de Mateiu Caragiale şi Al. Macedonski, aşa ceva nu am mai întîlnit în lumea scrisului. 🙂
    Are românul o vorbă: v-au murit lăudătorii, sau ce? 🙂

  70. @ poate se va trezi cu adevarat romanasul nostru …

    Dyo, cine este (sunt) „românaşul nostru”? 🙂

    Sorin are elanurile sale iar eu, aşa cum am promis Elizei, l-am eliberat de orice moderare 🙂 Faptul că domnul Dănuţ Mănăstireanu şi-a găsit în el un aliat care, după discursurile anteriore, cred că este antimason, dovedeşte cît de mare este… grădina Domnului. 🙂

  71. @ De apreciat este atitudinea lui Danut M.

    Dragă Sorin, eu am mari rezerve legate de (a)vînturile Mănăstireanului. 🙂
    Părerea mea este că a fost o modalitate de a-şi demonstra forţa în spaţiul public, real şi virtual; o chemare la arme a unei generaţii pe care pretinde că vrea să o educe; şi o copertină sub care continuă să arunce mizeriile în capul evanghelicilor români şi să vehiculeze idei pro-catolice şi anglicane. Unde mai primeşti tu atîta… Papă dacă nu la mănăstire(anu), Sorinele? 🙂 Nu mai vorbesc despre fanteziile celtice şi revenirile periodice la Radu şi Marius Cruceru…

    „Recrutarea” lui Dyo a fost extrem de evidentă- pentru mine-, şi mă surprinde că acesta nu face siesta necesară a tăcerii ucenicului, reuşind excepţionala performanţă să şi-l pună în cap pe Alin Cristea- un polemist remarcabil! :)- şi să mă ia pe mine în balon cu toţi „românaşii”- un gură mare vindicativ :)-. Oamenii măriei sale sunt mult mai discreţi, asta nu a înţeles Dyo, dar va afla, dacă vrea să aibă viaţă lungă de vasalitate… la mănăstire 🙂

  72. Domnule Răsvan Cristian Stoica,

    1. În ceea ce privește „părerea excepţională” pe care o am despre propria persoană, vă asigur că nu am scris prea multe. Dacă acum sînteți șocat, oare ce vi se va întîmpla atunci cînd mă voi desfășura în toată splendoarea Rotunjimii mele? Veți da ortul popii? (Sînt curios dacă despre ORT e vorba aici… Reader-respons…)

    Dar, pentru informarea dumneavoastră, nu cred că am o părere excepțională despre propria persoană.

    Și aici sînt diverse motive.

    Dar îmi cunosc cunosc propria valoare. Nu am de ce să mă jenez, în fața oamenilor, de construcția spiritului meu pe care am realizat-o pînă acum.

    Mă jenez însă în fața lui Dumnezeu. Aceasta e și datoria fiecărui om – să se teamă de Dumnezeu.

    Pavel, cel care se declara „fără prihană” în ceea ce privește neprihănirea pe care o dă Legea, socotea toate cîștigurile ca fiind ca o pierdere, față de prețul nespus de mare al cunoașterii lui Hristos Isus.

    Tot Pavel: „smerit cînd sînt de față în mijlocul vostru, și plin de îndrăzneală împotriva voastră, cînd sînt departe”.

    Așadar, să ne cunoaștem fiecare propria persoană (să nu ne-o negăm), dar să avem grijă față de ce ax de referință ne-o evaluăm.

    2. Da, aveți probleme cu amintiri mai vechi. (Nu reușiți să țineți pasul cu zicerile mele… recente.)

    Nu degeaba spuneam că sîntem, într-o măsură mai mare sau mai mică, îmblînzitori de amintiri…

    3. De ce dați două exemple din lumea scrisului? Eu nu mă situez în această lume.

    În repetate rînduri v-am compătim sincer că adăstați nepermis de mult acolo.

    4. Manolescu, Mihăilescu, Paler – iarăși exemple din lumea scrisului, dar dintr-o anume peninsulă a ei, cea a romanului, a eseului literar, a criticii literare.

    Eseul, însă, poate fi de multe feluri: teologic, de cultură economică, de cultură politică etc.

    Iar lumea intelectual-artistică e MULT mai amplă – acum cîțiva ani Ioana Pârvulescu deplîngea faptul că intelectualii românii au cultură literară, dar nu religioasă sau muzicală.

    5. Lista dvs. de lecturi și de filme este problema dv. Eu am făcut doar o remarcă, nu o apreciere critică.

    Nu cred că procedați bine încercînd „să vedeți aproape tot”…

    Ne-a trecut vremea aceea…

    Acum ar trebui să ne focalizăm pe un scriitor, pe un regizor.

    Ar trebui să vedem un film de mai multe ori – să-l VEDEM, nu doar să-ș vizionăm.

    Acum cîțiva ani, cînd am condus discuțiile după vizionarea filmului „Ospățul Babettei” la Casa de cultură a studenților din Iași, era cineva în sală care îl văzuse de 6 ori!

    6. Dacă cumva ați avut vreun reflex (fie și neconștientizat, tuturor ni se întîmplă) de a încerca cu ceva să mă impresionați (iar e vorba de excepționalul de mine), acum sau altădată, vă sugerez să țineți cont de faptul că eu nu sînt prea impresionat de cultura cuiva, de banii cuiva sau de poziția sa socială.

    Eu apreciez, în conversațiile publice, pe cei care reușesc să prindă subiectul discuției, pe cei care își înfrînează limba (nu e cazul dvs.), și apreciez bunătatea unui om – aceasta era suprema valoare apreciată de Beethoven.

    Și Biblia spune cam tot așa:

    Ceea ce face farmecul unui om este bunătatea lui.

    Și mai mult prețuiește un sărac decît un mincinos.

  73. Domnule Alin Cristea, mulţumesc pentru comentariu. Sunt de acord cu dvs. aproape în totalitate. E de meditat la ce aţi scris. Ar fi o… „tîmpenie” 🙂 să vă răspund imediat, fără să nuanţez.

  74. Domnule Răsvan Cristian Stoica,

    Vă mulțumesc și eu pentru că ați avut răbdare pînă mi-am intrat în mînă.

    Mi-s ardelean, și pînă mă aplec după melc, melcul țuști…

  75. He, he, Dyo..”românasul” nu se trezeste..el trebuie trezit..

    Pe român,
    il trezesc deobicei „Tovarasul Frig” si consoarta sa „Tovarasa Foame ” (dar si atunci dupa multianuale insistente ale acestora ..)
    si nu hidosul „domn Compromis „si hâda „doamna Nelegiuire” cu care cohabiteaza pasnic, ignorandu-le nonsalant prezenta, deobicei..

    Daca insa cineva reuseste (asta a incercat Danut M. si eu cu acele mesaje nepostate sau cu cele postate) sa-i faca romanului legatura interneuronala – intrasociala – si trans-aparenta intre cele doua „familii „damnate, in sensul ca..

    pe stricta cale de consecinta (aici in spatiul carpato-danubiano-pontic) fara „domnul” Compromis si in lipsa consoartei sale Nelegiuire ,
    cuplul legitim constituit din tovarasului Frig (un tip ascutit si taios la infatisare si exprimare) si aschilambica Foame ( o tipa ce redefineste liniile modei prin formele sale anorexice)

    atunci, in aceste conditii, doar,

    cand romanul pricepe ca foamea si frigul sunt directe consecinte ale compromisului si nelegiuirii

    (aceasta avand in vedere toate caracteristcile patriei si populatiei, de la spiritualitate la stiinta, de la resurse naturale la conditii bio-pedo-climatice, de la capacitate creativa la valori traditionale)

    atunci doar,

    ROMÂNUL, SE TREZEŞTE !

    Intr-o „coaja de aluna” totul poate fi exprimat astfel:

    Trezirea nu se asteapta ci se produce!

    (aratand cauzele, intelegi efectele, iar apoi actionand in cunostinta schimbi prezentul si mai ales viitorul)

  76. @ ROMÂNUL, SE TREZEŞTE !

    Nu, Sorin, românul se deşteaptă. Cîntă imnul, dacă nu mă crezi… 🙂
    Problema e ce face „românaşul”? 🙂

    @ Intr-o “coaja de aluna” totul poate fi exprimat astfel: Trezirea nu se asteapta ci se produce!

    Adicătelea cum? Ai zis adînc… cred că am pierdut sîmburele 🙂

  77. Completare:

    „pe stricta cale de consecinta (aici in spatiul carpato-danubiano-pontic) fara “domnul” Compromis si in lipsa consoartei sale Nelegiuire ,
    cuplul legitim constituit din tovarasului Frig (un tip ascutit si taios la infatisare si exprimare) si aschilambica Foame ( o tipa ce redefineste liniile modei prin formele sale anorexice)
    NU AR MAI EXISTA”
    caci exista o relatie de filiatie intre acestia.

  78. Razvan,

    Despre Român,

    eu zic ca se trezeste..ca destept e.

    Cum ar suna: desteptul se desteaptă?

    Cu imnul e o problema ..problema..mare
    unii „baieti geriatrici si tremurânzi ” ce stau in „loje” si jilturi de piele si catifea, si isi framanta mintea inspre mari rele asupra tarii..i-au pus sambetele..

    se cauta un imn nou..

    tocmai datorita puternicului mesaj crestin si national pe care-l incumba si transmite imnul romanesc..

    Extras

    „preoti cu crucea-n frunte…”

    „caci oastea e crestina…”

    „Cum stau ca brazi în munte voinici sute de mii;
    Un glas ei mai aşteaptă şi sar ca lupi în stâne,
    Bătrâni, bărbaţi, juni, tineri, din munţi şi din câmpii. ”

    „martor ne e Domnul ”

    „Deviza-i libertate şi scopul ei preasfânt.
    Murim mai bine-n luptă, cu glorie deplină,
    Decât să fim sclavi iarăşi în vechiul nost’pământ. ”

    toate acestea sunt motive reale de teama a „lojarilor”.

    caci imnul nostru contine „potiunea” al carei continut pentru ei, are efectului termitului pentru
    metal ori a acidului sulfuric pentru piele..

    ingredientele ei sunt (sapte elemente de „foc”)

    1. determinare pana la moarte

    2. unitate nationala

    3. elementul crestin ( e mentionat insusi Numele Domnului ..cate imnuri asa exista..?)

    4. evocarea istorica puternic motivationala

    5. unitate de neam

    6. scopul comun

    7. folosirea tuturor resurselor (de la tineri la batrani) antropice spre implinirea scopului.

    O tara care reuseste sa coaguleze propria populatie in jurul unor astfel de elemente va fi o tara libera din toate punctele de vedere..inclusiv sau mai ales economic..

    Aspectul economic constituie a doua miza mare a „lojarilor”.

    Termenul de „lojar” e rezultatul unei triple asocieri

    1. apartinator al lojii sau statator in loja ori înjiltuit (spiritual e inlantuit, de forte malefice puternice)

    2. loaza ( in sens de lepadatura, caci comportamentul lor si actiunile sunt lepadate de Domnul)

    3. talhar

    rezulta „Lojar”…

    nu zice Scriptura ca raul vine de la cei rai?

    ei sunt raii,

    desigur nu numai ei dar ei sunt cei mai rai dintre rai

    Masoneria fiind singura organizatie oculta antiumanitara existenta in prezent, in sensul ca are ca obiective astfel de actiuni antiumanitare in ciuda mastilor cu care gratios se prezinta societatii.

  79. Rasvan, pina la urma cine e masonul..daca Sorin este antimason..inseamana ca ne-ai amintit-o cu un scop . 🙂
    De care mason sa ne ferim noi ?

    Cind cineva care sufera de superbie prinde sansa de a scrie pina ce-si intra in mina, nu trebuie ratata, dupa atita asteptare ; e o sansa sa afle lumea si alta fateta a lucrurilor, mai favorabila lui; despre care
    vorbeste singur,
    deocamdata mi-am facut o parere numai datorita lui si iesirilor lui vulgare;
    un om poate citi oricit de mult, dar sa inoate mai departe in vulgaritate;
    de ce sa nu-l lasi sa o foloseasca?(sansa). 🙂
    Parerea mea despre el este aceeasi; mi-am facut-o numai si numai datorita lui, nu lui Marius sau altcuiva, care ar fi putut modera comentariile.
    Caut sa te inteleg de ce totusi dupa atitea tentative
    „reusite” de jigniri aduse noua si tie in acest spatiu
    inca il mai „auzi”; cred ca din plictiseala, ar fi singura ratiune, sau ca studiu medical.
    Oricum mai am chef sa studiez fenomenul. 🙂
    Prefer sa-mi pastrez cugetul curat si sa nu mai particip la „contrabanda'” de cuvinte nefolositoare.
    Ma pocaiesc de orice cuvint care nu a fost dupa voia Domnului; si-I cer fierbinte sa ma ajute sa ma uit doar la El .
    De ce sa-mi incarc cugetul cu ceea ce este rau?
    Multa binecuvintare .

  80. Elisa,

    calitatea de patriot si antimason deriva direct din statutul de crestin.

    Cu alte cuvinte

    Nu exista crestin anti-patriot si pro-mason.

    dupa cum, desigur nu exista mason patriot si pro-Trinitar, adica crestin.

    (dumnezeu pe care-l proclama ei, e cu totul altul decat Dumnezeul Sfintelor Scripturi)

    P.S.
    deformatele figuri masonice din istoria Romaniei care au adus oarece „servicii” tarii, fie au avut un anume grad de intra-obedienta in cadrul lojilor din care faceau parte, si intrucat exista o ierarhie hiper structurata nu au avut acces la informatii cu privire la realele (si relele) intentii ascunse in spatelor „bunelor” servicii aduse tarii fie din pozitia de mari maestrii si-au prezentat impostoric
    activitatea numind-o (pe nedrept ) patriotism.

  81. @ De care mason sa ne ferim noi?

    Dragă Elisa, de toţi 🙂
    Am capul obosit si nu pot lua subiectul la taifas dar sper sa putem, în viitor, să facem puţină istorie.
    E greu să plasezi o astfel de temă în conversaţia de zi cu zi a unui evanghelic, dar cred că merită făcută o încercare: fără patimă şi documentat.
    În ceea ce-l priveşte pe Dănuţ Mănăstireanu, habar n-am dacă e sau nu mason sau dacă va deveni. Nu am încredere în el, atîta tot. Dacă aş fi în locul tinerilor care se topesc de admiraţie în faţa maestrului, eu aş fi mult mai reticent. Mai ales cei care nu au de profitat în mod direct de pe urma relaţiilor sale.

  82. Mason este, lupul, și mai ales știe că lucrează împotriva lui Cristos: d-aia și eu m-am supărat rău pe tine și pe alții că îi arătați milă la blogroll…
    dar nu părerea mea trebuie să te indispună, fiindcă și eu sunt mic, foarte mic… dar, fac eforturi, să nu îmi ardă fierul roșu cugetul…
    Mason e neică, adică satanist – să nu se sperie nimeni de cuvântul ăsta, satanist, Albert Pike, teologul masoneriei, în cartea Morale și Dogme, numește întunericul lumină, când spune că Lucifer este prințul binelui și al luminii iar Adonai, e doar dumnezeu răului și al întunericului.
    Ce caraghios, că Dumnezeu m-a ales pe mine, un om atât de becisnic, ca să le spun unora mai buni decât mine că s-au rătăcit… ce mirare e aici.
    Comis, lupul, care-și schimbă părul dar năravul ba, nu ar fi fost niciodată, fără binecuvântarea iezuită, forța motrice a UE.
    Cine știe când a să ne mai auzim…

  83. da, ca vin masonii. 🙂
    apoi nu ma tem de ei si pace; desi ii detest!
    mai rau e ca si prin biserici exista citiva.
    Rasvan cine il admira pe musiul acela care
    foloseste cuvinte suburbane pentru inalte scopuri?
    M-as mira ca unii evanghelici sa nu se mire si ei
    de noua religie imbratisata ; nesatatornicia-i mare.
    Nici eu nu am incredere, desi omul a fost sincer ;viata condusa de scopuri.

  84. Masonii nu trebuie detestati ci desfiintati prin rugaciuni sustinute, concentrate, organizate, rugaciuni ale credintei.

    Lucrarea lor satanica trebuie adusa zilnic personal inaintea Domnului spre zadarnicire si nimicire, iar saptamanal in biserici, la nopti de rugaciune si veghe.

    – masonii nu se tem de ce-i ce-i injura,

    – nici de cei care au functii mari

    – nici de cei care-i destesta

    – nici de cei care-i urasc,

    – nici de cei care vorbesc impotriva lor

    ei se tem groaznic de cei ce sunt in adevar ai Lui Cristos, care traiesc deci in sfintenie si care
    se unesc impotriva hidosului lor stapan in rugaciune.

    Avand in vedere potentialul crestin din Romania
    cel putin aici, la nivel regional activitatea lor poate fi combatuta cu succes si chiar stopata sau redusa pana la un nivel nesemnificativ.

    insa asta nu se va realiza de la sine..acest potential trebuie stimulat si concentrat in rugaciune inspre acesta tinta, fiind unul din cele 7 obiective ale rugaciunii care asigura sanatatea unei tari si reabilitarea ei spirituala.

    Rugaciunea impotriva fortelor oculte este o indatorire personala crestina zilnica , si rezulta nemijlocit din afirmatiile Scripturii.

  85. Iata o fraza, pe care parca am scris-o demult undeva si acum o recitesc..totusi altcineva e autorul ei in forma de mai jos:

    „În ce priveşte confesionalismul, îl consider cel mai mare scandal al creştinismului…”

    Razvan,

    de ce ar fi considerat rau un om care gandeste bine?

  86. @ de ce ar fi considerat rau un om care gandeste bine?

    Sorin, dacă defineşti- dar pe scurt, frăţioare :)- ce înţelegi prin „gîndeşte bine” şi cine este omul considerat „rău”, am să mă chinui să-mi dau cu părerea.

  87. Dragă Sorin, parcă aș agreea întru-totul spusele tale(să mă ierte gazda de blog că mă aflu, așa, în treabă), și totuși masonii nu se tem decât de stăpânul lor, Satana! Dacă s-ar teme de Cristos, alta ar fi conduita lor spirituală, morală, faptică; ei se tem de Belzebut, când acesta îi prinde noaptea de peri și dă cu ei de pereți, fiindcă i-a câștigat la un barbut, malefic, al egolatriei; masonii se tem doar de stăpânul lor, Dracul! Eu cred că și unii masoni vor scăpa de Dracul și vor da de Cristos, dar asta doar prin Har… Cine mai este azi așa de prost ca să creadă că orice lider ”creștin”, școlit, care merge fie și 1% împotriva lui Cristos, ca dogmă, nu este altceva decât un fiu al Satanei!? Dacă e lider, de ce nu respectă 100% Cuvântul Cristos? De ce, la acel lider, învățat, mai este loc și de lumesc, de contrafacere, de tradiție, de ecumenism? Doamne, la ora asta, unele spurcăciuni de la Vatican încep să-și dea cu părerea asupra blogului meu…

  88. Rasvan ai pus un comentariu la moderare? sau n-a intrat?
    Spuneai ca nu mai moderezi de-acum.
    „doar suntem barbati”. 🙂
    „nu ne temem de nimic”

  89. Elisa,
    Nici n-am moderat, cu excepţia lui Sorin. Acum iar l-am trecut la moderare, că scrie prea mult deodată :), nu din teamă. Dar, oricum, nu l-am cenzurat. În rest, cred că nu ţi-a intrat comentariul dintr-un motiv care nu depinde de mine. Mai trimite-l încă o dată.

  90. @”am să mă chinui să-mi dau cu părerea.”

    de ce te-as chinui Razvan?
    nu m-ai lasat tu mai mult ca altii sa „ma dau” pe blog cat am vrut ?

    e drept asta ..pana ce ai vazut ca nu folosesc o sanie normala ci una speciala care lase urme prea adanci si prea vizibile !!!!!!!

    Oricum nu ar fi crestineste sa te chinui.

    iar de dat cu parerea mai ales tu, pur si simplu nu poti. la nivelul tau de inaltime alto-stratica in cele ale literaturii, ai fi intr-o imposibilitate reala de „a-ti da CU parerea”.

    Ai putea doar sa-ti dai parerea.

    In sens de a o oferi, a o exprima, a o prezenta.

    dar „a Da cu parerea,” cel putin tu, nu poti..
    parerea mea!

    sunt alte lucruri cu care se poate da,
    cu sabia, cu piatra, cu bumerangul…

  91. @ intr-o imposibilitate reala de “a-ti da CU parerea”. Ai putea doar sa-ti dai parerea.

    Sorin, păpuşică cu arc şi cheie, ce-ar fi să citeşti tu la adresa asta de mai jos, în WEBDEX- nu-ţi fie frică, nu te mănîncă masonii- că expresia folosită de mine nu e greşită.

    http://www.webdex.ro/online/dictionar/p%C4%83rere

    A(-și) da cu părerea (ori câte o părere) = a opina; a crede, a considera, a aprecia. A fi de aceeași părere

    Evident, există şi alte forme de a te educa, din care buna creştere m-a învăţat să încerc să spun scurt şi la subiect cînd sunt în casa altuia, ce mă doare. Dacă am limbariţă, riscurile cresc proporţional.

    Dar p… pînă nu e şi fudul, nu e p… destul.

    Îţi mai recomand, înainte de a da lecţii de gramatică :), să consulţi şi la adresa asta cum mai stăm cu mu(l)sul limbii
    http://dexonline.ro/

  92. Răsvan, blogul meu are vizite zilnice din Italia, Roma. Eu nu cred că cred, ştiu că nu deranjez dacă nu fac parte din vreun top! Am descoperit însă, că un blog, administrat de adevăraţi creştini, mi-a dat oarece atenţie… la blogroll… şi am început să mă gândesc la altele, la pocăinţă, la glas mai încet.
    cu drag,
    daniel c.

    PS
    l-am visat pe Alin Cristea, se făcea că era mântuit de Domnul Hristos.

  93. Daniel, frumos vis, sa dea Domnul sa fie realizabil.
    Este singurul lucru important; unde ne vom petrece vesnicia?
    Restul paleste…nimic nu are un pret atit de mare.

  94. Elisa, cred că a fost o figură de stil aruncată de Daniel. Sunt de acord cu Alin Cristea să se simtă oripilat: eu nu am visat decît bărbaţii din familia mea şi, de obicei, mi s-au întîmplat lucruri neplăcute după aia.
    Hai, să-l viseze o femeie, mai înţeleg, dar un alt bărbat şi să i-o spună, mi se pare aiurea, indifderent de conotaţiile pe care le-a dat aşa-zisului vis.
    Săptămîna asta am dat dreptate unor persoane cu care, de obicei, nu sunt pe aceeaşi lungime de undă: lui Alin Cristea şi lui Băsescu. Mulţumesc lui Dumnezeu că nu-i visez pe niciunul din ei. 🙂
    Unii visează cu ochii deschişi, în sens metaforic. Alţii sunt ca iepurii… 🙂

Comentariile nu sunt permise.