Frate Ioane, acum vezi cu ochii tăi poezia… (1)

Au trecut zece ani de la plecarea poetului Ioan Alexandru la Tatăl.

Prof. Dr. Cristian Moisescu din Arad a scris despre „cel mai de seamă poet creştin postbelic” un eseu, pe care am onoarea să vi-l prezint pe acest blog, timp de cîteva zile, în serial.

Cine este domnul Cristian Moisescu, acest om de o înaltă distincţie? Oamenii spun despre domnia sa că a fost primarul simbol al Aradului între anii 1992- 1996, că a participat la Revoluţia din Decembrie 1989 dar, dincolo de acestea şi cu mult mai important, este un om credincios şi cu dragoste de Dumnezeu. (1)

Frate Ioane, acum vezi cu ochii tăi poezia de dincolo de versurile tale si puterea de dincolo de predicile tale! Acum vezi faţa Domnului şi trăieşti ! Sufletul adevărat al acestei naţiuni nu te uită ! Te iubim fiindcă Îl iubim pe Hristos şi iubim România !

– aşa gîndea Ionatan Piroşca, poetul evanghelic nepereche, despre Ioan Alexandru, cu trei ani în urmă. Astăzi sunt împreună, la Tatăl Ceresc, tăifăsuind pe pragurile veşniciei.(2)

Alin Cristea scria recent, într-un comentariu de pe acest blog:

„…amintirile sînt, (…), niște turme de bizoni care aparent pasc pe pășunile sufletului, dar dacă încep să se miște… Sîntem niște îmblînzitori de amintiri…”

Să îmblînzim, aşadar, în zilele ce vor urma, amintiri despre Ioan Alexandru, împreună cu domnnul prof. dr. Cristian Moisescu…

NOTE

1.

2. Ionatan Piroşca,  Omul iubirii de Înviere iunie 25, 2007 sau cum îl ştiu eu pe Ioan Alexandru- Jurnalul scrierii iubirii-

Anunțuri

12 gânduri despre &8222;Frate Ioane, acum vezi cu ochii tăi poezia… (1)&8221;

  1. Fr.Cristian este fiul fratelui Moisescu Vasile ; dupa un comentariu despre tatal sau la vesteabuna, m-a sunat acasa sa-mi multumeasca; mai rar primi multumiri. 🙂
    Din copilarie cunosteam lucruri frumoase despre credinta tatalui sau; care a lasat in urma o buna mireasma.
    Era un om plin de har; care nu si-a iubit viata, chiar pina la moarte.
    Astazi nu mai avem barbati care sa sufere ceva pentru Hristos…
    sunt mai slabi chiar decit femeile(dar nu la vorba; aici sunt mai tari ca ele). 😦
    „Ce rost mai are viata daca nu ne-o punem in joc pentru Hristos?”(sorin)

    Chiar se taifasuieste pe pragurile vesniciei, sau se odihneste fiecare la loc de odihna…unii….

  2. @ dupa un comentariu despre tatal sau la vesteabuna, m-a sunat acasa sa-mi multumeasca…

    Dragă Elisa, nu poți să ne oferi un link la postarea respectivă de pe blogul VesteaBună?

  3. Cristi e sensibil, curtenitor si cu umor. Intr-un interviu la radio Timisoara a atacat virulent pe Iliescu si elefantii din conducere… „Eram turburat dupa vizionarea unui episod din Memorialul Durerii”-povesteste Cristi M. „M-au sunat de la Ziarul Dimineata. Pot sa va spun buna dimineata chiar daca-i 9pm?”-i-a intrebat Crsiti. „Lasati gluma, nu ne arde de gluma. Vrem sa vorbim despre interviul cu radio Timisoara”…a raspuns iritata „Dimineata”…

  4. @ Cristi e sensibil, curtenitor si cu umor.

    Dragă Doru Radu, aş spune că este aşa în ciuda sobrietăţii aproape uscate cu care abordează unele subiecte… 🙂
    Mă gîndesc aici mai ales la viitoarea secvenţă, unde dl. prof. Cristian Moisescu analizează primele volume de poezie ale lui Ioan Alexandru.
    Este un act de cultură şi de bun creştin demersul său de a-l omagia astfel pe poet, comemorînd 10 ani de la trecerea sa la Domnul, sau aşa cum spune atît de frumos Silviu Despa pe blogul său:

    „Cred că Ioan a fost primit de Domnul în Împărăţia Sa ca un prinţ al pruncilor şi inocenţilor pentru a căror cauză sfântă s-a luptat cu ori ce risc.”

    http://renasterea.wordpress.com/2007/10/24/ultimile-marturii/

    iar nouă nu ne rămîne altceva de făcut decît să învăţăm de la cei care ştiu mai multe decît noi.

  5. Frumos spus…Silviu Despa.
    Ioan avea curajul sa vorbeasca despre Dumnezeu.

    Pe Iisus Il pomenea metaforic cifrat: Logosul intrupar in istorie; era comunism.

    In specatacole de muzica si poezie, Ioan Alexandru venea la Arad cu actorii Dan Nasta si Caramitru. Vorbea multe de Brincoveanu, erou al neamului si-al credintei. Povestea o legenda de pe vremema domnitorului in care lacrimile de pocainta si nastrea din nou apareau ca singurele conditii pt ca sa ti se deschida poarta Cerului (cine ceteste sa-nteleaga)-era comunism.

    S-a lasat invitat intr-o casa de evanghelici anonimi, Mircea Aioanei (Multimedia Arad). Ni l-a pezentat pe parintele dr. Ioan Tulcan:
    „E deschis la dialog, fratilor; si-a luat doctoratul la Heidelberg” -ne-a incurajat poetul.
    Intr-adevar, ne-am imprietenit cu parintele Ioan Tulcan.
    Ion stirnea suspiciunea ortodocsilor prin simpatiile cu evanghelicii (Moisescu, Dugulescu). Nu era de mirare, avind in vedere exclusivismul ortodox de-atunci.

    Cind stia ca va merge la Preşedintele Clinton, a cerut o Biblie veche cu binecuvintare PF Teoctist. Anturajul patriarhului a tunat:

    „Sa dai Sfinta Biblie la sectantu’ ala?”… Ulterior PF i-a dat-o pe sest.
    Stirnea si suspiciunea evanghelicilor: era protejat de Zoie D. Busulenga si Adrian Punescu. Cu Paunescu fusese coleg. Nu-mi place Adrian Păunescu, dar el adapostea dizidenti la Flacara: Ioan Alexandru, Paller, etc.

    „Sunteti o minune in cultura romana, credincios in ateism”-i-am spus.

    „Dvs sunteti o minune, tineri si credinciosi in societatea asta”- mi-a raspuns.

    AM facut audienta la biroul lui; conducea un cerc de poezie la Uniunea Scriitorilor si dadea recomandari de publicare. Un batrin ne-a intrebat : sunteti poeti? I-am raspuns acru ca sa taca. S-a prins si s-a dat de gol printr-o epigrama: era Gogol, epigramistul. Ne-a spus ca insoteste poeti basarabeni ce urmareau publicarea. Ne-a spus la ureche sa-i citim ca scriu despre Dumnezeu. Ce l-o fi facut sa ne creada credinciosi?
    Alexandru ne-a primit intr-un modest biou, unde s-a rugat cu noi. Apoi l-am insotit acasa… eram doar anonimi… Ioan Alexandru era in comunism o extraordinara incurajare pt crestini.
    Minune a lui Dumnezeu.

  6. Da, Cristi Moisescu-l descrie bine si-i analizeaza competent opera. Nu-s competent sa competez opera. Imi plac ideile si muzicalitatea.
    Sa va spun ceva:
    „Cum de esti totdeauna proaspat, Ioane, iar noi n-avem ce spune?”- l-antrebat Stefan Augustin Doinas, dupa o stupida Cintare a Romaniei, Timisoara, 81-82? „Pai cum s-aveti ce spune nea Augustine” -i-a raspuns IA „daca va inspirati din munca blestemata de Dumnezeu. Eu ma adap in Inviere, d-aia am mesaj!”
    Ramine sa vedem de unde ne adapam, chiar si-n libertate…

  7. @ el adapostea dizidenti la Flacara: Ioan Alexandru, Paller, etc.

    Foarte frumos povestiţi, Doru Radu.

    Un mic amendament: Paler nu a fost dizident şi asta l-a durut toată viaţa. O mărturiseşte în cartea sa, „Apărarea lui Galilei”, mai ales în ediţia revizuită de el de după ’89. A fost urmărit pentru o perioadă, la vedere; a fost interzis de la publicare dar nu a fost vreodată anchetat- cu excepţia, poate a unei aventuri cu valuta la graniţă, cînd a plecat în Spania şi a văzut muzeul Prado în trei ore, exact aşa cum citise că trebuie să facă, în cartea marelui critic de artă Eugenio D’ Ors, „Trei ore în muzeul Prado”, carte fundamentală pentru a înţelege barocul.

    Cu Zoe Dumitrescu Buşulenga este altă poveste, dar nu e timpul aici pentru ea. Cartea de amintiri scrisă ca măicuţă la Văratec şi cuvintele frumoase pe care le are pentru ea Nicolae Manolescu în cartea sa recentă de memorii explică ataşamentul lui Ioan Alexandru pentru marea sa profesoară, elevă, la rîndul ei, a marelui George Călinescu, pentru care a avut un cult, deşi Călinescu a „păcătuit” prin nişte derapaje cumplite după venirea comuniştilor la putere. Cu toate că a fost membră de partid, cu funcţii înalte la un moment dat, a fost mereu o femeie credincioasă. A obligat studenţii de la Litere, unde era profesoară, să citească Biblia, spunînd că e o carte de cultură. Nu putea face altceva mai mult. Marea ei- şi secreta sa bucurie- era atunci cînd vedea că studenţii ştiau pasaje întregi din Biblie pe de rost.

  8. @ “Cum de esti totdeauna proaspat, Ioane, iar noi n-avem ce spune?”- l-antrebat Stefan Augustin Doinas, dupa o stupida Cintare a Romaniei, Timisoara, 81-82?

    Păi cam avea de ce să se mire Doinaş, dar asta aveam, spre marele meu regret, să aflu mult mai tîrziu. Doinaş a fost informatorul securităţii…
    După răspunsul admirabil pe care i l-a dat poetul, se poate spune că l-a simţit încă de atunci…
    Cît despre libertate, cel puţin aici, la noi, ea e o utopie în care lanţurile nu se văd sau sunt de aur, pentru unii…

  9. Hai să pun eu linkul Răsvan, (Biografia lui Vasilică Moisescu): http://vesteabuna.wordpress.com/category/carti-crestine/din-biografia-lui-vasile-moisescu/
    Cartea autobiografică a fratelui Mia Iovin, unul din cei mai curajoși mărturisitori ai Domnului pe care l-am cunoscut și coleg de pușcărie(ei îi ziceau Universitate) cu Moisescu & Co. : http://vesteabuna.wordpress.com/2008/07/20/istoria-unui-rob-al-lui-hristos-viata-fr-mia-iovin-500-pagini/
    Ca desert pentru stomacul tău ”de câine” ia câteva porții din Gustav Pocsy (vezi că pdf-ul are bookmarks) unul din prietenii fratelui Vasilică Moisescu. După o vreme de obișnuință le bagi în meniu, n-ai păpat așa ceva în toată halamaua. http://vesteabuna.files.wordpress.com/2010/07/pocsybookmarks.pdf
    Har greu, serios și cu lacrimi să ai!

  10. Mulţumim pentru osteneala ta, Vesteabună! halamaua va fi zguduită 🙂

    Să ai belşug de binecuvîntări Domneşti…

    P.S. Am recuperat una în PDF: are 574 de pagini. Orbeşte halamaua pîn-o termină, că nu am găsit gaz la iluminat pe toate uliţele. Iar cealaltă are 145! Trebuie să le cari cu catîrca pînă în ogradă… 🙂

Comentariile nu sunt permise.