S-a dat înainte ora veşniciei…

Mă gîndesc că astăzi aţi fost la adunare. A trecut mai bine de o săptămînă de la dezmăţul de vorbe uşoare care a marcat trecerea meteoritului Ţon pe lîngă planeta baptistă şi trăim. Calendarul nostru mai are zile şi destui sfinţi pe care să-i venerăm, să-i cultivăm şi care, în final, să ne lase răciţi la marginea galaxiei.

Astronomic vorbind, avem un trecut plin de găuri negre. S-au topit, pe rînd, mari stele, pe care tot noi le-am venerat cînd erau sus, pe firmament. Le-am dat nume, le-am măsurat circumferinţa şi ne-am jucat copiii pe braţe la lumina şi căldura lor. Fie că au trădat, fie că li s-a stins Duhul, fapt este că în locul lor n-a mai rămas nimic. O gaură neagră şi atît.

Atunci, veţi spune, de ce atîta zbucium? De unde vine teama, frisonul şi blestemul care ni se urcă din suflet, la nivelul vorbei?

Antimateria pe care o lasă în urmă aceste stele stinse ne atrage prin legături neconceput de mari. Căutăm vinovaţi. Ne uităm cu nostalgie la trecut, criticînd tot ce ne iese în cale: păstori, comitet, sfatul de fraţi, tineret, amorţeala bătrînilor şi zburdălnicia fetelor în floare.

Căutăm teologi care să ne ghicească în palma lui Dumnezeu calea şi viitorul.

Pe piedestalul unde pînă mai ieri tronau idolii zilei, am ridicat alţii. Niciun moment de tăcere, nicio fărîmă de meditaţie, nicio brumă de ruşine nu s-a aşternut pe faţa noastră. O luăm de la capăt fără riduri,  cu acelaşi crez în care nu mai credem, cu aceleaşi obiceiuri pe care nu le mai respectă nimeni, cu aceleaşi isterii de dragoste şi   eternele ispite de a adora frenetic pe cine nu trebuie şi mult. Teribil de mult.

Baptiştii se pregătesc să vorbească în limbi şi să facă vindecări miraculoase măcar o dată pe lună, doar-doar să nu le plece de sub nas contribuabilul la chetă.

Penticostalul, care are deja darurile, simte că nu-i e destul şi vrea să devină, măcar cu gîndul, carismatic. Nu-s tot de-acolo? de ce cu linguriţa, şi nu cu polonicul?

Creştinii după Evanghelie se bat pe ciolanul fără carne al conducerii din sfatul de fraţi, din inerţia timpurilor grele. Mai ştii, cînd o veni răpirea, îşi zic să îi găsească lideri, să prindă norul mai pufos, mai rozaliu,  spre Domnul.

Fratele Cornel Almăşanu e la fel ca pe vremea comuniştilor. Pe el nu-l clinteşti cu una cu două. Aude tot mai greu şi numai ce vrea,  dar le potriveşte la fel de bine. Aflase ceva dar nu prea multe.

Pe golanii ăia, pe rătăciţii ăia cum îi cheamă?

I-am spus, Străjerii. M-am mirat că ştia, din moment ce dă semne de ani buni că la el ceasul s-a dat înainte pe ora veşniciei. Am înghiţit în sec, bănuind ce-o să urmeze.

Nişte spurcaţi!  Dar spune-mi, te rog, am auzit că au trecut şi Ţon şi Liviu Olah la ei . E-adevărat?

S-a bucurat că Olah a plecat la Domnul şi nu la eretici.

Iar lui Ţon…– şi s-a înălţat pe vărfuri, de cît era de scund, să-mi prindă privirea şi să-l văd cît e de supărat şi roşu de furie-…  să-i fie ruşine pentru ce-a făcut! De fapt, nu-i prima dată cînd şi-a trădat fraţii…

Am tăcut, ce era să zic. Dar nu m-a lăsat:

Aşa-i?

Aşa…

Şi chiar aşa era…

Anunțuri

33 de gânduri despre &8222;S-a dat înainte ora veşniciei…&8221;

  1. Mai …ca asa ne trebuie…Avem Unul singur pe cruce; s-a pus asingur colo pentru pacatele noastre. Ai zice ca dragostea Lui ne este de ajuns…

    Un Domn, O Credinta si un Botez! Cam asta am proclamat. Sau am zis in alte ocazii si noi…”Cit despre mine, eu si casa mea vom slujii Domnului.”

    S-a indurat Domnul de noi ca ne-a deschis din nou mintea…ca traim zilele din urma si te miri dupa ne vine sa alergam…?! De-am invata odata! Dar ne mor batrinii si se duce intelepciunea aia simpla data de Dumnezeu…si raminem cu atita iscusinta descoperita de oameni…Citesc uneori cite ceva si ma lovesc de tot felul de termeni teologici…care mai mult ma incurca – dar eu is devina ca nu citesc mai mult in Biblie…

  2. @ Citesc uneori cite ceva si ma lovesc de tot felul de termeni teologici…care mai mult ma incurca – dar eu is devina ca nu citesc mai mult in Biblie…

    Mesajul Domnului este extrem de clar, doar că trebuie urmat iar Cristos să fie în centrul vieţii noastre. Avem Biblia, crezul cultului nostru şi biserica în care suntem membri. Fundamentalişti şi legalişti şi conservatori- şi ce-i cu asta?
    Pentru mine a fost o lecţie dură tot spectacolul de pînă acum, inclusiv bîlbîielile legate de practicile ce nu ar trebui să intre în adunările noastre, în discuţie.
    Nu există penti bapti, asta e mistificare, un joc de societate. Despre carismatici nu mai vorbesc.

  3. M-a distrat fratele Almasanu c-a auzit ca si fratele Olah a trecut la ei. :))
    Aici la Caransebes s-au petrecut multe-multe lucruri de-a lungul timpurilor.
    A fost pastor fr Marcu Nichifor si veneau des si fratii Popovici (am inteles ca fratele Pitt
    va veni in decembrie) si fratele Cure; sora Busila de la Bucuresti; nu-mi aduc aminte acum de toti;
    venea des si politia; inchisoarea era la doi pasi;
    ce vremuri de traire intensa, cu necazuri, cu bucurii, pline de amintiri adevarate.
    Mama a vazut multe, dar nu ne-a spus niciodata nimic.
    As fi avut si eu ca si Doru-Radu de povestit acum despre fratii din alte vremi.

  4. ”Mă gîndesc că astăzi aţi fost la adunare.”
    Frumos început doctore.
    În zilele noastre puțini mai merg la adunare, lumea bună merge la ”biserică”. Eu tot la adunare mă duc, sau vine adunarea la mine, am o mare bucurie să fiu ca Gaius: ”gazda întregii adunări”.
    Har!

  5. a căzut peste biserică
    ora tristeţii
    s-a lăsat întunericul
    totul e linişte mută
    totul e aşteptare
    totul e o dorinţă
    de alinare şi de vindecare

    a bătut ceasul negru al morţii
    în vremi cu nămeţi
    şi cu frig
    a amorţit şi învăţătorul
    o palidă umbră
    şi strâmbă
    a lui Hristos

    a rămas într-o ladă închisă
    Scriptura
    şi-au început să alerge-n urechi
    sunete noi
    de-mpăciuială
    de pace întru consens absolut

    toţi vorbesc despre sine
    toţi se înalţă cu glas tremurând
    isterizaţi
    de importanţa misiunii
    ce i-a subjugat
    la ecumenism

    noroc dar avem cu nişte curve
    şi cu nişte vameşi
    ei ne-au rămas o lumină
    pe calea ce duce
    spre-un adevăr inventat
    de o boală bolnavă de somn
    şi de lene şi silă
    şi de dezgust
    pentru Cuvântul ce-a atârnat
    pentru toţi
    răstignit pe o cruce de lemn

    suntem creştini
    şi am purces pe un drum
    care e larg
    şi bătătorit
    de vameşi
    şi curve cu ştaif
    la simpatie divină

  6. Vesteabună, har şi ţie!
    M-am gîndit la tine zielele astea. Ai avut dreptate cu carismaticul. Te rog să mă ierţi, nu ştiam cum sunt ei cu adevărat…
    Spun să ne ferească Dumnezeu de astfel de oameni prin zonă, pentru că mi-e frică pentru oile slabe din turmă. Ţiganii sunt foarte uşor de minţit…

  7. Pe golanii ăia, pe rătăciţii ăia cum îi cheamă?

    Sa fim atenti la limbajul pe care il folosim.Nu trebuie sa devenim vulgari pentru a impresiona sufletele mai slabe.

  8. Viorica, aşa sunt străjerii: rătăciţi nu e vulgar iar golan este un termen pe care l-a folosit şeful statului Ion Iliescu şi a fost ales 12 ani la conducere. Golan nu e argou.

    DEX: GOLÁN, -Ă, golani, -e, s. m. și f. (Peior.) 1. Om fără ocupație, care bate toată ziua drumurile fără să facă nimic util; derbedeu. 2. (Adesea adjectival) Om sărac, zdrențăros, care nu are cu ce se îmbrăca.

    Nu mai insist: li se potriveşte.
    Dacă aveţi sensibilităţi cînd vine vorba despre păcătoşii aceia, nu mai citiţi la mine, Viorica. S-ar putea să fie şi mai rău… 🙂 Niciun baptist cu mintea întreagă nu ar putea susţine o astfel de mişcare. Cînd e vorba de şarlatani, nu avem ce discuta, ce negocia.

  9. -m-au cucerit primele alineate, gata eram sa apas pe butonul imprimantei…
    -m-am razgandit repede, aducandu-mi aminte de cativa strajeri romanesti in fata carora ma vad foarte mic.
    -m-am ingretosat deschizand cosul de gunoi al ultimelor alineate, si
    -m-au intristat afirmatiile defaimatoare neverificate. Chiar de erau rupte din adevar, respectul fata de Cel ce-a murit pt noi… lipsea…
    Departe de casa, nu ma simt mai aproape de cer la altceva, cum ma vindec la aceeasi voce (batrana pentru multi) care ma vindeca de la ‘europa libera’…

  10. @ -m-am razgandit repede, aducandu-mi aminte de cativa strajeri romanesti in fata carora ma vad foarte mic.

    Domnule Micu, avem păreri diferite despre acelaşi subiect. Sunt oameni care încearcă să demonstreze teologic rătăcirea acestor străjeri. Alţii amintesc despre mişcarea carismatică, tot în sens critic. Dvs. vă simţiţi mic în preajma unor indivizi care fac parte din mişcare.
    Credeţi că, scriind despre mişcarea lui Bivolaru, nu ar apărea un alt Mic să se simtă şi mai mic în faţa acelui băutor de urină?
    Mişcări de acest gen, indiferent cărui dumnezeu i se închină au ceva comun: un soi de fanatism contorsionat, o credulitate împotriva oricărei raţiuni şi o dorinţă de a face prozeliţi.
    Nimic nou sub soare, domnule Micu.
    Vorba altui blogăr, care păţeşte ca şi mine: nimic nu vă opreşte să daţi click pe altă pagină. Scăpaţi de stressul de a mă citi. Nu eu am venit în casa dvs., trebuie să recunoaşteţi.
    Faptul că am reuşit performanţa să supăr un adorator al vocii lui Iosif Ţon este de-a dreptul co-mic pentru mine. Înseamnă că mă pot detaşa de idolatrie. E o veste bună.
    Nicolae Ctin Munteanu, o altă celebritate a Europei Libere s-a dovedit că era, în acelaşi timp, colaborator al securităţii din România. Şi el vă frisonează în mod plăcut, domnule Micu?
    E o mare problemă cu vocile, credeţi-mă…

  11. Cit imi era de drag N.C<Munteanu,
    cum de exista perioade de intunecime in viata noastra?
    Nu avem capacitatea de a renunta la ideile vechi, chiar daca erau proaste.
    Vocea lui Iosif T. nu mi-a placut niciodata, era mieroasa;
    dar N.C. Munteanu ne aducea o liniste care nu parea deloc suspecta.
    Fratele Almasanu a spus limpede si ca din alta lume, frumos: golanii, parca-l vad aevea. 🙂
    Cind eram si eu cu golanii( nu eram inca cu Domnul) participam alaturi de ei
    in Piata Universitatii( de la distanta); atitia oameni de cultura si-au pus in piept:
    GOLAN<
    Ce fain a fost.
    Viorica ai luat locul lui Alin C.?. 🙂
    Nu ne mai certa ca ne certam si singuri. 🙂

  12. Elisa, Viorica are două cunoştinţe în tabăra tremuricilor. Oameni credincioşi. Bătrînul are pe cumnatu-său. Într-un fel e amuzantă situaţia, pentru că lupta se duce ca în Evul Mediu: sunt rude şi prieteni de fiecare parte a frontului, oamenii nu sunt pure abstracţiuni, ci au identităţi încă perceptibile; se mai pot face glume; unii mai speră la o minune, care să-i înece în mocirlă pe asediatori. Străjerii sunt o gaşcă în debandadă, mereu în mişcare, cu zdrenţe de teologie peste şolduri, săraci cu Duhul pe care-l confundă cu duhul- cu alte cuvinte: nişte golani în alt sens decît al celor din Piaţa Universităţii, unde un mare mason- Al Paleologu- se declara, din ambasador la Paris, golan sadea.
    Şi acela era golan, dar nu din cauza Pieţei… ci a colaborării cu securitatea, pe care a mărturisit-o după doi ani de la incident 🙂
    Golanii au fost mereu pe baricade, înflăcăraţi şi revoluţionari, gata să taie capete în numele unei viziuni populiste şi a unei religii naţionaliste şi stîngiste. Străjerii fac o politică subtilă, a duhului totalitar, dar asta e greu de văzut sub slinul machiajului şters de ploaia lacrimilor false… Şi, înainte de toate, L-au răstignit pe Cristos în uitare…

  13. @ Aşa-i?
    -Aşa…
    Şi chiar aşa era”

    E greu cu oamenii care umbla drept. Nu prea ai scapare…Atît doar ca-s cam putini, din pacate… De-aia sunt atitia strimbi care cred ca umbla drept; probabil am intilnit rar repere dupa care sa ne indreptam.
    Trebuia sa ne fi fost Cuvintul de-ajuns. Si totusi avem nevoie de modele; ne-am facut tari la cerbice.

  14. Doru Radu, unii oameni nu-şi încarcă mintea cu balast. Lasă loc liber doar pentru Cristos. Ca să reuşească asta, frazarea lor, referitoare la oameni, este scurtă şi sună, de multe ori, ca o sentinţă. Pare o gîndire schematică, artificială, dar circuitele pe care le stabilesc nu dau greş niciodată. Mulţi dintre noi, eu fiind unul din aceia, ocolesc cu mare plăcere calea cea scurtă, iubind analizele şi digresiunile. Pentru a ajunge unde? şi la ce? Nu tot acolo? Nu tot la concluziile care sar în ochi? oricît am vrea să colorăm pantera în roz, ea tot panteră rămîne… 🙂

  15. Ofofof,acasa ma contrazic cu fiul meu care este de partea voastra ,eu mai saraca cu duhul nu imi vine sa cred cea ce se intimpla . Elisa nu ma aseman cu A.C..Cea ce ma supara este lipsa de dragoste ,aruncam cuvinte care nu sta frumos unui crestin .
    „Sa umblam, cu Dumnezeu in unire si cu Domnul Isus sub calauzirea Duhului”. Iosif Ton .

  16. Draga Viorica,
    aici ai nimerito ca nuca-n perete!
    Mai asculta si tu de baietii tai; ca doar n-or ramas ei la nivelul nostru numai. 🙂
    Sfaturi de la oameni ca Ton n-am ascultat nici inainte, cind pastor fiindu-mi era de o mindrie uricioasa, astepta sa-i cadem la picioare.
    Am Cuvintul lui Dumnezeu si ma chinui sa ascult din toata puterea mea; care slaba e.
    Nu am daruri. supranaturale, cum zice el,
    la „Clarificari”
    pe care Domnul ni le-a dat sa mergem la razboi impotriva satanei.
    M-a dat peste cap aceasta afirmatie, deci el nu stie ca darurile sunt foarte naturale, caci sunt sfintel nu stie ca nu noi ne luptam cu satana; ar fi jale.;
    noi ne luptam cu pacatul!
    Nu stie ca darurile nu au fost date spre a lupta cu ele, ci a fi de folos altora!
    Abia acum il inteleg.Cum o fi predicat asemenea lucruri, care nu suna defel ca in Scripturi.
    Nu te mai compar cu Alin, care ne tot critica; asa ca ai grija!. 🙂
    sa nu pici in mina noastra!. 🙂

  17. PSEUDOMANIFEST

    bate vânt şi lapoviţă
    se proni de-o răzmeriţă
    unii cu anterii late
    joacă roluri deşucheate

    suflă frig şi ger în nare
    nimeni n-are ascultare
    ci-are dor de cuvântare
    mai apoi de alinare

    la ospeţe lungi întinse
    şed bătrâni cu plete ninse
    şi se zgârmă-nări cu stil
    ca să facă lumânări

    lumea tot e mai deşteaptă
    vechiu-i dus vechilii-s noi
    niciodată ca acuma
    n-a mai fost pitită ciuma

  18. „Erata” 🙂
    la ospeţe lungi întinse
    şed bătrâni cu plete ninse
    şi se zgârmă-nări cu stil
    ca să facă lumânări

    corectură:

    la ospeţe lungi întinse
    şed bătrâni cu plete ninse
    şi se zgârmă-nări cu stil
    ca să facă lumânări
    la kil

  19. Daniel, înţeleg că vrei să mi-l scoţi pe Baudelaire din minte, dar ai tu imaginile tale „grele”, aşa încît kilul nu schimbă conţinutul 🙂
    Vor urma zile terifiante: teologii vor disputa despre carismatici. Are Borges o nuvelă de-a sa cu dispută teologică. Trebuie să o recitesc. Mă va stimula. 🙂 Oricum nu înţeleg mare lucru din ceea ce vor oamenii aceia, la mine Cristos e simplu: Îl iubeşti sau nu, Îl urmezi sau nu. Cred că sunt hristiocentric sau ceva de genul ăsta, că nu sunt tare la etichete şi etichetă.
    Cînd spun ceva ce cred că sunt, vine un nene cult şi-mi spune că nu sunt ce cred a fi… 🙂

  20. Nu te mai compar cu Alin, care ne tot critica; asa ca ai grija!

    Dragă Elisa, numele acela este dat demult la casare. Nu am mai deschis mizeriile lui de aproape o lună. Mă simt excelent. Repet: omul nu are nici în clin nici în mînecă, nimic nu e creştin în el. Nu ştiu, cu alte cuvinte, despre cine vorbeşti…
    Viorica este o soră credincioasă şi la fel de meticuloasă ca tine: păstrează bibelourile în acelaşi loc. Să-ţi spun care sunt ale tale? mă stric cu celalată jumătate, vorba lui Daniel Brânzei, din postările pe tema la ordinea zilei.

  21. Neica, o sa vina eruditii, n-ai grija matale…, ca o sa vina ca lacustele, ca paduchii…
    Fiecare va fi dezbracat… fiecare va spune cat e de putin. Fiecare va recunoaste, ca nu e nimic!

  22. Rasvan zici ca”omul acela nu e crestin”
    nu o fi, ca l-am vazut facindu-le poze la strajeri. 🙂
    si-si permite sa-l batjcoreasca si pe fr Paul; pe un site a lui Radut;
    poate ca-si va gasi si el acum un culcus cald;
    da, taaaare mai e bine fara el.
    Se bagase in seama la MariusC.;caruia i-am scris si l-am rugat in NUmele Domnului sa nu-l lase sa balacareasca totul pe acolo; fiind vorba despre lucruri prea importante.
    Fara el e mai liniste si pe-acolo.

  23. Dom’ Razvan, va multumesc pentru tot ce-ati scris despre fratele Almasanu. Nu stiam nimic de dinsul decat ca este om al Bibliei, adica iubitor de Dumnezeu, fost profesor, dar a si suferit pentru Domnul. Nu-ntelegeam atitudinea critica fata de autoritati, dar acum l-am inteles. De-altfel, după 2000 a avut probleme si cu autorizatia, si cu carismaticii, dar Domnul l-a ajutat si-a fost biruitor.

    Despre carismatici si strajeri: spune Ioan ca Duhul Sfant ne va educa si aminti Cuvantul Domnului. Carismaticii fac exact pe dos: vor manifestarea darurilor fara cunostinta Adevarului. Pomul, dupa roade se cunoaste; in realitate, Biblia afirma ca Roadele Duhului primeaza, darurile fiind un fel de bonus, adica „impartite DUPA VOIA LUI”.
    Sfat: Cercetati scripturile, fiindca socotiti ca-n ele aveti viata vesnica. Deci Strajeri, nu mai alergati dupa fictiune ca daca nu aveti cunostinta Adevarului ca sa deosebiti duhurile, puteti fi usor amagiti.

    P.S. Iosof Ton zicea ca la Străjeri le lipseste cunoasterea, profunzimea invataturii Biblice, dar ca dinsul o sa-i educe metodic. Vom vedea ce va iesi.

Comentariile nu sunt permise.