Mica publicitate (52) Dănole a căzut în limbă

Nu există nicio asemănare între Dănole, comisul, şi Dănuţ Mănăstireanu, anglican din tată-n fiu. Nici între Jemniţă şi Dănuţ Jemna; Dămbrînci arhivelnicul domnesc şi Dorin Dobrincu, directorul arhivelor naţionale nu vor fi niciodată aceeaşi persoană.

Dănole, comisul, se uita pe sub sprîncene la ei şi era din ce în ce mai supărat.

Glasul său devenise de cîteva zile mai piţigăiat iar ochii…, ei bine, minunea minunilor, frumoşii săi ochi începuseră să devină tot mai oblici.

Dămbrînci şi cu Jemniţă cel Mititel încercau să ţină pasul cu Dănole, dacă nu la limbă şi piţigăială, măcar la mijit ochii. Cînd treaba devenea din ce în ce mai miraculoasă, uitau pentru moment şi-i beleau compensator, ca la mama lor…

Dănole se răsti din nou la ei:

-弗吉尼亞州iubesc體育托蒂的CA體育 betisoare,orez州市起見,bogdaprosteé

-Comise dragă, nu te înfuria. Noi am înţeles că ai primit acest dar şi că la împărţeală ţi-a revenit limba chineză. Ca să te înţelegem,  ţi l-am adus pe fratele Ciu en Gum, care a fost abandonat pe uliţa străjerilor de serviciile secrete de la Oradea. Ia zi, frate Ciu, ce vrea să ne spună comisul?   Ce revelaţie a avut el şi noi n-o putem înţelege?

Ciu era un negru mare ca moşul din coliba unchiului tom dar se malformase de la sărăcie. Pe el limba chineză îl lovise în tramvaiul care îl ducea de la Emanuel spre centru, unde informa operativ despre conaşul şi secretarele lui cu păr pe picioare care-i scriau „Blogul fără juvăţ”.  Lui Ciu i se spunea cameleonul manciurian şi era căsătorit cu sora Zen (fostă Zînica).

Ciu tuşi  dregîndu-şi vocea:

-Fratele comis mai mare ne-a vorbit despre modul de întreţinere a lecedeurilor Samsung. De la băgatul în priză, pînă la declanşarea miraculoasă prin apăpsarea pe butonul telecomenzii direct la postul său preferat Al Jazeera…

Dănole, care nu mai înţelegea decît limba primită în  dar, continuă să urle în chineză:

-麥保羅 negrut埃斯特大公馬 prieten人meu

-Acu ce-a mai zis, ce-a mai zis- se repeziră cei doi prieteni asupra lui Ciu şi întindeau de el ca de gumă…

-Acum a vorbit din Confucius şi ne-a spus că el tocmai a trecut de la celţi la religia asta veche, strămoşească şi chineză…

-Nu se poate!- săriră speriaţi cei doi Străjderi…

-Ba bine că nu, cum să nu se poată. Tot el zice că celţii sunt mici nevăstuici de pădure faţă de bravul şi vechiul popor chinez.

-Şi acum ce mai zice? îngăimă jemniţă, în pragul leşinului

-Acum prooroceşte căderea zidului chinezesc…

-Vai, mama lui, săracul comis!- îl compătimi arhivelnicul… De-aia l-am prins eu, zilele trecute, jucîndu-se cu o bucată de tencuială, şi cînd l-am întrebat, mi-a zis că e din zidul ăla şi cînd l-am întrebat ce face cu ea, mi-a spus că zidul chinezesc se vede din satelit, aşa încît chiar dacă ţine în buzunar o fărîmă din el, din zidul ăla, minunea-i tot minune şi-l vede satelitul şi pe el. Am crezut că a căzut în patima scientologilor… de unde era să ştiu că el căpătase vorbirea în chineză…

-Da, se mai întîmplă- filozofă Ciu…

-爸爸mincat ceai baut femeie gud gud

-Acum ce mai spune, frate, că i-au dat şi lacrimile…-se topi de grijă Dămbrînci

-Eh, e ceva neclar… Zice că a primit îndemn de la zeul Demetru, care le are cu mantrele şi mendrele, să se ducă la mongoli şi să le ceară iertare că i-au linşat pe chinezi şi le-au băgat dinastia aia pe gît… dinastia mongolă…

-Frate Ciu, ce să facem pentru comis, să se simtă şi el bine de sărbători?

-Primul lucru este să-l aprovizionaţi cu o cantitate suficientă de orez din cel cu bobul mare. Apoi, îi luaţi beţişoare, lemn parfumat şi un bidon cu ceai Lipton cu lămîie de la firma nestle. În final nu mai rămîne decît să-i puneţi în dormitor o rogojină din pai de orez şi vreo stampă- două cu pagodă. Dacă are toate astea,  va vorbi liniştit în limba lui pînă la căderea zidului…

-Hm…, toate bune şi de găsit, atîta doar că va fi mai greu cu stampele- gîndi cu voce tare Dămbrînci…-. Am făcut noi cîndva comandă de nişte nuduri, pentru enciclopedia „Femeia- obiect mai mult sau mai puţin creştin”, şi la arta chineză şi japoneză n-am găsit nimic. După mult scandal, i-au trimis comisului din Japonia un Hokusai cu munţi şi păsărele, dar toate în penele lor…  Cică la ei nici gheişele nu fac conversaţie fără chimonou… E mai rău decît la evanghelici…

-Mai rău ca la evanghelici nicăieri nu este- urlară toţi în cor, cu excepţia lui Dănole, care ţipa cu limbă acuţită, în chineza lui.

-negrut勞奧拉迪亞慈安

Părea să fie de acord cu ei…

Au plecat toţi fericiţi să caute beţişoare şi o nucă de cocos cu lapte de pupăză, pentru orice eventualitate: cu Dănole nu poţi fi sigur niciodată pe ce limbă o apucă.

9 gânduri despre “Mica publicitate (52) Dănole a căzut în limbă

  1. Rodica, din burduful minţii… Nu pot analiza de unul singur aceste semne teologice delicate, nici ţonificarea dar-urilor. Mănăstireanu, pe un anumit blog, cred că la zambiluţă, spunea că nu se bagă în mocirlă, dar de-o vorbă-două se va mai gîndi… Of, nefericită comunitate, cum poţi trăi tu fără glasul lui moş teacă! Atunci m-am gîndit că n-ar fi rău să-l lovească şi pe el ceva, ceva la modă şi cald… O limbă… 🙂

  2. Rasvan, genial.Iar rid de una singura la servici. Btw, mi-a zis mosul ieri ca de craciun imi aduce jucaria care o vreau si atunci o sa-mi fie mai usor sa fiu „la zi” cu blogareala. Anyway, good job.

  3. Rasvan,
    ERA MAI OK CULOAREA[fizica]
    a blogului tau,era clara,,galbenul si maroul asta is anodine
    si ma obosesc la ochi,uite,fa ceva mai vesel
    si mai da-ne cite o poza,cintec,ceva mai vesel,
    se poarta rosu anul asta si cam tot ce ne vine bine
    In rest,numai bine…

  4. Dragă Sanda, foaia pe care scriu seamănă cu cea pe care scria bunicul meu în engleză, rusă sau germană- inclusiv gotică-, dar şi un mare om de teatru şi cinematografie numit Ingmar Bergman. M-am bucurat să găsesc măcar varianta virtuală, deşi îmi lipsesc: mireasma hîrtiei, strălucirea de antracit a tuşului şi moliciunea cernelurilor. Şi îmi lipseşte bunicul…

Comentariile nu sunt permise.